Você está na página 1de 26

1

inima sau cordul

1 inima sau cordul inima este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman şi

inima este unul dintre cele mai importante organe ale

corpului uman şi funcţionează asemenea unei pompe musculare ce distribuie sângele ȋn ȋntreg organismul. aceasta se contractă şi se relaxează asemeni oricărui muşchi, ȋnsa este unică prin faptul că funcţionează pe baza principiului „totul sau nimic”, fiecare contracţie făcându­se cu toată forţa pe care

aceasta o are.

anatomia inimii

inima este localizată la nivelul toracelui, ȋn mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta faţă de linia mediană şi două treimi fiind localizate la stânga liniei mediene.

www.slidetube.org

2

configuraţie externă

are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat ȋn jos, spre ȋnainte şi la stânga, dimensiunea ei

fiind aproximativ egală cu pumnul individului. prezintă:

­ trei feţe: o faţă ȋn raport cu scheletul toracic, o faţă ȋn raport cu diafragmul şi o faţă ȋn raport cu

plămânii;

­ trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior şi o margine spre posterior;

­ o bază;

- un vârf.

faţa sternocostală intră ȋn raport cu sternul şi coastele, iar la acest nivel se pot identifica atriile (ȋn porţiunea superioară) şi ventriculii (ȋn porţiunea inferioară). ventriculii sunt reprezentaţi mai bine de ventricului drept la nivelul acestei feţe, cei doi ventriculi, stâng şi drept, fiind despărţiţi de şanţul interventricular anterior. la nivelul acestui şanţ se pot identifica marea venă a inimii şi artera descendentă anterioară.

www.slidetube.org

3

superior, ventriculul drept prezintă o prelungire ce poartă

denumirea de conul arterei pulmonare.

conul arterei pulmonare se continuă cu trunchiul arterei

pulmonare.

ventriculii sunt separaţi de atrii prin intermediul şanţului coronar.

porţiunea atrială a feţei sternocostale este acoperită ȋn cea mai mare parte de artera pulmonară şi aortă.

şanţul coronar este străbătut ȋn porţiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă şi mica venă a cordului, iar ȋn proţiunea stângă de artera circumflexă alături de sinusul coronar.

la nivelul bazei cordului se pot observa, pe această faţa, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urechiuşe, stâng, respectiv drept.

faţa diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală şi este reprezentată preponderent de către

ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o

porţiune foarte mică.

www.slidetube.org

4

cei doi ventriculi sunt despărţiţi prin intermediul şanţului interventricular posterior la nivelul căruia se identifică artera interventriculară posterioară, ram din artera coronară dreaptă şi vena coronară medie.

la nivelul feţei diafragmatice se poate identifica crux cordis ce este reprezentată de intersecţia dintre şanţul coronar şi şanţul interventricular.

faţa pulmonară este orientată spre posterior şi la stânga şi este reprezentată preponderent de o porţiune din ventriculul stâng.

prezintă şanţul coronar stâng la nivelul căruia putem identifica artera atrioventriculară stângă şi marea venă coronară. acesta din urmă ȋmparte faţa pulmonară ȋntr-o

porţiune atrială ce corespunde atriului stâng, şi o porţiune ventriculară ce corespunde ventriculului stâng. marginea dreaptă este ȋn raport direct cu pleura şi cu faţa medială a plămânului drept.

marginile anterioară şi posterioară nu sunt bine evidenţiate.

vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng şi

este orientat ȋn jos, ȋnainte şi la stânga şi

poate fi identificat la nivelul spaţiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.

www.slidetube.org

5

baza are o poziţie ȋn sus, ȋnapoi şi spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica şanţul interatrial ce o

ȋmparte ȋn două porţiuni şi anume:

• o porţiune stângă reprezentată de atriul stâng, ȋmpreună cu orificiile celor 4 vene pulmonare;

• o porţiune dreaptă reprezentată de atriul drept, ȋmpreună cu cele două orificii ale venelor cave

superioară, respectiv inferioară.

