STATUL ROMAN MODERN:

DE LA PROIECT POLITIC LA REALIZAREA ROMANIEI MARI

(sec.XVIII-XX)
Secolul al XVIII-lea si prima jumatate a sec. al XIX-lea au marcat
intrarea societatii romanesti intr-o noua faza a evolutiei sale istorice,
identificata prin aparitia semnelor modernizarii si afirmarea constiintei
necesitatii unitatii politice nationale. A fost o perioada importanta pentru
romani, deoarece in aceasta perioada a aparut statul roman, aceasta
insemnand realizarea unei aspiratii vechi ale romanilor.
- prezentarea unui proiect politic, din sec. XVIII si XIX
Proiectele politice au anticipat faurirea statului roman. Primele
proiecte politice sunt plasate in secolul al XVIII-lea, fiind conturate in raport
cu realitatile autohtone si dinamica raportului de forte in politica europeana.
Afirmarea proiectelor politice a suferit fluctuatii in functie de evoluarile
dominatiei otomane si pozitia boierimii. -(introducere proiecte politice)
Meritul elaborarii unui proiect politic, care avea ca obiectiv apararea
existentei politice a Tarilor Romane, apartine boierimii mari si mijlocii ca
principala purtatoare a constiintei istorice. Programul politic nu s-a fixat intr-un
act fundamental ci in totalitatea memoriilor si proiectelor de reforma redactate in
timpul razboaielor austro-ruse-turce (1711-1812), printre altii de Mihai
Cantacuzino, Ienachita Vacarescu si Dimitrie Sturdza.
Proiectul politic care a fundamentat modernitatea societatii romanesti si
constituirea Romaniei Mari este definitizat insa de revolutia de la 1848. Pregatite
de reprezentantii Partidei Nationale, programele politice elaborate in teritoriile
romanesti aveau in vedere un tip de guvernare bazata pe principiile suveranitatii
poporului, separarii puterilor in stat precum si drepturi si libertati in sens
modern. .Ex. Unirile si documente programatice
-prezentarea unui fapt istoric prin care s-a format statul
modern
Conventia de la Paris, mentinea suzeranitatea Portii si garantia
colectiva a Marilor Puteri, iar Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei
urmau sa aiba fiecare cate un domnitor, un guvern si o adunare legislativa
proprie. Se infiintau 2 institutii comune: Comisia Centrala de la Focsani si
Inalta Curte de Justitie si Casatie. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza
la5, respectiv 24 ianuarie, 1859, a consfintit nasterea statului national roman
modern si prin aceasta deschidea una dintre perioadele cele mai intense si
innoiri din istoria moderna a romanilor. Astfel statul s-a consolidat prin
reforma agrara, reforma electorala, reforma invatamantului, Codul Civil,
Codul Penal, Legi de Organizare a Armatei, a administratiei.

-mentionarea unui fapt istoric pe plan international si o

consecinta
O perioada deosebit de importanta este procesul de modernitate al
statului roman, este inaugurata de Constituttia din 1866 si de aducerea la
tron al lui Carol de Hohenzoller Sigmaringen, sustinut de Napoleon al III-lea,
regele Prusiei si Otto von Bismarck.
Prin constitutia adoptata in timpul domniei lui, s-au realizat o multime
de realizari: statul roman a devenit indivizibil si teritoriul inalienabil,
afirmarea independentei, introducerea unor principii democratice precum
suveranitatea nationala, responsabilitate ministeriala, inamovibilitatea
judecatorilor etc., precum si drepturi si libertati cetatenesti.
Prin acest act fundamental, adoptata in timpul lui Carol I, Romania
realizeaza o adevarata deschidere, facandu-se demersuri importante in
directia realizarii Romaniei Mari.
Consecinta:Primul Razboi Mondial (1914-1918), a avut pentru Romania,
caracterul unui razboi de intregire a neamului. In urma Consiliului de
Coroana, de la Sinaia, 3 august, 1914, s-a decis neutralitatea Romaniei. Insa
dupa mai multe discutii mentinute, Romania a decis intrarea in razboi nde
partea Antantei. S-au semnat 2 conventii, una politica iar alta militara,
mentionand interesul Romaniei fata de Transilvania si Bucovina.
-mentionarea unei cauze a infaptuirii Romaniei Mari si o
consecinta
Cauze: Dorinta romanilor de intregire intr-un singur stat national, unitar,
sub numele de Romania s-a resimtit inca din cele mai vechi perioade, progtamul
unionist fiind adoptat si in rezolutiile Adunarilor Ad-Hoc, adunari care exprimau
vointa romanilor in privinta unirii.
Consecinta: De la 137.000 kn2, cat avusese inainte de razboi, Romania a
ajuns la 295.049 km2, adica printre tarile mijlocii ale Europei, iar populatia a
crescut si ea.
-formularea unui punct de vedere cu privire la fomarea
statului roman si sustinerea printr-un argument istoric
La sf. sec al XVIII-lea si pe parcursul sec. al XIX-lea, spatiul romanesc
a cunoscut o perioada de accelerata modernizare, unirea Moldovei cu
Muntenia la 1859, iesirea de sub suzeranitate otomana la 1877, iesirea de sub
stapanire straina a Dobrogei, 1878, Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei,
Banatului, 1918, constituirea Statului National Unitar. Modernizarea
societatii romanesti a fost un proces ireversibil, evidentiat prin reforme de
natura politica, economica si sociala. Scurta parcurgere a momentelor ce au
marcat formare statului roman conduce la concluzia ca acesta a fost rezulatul
unor actiuni concertate, a fost proiectul intregii natiuni romane si aceasta este

