Anna Pavlovna (Matveïevna) Pavlova a fost o balerină rusă.

Ea este considerată pe scară

largă ca fiind unul dintre cei mai buni dansatori de balet clasic în istorie şi a fost cel mai
remarcat ca artist principal de Imperial Russian Ballet şi de Serge Diaghilev. Pavlova este
recunoscută pentru crearea rolului The Dying Swan.
Pavlova s-a născut în Ligovo, o suburbie (acum cartier) din Saint Petersburg, apoi
capitala Imperiului Rus.
Pasiunea Annei pentru balet s-a declanşat atunci când mama ei a luat-o la un spectacol, o
producţie originală a lui Marius Petipa la "Frumoasa adormită" , Teatrul imperial
Mariinsky. Spectacolul generos a făcut impresie asupra tinerei Pavlova, şi la opt ani,
mama ei a dus-o la o audiţie pentru renumitul Imperial Ballet School. Nu a fost alesă din
cauza vârstei fragede şi pentru ceea ce a fost considerat un aspect "bolnăvicios", dar doi
ani mai târziu a fost aceptată.

Spectacolul în care a debutat în dans a fost Petipa's Un conte de fées (A Fairy Tale), pus
în scena pentru elevii şcolii.
Tinerii ani la Imperial Ballet School au fost dificili, nici baletul clasic nu a fost uşor
pentru ea. Corpul a ajutat-o în pasiunea ei.
Colegii îşi bateau joc de ea dându-i porecle ca "The broom" şi "La petite sauvage".
Încurajată, Pavlova s-a pregătit oricum pentru a-şi îmbunătăţi stilul.
Ea a luat lecţii suplimentare de la profesorii de zi - Christian Johansson, Pavel Gerdt şi
Nikolai Legat. În 1898 ea a intrat în clasa de perfecţiune a Ekaterinăi Vazem, fosta Prima
balerină din Saint Petersburg Imperial Theatre.
Pe parcursul ulimului ei an la Imperial Ballet School, ea a executat mai multe roluri
singură cu principalul companie. A absolvit în 1899 la vârsta de 18 ani, fiindu-i permis să
intre în Imperial Ballet ca si corifeu.
A făcut primul ei spectacol cu Imperial Ballet evoluând cu un stil diferit în Pavel Gerdt's
Les Dryades prétendues (The False Dryads). Performanţa sa a fost lăudată de critici, în
special de marele critic şi istoric Nikolai Bezobrazov, care a apreciat tânăra dansatoare.

După ce a părăsit Rusia, Pavlova s-a mutat la Londra, Anglia, stabilindu-se în Hampstead
unde a trăit pentru restul vieţii ei. Ea a fost influenţată în dezvoltarea baletului britanic,
cea mai notabila inspiraţie în cariera ei fiind Alicia Markova. Fosta casă, Ivy House este
situata în North End Road, Golders Green care este acum London Jewish Cultural Centre
avand o placă albastră marcată ca şi fosta casa a Pavlovei şi un loc de interes istoric
semnificativ.
Pavlova a fost introdusă publicului în SUA de Max Rabinoff în perioada în care acesta
conducea Boston Grand Opera Company şi a fost recomandată acolo împreuna cu
Russian Ballet Company.

Pavlova este probabil mai renumită pentru crearea rolului The Dying Swan, un solo ce
avea coregrafia de Michel Fokine concepută pentru ea.

În timpul turneului de la Haga, Ţările de Jos, Pavlova a spus că sufera de pleurezie (Boală
care constă în inflamația acută sau cronică a pleurei pulmonare, însoțită adesea de o
abundentă secreție de lichid seros, purulent sau hemoragic) şi că avea nevoie de operaţie.
Ea a spus de asemenea că nu va mai fi niciodată în stare să danseze din nou, în cazul în
care ea ar fi făcut operaţia. A refuzat operaţia spunând: "Dacă nu mai pot dansa mai bine
mor". Trei săptămâni mai târziu, după cea de-a 50 a aniversare, ea a murit de pleurezie.
Ea a fost îmbrăcată în costumul de la "The Dying Swan" când a spus ultimele cuvinte
"Joacă ultima măsură foarte încet". A murit când se afla în "Hotel des Indes" din Haga,
care în prezent deţine o plăcuţă şi un trabuc lung numit Anna Pavlova Library în memoria
ei.
Memorialul de servicii a avut loc în Biserica Ortodoxă Rusă din Londra. Anna Pavlova a
fost incinerată şi cenuşa sa a fost plasată la Golders Green Crematorium, unde urna ei a
fost ulterior împodobită cu pantofii săi de balet. (care de atunci au fost furaţi).