configuraţia internă

inima este alcătuită din patru cavităţi şi anume:

2 atrii şi 2 ventriculi.

structura atriilor este uşor diferită de cea a ventriculilor,

prezentând anumite caracteristici generale:

• sunt alcătuite dintr­un perete mult mai subţire şi mai neted decât al ventriculilor;

• dimensiunile sunt mai reduse decât dimensiunile ventriculilor; • la nivelul lor sângele ajunge prin intermediul venelor; • fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept;

www.slidetube.org

6

• comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii şi anume:

• dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor;

• pereţii sunt groşi, neregulaţi, prezintă trabecule şi cordaje

tendinoase.

6 • comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici

www.slidetube.org

atriul drept

7

  • are forma unui cub ce prezintă spre anterior o prelungire reprezentată de auriculul drept.

  • peretele lateral are aspect neregulat şi la acest nivel se pot identifica muşchii pectinaţi ai atriului drept.

  • peretele medial sau septal este alcătuit din septul interatrial (septul ce separă cele două atrii). acesta

  • prezintă ȋn porţiunea centrală o depresiune ce poartă denumirea de fosa ovală, aceasta corespunzând

  • canalului interatrial a lui bottalo din timpul vieţii intrauterine.

  • peretele superior prezintă două orificii şi anume: orificiul de vărsare a venei cave superioare şi orificiul de intrare ȋn auricul.

la nivelul peretelui inferior se pot identifica:

orificiul de vărsare a venei cave inferioare ce prezintă

valva venei cave inferioare denumită şi valva lui

eustachio; anteromedial- orificiul sinusului venos coronar ce prezintă valva sinusului coronar ce mai poartă denumirea şi de valva lui thebesius;

www.slidetube.org

8

de la nivelul valvei lui eustachio pleacă spre peretele septal o proeminenţă ce poartă denumirea de banda sinusală ce conţine tendonul lui todaro.

sub acest tendon se poate identifica triunghiul lui koch ce este delimitat:

superior de tendonul lui todaro, inferior de valva tricuspidă, iar lateral se identifică orificiul sinusului venos coronar. ȋn profunzimea ariei triunghiului lui koch se găseşte nodulul atrioventricular ȋmpreună cu porţiunea incipientă a

fasciculului lui hiss.

peretele posterior prezintă o proeminenţă ce poartă denumirea de creasta terminală, aceasta fiind localizată la dreapta faţă de orificiile celor două vene cave. superior de creasta terminală se identifică nodul sinoatrial. peretele anterior este reprezentat de orificiul atrioventricular drept ȋmpreună cu valva tricuspidă ce este alcătuită din trei cuspe şi anume: anterioară,

posterioară şi septală.

www.slidetube.org

9

ventriculul drept

se prezintă sub forma unei piramide triunghiulare, având trei

pereţi, o bază şi un vârf.

peretele anterior este neregulat, prezentând numeroase

trabecule cărnoase:

de ordin i reprezentate de muşchiul papilar anterior de la care se extind cordaje către cuspele anterioară, respectiv posterioară a tricuspidei, dar şi trabecule de ordin II şi III.

peretele posterior este de asemenea neregulat, prezentând

trabecule cărnoase de ordin ii şi iii şi unul singur de ordin i reprezentat de muşchiul papilar posterior

cele trimite către cuspele posterioară şi septală a valvei tricuspide.

peretele medial sau septal este reprezentat de septul interventricular (septul ce separă cei doi ventriculi).

de asemenea prezintă numeroase trabecule cărnoase de ordin ii şi iii şi doar unul singur de ordin i reprezentat de muşchiul papilar septal, ce trimite cordaje către cuspele septală şi anterioară a valvei tricuspide.

www.slidetube.org

10

dintre trabeculele cărnoase de ordin ii se evidenţiază trabecula septomarginală ce ȋnglobează ramul drept al fasciculului hiss.

vârful ventriculului drept este localizat ȋn apropierea vârfului inimii, doar la un cm mai sus şi mai la drepata faţa de acesta.

