Agresivitatea

Agresivitatea nu se confunda cu un comportament

antisocial, cu delincventa si infractionalitatea;
Conduita boxerului nu este orientata antisocial si cu cit
este mai agresiva cu atit este mai performanta; si invers,
nu orice comportament antisocial, inclusiv infractional
poate fi caracterizat prin agresivitate (exista infractiuni ce
pot fi comise fara implicarea factorului agresivitate- exp.:
frauda).

Privitor la comportamentul agresiv,

diferentiem urmatoarele tipuri:
A. agresivitatea nediferentiata, ocazionala, fara un
rasunet antisocial obligatoriu;
B. comportamentul agresiv propriu-zis, polimorf in care
poate fi inclus si comportamentul criminal
C. comportamentul agresiv ca expresie integranta,
nemijlocita a unor stari patologice sau a unei afectiuni
neuropsihice preexistente sau dobindite
Comportamentul agresiv nu este orientat exclusiv in
afara subiectului ci poate fi orientat si asupra sinelui.

Cauzele agresivitatii teorii

explicative
Principala problema care se pune este aceea
daca echipamentul psihocomportamental al
individului uman este dependent de factorul
ereditar (zestrea ereditara) sau de factorul de
mediu.
S-au conturat citeva teorii :

1. Agresivitatea este
innascuta
Teorie sustinuta de autori importanti precum S.Freud si
Konrad Lorenz. In viziunea lui Freud agresivitatea este
un instinct oamenii se nasc cu instinctul de a agresa si
de a fi violenti.

Intrucit aceasta presiune ereditara nu poate fi inlaturata,

este necesar ca in procesul influentarii educationalculturale sa se gaseasca modalitati nedistructive de
canalizare a tendintelor agresive.

 Konrad Lorenz in lucrarea sa On agression

accentueaza asupra naturii biologic-instinctuale a
comportamentului agresiv pe care il regasim si la nivel
infrauman.

Insa in timp ce la Freud agresivitatea aparea ca fiind

predominant distructiva, la K.Lorenz agresivitatea
interspecii are o valoare adaptativa si este esentiala
ptr.supravietuire.

Animalul isi apara teritoriul, disponibilitatile de hrana si

indepartindu-i pe altii, previne supraaglomerarea; in plus
datorita faptului ca cel puternic invinge se produce o
selectie naturala a celor cu un potential genetic ce va
permite odata cu transmiterea lui urmasilor,
reproducerea agresivitatii.

Teoriile care au abordat agresivitatea ca un

instinct au fost supuse unor multiple critici
Privitor la agresivitatea umana, daca ea ar fi exclusiv de
natura instinctuala, ar fi de asteptat sa intilnim foarte
multe asemanari intre oameni legate de modul de
adoptare a comportamentului agresiv. Insa realitatea a
demonstrat si demonstreaza continuu ca exista mari
diferente interindividuale in manifestarea agresivitatii
In anii 80 rata omuciderilor era de aproape 0 in Norvegia
si Suedia si 14 in Thailanda la 100 000 de locuitori.

 Respingerea cvasigeneralizata a naturii

instinctuale a agresivitatii nu inseamna insa si
ignorarea unor influente biologice cum ar fi:
A. Influente neuronale exista anumite zone ale
cortexului care in urma stimularii faciliteaza adoptarea de
catre individ a comportamentului agresiv.
B. Influente hormonale barbatii sunt mult mai agresivi
decit femeile datorita diferentelor de natura hormonala.
C. Influente bio-chimice cresterea alcoolului in singe
poate intensifica agresivitatea.

Sociobiologia (Rushton si Wilson)

Potrivit sociobiologiei, toate aspectele
comportamentului social, inclusiv
agresivitatea pot fi intelese in functie de
evolutie; principiile selectiei favorizeaza in
timp cresterea nivelurilor de agresivitate.

2. Agresivitatea este un raspuns

la frustrare
Aceasta afirmatie are la baza ipoteza potrivit
careia agresivitatea este determinata de
conditiile externe.
Cea mai populara si cunoscuta este teoria
frustrare-agresivitate formulata de Miller si Dollard;
ptr. aceasta teorie, doua psotulate sunt elocvente:
A.agresivitatea este intotdeauna o consecinta a
frustrarii;
B.frustrarea conduce intotdeauna catre o anumita
forma de agresivitate

 Blocarea caii de atingere a unui scop creeaza

frustrari care, la rindul lor, se constituie in
sursa de manifestare a agresivitatii; destul de
frecvent insa, agresivitatea nu este indreptata
asupra sursei starii de frustrare, ci este
reorientata, redirectionata catre o alta tinta.

