Astmul

Astmul este o afectiune cronica a plamanilor caracterizata prin

probleme respiratorii recurente cum ar fi: lipsa de aer, respiratie suierata,
apasare in piept si tuse. In timpul unei respiratii normale fluxul de aer intra si
iese liber din plamani. Atunci cand astmul nu este controlat, caile respiratorii
sunt inflamate si edematiate.
Ele devin foarte sensibile la schimbarile din mediul inconjurator si poate
aparea criza astmatica. In timpul acestuia, peretii cailor respiratorii se
edematiaza, muschii din jurul acestora se contracta, iar mucusul care se secreta
in cantitate mare obtureaza caile respiratorii, facand respiratia foarte dificila.
Simptomele astmatice variaza pe parcursul aceleiasi zile, in cadrul
saptamanii, precum si pe intreg parcursul anului, de la o luna la alta. Ele sunt mai
grave noaptea si in primele ore ale diminetii. De asemenea, gravitatea astmului
difera de la o persoana la alta.
Chiar daca astmul nu poate fi vindecat, acesta poate fi tratat in mod
eficient. Cercetarile arata ca aproape toti pacientii astmatici pot detine un
control asupra astmului cu un tratament adecvat, reusind astfel sa participe la
activitatea scolara, sa munceasca si sa isi desfasoare activitatile in conditii
similare persoanelor care nu sufera de aceasta afectiune.

Controlul astmului inseamna ca o persoana cu astm:

- are simptome astmatice minime sau inexistente;
- nu se trezeste noaptea din cauza astmului;
- nu necesita (sau are o nevoie minima de) medicatia la nevoie;
- are posibilitatea de a efectua activitati fizice normale;
- are functia pulmonara normala (sau aproape normala), masurata prin
determinari specifice - PEF si VEMS;
- nu are crize de astm (sau sunt foarte rare).

Obiectivul tratamentului in astmul bronsic este controlul bolii si

mentinerea acestuia.
Pentru indeplinirea acestui obiectiv este necesar sa existe acces atat la
medicatia pentru astm, cat si la informatii care le permit pacientilor intelegerea
modului de administrare a medicamentelor, evitarea factorilor de risc, evitarea
declansatorilor care agraveaza boala, precum si un comportament adecvat in
cazul in care simptomele se agraveaza.
Majoritatea astmaticilor au nevoie de doua tipuri de medicamente:
medicatia de control (in special agenti anti-inflamatori de
tipul glucocorticosteroizilor inhalatori), care trebuie luata in fiecare zi pentru a
preveni simptomele si crizele de astm; si medicatia la nevoie (medicamente cu
actiune bronhodilatatoare cu actiune rapida), care trebuie sa fie la indemana in
orice moment pentru a trata crizele si a dilata rapid caile respiratorii.
Potrivit raportului Global Burden of Asthma aproximativ 300 de
milioane de oameni din inteaga lume au astm in acest moment. Raportul este o
compilatie de date referitoare la raspandirea si impactul astmului in intreaga
lume. Astmul afecteaza oameni indiferent de etnie, categorie socio-economica
sau varsta. Adeseori astmul apare in timpul copilarieisi este cea mai obisnuita
cauza a absenteismului scolar.
Raportul Global Burden of Asthma a fost realizat de Initiativa
Internationala pentru Astm (GINA) cu ocazia Zilei Internationale a
Astmului 2004. Documentul atesta faptul ca multi pacienti din intreaga lume au
nevoi nesatisfacute legate de astmul lor, fapt ce conduce la un control deficitar
al acestuia. in unele zone, de exemplu in Orientul Mijlociu sau in fostele state
baltice, astmul nu este diagnosticat corect si multe persoane care au simptome
astmatice prezente nu stiu ca sufera de aceasta boala.
Raportul, disponibil la Initiativa Internationala pentru astm, prezinta de
asemenea cresterea prevalentei astmului in intreaga lume, in conditiile in care
comunitatile adopta stilul de viata occidental si se urbanizeaza. Se estimeaza ca
inca 100 de milioane de persoane se vor imbolnavi de astm pana in anul 2025.
Cauzele astmului sunt inca insuficient intelese. Cresterea prevalentei acestei
boli in intreaga lume ramane unul dintre cele mai mari mistere ale medicinei

moderne. Acum zece ani exista teoria conform careia gazele de esapament
sipoluarea aerului reprezinta cauzele posibile ale epidemiei de astm. Se stie
acum ca situatia este mult mai complexa. Cercetatorii studiaza rolul factorului
genetic, precum si modul in care se dezvolta sistemul imunitar in primii ani ai
vietii.
In prezent cauzele care declanseaza criza astmatica sunt mult mai bine
cunoscute si intelese. Persoanele astmatice prezinta o inflamatie cronica a
cailor aeriene. Sub actiunea unei game largi de factori, caile respiratorii ale
pacientului astmatic se contracta mult mai repede decat la o persoana care nu
sufera de aceasta afectiune.
Factorii care pot genera o criza astmatica (numiti si factori declansatori)
includ alergenii inhalati (cum ar fi acarienii,polenul, alergenii proveniti de la caini
si pisici), fumul de tigara, poluarea aeriana, efortul fizic, reactiile emotionale
puternice (cum ar fi rasul sau plansul intens), factorii iritanti chimici si anumite
medicamente (aspirina si beta-blocanti). Fiecare astmatic reactioneaza la
anumiti factori si un pas important in obtinerea controlului bolii este
identificarea si evitarea lor.

Informatiile necesare pentru a diagnostica astmul pot fi oferite de un

istoric medical atent, examinarea fizica si teste ale functiei plamanilor.
Masurarea functiei pulmonare este utila atat pentru diagnosticul de astm cat si
pentru
a
monitoriza
evolutia
bolii
si
nivelul
de
control.
Aceste teste includ spirometria, o investigatie care evalueaza limitarea
fluxului de aer, si PEF (peak-expiratory flow), debitul de varf, ce masoara
viteza maxima la care fluxul de aer poate iesi din plamani.
Spirometria se realizeaza in cabinete specializate, in timp ce PEF-ul poate fi
testat cu peak-flow-metre portabile, din plastic, ideale pentru utilizarea la
domiciliu sau la locul de munca. Monitorizarea fluxului de varf este pentru multi
pacienti o metoda eficienta de monitorizare a bolii precum si de evaluare a
modului in care raspund la tratament.