baza ventriculului drept prezintă două orificii şi anume:

orificiul atrioventricular drept şi orificiul trunchiului arterei pulmonare. orificiul atrioventricular drept delimitează atriul drept de ventriculul drept şi

este prevăzut cu valva tricuspidă. orificiul trunchiului arterei pulmonare este prevăzut cu valva pulmonară ce este alcătuită din trei cuspe semilunare (ȋn cuib de rândunică) : una anterioară şi două posterioare. cavitatea ventriculului drept ȋncepe de la nivelul orificiului atrioventricular până aproape de vârful inimii

şi poate fi ȋmpărţită ȋn trei regiuni diferite: o regiune de primire a sângelui de la nivelul atriului drept, o

regiune trabeculară, localizată apical, şi o regiune distală, de evacuare, ce mai este denumită şi conus

sau infundibul.

regiunea de primire a fluxului de sânge este delimitată ȋntre orificiul atrioventricular şi regiunea muşchilor papilari.

www.slidetube.org

11

regiunea trabeculară este localizata spre vârful ventriculului drept, fiind acoperită de trabecule musculoase. rolul acestora este de a ȋncetini viteza fluxul sanguin şi totodată participă la fromarea structurii de rezistenţă a cordului. regiunea de evacuare sau conusul prezintă pereţi netezi şi are o formă conică. datorită pereţilor netezi din această regiune, viteza sângelui creşte.

atriul stâng

are forma unui cub, prezentând un perete lateral, un perete medial, un perete superior şi un perete

inferior.

peretele lateral se continuă prin intermediul orificiului

auricului stâng cu cavitatea acestuia.

peretele medial sau septal este reprezentat de septul interatrial.

peretele superior şi cel inferior nu prezintă elemente

anatomice importante.

perele posterior prezintă cele 4 orificii ale venelor pulmonare:

două dreote şi două stângi.

www.slidetube.org

12

peretele anterior conţine orificiul atrioventricular stâng ce prezintă valva bicuspidă sau mitrală, ce este alcătuită din două

cuspe:

una anterioară mai voluminoasă şi una posterioară cu

dimensiuni mai reduse

ventriculul stâng

Este cavitatea cordului ce prezintă cele mai mari dimensiuni,

având aspectul unui con.

prezintă un perete lateral, un perete medial, două margini, o bază şi un vârf.

peretele lateral prezintă numeroase trabecule de ordin II şi III.

peretele medial sau septal este reprezentat de septul

interventricular şi prezintă trabecule cărnoase.

la nivelul marginii anterioare se poate identifica muşchiul papilar anterior ce trimite cordaje către cele două cuspe ale mitralei.

vârful ventriculului stâng coincide cu vârful inimii şi prezintă trabecule cărnoase de ordin II şi III .

www.slidetube.org

13

baza ventriculului stâng conţine două orificii:orificiul

atrioventricular stâng şi orificiul aortei.

orificiul atrioventricular stâng este puntea de legătură dintre atriul stâng şi ventriculul stâng şi la nivelul său se găseşte valva bicuspidă sau mitrală cu cele două cuspe. orificiul aortei se gaseşte la drepta faţă de orificiul atrioventricular stâng şi la nivelul acestuia se identifică valva aortei ce este alcătuită din trei cuspe semilunare (ȋn cuib de rândunică): una posterioară şi două anterioare. cavitatea ventriculului stâng poate fi ȋmpărţită ȋntr-o porţiune atrială la nivelul căreia pătrunde iniţial fluxul sanguin şi o porţiune arterială ce mai poartă denumirea de

vestibulul aortic.

structura peretelui cardiac peretele cardiac este alcătuit de la exterior spre interior din epicard, miocard si endocard.

www.slidetube.org

epicardul

14

este de fapt foiţa viscerală a pericardului seros şi are drept scop ȋmpiedicarea apariţiei frecării ȋn timpul

contracţiilor ritmice ale cordului.

