Cum sa crestem copii fericiti

Un copil fericit este un copil ce se simte iubit. Iubirea are un rol primordial in cresterea
copilului, toate aspectele dezvoltarii avand ca fundament iubirea.
Putem crede ca, parinti fiind, ne iubim copiii in mod natural, iubirea dezvoltandu-se intrun mod natural. Fiecare dintre noi vine cu un model personal al modului in care oferim iubire,
acest model luand nastere din interactiunea felului nostru de-a fi, a modului in care noi am
primit afectiune de la parintii nostri sau de la persoanele semnificative din copilaria timpurie, a
istoriei personale.
Important este cum percepe copilul ceea ce ii oferim.
In primele pagini ale volumului Parenting neconditionat, Alfie Kohn explica:
Psihanalistul Alice Miller a observat la un moment dat ca este posibil sa iubesti un
copil cu inflacarare, dar nu in modul in care are el nevoie sa fie iubit. Daca are dreptate,
intrebarea esentiala nu este daca nici macar cat ne iubim copiii. Conteaza la fel de mult cum
ii iubim. Odata ce intelegem acest aspect, putem sa intocmim destul de repede o lista lunga cu
diferite tipuri de iubire parinteasca si cu sugestii referitoare la care este mai bun. Aceasta carte
analizeaza o astfel de distinctie si anume aceea intre a-i iubi pe copii pentru ceea ce fac si a-i
iubi pentru ceea ce sunt. Primul tip de iubire este conditionata, si anume copiii trebuie sa o
castige comportandu-se asa cum credem noi de cuviinta sau ridicandu-se la inaltimea
standardelor noastre. Al doilea tip de iubire este neconditionata: nu depinde de comportamentul
copiilor, de succesul lor, de cat de cuminti sunt sau orice altceva.
Iubirea neconditionata este cea care da aripi, fiind motorul ce sustine angajarea
constanta a copilului in tot ceea ce face. Un copil ce se simte iubit se simte valorizat, implicanduse activ in tot ceea ce intreprinde.
Iubirea neconditionata inseamna sa ii oferi celuilalt iubire pentru ceea ce este el si nu
pentru ce face, indiferent de situatie (independent de talentele si modul in care se poarta copilul,
de cat de cuminte si ordonat este, etc).
Este complet contraindicata amenintarea copilului cu retragerea iubirii, de aceea, oricat
de puternica ar fi tentatia de a-i spune copilului Gata, nu te mai iubesc!, sa ne gandim la rana
pe care cuvintele acestea o lasa in sufletul copilului (copilul se simte singur, neacceptat, nedemn
de iubirea parintelui, stima de sine avand de suferit, putand aparea anxietatea).
Pentru o adaptare adecvata, in devenirea sa, copilul are nevoie sa aiba o parere pozitiva
despre sine, de un sentiment al valorii personale, de siguranta.
Gary Chapman si Ross Camphbell vorbesc despre cele cinci moduri aparte ale copilului
de a percepe iubirea. Pentru ca un copil sa se simta iubit trebuie sa vorbim limbajul sau unic de
iubire.

Aceste 5 limbaje ale iubirii sunt :

mangaierile fizice;
cuvintele de incurajare;
timpul acordat;
darurile;
serviciile.
Este posibil ca fiecare copil al unei familii sa vorbeasca un limbaj diferit, deoarece
fiecare are personalitate diferita i percepe diferit limbajele iubirii.
Primul limbaj al iubirii este reprezentat de mangaierile fizice. Mangaierea fizica este
limbajul de iubire cel mai simplu de folosit neconditionat, pentru ca parintii nu au nevoie de
ocazii speciale pentru a-i mangaia copiii, de a stabili o apropiere fizica cu ei.
Mangaierile fizice sunt cea mai puternica voce a iubirii, o voce care exclama cu
putere:te iubesc, de aceea folositi-o de cate ori aveti ocazia.
Este de subliniat faptul ca o palma data nu este buna pentru nici un copil, insa pentru cel
care are drept principal limbaj al iubirii mingaierea fizica, este dezastruoasa.
Cel de-al doilea limbaj al iubirii este reprezentat de cuvintele de incurajare.
Cuvintele reprezinta un instrument foarte puternic in ceea ce priveste comunicarea iubirii.
Cuvintele afectuoase, tandre, cuvintele de lauda, de incurajare au un rol important in
consolidarea unei stime de sine pozitive, vorbele taioase care dovedesc diferite frustrari daunand
parerii bune despre sine, putand crea indoieli asupra propriilor capacitati.
Copiii receptioneaza emotiile cu mult inainte de a intelege cuvintele (tonul vocii,
blandetea, atmosfera afectuoasa, toate comunicand o caldura emotionala i multa iubire).
Copiii al caror principal limbaj de iubire sunt cuvintele de incurajare au nevoie sa li se
spuna si sa auda te iubesc.
Al treilea limbaj al iubirii copilului este reprezentat de timpul acordat.
Timpul acordat are la baza atentia acordata copilului. Chiar daca principalul limbaj de
iubire al copilului unei familii nu este timpul acordat, toti copiii au nevoie de atentia parintilor. In
cele mai multe cazuri, comportamentul nedorit al copiilor are la baza nevoia de a petrece cat mai
mult timp cu mama i tata.

De remarcat este faptul ca factorul cel mai important legat de timpul acordat nu este
evenimentul in sine, ci faptul ca parintele face ceva impreuna cu copilul sau atunci cand sunt
impreuna. Atunci cand este vorba de mai multi copii, fiecare are nevoie de un timp doar pentru
el.
Limbajul numarul patru in iubirea copiilor este reprezentat de daruri.
Darurile trebuie sa fie o expresie sincera a iubirii, iar copiii al caror principal limbaj al
iubirii este tocmai acesta, vor tii intotdeauna sa le primeasca, anume se vor uita la hartia in care
sunt impachetate, vor scoate sunete in timp ce vor deschide cadoul, oferindu-ne siguranta ca
pentru ei conteaza mult. Oferirea i primirea darurilor ca exprimare a iubirii este un fenomen
universal valabil. Darul nu are prea mare legatura cu dimensiunea sau costul cadoului, ci doar cu
iubirea. Este necesar sa acordam atentia cuvenita acestor cadouri, evitand sa copleim copiii cu
cadouri, ca substitute al celorlalte limbaje ale iubirii.
Cel de-al cincilea limbaj al iubirii i ultimul, este reprezentat de servicii.
Atunci cand parintele ii exprima iubirea fata de copii prin servicii, facand lucruri pentru
acestia, furnizeaza un model. Aceasta va fi in beneficiul copilului, deoarece il va ajuta sa nu se
mai concentreze asupra propriei persoane i sa-i ajute si pe altii. Serviciile care sunt o expresie
sincera a iubirii vor reui sa comunice copilului o anumita forma de afectiune, la un anumit nivel
emotional.
Este important sa identificam principalul limbaj al copilului, atunci cand ne concentram
pe iubire, si sa il vorbim.
Este important sa constientizam faptul ca niciodata, copilul nu devine un rasfatat pentru
ca primeste prea multa iubire. Iubirea nu va fi niciodata prea multa, asa ca nu va zgarciti cu
afectiunea.

Surse bibliografice
Alfie Kohn, Parenting neconditionat,
Gary Chapman si Ross Camphbell, Cele 5 limbaje de iubire ale copilului, Editura Curtea
veche

Alina-Mihaela FLOAREA
Psiholog clinician autonom