dovedita de succesele obtinute in momentele de afirmare de la sfarsitul sec. al

XIX-lea, si inceputul sec. al XX-lea.

STATUL ROMAN MODERN: PROIECTE POLITICE

Proiectele politice au anticipat faurirea statului roman. Primele
proiecte politice sunt plasate in secolul al XVIII-lea, fiind conturate in raport
cu realitatile autohtone si dinamica raportului de forte in politica europeana.
Momentele de varf le constituie anii 1768-1774, cand s-a
internationalizat problema orientala, si anii 1821-1831, cand s-a simtit o
modificare in raportul fortelor. Prevederile vizau reorganizarea
administratiei si refacerea potentialului distrus al tarii si noile reforme de
guvernamant. Odata cu conturarea problemei orientale, Tarile Romane au
devenit teatru de razboi, suportand pierderi teritoriale ca Banatul si Oltenia
in favoarea Imperiului Habsburgic, in anul 1718, si pierderea Bucovinei sau a
Basarabiei in favoarea Rusiei, in anul 1812. Toate acestea au fost produse pe
fondul razboaielor ruso-austro-turce, astfel a crescut interesul marilor puteri
pentru Tarile Romanesti.
Prima etapa, in sec. XVIII, o constituia reformismul domnesc si
imperial. Pe timpul lui Constantin Mavrocordat, apar trei reforme, reforma
sociala, fiscala si cea administrativa, cu dorinta de a crea o monarhie
moderata prin puteri intermediare.
Reformismul boieresc are la fel trei proiecte sau memorii, unul din
1769, un proiect propus de partida nationala, altul din 1772 care formula idea
unirii Tarii Romanesti cu Moldova sub granita Rusiei, a Austriei si a Prusiei.
Ce-a de a treia etapa a fost miscarea de eliberare nationala prin documentele,
Supplex Libellus, 1744, si Supplex Libellus Valachorum, 1791 si in ultimul
rand Scoala Ardeleana.
In sec. XX , se plaseaza aparitia si afirmarea societatilor secrete, cu
trei proiecte: proiectul lui Dumitrache Sturza, proiectul lui Iordache Rosetti
Roznoveanu precum si Miscarea revolutionara condusa de Tudor
Vladimirescu, in anul 1821. Cauzele aparitiilor acestor proiecte au fost nevoia
de reformarea a societatii pe baze capitaliste si existenta regimului fanariot.
Programe in acest sens au fost Proclamatia de la Pades si Cererile norodului
romanesc, un program politic cu caracter constitutional.
Intre anii 1821-1822 au fost redactate 75 de memorii si proiecte de
reforma inaintea Imperiului Otoman, Habsburgic si Tarist, in jurul ideii
domnului pamantean si a recunoasterii dreputurilor nationale.
Regulamentele Organice au fost scrise intre anii 1831-1832 si
consfintesc principiul separarii puterilor in stat: Domn, Adunare Obsteasca si
Sfat administrativ. Ele marcheaza actul de nastere al parlamentarismului

romanesc(ideea de alegeri pe baza de sufragiu), ideea de limitare a puterii

regelui.
-cauzele izbugnirii revolutiei
-prezentarea revolutiilor
-importanta revolutiilor

