Você está na página 1de 21

AUDIT

1. Definii auditul n general i identificai elementele fundamentale ale


acestuia.
Prin audit se nelege examinarea profesional a unei informaii n vederea exprimrii
unei opinii responsabile i independente prin raportarea la un criteriu (standard,
norm) de calitate.
Elementele fundamentale care definesc auditul:
- examinarea unei informaii trebuie s fie exclusiv profesional ;
- obiectul examinarii orice tip de informatie din orice domeniu ;
- scopul este acela de a exprima o opinie asupra examinarii;
- calitatea opiniei trebuie s fie responsabil, independent si motivanta;
- examinarea trebuie s se fac dup un criteriu de calitate.
2. Ce este auditul financiar?
Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare, in vederea exprimarii de catre
auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare, in conformitate cu
Standardele internationale de audit financiar ale Federatiei Internationale a
Contabililor (IFAC)".
Orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei parti din
contabilitate sau din situatiile financiare ale unei entitati poate fi calificata ca audit
financiar.
3. Definii auditul statutar i identificai elementele fundamentale ale acestuia.
Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil
competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in ansamblul
lor, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clar si complete a
pozitiei si situatiei financiare, precum si a rezultatelor obtinute de aceasta, prin
raportarea la standardele nationale sau internationale de audit.
Elemente fundamentale:
- profesionistul competent si independent trebuie sa fie profesionist contabil, care
poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica;
- examinarea este exclusiva profesionala;
- obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie situatiile
financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si
celelalte componente ale situatiilor financiare, in functie de referentialul
contabil aplicabil;
- scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si
independente;
- obiectul opiniei: imagine fidela, clara si completa a pozitiei financiare, a situatiei
financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata;
- criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il
constituie standardele nationale sau internationale de audit si contabilitate.
4. Abordri privind metodologia auditului statutar.

Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de abordare a unei misiuni de


audit statutar:
- abordare pe faze si etape (didactica si mai teoretica);
- abordare pe cicluri de control (mai operationala).
A. Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape.
1. Faza initiala
- este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii misiunii de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt desfasurate la
sediul auditorului.
2. Faza controlului propriu zis:
- este faza controlului intern si a verificarii conturilor;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate in teren.
3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului:
- este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la sediul auditorului.
B. Abordarea pe cicluri de control
Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea pricipalelor faze si etape ale
auditului in cadrul fiecarui ciclu. Misiunea de audit cuprinde 14 cicluri, in cadrul
fiecarui ciclu urmarind 3 faze succesice: cunoasterea operatiilor, evaluarea
controlului intern si controlul conturilor: cumparari-furnizori, imobilizari corporale si
necorporale, vanzari-clienti, stocuri si productie in curs, trezorerie, imobilizari
financiare, imprumuturi si obligatii financiare, fonduri improprii, peersonal si sociale,
impozite si taxe, alte pasivea, alte active, alte venituri si cheltuieli, estimari contabile.
5. Faze i etape n executarea unei misiuni de audit de baz.
Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza
asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in 3 faze si 10 etape:
I.
Faza initiala:

Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit;

Orientarea si planificare auditului;


II.
Faza executarii lucrarilor:

Aprecierea controlului intern;

Controlul conturilor;

Examenul situatiilor financiare;


III.
Faza finala:

Evenimentele posterioare inchiderii exercitiului;

Utilizarea lucrarilor altor profesionisiti;

Alte lucrari necesare inchiderii;

Raportul de audit;

Documentare lucrarilor de audit;


6. Acceptarea mandatului i contractarea lucrrilor de audit.
Inainte de a contracta o lucrare de audit al situatiilor financiare ale unei entitati,
auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de a indeplini aceasta misiune, trebuie
sa tina seama de unele regului profesionale si de deontologie.
Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile
necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii:
Cunoasterea globala a intreprinderii;

Examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor;


Examenul competentei
Contactul cu fostul auditor sau cenzor;
Decizia de acceptare a mandatului;
Fisa de acceptare a mandatului;
Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa
se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii, fara a se face vreo
distinctie intre misiunile de audit legal si misiunile de audit contractual.
Standardul International de Audit nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa
convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care se vor
consemna intr-o Scrisoare de misiunie de audit, sau in orice alt tip de contract
adecvat.
Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala , din documentul respectiv
nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare:
- obiectivule auditului situatiilor financiare;
- responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea
situatiilor financiare;
- intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila;
- forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de
audit;
- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative ca urmare a
sondajelor;
necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese
juditificative sau alte informatii solicitate
7. Orientarea i planificarea auditului.
In aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile
intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care
sa-I permita orientarea si planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari
inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misunii de audit.
Tehnicile si procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt:

Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii sunt vizate


aspecte legate de natura activitatilor desfasurate de intreprindere,
particularitatile sectorului din care face parte, structurile intreprinderii,
organizarea generale a intreprinderii, politicile comerciale, financiare si
sociale, organizarea contabilitatii, practicile contabile utilizate;

Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative se au in


vedere activitatile de productie, distributie, aprovisionari, precum si
conturile care in raport cu suma sau prin natura lor pot comporta riscuri
de eror.

