I. Eseu cu privire la tema si viziunea despre lume
dintr-un roman interbelic realist, obiectiv
Context
Jon”, primul roman publicat de Liviu Rebreanu (in 1920), este un roman
realist de tip obiectiv, cu tematica rural, 0 capodopera a literaturii romane
interbelice. Considerat de E. Lovinescu ,,cea mai puternicit creatie obiectiot a lite-
raturii romaine”, infStigeaz& universul rural in mod realist, fra idilizarea din
proza sim&natorista. Nucleul romanului se afla in nuvelele anterioare, ,Zes-
trea” si ,Ruginea”, iar sursele de inspiratie sunt trei experienfe de viata ale
autorului receptate artistic: gestul faranului care a sarutat pamantul, vorbele
lui Ion al Glanetasului si bataia primita de la tat8l ei de o fat& cu zestre din
cauza unui fran sarac.
1. incadrarea romanului studiat intr-o tipologie, intr-un curent cul-
tural/literar, intr-o orientare tematica
Opera literara ,,on” este un roman, prin amploarea actiunii, desfasurata pe
mai multe planuri, cu un conflict complex, personaje numeroase $i realizarea specie
unei imagini ample asupra vie!
~_. Este roman de tip obiectiv prin specificul naratorului (obiectiv, detasat, im-
~~ personal), al naratiunii (la persoana a III-a) $i al relatiei narator-personaj (narato-
- _rul omniscient stie mai mult decat personajele sale si, omniprezent, dirijeaza tipolagie
_-evolutia lor ca un regizor universal, conform unui destin prestabilit).
Viziunea realist-obiectiva se realizeaza prin: tematica social, obiectivitatea
perspectivei narative, construirea personajelor in relafie cu mediul in care aces- eurent
tea traiesc, alegerea unor personaje tipice pentru o categorie social, tehnica tera»
detaliului semnificativ, veridicitatea, stilul sobru, impersonal.
2. llustrarea temei romanului studiat prin doua episoade/citate/
secvente comentate
Tema romanului este pro ica pimantului, analizata in conditiile socio-
= _ economice ale satului ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea. Roma-
nul prezint lupta unui faran sarac pentru a obfine pamént si consecinfele
actelor sale. Tema central, posesiunea pamantului, este dublata de tema iu-
is i de tema destinului.
Caracterul monografic al romanului consta in surprinderea diverselor as-
pecte ale lumii rurale: obiceiuri gi traditii (nasterea, nunta, inmorméantarea, earacterml
hora, jocul popular, portul), relafii socio-economice (stratificarea sociala), re- monografic
latii de familie, institutiile (biserica, scoala), autoritatile.
1573. Prezentarea a patru elemente de structura si de compozitie ale
textului narativ, semnificative pentru tema si viziunea despre
lume (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale gi spatiale,
incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativa, registre stilis-
tice, limbajul personajelor etc.)
narator _ Perspectiva narativa este obiectiv’, iar naratorul detagat, omnisGient gi:
it) omniprezent relateazd intamplarile la persoana a Ill-a.
emniseient “ Conceptia autorului despre roman, infeles ca un corp geometric perfect,
corp sferoid”, se reflect artistic in structura circulara a romanului..Simetria
incipitalui cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra gi iese
souelurd din satal Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat, drumul are semnifi-
eircularé catia simbolica a destinului. Descrierea initial a drumului, supus& conventici
realiste a veridicitatii (prin detalii toponimice) il introduce pe cititor in viata
satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Descrierea caselor lui
Herdelea si Glanetasu ilustreaza conditia lor social. Crucea stramba de la mar-
ipitfinad Sinea satului, cu un Hristos de tinichea ruginit4, anticipeaz destinul tragic al
protagonistului. ,,.Din soseaua ce vine de la Carlibaba, intovaritgind Somesul (...] se
desprinde un drum alb mai sus de Armadia, [...] ca sii dea buzna in Pripasul pitit
intr-o scrantiturd de coline”.
Titlul este dat denumele personajului principal, care devine exponent al
4nimii prin dragostea lui pentru pam4nt, individualizat ins prin modul in
titlse care il obtine. Singulara in satul Pripas mu este cAsatoria ,sardntocului” cuo fat
cu zestre, pentru c4 Vasile Baciu si lon Pop al Glanetasului dobandisera averea
__ fin acelasi fel, ci comportamentul su: o face pe Ana de rusinea satului inainte
de nunté, iar apoi vrea sa se intoarca la Florica, devenita nevasta lui George.