ȋntre epicard şi endocard se găseşte miocardul ȋmpreună cu scheletul fibros şi sistemul excitoconductor

al inimii.

scheletul fibros al inimii este reprezentat de patru inele

fibroase şi două trigoane fibroase.

inelele fibroase mai poartă denumirea şi de inelele lui lower şi sunt localizate la nivelul orificiilor

atrioventriculare şi la nivelul orificiilor arteriale reprezentate de aortă şi artera pulmonară.

trigonul fibros stâng se găseşte ȋntre orificiul aortic şi orificiul mitral, iar cel drept se găseşte ȋntre orificiul trunchiului arterei pulmonare şi orificiul tricuspid. la nivelul inelelor fibroase atrioventriculare se inseră baza

cuspelor atrioventriculare.

scheletul fibros are drept scop stabilirea unei discontinuităţi electrofiziologice ȋntre atrii şi ventriculi.

www.slidetube.org

miocardul

15

prezintă un miocard contractil şi un sistem excitoconductor.

miocardul contractil este reprezentat de fibre musculare miocardice atriale şi ventriculare, cele atriale fiind scurte (situate profund) şi lungi (situate superficial), iar cele ventriculare sunt ȋn vârtej sau ȋn spirală (situate superficial) şi ȋn straturi profunde interventriculare.

sistemul excitoconductor

este alcătuit din celule miocardice cu proprietăţi specifice precum automatismul (generează impuls electric ȋn mod spontan) şi conducerea impulsului. celulele miocardului ce prezintă automatism mai sunt denumite

şi celule miocardice tip p sau pacemaker. proprietatea de

automatism este deţinută de celulele din nodul sinoatrial, din

fibrele atriale specializate sau fasciculul bachmann, din nodul

www.slidetube.org

16

atrioventricular, din fasciculul hiss şi ramurile sale şi din

reţeaua purkinje.

ȋn mod normal, activitatea electrică a inimii este controlată de nodul sinoatrial, acesta fiind pacemakerul

fiziologic al inimii.

mai poartă denumirea si de nodul keith­flack şi este localizat

la nivelul peretelui posterior al atriului drept, superior de

creasta terminală. impulsurile trimise de acesta sunt cu o frecvenţă de 70­80/min.

ȋn alcătuirea sa intră mai multe tipuri de celule şi anume:

  • - celulele p cu rol de pacemaker, disfuncţia acestora

determinând apariţia pauzelor sinusale, oprirea

sinusală urmate de ȋnlocuirea ritmului cu unul din centrii excitoconductori mai lenţi.

  • - celulele t tranziţionale, disfuncţia acestora determinând blocarea excitaţiei ȋnainte ca aceasta să

ajungă la nivelul miocardului atrial;

  • - celule nodale de tip purkinje.

nodul atrioventricular este localizat la nivelul septului interatrial inferior şi ȋn alcătuirea sa intră aceleaşi

www.slidetube.org

17

tipuri de celule ca şi ȋn nodul sinoatrial. mai poarta denumirea de nodul aschoff-tawara şi produce

impulsuri cu o frecvenţă de 40-50/min.

la acest nivel este ȋntârziat impulsul trimis de la nivelul nodului sinoatrial.

ȋntârzierea impulsului are două avantaje şi anume:

- depolarizarea ventriculară este ȋntârziată până când atriile şi-au golit conţinutul ȋn ventriculi;

- limitează numărul maxim de stimuli ce pot determina

depolarizarea ventriculilor pe unitatea de timp.

fasciculul bachmann este situat ȋntre vena cavă superioară şi atriul drept, iar din el pleacă fasciculul

internodal anterior james.

fasciculul internodal mijociu sau wenckebach face legătura dintre nodul sinoatrial şi atrioventricular.

fasciculul internodal posterior sau thorel realizează tot legătura dintre nodul sinoatrial şi cel

atrioventricular.

www.slidetube.org

18

Fasciculul hiss porneşte de la nivelul triunghiului lui koch şi intră ȋn septul interventricular, după care se

ramifică ȋn două ramuri, unul drept şi unul stâng. el produce impulsuri cu o frecvenţă de 25­30/min.