Redactarea planului de misiune este in fapt programul general de


munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora
sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit si presupune:
alegerea membrilor echipei, repartizarea lucrarilor pe oameni, utilizarea
lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii, coordonarea cu
auditorii de la societatile surori si de la societatea mama, solicitarea de
specialisti pentru studierea sitemelor si datelor informatizate in orice
alte domenii, caledarul sedintelor AGA si CA, termenul de depunere al
raportului.

Elaborarea programului de munca este un ansamblu de instructiuni


puse in atentia tuturor participantilor la misunea de audit care permit
controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit.
Programul de munca poate sa detalieze obiectivele auditului, precum si
bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura
folosita. Altfel spus programul de munca este o detaliere a tutror
elementelor continure in Planul de audit (misiune), in vederea asigurarii
indeplinirii acestuia din urma.

8. Planul de misiune: coninut, rol.


Cuprinde 7 capitole, dupa cum urmeaza:
1. Prezentarea intreprinderii:

Denumirea

Sediul social;

Capitalul social si actionarii;

Inregistrare;

Scurt istoric

Consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata,


concurenta.
2. Informatii contabile:

Bugete si conturi previzionale;

Particularitatile sistemului contabil;

Principiile contabile.
3.Definirea misiunii:

Natura misiunii: conturi anuale, conturi consolidate, previziuni;

Alti auditori, experti sau cenzoir cu misiuni in intreprindere


4.Sisteme si domenii semnificative:

Prag de semnificatie;

Functii si conturi semnificative;

Zone de risc identitate;

Controale semnificative pe care ne putem sprijini


5.Orientarea programului de lucru:

Aprecierea controlului intern;

Lucrari deosebite;

Confirmari de obtinut;

Inventare fizice;

Asistenta de specialitate necesare;

Documente de obtinut.
6. Echipa si bugetul
7. Planificarea:

Repartizarea lucrarilor;

Datele interventiilor pe etape;

Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce


urmeaza a fi emise.
Rolul planului de misiune: planul de misiune este un instrument de lucru care permite
luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele

interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile


angajate.Este o masura de asigurare ca aceasta activitate se realizeaza intr-o
maniera eficienta.
9. Evaluarea controlului intern: coninut, etape.
Continut : Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a controlului intern ptr a
aprecia ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern cu scopul de a limita
intinderea sondajelor si a controalelor proprii.
....
Cnd estimeaz c poate s se sprijine pe fiabilitatea controlului intern pentru a
limita intinderea sondajelor sale i a controalelor proprii asupra conturilor, auditorul
va verifica funcionarea acestui control intern. Auditorul efectueaz un studiu i o
evaluare a sistemelor considerate semnificative n scopul identificrii controalelor
interne pe care dorete s se sprijine, pe de o parte, precum i riscurile de eroare n
tratarea datelor i informaiilor pe de alt parte. Toate aciunile intreprinse de auditor
n aceast etap sunt concentrate asupra a trei ntrebri care furnizeaz baza de
apreciere a sistemului de control intern:
care sunt procedurile efective, n funciune, care au ca obiectiv realizarea unui
control intern eficient?
aceste proceduri sunt aplicate?
n ce masur aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern i deci pot
conduce la elaborarea de documente financiar-contabile corecte?
Auditorul nu trebuie s verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente
ale acestuia pe care vor sa se sprijine, alctuind n acest sens un program de
verificare a controlului intern.
Obiectivul urmrit prin aprecierea controlului intern este de a determina n ce msur
auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-i putea defini natura, ntinderea
i calendarul lucrrilor i interveniilor sale.
....
In aceasta etapa auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern.
Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a determina in ce
masura auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a putea defini natura,
intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.
In aceasta etapa auditorul se afla in fata unor decizii extrem de importante:
- alegerea procedurilor de examinat in functie de organizarea intreprinderii, de
natura riscurilor, de importanta soldurilor si operatiilor;
- decizia de a stabili daca procedurile retinute trebuie sa faca obiectul unei evaluari
a controlului intern;
- alegerea tehnicilor de descriere si evaluare;
- decizia de a se sprijini pe procedurile existente;
- alegerea tehnicilor de sondaje;
- decizia finala, in functie de rezultatele sondajelor, in legatura cu programul de
control al conturilor.
Etape:

intelegerea si descrierea sistemelor semnificative;


confirmarea intelegerii sistemului: testele de conformitate;
evaluarea riscurilor de eroare;


verificarea functionarii controlului intern;

evaluarea preminara: teste de permanenta;


evaluarea finala si incidenta asupra misiunii
10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entiti?
A. Protejarea activelor intreprinderii
B. Asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile;
C. Asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;
D. Promovarea eficacitatii exploatarii;
11. Care sunt elementele de baz ale controlului intern al unei entiti?

