Tema 2: Comunicarea politica in antichitate

Teoria comunicarii- disciplina relativ noua, datnd de cel mult o jumatate de secol. Putem
afirma nsa ca preocuparile viznd comunicarea interumana, ideile ce i stau la baza au
cunoscut o anumita permanenta, urcnd departe n timp, unele chiar pna spre zorii civilizatiei
umane. Primele elemente de gndire teoretica n acest domeniu apar o data cu inventarea
scrierii, autorii ei vazndu-se confruntati cu problemele transpunerii limbajului articulat ntrun cod vizual. Urmnd evolutia fireasca, existenta n tratarea comunicarii inter-umane de-a
lungul

timpului,

se

pot

constata

modalitati

diferite

de abordare n functie de etapa istorica respectiva, mergnd de la momente de maxim interes,

pna la altele de stagnare sau dimpotriva de nnoire a conceptelor. Putem astfel vorbi de:

perioada clasica (500 .e.n.-40 e.n.)

perioada evului mediu si Renasterea (400-1600)
perioada moderna (1600-1900).

Perioada clasica. Interesul omului pentru cunoasterea naturii comunicarii se poate

descifra nca din Vechiul Testament, dar dovada unor preocupari precise n acest sens
este semnalata abia n secolul al V-lea .e.n., odata cu aparitia lucrarii "Arta retoricii"
elaborata conform afirmatiilor lui Aristotel, de Corax din Siracuza. Lucrarea avea
menirea de a indica cetatenilor diferite moduri de comunicare eficienta reclamate de
introducerea unor reguli de convietuire democratica. Dupa cum arata M. J. Cary si J. J.
Haarhoff ("Life and Thought in the Greek and Roman World", 1940) studierea
comunicarii a aparut n antichitate ca o necesitate practica determinata de exigentele
sociale. Initial, retorica (gr. rhetorika) a fost definita de creatorii sai ca "stiinta si arta de
a convinge" pentru a fi considerata azi "arta exprimarii alese utilizata n scopul
convingerii unui auditoriu, deci, a comunicarii cu succes. Cel care a contribuit esential la
dezvoltarea studiului comunicarii, n acea perioada, a fost Platon (428-348 .e.n.) care a
introdus retorica n viata academica greaca.
Isocrate (436-338 .e.n.) n "Antidosis" concepe retorica drept teoria generala a
comportamentului uman si expresie a celei mai nalte culturi umane.
Aristotel (384-322 .e.n.) continua dezvoltarea teoriei, lucrarea sa "Rhetorike"
cuprinznd aspecte pragmatice referitoare la sistemul de comunicare interumana.

STALIN

A fost al treilea si singurul copil care a supravietuit in familia sa, care era de origine

foarte modesta.
A urmat scoala religioasa din Gori, apoi Seminarul Teologic din Tbilisi (Georgia) unde
a intrat in contact cu marxismul si cu ideile politice radicale. A fost eliminat din

Seminar, in preajma absolvirii scolii, pentru activitatea sa politica.

S-a remarcat ca un propagandist activ al ideilor politice marxiste, in randul
muncitorilor din Tbilisi, apoi din Batumi unde a fost arestat in 1902 si condamnat la

exil in Siberia.Dupa ce a evadat, s-a intors in Georgia in 1904.

A devenit un adept al bolsevismului si al lui Lenin, pe care l-a intalnit in 1905 in
Finlanda. In acelasi an s-a casatorit cu Ecaterina Svanidze, dar a ramas vaduv dupa doi

ani.
Arestat din nou in 1908, reuseste sa evadeze inca o data, traind in exil si calatorind (la
Londra, Viena) in anii urmatori. In 1912 si-a luat numele de Stalin (om de otel) si a

fost ales membru al Comitetului Central al Partidului Bolsevic.

Intre 1913 si 1917 a fost exilat in Siberia, ca urmare a incercarii sale de a-si publica

lucrarea Marxismul si problema nationala.

Eliberat dupa izbucnirea Revolutiei ruse din februarie 1917, a ajuns la Petrograd. Aici

a editat ziarul partidului bolsevic, Pravda (Adevarul).

Dupa revolutia bolsevica din octombrie / noiembrie 1917 a intrat in guvernul dominat
de comunisti, fiind numit Comisar al nationalitatilor si a devenit membru al Biroului

Politic al Partidului (institutia politica centrala).