1848: -PROIECTUL POLITIC PASOPTIST

Revolutia de la 1848-1849 a fost una dintre cele mai importante
revolutii din istoria moderna a romanilor.
Izbugnirea revolutiei general europene de la 1848, reprezinta
continuarea ideilor revolutionare de la 1789. Dar revoltutia general
europeana nu a fost decat contextul favorabil izbugnirii revolutiei romane, ea
fiind generata de cauze proprii: criza societatii feudale adica nevoia
transformarilor de tip capitalist, problemele nationale care insemnau
stapanirea otomana si protectoratul rus in Tara Romaneasca, stapanirea
habsburgica in Transilvnia si lipsa drepturilor nationale ale romanilor din
Transilvania. Mai existau de asemenea grave probleme economice si sociale,
problema taraneasca.
Rolul conducator al revolutiei l-a jucat boierimea mica,
intelectualitatea. S-a actionat pe doua planuri: planul traditional, taranesc,
prin cererea satisfacerea revendicarilor taranilor si in plan burgez, liberaldemocrat prin dorinta de reforme burgheze.

MOLDOVA
Revolutia a izbugnit la 27 martie 1848, la Iasi, hotelul Petersburg.
Documentul programatic Petitiunea Proclamatiune privea reorganizarea
administrativ i politic intern, urmrea nlocuirea regimului feudal cu cel
burghez. Petiiunea Proclamaiunea a fost nfrnt din cauza respingerii de
ctre M. Sturdza, care a luat msuri pentru arestarea liderilor acestei
micri.
O alt petiie n Moldova a fost cea stabilit la 12 mai 1848 de ctre
liderii refugiai n Transilvania la Braov dup ordinul lui M. Sturdza,
stabilindu-se Principiile noastre pentru reformarea patriei. Mihail
Koglniceanu tiprete programul la Cernui: Dorinele partidei naionale
din Moldova, format din 36 puncte care urmrea autonomia Moldovei fa
de Otomani, egalitate politic i civil a cetenilor. Se deosebea radical de
petiia din martie, fiind mpotriva Regulamentului organic i a
protectoratului arist.

TARA ROMANEASCA
n Tara Romneasca, spre deosebire de Moldova, revoluia s-a bucurat
de mai mult succes. Au fost atrai de partea revoluiei numeroi intelectuali
din acea vreme, la fel i o parte a administraiei i armatei. Petiiunea din
Tara Romneasc a fost semnat la 9 iunie 1848: Proclamaia de la Izlaz,
ns aceast petiie nu a avut succes din cauza nemulumirii guvernului arist,
astfel avnd loc o intervenie turceasc n ara Romneasc, iar Bucureti-ul
nu a putut rezista atacurilor din 13-15 septembrie.

TRANSILVANIA
n Transilvania revoluia romneasc a avut un caracter preponderant
naional. La data de 3-5 mai 1848, pe o cmpie ntins de la Blaj, a avut loc
adunarea Cmpia liberttii (participnd n jur de 40.000 de oameni).
Petiia prezenta cerine de ordin social, economic i politic, manifestndu-se
dorina maselor de oameni de a se uni cu Moldova i ara Romneasca.
Efectul petiiei a fost stopat de btlia dintre maghiari i rui de la 13 august
de lng satul Siria, care s-a sfrit cu victorie contra revoluiei. Dominaia
absolutismului habsburgic s-a instaurat din nou n Transilvania.

Revoluiile de la 1848 au deschis drum larg marilor mutaii n sensul

adncirii procesului de modernizare i de renatere naional n Principate, a
impulsionat lupta de eliberare nationala, probandu-se capacitatea romnilor
de a-i croi drumul n istorie, pe baza propriilor lor fore.
Revoluia a individualizat cile modernizrii societii i a statului, a
imprimat un caracter politic ideii i sentimentului naional sub forma
principiului de naionalitate, a fundamentat doctrina care mbina principiile
liberale cu ideea naional i idealurile democraiei sociale. Ea a definit
imperativul modernizrii n matricea statului naional i independent.
Deceniile care au urmat au concretizat strategia unirii propus de revoluia
paoptist.