Existenta unui plan de organizare, cuprinzand:


definirea cat mai precisa a sarcinilor;
definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce presupune stabilirea
unei ierarhii a carei autoritate este indiscutabila;
circulatia informatiilor: circuitele documentelor trebuie sa fie suficent de precise si
elaborate pentru a exclude neglijenta si fantezia;
competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ale la nivelul
directiunii; deciziile pe care le iau responsabilii compartimentelor bune sau
rele, se repercuteaza asupra compartimentelor pe care le conduc;
existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la:
producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub
forma unui manual de proceduri;
arhivarea informatiilor: memoria:unei intreprinderi este un elemnt esential al
controlului intern, care conditioneaza toate controalele ulterioare.

12. Explicai importana separrii sarcinilor n organizarea controlului intern al


unei entiti.
Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul
reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoanasa poata
comite o eroare sau o inexactitate, avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca
alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi.
Separarea sarcinilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care
gestioneaza patrimoniul intreprinderii. In acest sens, delegarea atributiilor este
necesar sa se faca:
- pentru un numar reduse de persoane, pentru a nu se dilua raspunderea;
- asigurand specializarea acestor persoane imputerncite;
- asigurand independenta persoanelor imputernicite fata de obiectul si subiectul
controlului;
asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respectiv dreptul de a impune luarea
anumitor masuri
13. Definii auditul intern i controlul intern, i relaia dintre acestea.
Auditul intern reprezint acea component a auditului financiar care const n
examinarea profesional efecutat de un profesionist contabil competent i

independent n vederea exprimrii unei opinii motivate n legatur cu validitatea i


corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitii).
Controlul intern. Sistemul de control intern reperezint un ansamblu de politici i
proceduri puse n aplicare de conducerea unei entiti n vederea asigurrii, n
msura posibilului, a unei gestionri riguroase i eficiente a activitilor acesteia;
implic respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea i
detectarea fraudelor i erorilor, exactitatea i exhaustivitatea nregistrrilor contabile
i stabilirea la timp a informaiilor financiare.
Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea prcedurilor si la realizarea lui
particpa intreg personalul entitatii respective.
Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si
modului de aplicare a procedurilor de control intern din entitatea respective si se
realizeaza prin compartimente distincte care fac parte din dtructura si sistemul de
control intern al acelei entitatii. El poate fi realizat si de firme specializate de
expertiza contabla (prin externalizare).
14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?
-

verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele


si managemntul acesteia;
evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si
nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul
cresterii eficientei activitatii entitatii;
evaluarea gradului de adecvare a datelor financiare si nefinanciare destinate
conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate;
protejarea elementelor patrimoniala bilantiere si extrabilantiere si identificarea
metodelor de prevenire a fraudelo si pierderilor de orice fel.

15. Planul de audit i programele de lucru: rol, coninut, forme de prezentare.


Continutul planului de audit: - prezentarea intreprinderii; - informatii contabile
participante sistemul contabil, bugetul de ven si ch; - definirea misiunii; - sisteme si
domenii semnificative - stabilirea pragului de semnificatie,identificarea conturilor
semnificative,identificarea zonelor de risc; - orientarea programului de lucru; - echipa
de audit si bugetul; - planificarea :repartizarea lucrarilor pe membrii echipei,
stabilirea datelor si a interventiilor pe fiecare etapa,data emiterii scrisorilor de
confirmare, lista rapoartelor
Rolul planului de audit: = instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire
la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si
relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate.
Programul de control: rol, continut, forme de prezentare.
Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program
depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei
intreprinderi.
Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia

de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu


etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit peo foaie de lucru speciala, care contine
rubricile urmatoare:
o Lista controalelor de efectuat cat mai bine detaliate pt a fi usor de identificat
documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii;
o Intinderea esantionului volumul sondajelor de efectuat pentru controlul
respectiv;
o Indicarea datei la care a fost efectuat controlul;
o O referinta pentru foaia de lucru;
o Problemele intalnite se folosete pt supervizarea lucrarilor si pentru a stabili
sinteza rezultatelor.
16. Elementele probante: definiie, rol, criterii de apreciere.
Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de
audit reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe acare
acesta isi fondeaza opinia. Aceste informatii constau in documente justificative si
documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu
informatii din alte surse.
Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua condtii de calitate
pentru a putea sta la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste.
Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o
opinie cu privire la situatiile financiare.
Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura cu ceea ce constituie
elemente probante suficiente cuprind:
- importanta riscului de inexactitate;
- importanta relativa a elementului avut in vedere, tinand cont de ansamblul
infomatiilor bilantului contabil;
- experienta capatata in cursul unor auditari anterioare;
- concluziile procedurilor de audit , in special descoperirea eventuala a unor fraude
sau erori;
- tipul de informatie disponibila.
In cazul obtinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul
trebuie sa determine daca elementele rezultate din aceste controale, precum si
din testele de procedura suntsuficiente si adecvate pentru a stabili daca la
elaborarea situatiilor financiare de catre conducerea intreprinderii au fost intrunite
criteriile:
de existenta: un element al activului sau pasivului exista la un moment dat;
de drepturi si obligatii: un element de activ este un drept al intreprinderii, iar un
element de pasiv este o obligatie pentru intreprinderea data, la un moment
dat;
de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost
inregistrate si toate faptele importante au fost mentionate;
de evaluare: inregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a facut la valoare sa
de inventar;
de masurare: o operatie sau un eveniment este inregistrat la valoarea sa de
tranzactionare si un venit sau o cheltuiala apartine perioadei;
de prezentare si publicitate: o informatie este prezentata, clasata si descrisa

conform referentialului contabil aplicabil.


17. Tehnica sondajului n audit.
Poate fi definita ca o tehnica ce consta in selectarea unui anumit numar de elemente
din ansamblul opratiilor si conturiillor ce formeaza multimea ce urmeaza a fi
controlata, aplicarea la aceste elemente a tehnicilor de obtinere a elementelor
probante si extrapolarea rezultatelor obtinute pe esantion la ansamblul multimii
cercetate.
In functie de caracteristica comuna si scopul urmarit se disting:
sondaje asupra atributiilor, care se utilizeaza cand elementele ce constituie
multimea prezinta o caracterisitza comuna, cum ar fi: urmarirea aprobarii
comenzilor cu ocazia cumpararilor sau se urmareste daca bunurile intrate
in unitate fac obiectul unei note de receptie;
sondaje asupra valorii, care se aplica atunci cand caracteristica urmarita este
valoarea elementelor patrimoniala de antura stocurilor si a operatiunilor
consemnate in rulajul si soldul conturilor.
In functie de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul credibilitate pe care
doreste sa-l dea concluziilor salre:

sondaje statistice;

sondaje nestatistice.
Etape:
I.
definirea precisa a obiectivelor;
II.
precizarea naturii elemetelor si alimitei de timp cuprinse in sondaj;
III.
executarea propriu-zisa a sondajului: alegerea tehnicilor,
determinarea marimii esantionului, selectionarea esantionului,
studiul esantionului, evaluarea rezultatelor, concluziile sondajului.
18. Tehnica observrii fizice.
Observarea fizica este cel mai sigur mijloc de verificare a existentei reale a unor
elemente de activ.
Observarea fizica vizeaza elemente de activ tangibile, cum ar fi: stocuri, bani si alte
elemente pastrate in caserie, imobilizari corporale. El verifica modalitatea de
efectuare a inventarierii si respectarea procedurilor scrise. Cea mai buna metoda
de a face acest lucru este de a asista la operatiunea de inventariere sau la o
parte a acesteia.
In urma acestei verificari, auditorul se va asigura ca:
- toate elementele sunt corect inventariate;
- toate elementele inventairate sunt corespunzatoare calitativ.
Dupa ce a obtinut aceste asigurari, auditorul va mai verifica urmatoarele elemente:
- daca elementele inventariate apartin intreprinderii;
- daca activele sunt corect evaluate.
19. Confirmarea extern (direct).
Confirmarea directa este o procedura de audit obisnuita care consta in a cere tertilor
care au legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata sa confirme direct
comisarilor de conturi informatiile privind existenta operatiunilor, soldurilor sau

orice alata informatie.- folosita in Franta.