vascularizaţia inimii

18 F asciculul hiss porneşte de la nivelul triunghiului lui koch şi i ntră ȋ n

vascularizaţia arterială a inimii este realizată prin intermediul:

- arterei coronare drepte, ram din aorta ascendentă,

situată ȋn porţiunea iniţială ȋntre auriculul drept şi trunchiul

arterei pulmonare, după care se localizează la nivelul şanţului

coronar anterior, respectiv posterior.

www.slidetube.org

19

se termină la nivelul şanţului interventricular posterior prin artera interventriculară posterioară.

ramuri ale arterei coronare drepte sunt reprezentate de:

artera dreaptă a conului, arterele ventriculare anterioare drepte, artera interventriculară posterioară, arterele atriale, artera nodului sinusal, artera nodului atrioventricular. - arterei coronare stângi, ram din aorta ascendentă, este

situată iniţial ȋntre auriculul stâng şi trunchiul arterei pulmonare.

la nivelul şanţului interventricular anterior se termină prin artera interventriculară anterioară.

la nivelul şanţului coronar, din artera coronară stângă ia naştere un ram colateral ce poartă denumirea de artera circumflexă. artera interventriculară anterioară se ramifică ȋn:

arterele ventriculare anterioare stângi, artera stângă a conului ce se anastomozează cu artera dreaptă a conului,

ramuri septale pentru 2/3 din septul interventricular

artera circumflexă dă următoarele ramuri:

www.slidetube.org

20

artera marginală stângă, ramuri ventriculare anterioare şi posterioare, arterele atriale, artera nodului sinusal şi artera nodului atrioventricular.

astfel, foarte importantă este zona vascularizată de fiecare coronară ȋn parte, putându-se identifica

artera afectată ȋn fucnţie de zona necrozată ȋn urma unui infarc miocardic.

artera coronară dreaptă vascularizează ventriculul drept, o porţiune din peretele posterior al ventriculul

stâng, 1/3 inferioară a septului interventricular, atriul drept şi sistemul excitoconductor.

artera coronară stângă vascularizează ventriculul stâng, o porţiune din peretele anterior al ventriculului drept, 2/3 superioare a septului interventricular şi atriu

stâng. venele sunt organizate ȋntr-un sistem venos superficial şi un sistem venos profund.

Sistemul venos superficial este reprezentat de sinusul venos coronar ce poate fi identificat la nivelul

şanţului coronar posterior.

www.slidetube.org

21

Traiectul acestuia se termină la nivelul peretelui inferior al atriului drept.

La nivelul sinusului venos coronar se varsă vena coronară mare, vena coronară mică, vena coronară mijlocie, vena posterioară a ventriculului stâng, vena oblică a atriului stâng.

Limfaticele drenează la nivelul nodulilor limfatici traheobronşici şi brahiocefalici.

inervaţia inimii

la inervaţia inimii participă atât sistemul vegetativ simpatic,

cât şi cel parasimpatic.

inervaţia parasimpatică este realizată prin intermediu ramurilor cardiace cervicale şi toracale ale celor

doi nervi vagi.

nervii cardiaci cervicali superiori se desprind din nervul vag, deasupra ganglionului inferior al vagului, iar nervii cardiaci inferiori se desprind din nervul laringeu recurent.

acţiunea inervaţiei parasimpatice este cardiomoderatoare:

scade frecvenţa cardiacă şi determină vasoconstricţia

coronarelor.

www.slidetube.org

22

inervaţia simpatică se realizează prin intermediul nervilor cardiaci cervicali superiori, mijlocii şi inferiori,

alături de 3­4 nervi cardiaci toracici.

nervul cardiac cervical superior ȋşi are originea ȋn ganglionul simpatic cervical superior.

nervul cardiac cervical mijlociu ȋşi are originea ȋn ganglionul cervical mijlociu, iar nervul cardiac cervical inferior ȋşi are originea ȋn ganglionul simpatic stelat. acţiunea simpaticului

este de a creşte frecvenţa cardiacă şi de a dilata vasele

coronare.