1859- PROIECTUL UNIRII PRINCIPATELOR

Dupa anul 1848, ideea Unirii a devenit un obiectiv central.
n procesul de formarea statului romn modern, cercetarea istoric
romneasc a subliniat interferena mai multor factori: in anul 1849,
Conventia de la Balta Liman , care prin prevederile ei, limita
autonomia principatelor: prevedea reintroducerea Regulamentelor Organice,
accentuarea tutelei politice a Imperiului Otoman si a Rusiei, domn ales pe 7
ani de putere suzerana si dizolvarea Adunarilor Obstesti.
Redeschiderea Problemei Orientale, CONTEXTUL politico-strategic
creat n urma nfrngerii Rusiei n Rzboiul Crimeii (1853 -1856) a adus un
nou raport de fore n Europa. Statutul rii Romneti i al Moldovei a
devenit o problem de echilibru european.
Dup Congresul de la Paris (1856), care prin hotrrile sale a
creat contextul internaional favorabil unirii Principatelor, centrul de
greutate al luptei pentru realizarea unirii s-a deplasat n Principate, situaie
stimulat de prevederile favorabile ale tratatului de la Paris: inlaturarea
protectoratului rus, revizuirea Regulamentelor Organice, revenirea la
Moldova a sudului Basarabiei, reinfiintarea armatei nationale.
Propunerea unirii a fost facuta de reprezentantul Frantei, contele
Walewski. Statele prounioniste au fost Franta, Sardinia, Prusia, Rusia iar
statele antiunioniste erau Austria, Anglia, Turcia.
Astfel, in anul 1857 s-a hotarat convocarea Adunrilor Ad-Hoc,
adunari care trebuiau s exprime voina romnilor n problema unirii.
(Adunarile au ntrit considerabil micarea unionist i au formulat o
soluie romneasc n chestiunea unirii, conform interesului naional.)

Rezolutiile acestor adunari erau: unirea intr-un singur stat cu numele de

Romania, print strain, neutralitatea si inviolabilitatea teritoriului statului,
Adunare legislativa si guvern sub garantia celor 7 Mari Puteri.
n decembrie 1857 cele dou Adunri au fost dizolvate. Cererile lor au
fost naintate reprezentanilor puterilor garante ntrunite la Paris n 1858.
Rezultatele dezbaterilor au fost incluse ntr-o Convenie, Conventia de la
Paris, care cuprindea statutul internaional i principiile de organizare
intern a Principatelor: mentinerea suzeranitatii otomane, garantia colectiva
a celor 7 Mari Puteri, unirea sub numele de Principatele Unite ale Moldovei si
Tarii Romanesti, organizarea interna dupa principiul separarii puterilor in

stat: executiva, domn si guvern, legislativa, domn si adunare legislativa, si

judecatoreasca, Inalta Curte de Justitie si Casatie.
Conventia a jucat rol de constitutie sia stabilit un nou statut politicojuridic al principatelor. Dubla alegere a lui Cuza a fost expresia tacticii
faptului implinit iar dubla alegere al acestuia a insemnat unirea deplina.

DOMNIA LUI ALEXABDRU IOAN CUZA

Alexandru I. Cuza a fost ales domnitor al Moldovei i rii Romneti
in zilele 5-24 Ianuarie prin dubla alegere punnd Europa in faa faptului
mplinit.
Turcia se opunea dublei alegeri pentru c ar fi fost un pas spre unirea
deplin i-apoi spre independen. S-a organizat in 26 martie 1859 o
conferin la Paris unde s-a recunoscut dubla alegere, iar in decembrie 1861,
s-a recunoscut unirea deplina, doar pe timpul domniei lui Cuza.

Marile reforme.
Guvernul Barbu Catargiu (ianuarie - iunie 1862).
Primul guvern unic al Principatelor, format la 22 ianuarie 1862, a fost
condus de Barbu Catargiu. Era un guvern conservator, care reflecta
structura Adunarii unice. In primavara anului 1862, un proiect de lege
rurala, care reflecta viziunea de rezolvare a problemei agrare, insa
Alexandru Ioan Cuza a refuzat sa-l sanctioneze.