Este o procedura putin cunoscuta de intreprinderi.
Procedura permite obtinerea direct de la terti a informatiilor cerute, fara interventia
unitatii controlate. O limita importanta a acestei tehnici este data de faptul ca tertii nu
raspund intotdeauna la intrebarile puse de auditor, sau raspund, dar incomplet.
Elementele care pot face obiectul confirmarii directe sunt:
- imobilizarile (confirmarea existentei titlurilor de proprietate, a unor eventuale
ipoteci);
- creantele si datoriile (confirmarea soldurilor conturilor clientilor si furnozorilor, a
scadentelor, a dobanzilor, a garantiilor pentru imprumuturi);
- valorile de exploatare ( stocurile apartinand intreprinderii si aflate la terti si
stocurile apartinand tertilor si depozitate la intreprinderea auditata);
- titluri de participare si de plasament;
- banciel (confimrarea soldurilor si a operatiunilor realizate de banca pentru
intreprindere, cautiuni, garantii);
- personalul (imprumutir si avansuri);
- angajamente in afara bilantului si pasive eventuale (asigurari, avocati, experti
fiscali).
20. Examenul situaiilor financiare.
Situatiile financiare (bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente)
constituie documente de sinteza ale contribuabilitatii asupra carora auditorul isi
exprima opinia.
Examenul situatiilor financiar are ca obiect verificare:
- faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte compnente ale situatiilor
financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate
conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de
evenimentele posterioare datei de inchidere;
- faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra
situatie patrimoniale, financiare si rezultatelor obtinute.
Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice
pevazute ISA 520 si in mod deosebit pe:
- stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale
exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate;
- comparatiile intre datele din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si
previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;
- compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de
profit si pierdere.
21. Elementele posterioare nchiderii exerciiului.
Standardul International de Audit nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua
in considerare incindentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului atat
asupra situatiilor financiare, cat si asupra raportului sau, distingadu-se 3 etape:
1) Fapte descoperite pana la data raportului de audit auditorul trebuie sa puna in
lucru proceduri care urmaresc strangerea de elemente probante suficiente si
adecvate care jusitifce faptul ca au fost identificate toate evenimentele care
pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in
anexe, pana la data raportului sau.
2) Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor

financiare cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar
inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o
incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca
trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute masurile care se
impun.
In cazul in care conducere intreprinderii corecteaza situatiile financiarem auditorul va
pune in lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt
raport de audit.
Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecte situatiile financiare, iar auditorul
considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve
sau o opinie defavorabila
3) Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor dupa publicarea situatiilor
financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie.
Daca insa auditoul a luat cunostinta dupa publicarea situatiilor financiare de
exostenta unui eveniment, care daca ar fi fost cunoscut la data semnarii
raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei el trebuie sa stabileasca
daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele
respective cu conducerea intreprinderii.
In cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va
controla masurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca
toate persoanele care sunt in posesia situatiilor financiare nemodificate au luat
cunostinta de corectarea acestora si va intocmi un nou raport de audit.
22. Rolul i importana dosarului exerciiului.
Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu
depaseste exercitiul cotrolat. El permite asamblarea tuturor lucrarilor, de la
organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului.
Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:
- mai buna organizare si mai bunul control ale misiunii;
- documentarea lucrarilor efectuate, a deciziilor luate si asigurarea ca programul sa derulat fara omisiuni;
- inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor dat la colaboratori;
- justificarea opiniei emise si redactarea raportului.
23. Rolul i importana dosarului permanent.
Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul doferitelor etape ale
misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Clasarea lor intr-un dosar
separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la
zi.
Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt:
- fisa de preentare;
- scurt istoric al intreprinderii;
- organigrame;
- persoanele care angajaeaza intreprinderea;
- note asupra organizarii sectorului de activitate, productie;
- note asupra statului;
- procese verbale ale CA si AG;
- lista actionarilor sau asociatilor;

- structura grupului;
- contracte, asigurari.
Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul
din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza:
- PA (dosarul permanent, Sectiunea A) Generalitati;
- PB (dosarul permanent, Sectiunea B) Documente privind controlul intern;
- PC (dosarul permanent, Sectiunea C) situatii financiare si rapoarte privind
exercitiile precedente;
- PD (dosarul permanent, Sectiunea D) - Analize permanente;
- PE (dosarul permanent, Sectiunea E) Fiscal si social;
- PF (dosarul permanent, Sectiunea F) Juridice;
- PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intervenienti externi
Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie:
- sa fie tinut la zi;
- sa elimine informatiile perimate;
- sa nu contina documentele voluminoase ale intreprinderii;
24. Structura dosarului exerciiului.
In mod uzual dosarul cuprinde:
planificarea misiunii:
- programul general de lucru;
- note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de altii;
- datele si duratele vizitelor, locurile de interventie;
- compunerea echipei;
- datele pentru emiterea raportului;
- bugetul de timp;
supervizarea lucrarilor:
- note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele ridicate;
- aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea, programul
lucrarilor, executarea lucrarilor, concluziilor lucrarilor, continutul raportului;
aprecierea controlului intern:
- evaluarea punctelor tari, punctelor slab si a zonelor de risc;
- foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor efectuate;
- comentarii asupra anomaliilor descoperite;
obtinerea de elemente probante:
- program de control;
- foi de lucru cuprinzand: obiectivul, detalii asupra lucrarilor efectuate, eventuale
comentarii, concluzii;
- documente sau copii de documente de la intreprindere sau terti, jusitificand cifrele
examinate;
- detalii asupra lucrarilor efectuate asupra situatiilor financiare: comparatii si
explicatii ale variatiilor, concluzii;
- sinteza generala a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii si tratarea distincta a
punctelor care ar putea avea o influenta asupra deciziei de certificare;
- foi de lucru cu privire la faptele delictuale.
Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni, pentru a usura utilizarea sa in
functie de cultura cabientului. In general se recomanda a se folosi o impartire in
10 sectiuni simbolizate de la A la J.:

EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) acceptarea misiunii:;

EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) sinteza misiunii si


rapoarte
EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) orientare si planificare;
ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) evaluarea risului legat
de control;
EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) controale substantive;
EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) utilizarea lucrarilor altor
profesionisti;
EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) verificari si informatii
specifice;
EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) lucrarile de sfarsit de
misiune
EI (dosarul exercitiului, Sectiunea B) interventii cerute prin
regulament;
EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea B) controlul conturilor
consolidate.

25. Structura dosarului permanent.


Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul
din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza:
- PA (dosarul permanent, Sectiunea A) Generalitati;
- PB (dosarul permanent, Sectiunea B) Documente privind controlul intern;
- PC (dosarul permanent, Sectiunea C) situatii financiare si rapoarte privind
exercitiile precedente;
- PD (dosarul permanent, Sectiunea D) - Analize permanente;
- PE (dosarul permanent, Sectiunea E) Fiscal si social;
- PF (dosarul permanent, Sectiunea F) Juridice;
- PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intervenienti externi
Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie:
- sa fie tinut la zi;
- sa elimine informatiile perimate;
- sa nu contina documentele voluminoase ale intreprinderii;
26. Elementele de baz ale raportului de audit ntr-o misiune de audit statutar.
Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu
urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,
paragraful cuprinzand natura si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei,
semnatura, adresa si data raportului.
Titlul raportului trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat : Raportul
auditorului independent;
Destinatarul raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator,
in functie de circumstantele ce caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In
mod obisnuit se adreseaza consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii
au fost auditate.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare
auditate; De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea
conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului;

Paragraf care sa descrie natura si intinderea auditului, si in care se fac referiri la


Standardele Internationale de Audit sau la normele nationale aplicabile si se
descriu demersurile puse in practica de auditor.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului
asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie
fdinanciare si rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile.
Acest paragraf poate ave formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve,
dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei
opinii, Opinia defavorabila
Data raportului raportul de audit trebuie sa poarte data de la sfarsitul auditului. Nu
trebuie sa fie o data anterioara celei la care situatiile financiare au fost inchise si
aprobate
Adresa auditorului orasul in care sunt situate birourile audirorului
Semnatura auditorului - raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza
contabila insotita de semnatura auditorului caci acstia isi asuma responsabilitatea
auditului .
27. Opinia defavorabil: motive, mod de prezentare.
Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile
se refera la neregularitatile si inexactitatile constatate de auditorul financiar in
legatura cu aplicarea principiilor si regulilor contabile de catre cei responsabili cu
intocmirea si prezentarea conturilor anuale.
Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele
normative, regulile si principiile contabile, dispozitiile statutului si hotararile AGA.
Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt
neconform cu realitate: erori de calcul, inexactitati in prezentarea conturilor,
inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri.
Se poate prezenta astfel:
Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile
financiar
e.
aceasta practica, nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a
capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui
amortisment linear si a unei cote depentru cladiri sipentur utilaje, trebuiau sa se
ridice la suma de pentru exercitiul incheiat la 31 decembrieIn consecinta,
amortismentele cumulate trebuia sa se ridice lamii lei, iar pierderea exercitiului si
pierderile cumulate, lamii lei.
Dupa parerea noastra, din cauza incidetei faptelor mentionate in paragraful
precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatie financiare a
societatii la 31 decembrie., contului de proft si pierdere pentru exercitiul incheiat la
aceasta data si nu sunt conforma cu prevedrile legale si statutare.
28. Imposibilitatea exprimrii unei opinii: motive, mod de prezentare.
Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite:
- unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus
unele documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel
incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor;
- altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul

efectuarii unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un


expert extern.
Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la
confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua limitarii intinderii lucrarilor
noastre, impuse de catre directiune.
Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu
privire la situatiile financiare.

29. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.


Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va
trebui sa formuleze o opinie cu rezerve.
Motive:
- cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este
pertinenta sau liseste ceva;
- cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru
intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta
semnificativa asupra deciziilor;
- cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia
responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei incertitudini.
Exemplu:
Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am
fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura
documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte
proceduri de audit.
In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca
noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o
imagine fidela pozitiei si situatie financiare a societatii la 31 decembrie, cat si
contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt
conforme cu prevederile legale si statutare.:
30. Opinia fr rezerve: semnificaie, mod de prezentare.
Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul contata ca situatiile financiare dau o
imagien fidela pozitiei financiare si rezultatele obtinute sun in acord cu referintele
contabile si conform prevederilor contabile atunci auditorul va include in raportul de
audit un paragraf al opinie intitulat :opinia fara rezerve.
Exemplu :
In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa apozitie si situatie
financiare a societatii la data de 31 decembrie, precum si asupra performantei
financiare si a fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in
conformitate cu normele internationale de contabilitate.
31. Opinia fr rezerve, dar cu un paragraf de observaii: semnificaie, mod de
prezentare.
In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat adaugand un paragraf de
observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind

conturile anuale.
Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului. Aceasta se
situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta
nu constituie o rezerva.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea:
fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra
notri X din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de
infractiune in utilizarea brevetelor si in care I se pretinde varsarea redeventelor si
daunelor de interese; societatea a angajat o contraactiune, iar audierile preliminare,
cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul
final al acestei situatii nu poate, in prezent sa fie determinat si in consecinta, nu au
fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte.
32. Paragraful opiniei: tipuri de opinie.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra
faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare
si rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile.
Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditoului sunt dau o imagine fidela,
sauprezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative.
Referintele contabile sunt Standardele Internationale de Contabilitate, reguli emise
de catre institutiile sau organismele profesionale si practica generala din tara si
legislatia locala.
In afara opiniei referitoare la imaginea fidela, poate fi necesara includerea in Raportul
auditorului a unei opinii asupra faptului de a sti daca aceste situatii financiare sunt
conforme cu alte prevederi legale sau statutare.
Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve (curata), Opinia
fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea
exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila.

33. Paragraful privind natura i ntinderea lucrrilor de audit.


Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, declarand ca auditul a fost
efectuat in conformitate cu ISA sau in conformitate cu standardele sau practicile
nationale relevante precum si descrierea lucrarilor de catre auditor.
Sfera angajamentului de audit se refera la capacitatea auditorului de a desfasura
procedurile de audit cerute in mod necesar de circumstante. Acest lucru este necesar
pentru cititor ca o certificare a faptului ca auditul a fosr desfasurat in conformitate cu
standardele sau practicile stabilite. Daca nu este prevazut astfel, se presupune ca
standardele sau practicile de audit urmate sunt cele in vigoare in tara indicata la
adresa auditorului.
34. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate;
Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a
facut obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente,

sa faca referire la rezumatul politiclor contabile semnificative si la alte note


semnificative.
De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii
pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului;
35. Coninutul raportului de audit.
Relatia contractuala de executare a misunii de audit;
Observatiile reiesite din diverse verificari;
Informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta exprez de lege;
Oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut
asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa
pozitie financiare, performantelor si situatiei financiare generale a
intreprinderii;
Mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.
36. Rolul raportului de audit.
- Instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea
auditata, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice;
- Instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare
prezentate de o entitate;
- Instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea
entitatii auditare.
37. Care sunt normele de referin n auditul situaiilor financiare?
n auditul situatiilor financiare ale unei entitti sunt folosite dou categorii de norme
de referint: norme contabile si norme de audit.
38. Ce sunt i ce rol joac normele de audit?
Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate
profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Aceste pot si:
- Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit
(IAPS), Standardele Internationale privind Misiunile de Examen Limitat (ISRE),
Standardele Internationale privind Misiunile de Certificare (ISAE), Standardele
Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru
Standardele de Audit si Certificare (IAASB) din cadrul Federatiei Internationale
a Contabililor (IFAC);
- Norme nationale emise de un organism profesionale recunoscut ca fiind autoritate
in domeniu.
Normele de audit permit tertilor sa aiba siguranta ca opinia auditorului va fi emisa in
functie de criterii de calitate omogene. Ele permit insa si auditorului sa defineasca
scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivnice
tehnici.
Normele de audit se cladifica in 3 categorii, acoperind intreaga activitate a
auditorului:
- norme profesionale de lucru;
- norme de raportare;
- norme generale de comportament;

