Veninul

Veninul este produs de glandele de venin ale albinei si este depozitat intr-o celula speciala a albinei
numita punga de venin.
Veninul este eliminat pentru apararea albinelor si a coloniei si eliminarea dusmanilor (a matcilor
concurente, a albinelor hoate, a altor insecte sau animale).
Veninul este eliminat in momentul inteparii prin ac (albina lucratoare are un ac; matca are doar ace),
fiind un act reflex de aparare.
Veninul eliberat in timpul procesului de intepare este sub forma lichida. Cantitatea de venin eliberata
la o intepatura este de aproximativ 0,3mg, corespunzator la aproximativ 0,1 mg substanta uscata.
Imediat dupa ecloziune, continutul glandelor veninoase este aprope nul; la varsta de 2 zile este de
0,004 mg, secretia fiind maxima la albinele cu varsta cuprinsa intre 15-20 zile. Veninul contine o
toxina numita apitoxina (este substanta ramasa dupa ce partea volatila a veninului dispare in contact
cu aerul).
Recoltarea veninuli de albine
Cantitatea de venin eliberata de albina in momentul inteparii este conditionata de urmatorii factori:
- Varsta albinei: veninul are toxicitate maxima (contine 0,1 mg substanta uscata), al albinele cu
varsta cuprinsa intre 15-20 zile. Dupa aceasta varsta, secretia glandelor veninoase incepe sa scada.
- Sezonul: secretia de venin este mai crescuta primavara (cand resursele florale si de polen sunt mai
bogate), vara si toamna fiind mai scazute.
- Cantitatea si calitatea hranei: hrana albinei bogata in nectar si polen, face ca secretia de venin sa
fie mai crescuta cantitativ si calitativ decat in cazul albinelor hranite artificial.
Exista mai multe metode de obtinere a veninului. Cea mai folosita este insa cea care se bazeaza pe
aparatul electric pentru recoltarea veninului. Aparatul se instaleaza la urdinis si consta dintr-un
dispozitiv electric special care declaseaza instinctul de intepare al albinelor prin impulsuri electrice
care produc socuri electrice asupra albinelor. Prin aceasta metoda se pot obtine 5 grame de venin
pulbere de la o familie de aproximativ 90.000 albine.
Exista si alte procedee mai putin avantajoase:
- recoltarea se face prin inteparea de catre albina a unei membrane subtiri din piele care acopera un
vas ce contine apa distilata. Veninul se obtine sub forma de precipitat prin fierberea si evaporarea
apei. Dezavantajul este randamentul scazut.

- Narcotizarea albinelor. Albinele se introduc intr-un vas de sticla acoperit cu o hartie de filtru,
umezita cu eter sau cloroform care irita albinele provocandu-le sa depuna veninul pe peretii vasului.
Veninul se obtine prin spalarea vasului, filtrarea si evaporarea apei din spalatura. Prin aceasta
metoda se poate obtine 1 gram de pulbere de venin de la 10.000 de albine. Dezavantajele constau
in faptul ca veninul obtinut poate contine impuritati provenite de pe corpul albinei si randamentul este
destul de scazut.
Depozitarea si pastrarea veninului
Ambalarea veninului se face in recipiente cu dop rodat de culoare inchisa. La o temperatura joasa
(sub 0C), veninul isi pastreaza valabilitatea terapeutica un timp indelungat, in timp ce la temapratura
camerei veninul se pastreaza in forma cristalizata mai multi ani conservandu-si calitatile terapeutice
in conditiile in care este ferit de umezeala si de lumina soarelui.
Veninul trebuie pastrat astfel incat sa fie ferit de actiunea bacteriilor si a fermentilor alimentari care
distrug veninul.
Veninul brut se mai poate pastra si in combinatie cu miere.
Proprietatile fizice ale veninului
Din punct de vedere al proprietatilor exista unele diferente intre veninul lichid si cel liofilizat.
a) veninul lichid:
- consistenta: lichid dens;
- culoare: incolor;
- gust: picant amar;
- miros: asemanator bananelor coapte;
- pH: usor acid (pH 4,5-5,5) datorita substantelor volatile continute;
- solubilitate: solubil in apa, greu solubil in alcool 60.
b) veninul liofilizat (in contact cu aerul, la temperatura camerei, veninul lichid cristalizeaza in 20
minute, pierzand aproximativ 70-80% din greutate). Acest venin prezinta urmatoarele propritetati:
- consistenta: pulbere;
- culoare: alb cenusie sau galben-maronie;