In perioada Razboiului civil, a ocupat functia de comisar politic al Armatei Rosii in
zona frontierei de vest a Rusiei. Din aceasta perioada se declanseaza rivalitatea dintre

el si Lev Trotki.
In 1922 a fost ales secretar-general al Partidului Comunist Rus, post pe care-l va
detine pana la moarte si care a devenit baza instaurarii treptate a dictaturii sale

personale asupra statului sovietic.

Este semnificativ pentru evolutia ulterioara a lui Stalin portretul pe care i l-a schitat
chiar Lenin in Testamentul sau politic: Tovarasul Stalin, devenit secretar general, a

concentrat in mainile sale o putere nelimitata, si nu sunt sigur ca se va putea servi

intotdeauna de aceasta putere cu suficienta circumspectie [...]. Stalin este prea brutal si
acest defect, tolerabil in mijlocul nostru si in relatiile dintre noi, comunistii, nu este
potrivit pentru functia de secretar general. Propun in consecinta tovarasilor sa gaseasca

un mijloc de a-l demite pe Stalin din acest post [...].

La moartea lui Lenin, S. a atras de partea sa pe Lev Kamenev si Grigori Zinoviev,
adversari ai lui Trotki, principalul sau rival, pentru a zadarnici ascensiunea acestuia
spre putere. Ulterior s-a aliat cu Nicolai Buharin si Aleksei Rykov impotriva fostilor

sai parteneri care formasera o grupare proprie in cadrul partidului.

In cele din urma i-a eliminat pe ultimii sai adepti (cunoscuti pentru linia lor politica
moderata) si a reusit sa preia intreaga putere in stat. In 1929 Trotki a fost expulzat din
Uniunea Sovietica. A fost ulterior urmarit din ordinul lui S. si asasinat in Mexic in

1940.
Pe plan intern, S. a renuntat la Noua Politica Economica initiata de Lenin si a introdus,
incepand din 1928, planurile cincinale, bazate pe colectivizarea fortata a agriculturii si
industrializarea rapida. Controlul strict al statului a fost instaurat asupra tuturor
domeniilor economiei, initiativa privata fiind anihilata. Costurile politicii economice
staliniste au fost imense: aproape opt milioane de tarani au murit de foamete, alte

milioane de cetateni au fost victime ale lagarelor de munca fortata (gulag-urilor).

Statul, prin institutiile sale de represiune, detinea controlul absolut asupra vietii

publice, dar si asupra vietii private a oamenilor de rand.

Asasinarea la Leningrad, in 1934, a liderului comunist local Serghei Kirov a
reprezentat pentru S. pretextul declansarii celei mai ample actiuni de epurare interna
din istorie, indreptata impotriva tuturor presupusilor sai opozanti, asupra
comandantilor armatei, dar si a populatiei civile. Arestarile si executiile pricinuite de
Marea Teroare au afectat, dupa un calcul estimativ, intre 1,5 si 7 milioane de oameni,
fara a include aici milioanele de morti in lagarele de munca.

Epurarile realizate in armata au afectat in mod decisiv capacitatea de rezistenta

militara a U.R.S.S. in momentul atacarii ei de catre Germania, in 1941.

In acelasi timp, cultul personalitatii lui S. capata proportii inimaginabile. In politica
externa, S. a utilizat Internationala Comunista (Cominternul) pentru a organiza actiuni
care sa destabilizeze situatia din statele comuniste. Sunt edificatoare actiunile violente
declansate in 1924 in Basarabia de agentii sovietici cu ajutorul Partidului Comunist
Roman care actiona de fapt ca sectia romana a Internationalei Comuniste aflate sub

controlul Moscovei.
In august 1939, politica antifascista incurajata pana atunci de Internationala Comunista
a fost abandonata in urma incheierii, la initiativa lui S., a Pactului de neagresiune
germano-sovietic (Pactul Ribbentrop-Molotov) care privea impartirea zonelor de
influenta in Europa de Est intre Germania si Uniunea Sovietica. In baza acestuia,
Uniunea Sovietica a ocupat dupa 17 septembrie 1939 jumatatea de est a Poloniei in
timp ce restul tarii era sub control german, iar in iunie 1940 a ocupat Basarabia,

Bucovina de Nord si tinutul Herta, provincii romanesti.