 Teoria lui Miller si Dollard a fost ulterior

supusa unor revizii. Astfel, Leonard
Berkowitz considerind ca teoria celor doi
autori exagereaza legatura dintre frustrare
si agresivitate, sustine ca frustrarea
produce o stare de pregatire emotionala
ptr. a agresa

3.Agresivitatea este un comportament

social invatat
Albert Bandura este cel care formuleaza teoria invatarii
sociale a agresivitatii. Potrivit acestei teorii, comportam.
agresiv se invata prin mai multe modalitati si anume:
A. direct prin invatare directa (prin recompensarea sau
pedepsirea unor comportamente);
B. prin observarea sau imitarea unor modele de conduita
ale altora, mai ales ale adultilor. Cel mai frecvent aceste
modele de conduita agresiva pot fi intilnite in: 1. familie
(parintii copiilor violenti si ai celor abuzati si maltratati
provin adeseori ei insisi din familii in care, ca mijloc de
disciplinare a conduitei s-a folosit pedeapsa fizica);
2.mediul social (in comunitatile in care modelele de
conduita agresiva sunt acceptate si admirate,
agresivitatea se transmite mult mai usor noilor generatii;
3.mass-media.

Ce factori influenteaza
agresivitatea?
A. factori ce tin mai mult de individ, de
conduita si reactivitatea lui
comportamentala;

B. factori ce tin de familia individului;

C. factori ce tin de mijloacele de informare
a maselor.

A. factori ce tin mai mult de individ,

de conduita si reactivitatea lui
comportamentala;
tipul de personalitate spre conduite agresive sunt
predispuse persoanele extrem de competitive, irascibile,
persoanele tot timpul grabite
- durerea fizica si morala poate duce la cresterea
agresivitatii
- caldura - cercetarile au demonstrat o legatura directa
intre temperaturile inalte si manifestarea agresivitatii
- aglomeratia se constituie ca agent stresor si poate
creste agresivitatea
- alcoolul si drogurile se constituie intr-un important
factor de risc in comiterea actelor antisociale bazate pe
violenta

B. Factori ce tin de familia individului;

A. mariajul instabil, divortul;

B. istoria propriei vieti a parintilor cei mai multi

parinti care isi maltrateaza copiii au fost ei insisi, la
rindul lor, supusi unui tratament similar de catre
proprii parinti sau au fost in cea mai mare masura,
neglijati emotional de catre acestia;

 C. atitudini parentale in raport cu cresterea copiilor

parintii abuzivi in utilizarea mijloacelor de sanctionare
fizica privesc copilul ca pe o modalitate de a-si satisface
propriile nevoi si aspiratii, solicitindu-l sa intreprinda
actiuni ce depasesc posibilitatile si abilitatile lui psihice si
fizice. Ei intimpina mari dificultati in a stabili legaturi
empatice cu proprii copii

D. tulburari psihice si de personalitate destul de

frecvent se constata ca parintii care isi maltrateaza fizic
copiii prezinta diferite tulburari psihice.

 Merrill realizeaza o tipologizare a parintilor

abuzivi in utilizarea agresiunii fizice asupra
copiilor:
TIPUL 1. : parinti ce se caracterizeaza printr-un
inalt grad de agresivitate manifestata continuu,
uneori fiind clar concentrata si focalizata, alteori
insa nu. Supararea si enervarea lor scapa
controlului, fiind nevoie de o actiune stimulativa
iritativa minimala. Explicatia unei asemenea
conduite vizeaza, in principal, propriile
experiente traite in perioada copilariei timpurii.

 TIPUL 2 : parintii sunt rigizi, compulsivi,

reci afectiv, resping copilul si sunt
preocupati mai mult de propria persoana.
TIPUL 3 : parintii sunt persoane pasive si
dependente; sunt oameni reticenti si
sovaielnici in a si exprima sentimentele
si dorintele. Aparent sunt neagresivi dar
adesea intra in competitie cu copiii ptr. a
cistiga atentia sotului, fiind de obicei
depresivi, imaturi si capriciosi.
TIPUL 4 : parinti frustrati ce isi pedepsesc
copiii ptr.lucruri minore.