- miros: iritant;
- gust: astringent;
- pH: alcalin (10-11);
- solubilitate: solubil in apa, insolubil in alcool.
Compozitia chimica a veninului
- Veninul lichid si proaspat contine 80-90% apa.
- Proteine: enzime, peptide (melitina), amine active (histamina, dopamina, noradrenalina,
serotonina).
- Saruri minerale: Ca, Mg, Mn, Cu, P, S.
- Zaharuri: glucoza si fructoza.
- Lipide, in special fosfolipide.
- Acizi organici aromatici (volatili): acid formic, acid clorhidric.
- Acizi nucleici: ADN, ARN.
- Uleiuri eterice.
- Hormoni.
- Substante heparin-like (cu actiune anticoagulanta).
- Substante kinin-like: produc contractia muschilor netezi.
- Neurotoxine: de exemplu, mirmicina.
Proprietatile farmacologice ale veninului
- Antiinfectioase: bactericide, bacteriostatice, antivirale, antifungice.
- Antiinflamatoare: peptidele din compozitia veninului au o activitate antiinflamatoare de 1000 ori mai
puternica decat hidrocortizonul. Veninul creste secretia de cortizon prin activarea glandelor
suprarenale.
- Analgezice: adolapina amelioreaza durerea de 10 ori mai eficient decat morfina.

- Antipiretice: adolapina scade febra de 5 ori mai eficient decat aspirina.

- Imunostimulatoare: intensifica activitatea limfocitelor B, crescand secretia de anticorpi.
- Antireumatismale.
- mbunatateste circulatia sanguina, mai ales cea periferica.
- Antisclerozanta, prin cresterea permeabilitatii vaselor de sange.
- Antitumorale.
- Hipotensive.
- Anticoagulante (prin substanta heparin-like).
- Antianemice (creste eritropoieza).
- Tonic cardiac, reglator al ritmului cardiac, hipocolesterolemiant, vasodilatator (asupra vaselor
coronare si cerebrale).
- Neurotrope, neurotransmitatoare, excitant nervos, simpaticomimetic, reglator al activitatii dopaminei
din creier (util in tratamentul bolii Parkinson si Alzeiheimer).
- Dezinfectant si sterilizant.
Proprietatile terapeutice ale veninului
In scop profilactic sau curativ, veninul se utilizeaza pentru: imbunatatirea starii generale a
organismului, cresterea fortei fizice si psihice a organismului, imbunatatirea circulatiei sanguine
centrale si periferice, activarea sistemului imunitar, cresterea secretiei de cortizon, activarea si
imbunatatirea reactiilor sistemului nervos central si periferic, antiinfectioase si antiinflamatorii.
Datorita acestor proprietati veninul este indicat in tratarea multor afectiuni, dintre care principalele
sunt: boli ale sistemului osteoarticular si muscular, boli neuropsihice, afectiuni cardio-vasculare, boli
ale sistemului imunitar, boli endocrine, boli infectioase (bacteriene, virale, fungice), alergii, afectiuni
ginecologice, oftalmologice, dermatologice, hematologice, respiratorii, digstive, urogenitale,
metabolice, inflamatorii.
Forme farmaceutice
a) Venin pur - se administreaza prin intepaturi directe, prin stimularea albinelor de a intepa in zona
afectata sau in puncte tinta. Veninul provenit din intepatura directa a albinelor din sezonul de
primavara este cel mai eficient din punct de vedere terapeutic deoarece in aceasta perioada a anului

albinele se hranesc cu polen si nectar de buna calitate. Veninul produs in timpul iernii este de
calitate inferioara.
Intepaturile directe au dezavantajul ca nu se cunoaste exact cantitatea de venin pe care pacientul a
primit-o, ea putand sa varieze intre 0,1 pana la 0,3 mg pe intepatura.
b) Solutia injectabila de venin - este metoda standard de aplicare a veninului. Solutia se prepara din
veninul pur de albina. Ea se administreaza intradermic, intramuscular, intraarticular, intravenos (in
cazul venelor varicoase). Fiecare injectie este echivalentul a 0,3g venin lichid pur.
Intepaturile pot fi practicate la nivelul articulatiilor mari (umeri, coate, sold, genunchi, pumn, glezna),
la nivelul coloanei vertebrale, in partea posterioara a urechilor, in articulatia temporo-mandibulara, in
punctele de acupunctura (apiacupunctura), in zona afectata.
c) Unguente, creme, alifii cu venin de albine - se administreaza de obicei prin aplicatie locala si
masare.
d) Preparate administrate per os: sunt reprezentate de tablete de venin si granule homeopatice pe
baza de venin de albine. Aceste preparate au eficacitate redusa deoarece efectele lor sunt anihilate
de enzimele digestive. Adeseori tabletele se utilizeaza sublingual.
e) Metode fizioteraputice speciale cu apitoxina.
f) Cataplasme sau pansamente care contin venin - se aplica local.
g) Ser de venin - se gaseste sub forma de picaturi; se administreaza sublingual in cazurile in care
administrarea injectiilor este mai dificila (copii si batrani).
Mod de administrare
Principala metoda de administrare a veninului este transcutanata. Alaturi de aceasta metoda, veninul
mai poate fi administrat si pe cale orala, prin injectii intramusculare, intravenoase si local.
Contraindicatii
Veninul prezinta urmatoarele contraindicatii: alergie, femei gravide si care alapteaza, boli
cardiovasculare (infarct, insuficienta cardiaca, endocardita, miocardita, ateroscleroza avansata), boli
hematologice, infectii, hepatite, nefrite, nefroze, pancreatite, tuberculoza, dibet zaharat, boli
neuropsihice (psihoze, depresie, epilepsie, encefalita), pacienti aflati sub tratamente
(antiinflamatoare, betablocante, imunosupresoare), copii cu varsta sub 12 ani.
Reactii adverse si complicatii