Atacul german din iunie 1941 (Planul Barbarossa) l-a luat prin surprindere pe S. care
credea in respectarea pana la capat a Pactului Ribbentrop-Molotov. Armata sovietica,
nepregatita suficient, a cedat teritorii imense din vestul Uniunii Sovietice, Germaniei.
Totusi, sub comanda lui S., intregul potential economic, uman si militar al U.R.S.S. a
fost pus in slujba razboiului impotriva Germaniei si, cu pretul a peste 20 de milioane
de cetateni sovietici, civili si militari, ucisi, armata germana a fost infranta, trupele

sovietice ajungand in 1945 la Berlin.

In acelasi an, a obtinut din partea aliatilor sai anglo-americani acordul pentru stabilirea
unei zone de influenta sovietica in Europa de Est, dupa al Doilea Razboi Mondial.
Popoarele statelor est- si central-europene au fost fortate, fara voia lor, sa
experimenteze modelul sovietic comunist timp de aproape cincizeci de ani.

Politica de impunere a regimurilor politice comuniste in Europa de Est si rivalitatea

dintre S.U.A. si U.R.S.S. pentru dominatia asupra lumii au dus la izbucnirea
Razboiului Rece si la escaladarea cursei inarmarilor (mai ales in domeniul

armamentului atomic) dupa 1946.

Dupa 1950, S. a revenit la vechile metode de teroare aplicate in U.R.S.S. inainte de al
Doilea Razboi Mondial, cu atat mai mult cu cat starea sanatatii sale se deteriora

vizibil.
A murit in 1953, fiind succedat la conducerea statului sovietic de Nichita Hrusciov.

STALIN (ANULAT)
Iosif Vissarionovici Stalin nascut la 1878 din tat georgian i mam osetin, a fost un
om

politic

sovietic,

fost revoluionar bolevic devenit

dup

Revoluia

din

Octombrie conductor politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului

Comunist al Uniunii Sovietice n 1922, n urma morii lui Vladimir Ilici Lenin, ctignd
n anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troki i consolidndu-i pe deplin
autoritatea odat cu Marea Epurare, o perioad de represiune crunt al crei apogeu a fost
atins n 1937. Stalin a rmas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Rzboi Mondial,
i dup ncheierea acestuia, pn la moartea sa. Din 1946 a deinut i funcia de primministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninist ca interpretare a lui Stalin este
adeseori numit i stalinism.

Singur la parinti dupa ce i-au murit fratii

Tatal sau, de profesie cizmar este alcoolic si obisnuieste sa isi bata des familia
(aceste bti nemeritate i nfiortoare l-au fcut pe biat la fel de dur i fr de inim
precum tatl su, btile pe care i le administrase tatl su i-au inoculat lui Stalin ura

fa de autoriti)
La scoala este batjocorit, din cauza accentului de georgian atunci cand este obligat
sa vorbeasca in rusa. Stalin era ridiculizat i de cei care erau fii de preoi sau de
negustori. Ei i bteau joc de uniforma lui colar jerpelit i de faa lui cu urme de
vrsat de vnt. Tnrul Iosif a nvat s-i nving adversarii intimidndu-i. El a
exploatat slbiciunile colegilor, btndu-i joc cu brutalitate de ei. Pentru a evita
confruntrile fizice, i batjocorea acuzndu-i c folosesc violena ca pe un "nlocuitor
pentru creier".

Cu toate acestea devine cel mai bun sportiv si cel mai eminent elev, iar la 14 ani

primeste o bursa la Seminarul teologic din Tiflis

Implicarea lui Stalin n micarea socialist se trage din seminarul de la Tiflis , de unde a

fost exmatriculat n 1899, dup ce nu s-a prezentat la examenele programate

Contribuie la marxism in scurta perioada in care a fost exilat la Viena, prin tratatul
"Marxismul i problema naional". Acest tratat se pare c a avut o contribu ie la numirea

sa n funcia de Comisar al Poporului pentru Afacerile Naionalitilor, dupa revolutie.

Pe durata Rzboiului Civil i a rzboiului polono-rus, Stalin a fost comisar

politic n Armata Roie pe diferite fronturi.

Prima funcie guvernamental a lui Stalin a fost aceea de Comisar al Poporului pentru

Afacerile Naionalitilor (1917-1923)

n aprilie 1922, Stalin a devenit Secretar General al atotputernicului Partid Comunist, un
post pe care el l-a transformat, de-a lungul timpului, n cel mai puternic post din ar.