aceşti nervi simpatici şi parasimpatici formează două plexuri

cardiace:

anterior respectiv posterior.

plexul cardiac anterior (superficial), localizat ȋntre aortă şi trunchiul pulmonar, este alcătuit din nervii cardiaci superiori ai vagului şi nervii cardiaci superiori stângi simpatici.

plexul cardiac posterior (profund) este localizat ȋn jurul venei cave şi posterior de aorta ascendentă.

există şi un plex subendocardic, unul intramiocardic şi unul

subepicardic.

www.slidetube.org

23

activitatea cordului este influenţată şi de reflexele

reglatoare glomice sinusale.

pericardul

cordul ȋmpreună cu vasele mari este ȋmbrăcat de pericard ce este un sac fibroseros.

acesta este alcătuit din pericardul fibros şi pericardul seros. pericardul fibros are forma unui trunchi de con şi prezintă:

­ o faţă anterioară ce este ȋn raport direct cu pleura, plămânii, cutia toracică reprezentată de stern şi

coaste;

­ o faţă posterioară ce este ȋn raport direct cu aorta descendentă toracică, esofagul-porţiunea toracică,

nervii vagi şi bronhiile principale; ­ două margini laterale;

­ o bază la nivelul vaselor mari, pe care se rasfrânge parţial; ­ o bază ȋn raport cu diafragmul. pericardul este fixat la cuşca toracică prin intermediul mai

multor ligamente:

www.slidetube.org

24

­ sternopericardice; ­ cervicopericardice; ­ vertebropericardice; - frenopericardice. pericardul seros este alcătuit din două foiţe:

una parietală ce căptuşeşte suprafaţa interioară a pericardului fibros şi una viscerală sau epicard. ȋntre cele două foiţe se găseşte o lama fină de lichid pericardic. cele două foiţe se reȋntâlnesc la nivelul vaselor mari, formând două tunele vasculare:

unul arterial ce cuprinde aorta şi trunchiul arterei pulmoare şi unul venos ce cuprinde venele cave şi venele

pulmonare.

prin reflexia pericardului seros, iau naştere sinusurile

pericardice:

www.slidetube.org

25

sinusul transvers, sinusul oblic, sinusul superior aortic, sinusul

inferior aortic, sinusul dintre vena cavă superioară şi vena

pulmonară superioară dreaptă, sinusul dintre venele pulmonare drepte, sinusul dintre vena cavă

inferioară şi vena pulmonară inferioară dreaptă, sinusul dintre

venele pulmonare stângi.

vascularizaţia pericardului este realizată de artera toracică internă, aorta descendentă toracică şi artera musculofrenică.

inervaţia este realizată de nervii vagi, frenici şi sistemul

nervos simpatic.

rapoartele inimii cu structurile ȋnvecinate

Proiecţia cordului se realizează ȋn cadrul unui patrulater delimitat astfel:

­ anterior ­ un plan frontal, tangent la pericard;

­ posterior ­ un plan frontal, tangent şi posterior de bifurcaţia traheei, venele pulmonare şi pericardul de

la nivelul atriului stâng;

­ superior ­ un plan transversal prin vertebra toracală t4 şi unghiul sternal;

­ inferior ­ diafragmul; ­ lateral ­ pleurele mediastinale ale celor doi plămâni.

www.slidetube.org

26

proceduri specifice

  • 1. puncţia pericardică se realizează atât ȋn scop

diagnostic, cât şi terapeutic şi reprezintă extragerea

unui revărsat lichidian acumulat la nivelul sacului

pericardic.

  • 2. biopsia endomiocardică este o tehnică diagnostică

percutanată ce are drept scop extragerea unor mici

fragmente de miocard prin intermediul unui biotom.

  • 3. angioplastia cu balon

  • 4. valvuloplastia cu balon

  • 5. aterectomia

www.slidetube.org