Guvernul Mihail Kogalniceanu (octombrie 1863 - ianuarie 1865).

Considerat cel mai important guvern din timpul domniei lui Cuza
pentru activitatea sa reformatoare, acest cabinet a fost instalat la 11
octombrie 1863.
In decembrie 1863 a fost adoptata legea secularizarii averilor
manastiresti, transferandu-se astfel intinse suprafete agricole in proprietatea
statului. Trecerea sub controlul statului a averilor manastiresti, inclusiv ale
manastirilor inchinate, a intarit autonomia tarii. Legea secularizarii averilor
manastiresti a asigurat un fond funciar insemnat, care va fi folosit apoi
pentru aplicarea Legii agrare din 14 august 1864.
Elaborata de Consiliul de Stat si imbunatatita de guvern, Legea rurala
a fost promulgata de domnitor la 14 august 1864. Aceasta prevedea
emanciparea clacasilor prin despagubire, improprietarirea in functie de forta
de munca, platirea unei rascumparari pentru pamantul primit precum si
neinstrainarea pamantului timp de 30 de ani.

In urma acestei legi, au fost impropriatrite 460.000 de familii, a

contribuit la dezvoltarea agriculturii, a usurat situatia taranilor si a avut
efecte politice.

Desi Cuza a reusit sa puna in aplicare ambitiosul sau program

legislativ si de organizare a unor institutii moderne, pozitia i-a fost subminata
de activitatea "monstruoasei coalitii", grupare eterogena formata din liberalii
radicali si consevatori. Cuza a semnat actele de abdicare si a plecat in
strainatate, unde a murit in mai 1873.
Domnia lui Al. I. Cuza a fost o etapa decisiva in modernizarea statului
roman: a insemnat, in primul rand, punerea in aplicare a programului de la
1848. Politica reformatoare si intarirea statului roman a reprezentat o
premisa importanta in dobandirea independentei. La abdicarea lui Cuza (11
februarie 1866), Romania moderna era, in esenta, edificata.

1866-PROIECTUL MONARHIEI CONSTITUTIONALE

Interventia Marilor Puteri ostile unirii si framantarea politicii interne,
au pus unirea in pericol. Astfel, reapare ideea printului strain. Cum prima
propunere, adresata lui Filip de Flandra, a fost refuzata, la tronul Romaniei
ajunge Carol de Hohenzoller Sigmaringen, sustinut de Napoleon al III-lea,
regele Prusiei si Otto von Bismarck.
La 10 mai 1866, este instaurat Carol ca domn constitutional si este
adoptata Constitutia din 1866. (tema constitutiilor)

1877-1878- PROIECTUL INDEPENDENTEI DE STAT

(TEMA RELATII INTERNATIONALE)

PROIECTUL PARTIDELOR POLITICE

Liberalismul
Conservatorismul:
Idei: -interventia statului pentru armonia sociala
-sustinea monarhia, rolul taranimii
-transformarile trebuiau sa fie gradate :politica pasilor marunti
Lideri Partidul Conservator: Lascar Catargiu, Titu Maiorescu, Alexandru
Marghiloman, Gh. Grigore Cantacuzino;

PROIECTUL MODERNIZARII INSTITUTIILOR STATULUI

1. Monarhia
2. Parlamentul
3. Guvernul
4. Justitia
5. Armata
6. Biserica

1. Domnia lui Carol I (1866-1914), a avut drept consecinta consacrarea

internationala a monarhiei constitutionale din Romania.
Perioada 1866-1887, s-a caracterizat prin consolidarea institutiilor
statului, castiigarea independentei, consolidarea monarhiei, Romania-regat.
Urmatoarea perioada, adica 1881-1914, a fost o etapa a modernitatii statului,
a stabilitatii politice (rotativa guvernamentala).

2. Inceputul regimului parlamentar l-au constituit Regulamentele

Organice, insa cea care a pus bazele sistemului parlamentar modern a fost
Constitutia din 1866.

3. Primul guvern se infiinteaza la data 22 ianuarie, 1862 iar in anul 1866

Constitutia punea bazele guvernului modern.

4. Regulamentele Organice insituiau primele instante juridiciare

moderne. Dupa 1859 apare Codul Civil, Penal, de procedura criminala,
Condica de comert.