39. Ce sunt i ce rol au normele contabile?


Normele contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul
contabilitatii, care sunt de regula organisme de interes public, autonome.
Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc,
controleaza si utlitzeaza situatiilr financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili
situatii financiare sunt cei prevazuti la art.1 din Legea contabilitatii. Cei care
controleaza sun prevazuti prin legislatia fiecarei tari si au ca referinta in activitatea lor
normele contabile.
situatiile financiare trebuie sa fie stabilite potrivit unei sau mai multot dintre referintele
urmatoare:
- standarde internationale de raportare financiara;
- standardel sau norme contabile nationale;
- alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si
prezentarea situatiilor financiare.
Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF ( Fundatia Comitetului
pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standarde
Internationale de Raportare financiara (IFRS). Acestea cuprind:
- Standarde Internationale de raportare Financiara emise de IASB (IFRS);
- Standarde Internationale de Contabilitate (IAS);
- Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;
- Alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.
40. Ce este i cum se determin pragul de semnificaie?
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul
considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si
sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei
financiare si a ptrimoniului intreprinderii.
Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu
vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite:
- orientarea mai buna si planificarea misiunii;
- evitarea lucrarilor inutile;
- jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de
referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii
sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau
inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care
le-a descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea
emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de
semnificatie:
- existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
- evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;
- capitaluri proprii sau rezultate anormale.
41. Riscul de audit: componentele i relaiile ntre acestea.
Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie incorecta din cauza

faptului ca in situatiile financiare sunt erori semnificative.


Riscul de audit se divide in 3 componente:
- Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de
operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte
conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui control intern insuficient.
- Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau
intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau
categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin
sistemul contabil si de control intern utilizate;
- Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori
nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o
categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de
operatiuni.
Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit.
Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si
riscurile legate de control. Daca riscurile inerente si cele legate de control sunt
ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare reduc, astfel incat sa fie reduc
cat mai mult riscul de audit si invers.
Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers proportionalitate dintre
caracterul semnificativ si riscul de audit. Cu cat pragul de semnificatie este mai mare
cu atat riscul de audit este mai mic si invers.
42. Ce este riscul legat de control?
Consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de
operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni,
nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control
intern utilizate.
In general auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control atunci cand:
- sistemele contabile si de control nu sunt aplicate corect;
- sistemul contabil si cel de control intern ale intreprinderii sunt considerate ca
insuficiente.
43. Ce este riscul inerent?
Consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa comporte
erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de
operatiuni, din cauza unui control intern insuficient.
44. Ce este riscul de nedetectare?
Consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o
eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau
impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Depinde de controalele proprii
ale auditorului si nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile
folosite de auditor.
45. Conceptul de independen n audit.
Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili in practica libera,
indiferent de natura serviciului profesional prestat. In cazul executarii, insa, a unor
misiuni de audit prin care se furnizeaza o asiguarare in ce priveste credibilitatea

situatiilor sau informatiilor financiare in fata publicului, independenta devine cea mai
sigura garantie ca profesionistul contabil si-a indeplinit misiunea in conditii de
integritate si cu obiectivitate.
Independenta are doua componente fundamentale:
- independenta de spirit (rationamentul profesional) este caracterizata prin
starea de spirit care inlesneste obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot
compromite acest rationament profesionale, permitand profesionistului contabil sa
actioneze cu integritate, cu obiectivitate si cu pridenta profesionala;
- independenta in aparenta (comportamentul)- se caracterizeaza prin evitarea
faptelor si circumstantelor care pot fi atat de semnificative incat o terta persoana,
logica si informata ar putea ajunge la concluzia normala ca integritatea, obiectivitatea
si prudenta profesionala ale cabinetului sau ale unui membru au fost compromise.
Independenta este potential amenintata in urnatoarele situatii:
- interes propriu;
- slabirea autocontrolului;
- renuntarea la propriile convingeri;
- manifestari de familiarism;
- actiuni de intimidare.

46. Controlul de calitate n audit.


Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza
analiza modului de organziare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de
aplicare in cadrul cabientului a standardelor internationale si a normelor profesionale
emise de aceste organisme.
Obiective:
Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor;
Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor;
Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de
lucru;
Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale;
Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea caontactelor dintre
colegi, apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul
profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organziarii controlului de calitate sunt:
universalitatea, confidentialitatea, colegialitate, adaptarea controlului si urmarirea.
Documentele europene prevad ca activitatea de control al calitatii poate fi
organizata si exercitata prin doua metode:
- controale colegiale: membrii activi ai profesiei sunt desemnati drept colegi care
efectueaza controlul;
- controale prin personal angajat: sunt persoane angajate de o organizatie
profesionala sau o autoritate de reglementare care gireaza sistemul de control si
efectueaza controlul de calitate.
47. Care sunt principalele misiuni speciale i misiuni conexe ale
profesionitilor contabili?
Misiuni speciale se pot referi la:
Situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele
internationale de raportare financiara si de normele nationale;

Conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare;


Respectarea clauzelor contractuale;
Situatii financiare consolidate.
Misiuni
m
isiuni
-

de

examen

limitat

al

situatiilor

conexe:
financiare;

misiuni de examinarea a informatiilor financiare pe baza de proceduri


convenite
misiuni
de
completare
a
informatiilor
financiare.