a) Forme usoare - se caracterizeaza prin simptome suportabile cum ar fi: usoara tumefactie locala,
eritem, caldura locala.
In acest caz, se aplica local comprese reci sau gheata, se spala locul cu apa oxigenata, bicarbonat
de sodiu sau otet; se aplica un unguent antihistaminic (preparat din 100 ml apa, 5 ml otet, 5g sare de
bucatarie sau crema de propolis). Intern se administreaza de 3-4 ori pe zi un amestec de 5-15
picaturi tinctura de propolis dizolvate intr-un pahar cu apa si ceai indulcit cu miere de albine.
b) Forme moderate - se caracterizeaza prin aparitia diferitelor simptome cum ar fi: febra, greata,
varsaturi, dureri articulare, cefalee, oboseala.
In acest caz, se recomanda administrarea unor antihistaminice orale. Prima doza este dubla, dupa
care se recurge la doza obisnuita timp de 2-3 zile; in plus la locul intepaturii se pot aplica unguente
sau creme antihistaminice.
c) Forme severe (soc anafilactic) - se manifesta prin aparitia simptomelor cardiorespiratorii si
neurologice grave: respiratie scurta, cianoza, puls accelerat, edem laringofaringian (poate conduce
la sufocare), scaderea tensiunii arteriale, convulsii, paralizii (paralizia centrului respirator poate
conduce la deces in cateva minute).
In acest caz, se injecteaza adrenalina 1%0, hidrocortizon intramuscular sau subcutanat si se
administreaza oxigen 6-8 l/min.
Alergia la veninul de albine poate fi eliminata prin desensibilizare. Procedura consta in injectarea
veninului subcutanat in mediu spitalicesc, injectii care stimuleaza organismul sa produca anumite
tipuri de anticorpi (IgG si IgE). Aceste reactii repetate conduc la scaderea semnificativa a histaminei
secretate, ceea ce echivaleaza cu disparitia alergiei si a senzatiei de durere.
Desensibilizarea se realizeaza de obicei in dou etape:
- prima etapa consta in administrarea de doze mici de solutie de venin, doze care se maresc treptat
pana la obtinerea rezultatelor dorite;
- a doua etapa consta in injectarea subcutanata de venin, o data pe luna, timp de 3-5 ani.

5Fisa de lucru
VENINUL
1. Care este importanta veninului pentru colonia de albine si cand se inregistreaza secretia maxima
de venin de la albine?
2. Ce factor conditioneaza cantitatea de venin eliberata in momentul inteparii de catre albine?
3. Cum se depoziteaza si se pastreaza veninul?

4. Care sunt proprietatil fizice ale veninului?

5. Enumerati elementele din compozitia chimica a veninului?
6. Care sunt cele trei fractii proteice din compozitia veninului?
7. Care este factorul cu actiune anticoagulanta din compozitia veninului?
8. Ce substante din compozitia veninului determina contractia muschilor netezi?
9. Cum se numeste neurotoxina din compozitia veninului?
10. Enumerati cinci proprietati farmacologice ale veninului.
11. Explicati actiunea antiinflamatoare a veninului.
12. Explicati actiunea analgezica si antipiretica a veninului.
13. Cum se explica actiunea profilactica sau curativa a veninului?
14. Enumerati cinci tipuri de afectiuni in care poate fi utilizat veninul.
15. Enumerati cinci tipuri de forme farmaceutice sub care se gaseste veninul.
16. Care este cel mai eficient venin d.p.d.v. terapeutic?
17. Care este dazavantajul utilizarii intepaturilor directe de albina in scop curativ?
18. Care sunt formele deadministrare a solutiei injectabile de venin?
19. In ce zone ale corpului se administreaza injectiile cu venin?
20. Care este dazavantajul administrarii veninului per os?
21. Care sunt contraindicatiile administrarii veninului?
22. In ce constau reactiile adverse usoare ale administrarii veninului si cum pot fi tratate acestea?
23. In ce constau complicatiile moderate ale administrarii veninului si cum pot fi tratate acestea?
24. In ce constau complicatiile severe ale administrarii veninului si cum pot fi tratate acestea?
Cum se realizeaza eliminarea alergiei la venin?