Você está na página 1de 8

TEMA

COMUNICARE AUDIO-VIZUALĂ

Emisiunea analizată: „NE VEDEM LA …TVR!”, difuzată de


Televiziunea Română pe canalul 1, în data de 29 ianuarie 2008, orele 17,40.
Tipul emisiunii: talk-show.
Înregistrarea emisiunii poate fi găsită pe adresa:
http://212.54.100.83/webcast/WebPlayer2.php?
file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2008-01-30-15-
58.flv&name=NEVEDEM LA...TVR!
Întrucât nu am avut la dispoziţie informaţii privind numărul de
telespectatori care au privit în data de 29.01.2008 emisiunea al cărei
moderator a fost Marina Almăşan Socaciu, pentru calculul teoretic al
ratingului, folosim numărul aproximativ de 1.000.000 de telespectatori care,
raportat la numărul de telespectatori potenţiali din România de 18.000.000,
ne conduce la un rating de 5% pentru această emisiune. Share-ul emisiunii
poate fi calculat raportând numărul de telespectatori care s-au uitat la ora
17,40 pe TVR1 (1.000.000) la numărul de telespectatori care au privit la
televizor în acel moment (presupun că 5.000.000) rezultând o cotă de
audienţă de 20% pentru emisiunea „Ne vedem la…TVR!”.
Studiu calitativ
La orele difuzării emisiunii realizate de Marina Almăşan Socaciu,
împreună cu familia căutam un moment de relaxare, după serviciu respectiv
şcoală, după primul schimb de impresii privind evenimentele de peste zi.
Probabil că, fără dezbaterea anunţată a fi foarte interesantă încă din titlu -
„Televiziunea, încotro?” – şi a numărului mare de oameni de televiziune
prezenţi în platoul de filmare, timp de o oră (este răgazul pe care ni-l
permitem înaintea începerii temelor copiilor ori activităţilor casnice) am fi
schimbat canalele în căutarea unei emisiuni la care să privim cu toţii, adulţi
şi copii, iar, în situaţia în care n-am fi găsit-o, copiii ar fi preluat
„conducerea” respectiv direcţionarea opţiunilor spre canalul de desene
animate. În cazul de faţă, faptul pentru care am urmărit emisiunea a fost
dorinţa de informare, pentru a afla punctul de vedere al personalităţilor din
“interiorul” televiziunii asupra acestei teme şi, desigur, a avea un subiect de
discuţie cu colegii, a doua zi. În acelaşi timp, mi s-a părut un foarte bun
subiect pentru lucrarea de prezentat la examen.
Aşadar, se poate aprecia că motivele care m-au determinat să
urmăresc această emisiune se încadrează în categoriile de recompense
definite de McQuail: informarea (satisfacerea curiozităţii şi cunoaşterea
interesului general, învăţarea, identificarea elementelor de securitate
personală prin cunoaştere), identitatea personală (îmbunătăţirea capacităţii
de interpretare individuală a realităţii, a valorilor şi ordinii sociale),
divertisment (relaxare şi descărcare emoţională), supravegherea, integrarea
şi interacţiunea socială (nevoia de informare în legătură cu lumea complicată
în care trăim). Din perspectivă structurală, aşa cum a definit-o James Lull,
am privit acea emisiune pentru a separa timpul liber de timpul de muncă
(„televiziunea cu rol de regulator social”) iar din perspectivă relaţională, am
privit-o pentru facilitarea comunicării („clarificarea valorilor sociale”) şi
validare intelectuală („facilitarea argumentării şi gardian al evenimentelor
care se transformă în ştiri”).
Chiar daca titlul ales de Marina Almăşan Socaciu pentru emisiune era
destul de uzat, din 1989 şi până în prezent jurnaliştii din presa scrisă ori
televiziune folosind adverbul „încotro” ataşat oricărui subiect (semnul de
întrebare lăsând deschise dezbaterile, absolvind ziaristul de vreo concluzie
ori responsabilitate), numele în jurul căruia s-a concentrat dezbaterea –
Tudor Vornicu, care ar fi împlinit 82 de ani de la naştere la acea dată – ne-a
atras atenţia şi ne-a sporit interesul. O dată pentru că am fi avut ocazia să
aflăm amănunte despre viaţa unui om de televiziune extrem de interesant şi,
dintr-un alt punct de vedere, pentru că am fi putut înţelege constrângerile
lucrătorilor din televiziune în perioada de înainte de 1989.
Analiza discursului
Cadrul fizic – spaţio-temporal şi cadrul psihologic.
Dezbaterea a avut loc în studiourile TVR. Invitaţii au fost aşezaţi în
gradene, de o parte şi alta a culoarului pe care s-a putut deplasa
moderatoarea, fiind o formulă dinamică ca a conferit cadrului sugestia unui
spaţiu deliberativ. Timpul alocat dezbaterii a fost de o oră – în intervalul orar
17,40 – 18,35.În primele trei minute moderatoarea a făcut o scurtă
prezentare a personalităţii lui Tudor Vornicu, după care a fost inserat un film
de 2 minute cu imagini din emisiunile şi viaţa lui. Reluând o glumă care
circula la vremea respectivă, că TVR ar fi iniţialele a „Tudor Vornicu şi
Restul”, a fost lansată dezbaterea cu o primă întrebare „Ce programe de ieri
şi de azi urmăriţi cu plăcere?”.
Participanţi la dezbatere au fost nume sonore din audio-vizual:
Cristian Ţopescu, Radu Moraru, Tudor Mărăscu, Octavian Ursulescu, Elena
Lucaciu, Carmen Dumitrescu, Gabriel Giurgiu, Dan Mihăiescu, Monica
Ghiurco, copiii lui Tudor Vornicu, Samaranda şi Bogdan, soţia lui Vornicu,
Lucia Radu, precum şi autoarea unei cărţi despre Tudor Vornicu, Ani
Muscă, alături de alţi specialişti din audio-vizual, profesori ai Facultăţii de
jurnalism, elevi şi studenţi.
Scopul întâlnirii a fost omagierea personalităţii lui Tudor Vornicu dar
şi raportarea felului în care se face televiziune astăzi (teme, vulnerabilităţi,
valori) la felul în care se făcea înainte de 1989. S-au pus multe întrebări dar
s-au oferit puţine răspunsuri, semn că înşişi oamenii din interiorul