5. Dupa anul 1864, are loc procesul de modernizare al armatei.

6. Biserica ortodoxa a sustinut efortul pastrarii identitatii nationale si
spirituale ale romanilor. Legea clerului mirean si a seminarilor, introducea
salarizarea preotilor.

1918- PROIECTUL FAURIRII ROMANIEI MARI

Realizarea Romaniei Mari a avut loc in 1918, prin Marea Unire ce a
alipit statului roman Basarabia, Bucovina si Transilvania. A fost favorizata
de un context extern:lansarea a doua principii, cel al autodeterminarii si al
nationalitatilor precum si de un context intern, anii 1878-1914, o perioada de
profunde transformari sociale, economice si politice, care au dus la
modernizarea Romaniei.
In anul 1881 Romania devine regat iar intre anii 1916-1918, Romania
participa la Primul Razboi Mondial. La sfarsitul razboiului a fost in tabara
invingatoare, putand astfel beneficia de prabusirea amrilor imperii generate
de acest razboi.
In procesul de unificare al provinciilor romanesti, au fost parcurse
3 etape: autonomia, independenta si unirea.

Basarabia

a) Autonomia
In fruntea miscarii pentru autonomie, s-a aflat Partidul National
Moldovenesc, creat pe in 1917 si avandu-l in frunte pe Vasile Stroescu. In
octombrie 1917 se proclama autonomia Basarabiei si se constituie Sfatul Tarii
in frunte cu Ion Neculet.
b) Independenta
Situatia este grava, dezordinea provocata de armata bolsevica astfel,
romanii cer ajutor Romaniei. In ianuarie 1918, armata romana intervine
pentru restabilirea oridinii iar in 24 ianuarie 1918, are loc Proclamarea
Independentei de catre Sfatul Tarii.
c) Unirea
La 27 marie 1918, Sfatul Tarii decide unirea.

Bucovina

a) Autonomia
Situatia era mai complicata deoarece asupra Bucovinei emitea pretentii
de anexare Uncraina, in timp ce nordul Bucovinei era in pericol de a fi alipit
Galitiei. In octombrie 1918, se constituie Consiuliul National Roman Central,
care exprima in 9 octombrie, dorinta de separare si dreptul de a invoca
principiul autodeterminarii.

b) Independenta
Situatia Bucovinei s-a complicat in aceasta perioada. Adunarea
Ucraineana, actiona pentru incorporarea nordului Bucovinei. La 12
noiembrie 1918, Consiliul National stabileste institutiile Bucovinei.
c) Unirea
La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei hotareste
unirea Bucovinei cu Romania.

Transilvania
a) Autonomia
In Transilvania, miscarea pentru autodeterminare si unire a avut un
caracter de masa. In toamna anului 1918, isi reiau activitatea partidele
politice PNR, PSD. La 29 septembrie 1918 se elaboreaza Declaratia de la
Oradea care prevedea: libertatea natiunii, separarea de Ungaria, afirmarea
principiului autodeterminarii, suveranitatii natiunii.
b) Independenta
Imperiul austro-ungar lanseaza apelul Catre popoarele mele
credincioase, fiind o incercare de a salva integritatea imperiului, dar in final,
rezultatand un esec. Putin mai tarziu, se formeaza consilii in plan local si
garzi nationale. In 13-14 noiembrie, Tratativele de la Arad, esuaza, partea
maghiara oferind doar autonomie.
c) Unirea
Se dezvolta o puternica miscare unionista, mai ales prin activitatea de
presa. La Adunarea Nationala de la Alba-Iulia, au participat peste 100.000 de
oameni si 1.228 delegati alesi. Adunarea, deschisa de Gheorghe Pop de
Basesti, a adoptat in unanimitate declaratia solemna, alegandu-se 2 organe de
conducere: Marele Stat National si Consiliul Dirigent.
Consfintirea unirii s-a realizat prin Conferinta de Pace de la Paris
(1919-1920) in urma tratelor:
Tratatul de la Saint-Germain cu Austria-recunostea unirea Bucovinei,
10 sepembrie 1919
Tratatul de la Trianon cu Ungaria-recunostea unirea Transilvaniei,
4 iunie 1920
Tratatul de la Versailles cu Anglia, Franta, Italia, Japonia- recunostea
unirea Basarabiei, 28 octombrie 1920