A fi om nseamn a fi responsabil.

nseamn a cunoate ruinea n faa unei

nefericiri care nu prea s depind de tine. nseamn a fi mndru de o victorie pe
care au obinut-o tovarii ti. nseamn a simi, aezndu-i piatra, c i tu
contribui la construirea lumii.
Antoine de Saint-Exupery

Omul- fiinta sociala

Se spune adesea ca omul este o fiinta sociala, prin aceasta intelegandu-se ca el isi
desfasoara o activitate utila alaturi de alti oameni prin care contribuie la dezvoltrea
societatii si a sa personal. Aceasta poate fi un punct de vedere in conceptia
umanistilor caci lucrurile stau altfel si unii din semenii nostri au luat decizii sa evite
socialul, aceasta forma toxica si inumana. Ce vreau sa spun e ca omul este un
producator de evenimente sociale spontane sau planificate cu scop mai mult sau
mai putin lucrativ- si acum urmeaza partea cea mai frumoasa:- in care doar cativa
sunt privilegiati la cireasa de pe tort. Ceilalti sunt un produs, niste participanti la
bunastarea producatorilor si doar cei care se aventureaza - antreprenorii - pot trece
in partea cealalata.
Nu e de mirare ca in tarile nordice pretul unei case este in crestere cu cat e mai
departe de o alta asezare umana si vorbim de tari prospere economic si social.
Istoriceste vorbind, ideea de fiinta sociala este o eticheta falsa, societatile umane
de-a lungul vremurilor bazandu-se exclusiv pe conveniente tacite si diferite grade
de toleranta.
Desi s-au facut studii insemnate asupra roiurilor de albine si musuiroaielor de furnici
suntem departe de a intelege mecanismele ce le guverneaza pe acestea, de a fi in
consens cu existenta placuta si trecatoare a vietii.
Dorinta de putere, lacomia, lasitatea, tradarea sunt termeni necunoscuti micilor
vietuitoare amintite pentru ele ceea ce conteaza este armonia cu natura adica ceea
ce omul a avut candva fiindca a devenit fiinta sociala.
Omul este o fiinta sociala, diferit de celelalte fapturi prin limbaj si moralitate. Este
adevarat, insa, acest fapt este doar o caracterizare partiala a omului, deoarece
acesta este totodata o persoana.
Omul ca persoana nu poate trai singur, ci are nevoie de o alta pesoana pentru a
intra in comuniune cu aceasta si cu restul semenilor. Din acest apect pot spune ca
reiese si caracterul de fiinta sociala omului, adica posibilitatea acestuia de a avea
diferite relatii cu o alta fiinta umana.
Omul ca fiinta sociala face parte dintr-un stat, se conduce si ghideaza dupa anumite
reguli si legi impuse de stat, dupa documente care stau la baza acestuia si care ii
dovedesc existenta de la o anumita perioada istorica si care ii asigura existenta, iar
daca acesta nu relationeaza cu statul tind
statul tinde sa devina o fiinta antisociala, un paria, razvratit impotriva lipsurilor si a
nedreptatilor acesteia. Pe de alta parte, omul ca persoana face parte din poporu lui
Dumnezeu si se conduce dupa legea iubirii, avand ca scop primordial fericirea
vesnica

Un om este om cu adevarat si este viu doar atta timp ct poate spune adevrul, ct
deosebete binele de ru. Un om este viu atta timp ct are contiina vie, dac are
valori adevrate, i nu cade n diferite scheme de minire i zombare. Un popor este
format din totalitatea de oameni cu aceleai valori i aceeai credin.
Valorile i credinele strine neamului n condiii normale snt eliminate ca un corp
strin, ca o tumoare. Cnd ns temeliile societii au fost afectate iar valorile strine
snt impuse sistemic, i mai ales snt valori nscocite prin cabinete unde se ia decizii
importante atunci aceste valori tind s dislocuiasc valorile tradiionale. Astfel n loc
de omenie ne vine democraia (demnonocraia), n loc de Iubire ni se impune un
nou cuvnt care s o nlocuiasc Responsabilitate, iar n loc de credin ne vine
valorile general-umane o noiune att teoretic ct i iluzorie, avem un cod de
drepturi ale neOmului care le interpreteaz cum vor ei dar de respectat li se impune
anume popoarelor care au nc vie puterea credinei tradiionale.
Valorile strine neamului ar disprea fr urm dac nu ar fi finanate prin ONG-uri
i impuse chiar legislativ de stat.
Oamenii adevrai devin tot mai puini, omul de astzi este transformat n aduntor
al plcerilor i alegtor dresat, omul nu mai trenuie s fie om, e suficient s voteze
cum trebuie i s cumpere ct mai mult, s fie individualitate i nu personalitate,
iar n loc de popor s fie o populaie unde fiecare are valorile i interesul personal
iar ca valori comune s nu fie deloc sau cel mult acestea s fie cuprinse n stat.