televiziunii publice aşteaptă clarificări pe acest subiect. Întrebările principale
ale Marinei Almăşan au fost:, „Ce-ar fi zis Tudor Vornicu dacă s-ar uita la
emisiunile noastre?”, „Televiziunea este în evoluţie sau involuţie?”, „Mai
are televiziunea puterea pe care o avea înainte?”, răspunsurile celor prezenţi
fiind mai degrabă pesimiste.
Ritmul impus de moderatoare a fost alert, a permis ca invitaţii să-şi
adreseze întrebări unul altuia, şi a introdus două mesaje ale telespectatorilor,
preluate de pe internet (nu am putut aprecia veridicitatea acestora), unul
negativ în care Dionisie Motora vorbea despre actualele ”programe odioase”
şi despre „dinozaurii din platou” şi cel de-al doilea, al unui fost procuror,
Liviu Pretorian, care aprecia că „televiziunea actuală este mizerabilă dar cea
dinainte era excelentă”. Înclin să cred că selectarea acestor mesaje a avut un
rol destul de mare în economia emisiunii, fiecare dintre cei prezenţi având o
replică faţă de apelativul „dinozauri”.
Tonul emisiunii a fost mai puţin oficial, au fost situaţii când rolurile s-
au inversat între moderator şi invitaţi, iar fiecare participant şi-a exprimat
liber opinia. Marina Almăşan a întrerupt de câteva ori intervenţiile, fiind
evident ataşamentul pentru televiziunea publică. Ca un punct pozitiv, a reuşit
să controleze luările de poziţie însă nu a permis opinii negative la adresa
TVR. M-aş opri aici la afirmaţia Anei Muscă – „astăzi se vorbeşte despre
Tudor Vornicu însă acum un an toate uşile din televiziune mi s-au închis!” la
care moderatoarea a replicat, uşor ironic, „cine v-a închis uşile, doamna
Muscă?!” după care a transmis rapid microfonul copiilor lui Tudor Vornicu,
afirmând „Cel mai bine l-au cunoscut cei care i-au fost aproape, acasa…”.
La fel, soţiei lui Vornicu (prezentată ca fiind „a doua”) Marina Almăşan i-a
întrerupt discursul după câteva vorbe în care aceasta contrazicea o afirmaţie
anterioară a lui Carmen Dumitrescu („Vornicu nu a venit pregătit în
televiziune; am învăţat atunci, cu toţii”). În momentul în care soţia a lui
Tudor Vornicu a precizat că acesta a fost apreciat de Leon Zitron, un
cunoscut om de televiziune francez, cu care a devenit bun prieten, iar asta
înainte de a veni la TVR, moderatoarea i-a încheiat intervenţia spunând:
„Atunci când îl vom comemora pe Zitron vom vorbi de domnia-sa!” –o
replică destul de brutală, în opinia mea.
Mecanismele interacţionale. Moderatoarea a avut în această emisiune
rolul de evaluator al argumentelor invitaţilor, dar şi normativ. S-a implicat în
conversaţie, atât exprimându-şi propria opinie faţă de spusele participanţilor
la actul discursiv („Te contrazic, 95% dintre liceeni se uită la televizor!” - a
fost o replică moderatoarei la afirmaţia lui Octavian Ursulescu cum că TVR
nu se mai adresează persoanelor vârstnice deşi este principala grupă de
vârstă care preferă TVR), cât şi selectând intervenţiile, transmiţând
microfonul altui participant la dezbatere, în momentul când acesta se
îndepărta de subiect ori deveneau riscante afirmaţiile acestuia. „Este
televiziunea în evoluţie?” - este întrebat Dan Mihăiescu. „Nu pot vorbi
despre evoluţie” –răspunde acesta. „Haideţi să-l lăsăm pe dl. Octavian Sava,
poate el poate vorbi…” (despre evoluţie-n.n.) – intervine Marina Almăşan.
Situaţia comunicării. Participanţii au păstrat caracterul formal al
întâlnirii, nu au apărut formule de adresare care se întâlnesc de pildă într-un
cadru familial –mici excepţii au fost adresările pe numele mic, atât din
partea invitaţilor, cât şi din partea moderatoarei, în unele cazuri - însă , în
general, formulele de adresare ale moderatoarei au respectat principiile
pronumelor personale de politeţe – adresarea la persoana a II-a plural.
Misiunea moderatoarei a fost mult uşurată de faptul că toţi invitaţii activau
în mediul audio-vizual, ştiau ce înseamnă timpul într-o emisiune şi fiecare a
avut intervenţii scurte, la obiect, fără a se pierde în amănunte ori explicaţii
inutile. Singurul care a intervenit de două ori a fost Cristian Ţopescu. Prima
dată a afirmat că emisiunea pe care o urmărea cu plăcere înainte de 1989 era
„De la A la infinit” a lui Tudor Vornicu iar acum urmăreşte cu plăcere
emisiunea Eugeniei Vodă „Profesioniştii” deoarece, a adăugat dumnealui,
„în TVR este o acută lipsă de profesionalism”. Înspre sfârşitul emisiunii a
profitat de întrebarea care i-a fost adresată de Marina Cernat, profesor la
Facultatea de jurnalism („ Ce valori deontologice şi profesionale v-au ghidat
de-a lungul unei cariere strălucite”) pentru a explica afirmaţiile anterioare:
„Nu mai există disciplină în TVR, nu mai există conştiinciozitate, nu mai
există documentare atentă ci numai interes personal. Se uită că treptele se
urcă una câte una şi cu cât te grăbeşti să apari mai repede pe <<sticlă>> cu
atât mai repede apare riscul să clachezi. Nu reproşez tinerei generaţii decât
superficialitatea. Şi pe vremea mea şi acum regulile de comportament din
televiziune sunt aceleaşi.”
Analiza tehnicilor de filmare:
Dacă ar fi să analizăm primele 10 minute ale emisiunii, succesiunea
încadraturilor ar fi următoarea:
o Plan general – în momentul intrării moderatoarei în
platou apoi, prin transfocare (zoom in), se ajunge la plan mediu. Ca
observaţie, planurile generale au fost filmate de pe macara, fapt care
a permis camerei de luat vederi o mişcare amplă, cu filmarea
platoului începând de sus, dreapta, şi apropierea imaginii până la
plan mediu I:

o Tot prin mişcări ale camerei (zoom in) se deplasează


imaginea spre ecranul prezentându-l pe ziaristul Tudor Vornicu şi-
apoi, prin zoom out, spre moderatoare, trecându-se de la PM I la
plan american:

o Urmărind discursul moderatoarei, în momentul când se


prezintă cartea despre Tudor Vornicu scrisă de Ani Muscă, tot prin
transfocare se trece de la plan mediu la plan detaliu:
o In continuare, prin zoom out, se ajunge la plan american
si-apoi este urmărita în continuare moderatoarea până ajunge la
pupitrul de unde-şi va prezenta introducerea. Până în acest moment
mişcările camerei sunt destul de alerte. Aici am observat prima
tăietură, cu o trecere de la PM I la plan american. Din acest moment
ritmul se schimbă şi, cât citeşte Marina Almăşan materialul, cu zoom
in foarte lent, se ajunge la plan mediu I, care se menţine până la
finalul introducerii.
o Urmează filmul de prezentare a activităţii lui Tudor
Vornicu iar trecerea, la încheierea filmului, spre platoul de filmare se
face prin dissolve:
o În continuare se face trecerea de la plan general la plan mediu,
prin zoom in, apoi are loc o tăietură de legătură. Tot în acest moment
am remarcat o panoramare, când Marina Almăşan se adresează atât
spectatorilor din stânga culoarului cât şi celor din dreapta. Odată cu
trecerea la schimbul de replici în platou, se preferă, succesiunea de
planuri medii cu prim planuri:

Ca observaţie generală, am remarcat că nu s-a folosit în această emisiune


gros planul, dintre încadraturi. În ceea ce priveşte mişcările camerei de luat
vederi, nu s-a folosit travellingul.
După cele 10 minute descrise anterior, a urmat o succesiune de prim
planuri sau planuri medii, specifice dialogului, camerele urmărind
intervenţiile invitaţilor şi ale moderatoarei, care a impus un ritm destul de
rapid dezbaterilor. Am recunoscut tăieturi de legătură, tăieturi de reacţie,
dissolve.
Încheierea emisiunii a fost inspirată şi s-a făcut prin supraimpunere,
imaginea realizatorului Tudor Vornicu fiind suprapusă peste imaginea
platoului de filmare în plan general, cu oamenii de presă, relaxaţi, la sfârşitul
dezbaterii, pe un fundal muzical cu un text relevant: „Dacă tu crezi, că nu
contezi / Eşti un naiv şi ai să vezi / Ce important eşti…Şi ştii de ce?/ Ne
vedem astăzi la TVR // Lumea e o scenă, fii sigur că e…/ Ne vedem astăzi
la TVR!”

***