Titlurile celor dou’ parti ale romanului evidentiaza simetria compozitiei
totodata, denumesc cele dou’ patimi ale personajului principal: ,, Glasul pa-
méantului” si ,Glasul iubirii”. Titlurile celor 13 capitole (numar simbolic, ne-
fast) sunt semnificative, discursul narativ avand un ,,;nceput” si un ,,Sfarsit”. in
simetnie prima parte apar capitolele: ,fnceputul”, ,,Zvircolirea”, ,,lubirea”, ,,Noaptea”,
7Rusinea”, , Nunta”, iarin cea de-a doua, ,,Vasile”, ,Copilul”, ,Sdrutarea”, ,Strean-
gul”, ,Blestemul”, ,George”, »Sfarsitul”.
Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectu-
tefinica alitati satesti, iar prin tehnica contrapunctului, o anumita tema, moment esen- —
ict sunt infatisate in cele doua planuri (nunta t4raneasca a Anei cu
paralete Ton corespunde, in Planul intelecnsalsse nung Laurei cu George Pintea, in
capitolul lunta”; conflictul dintre Ton gi Vasile corespunde conflictului dintre
contnefaunclul + clectualii satult):
Planul téranimii are in centru destinul lui Jon, iar planul intelectualitatii
satului, pe cei doi ,,stalpi” ai comunitatii: invatAtorul Herdelea si preotul
Belciug. Cele doua planuri narative se intalnesc, inca de la inceputul roma-
nului, in scena horei, numita de N. Manolescu ,,o hori a soartei’”.
planus
feranimic
158iunea romanului incepe intr-o zi de duminici, in care locuitorii satului tay 42
__ Pripassse afla la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea (expoziti- ‘poatiu]
~ tinea). Desctierea jocului traditional, somesana, este o pagina etnografics “iunea
memorabila, prin infatigarea portului popular, a dansuluitinerilor si a cante-
cului lautarilor.
Asezarea privitorilor reflecta relatiile sociale. Separarea celor doua grupuri
ale barbatilor respect stratificarea economica. Fruntasii satului, primarul si t&-
ranii bogati, discuta separat de {aranii mijlocasi, asezati pe prispa. in satul tra-
ditional, lipsa paméntului este echivalenta cu lipsa demnitatii, fapt redat de
atitudinea ,,siiriéntocului” Alexandru Glanetasu: ,,Pe de litturi, ca un caine la usa
bucittariei, trage cu urechea si Alexandru Glanetasu, dornic sit se amestece in vorba,
sfiindu-se totusi sit se vitre intre bogiitasi”.
Fetele rimase nepoftite privesc hora, iar femeile cAsitorite vorbesc despre
gospodarie. Este prezenta si Savista, oloaga satului, piaza rea. Intelectualii
satului, preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea, vin s& priveasc&
wpetrecerea poporului”, fra a se amesteca in joc.
Rolul horei in viata comunitatii sdtesti este acela de a-i asigura coeziunea
side a facilita intemeierea noilor familii. De aceea in joc sunt numai flicai si
fete. Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc, desi o place pe
Florica cea sérac4, marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Ba-
ciu (tatél Anei) de la carciuma la hora si confruntarea verbal cu Ion, pe care
il numeste ,,hof” si ,,talhar”, pentru ca _,,siriintocul” vrea sa-i ia fata promis’ intriga
altui {Aran bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului. Ion se va rz-
buna ulterior, lasand-o pe Ana insarcinata inainte de casitorie, pentru a-l de-
termina pe tatal acesteia s accepte nunta.
Bataia de la carciumé, in aparenta pentru plata lautarilor, in fapt pentru
dreptul de a o lua de sotie pe Ana, se incheie cu victoria lui Ion asupra lui
George. Incidentul provoaca dorinta de razbunare a lui George, scena fiind
construita in simetrie cu aceea de la sfargitul romanului, cand George il uci-
de pe Ion, lovindu-l cu sapa.
Desfasurarea actiunii prezinté dezumanizarea protagonistului in goana desféi
lui dupa avere. Dorind sa obtina repede mult pamant, Ion o seduce pe Ana 1a actiunié
siil forteaza pe Vasile Baciu s& accepte cdsatoria. La nunt&, Ion nu cere acte
pentru paméantul ce urmeaza sa-i revina ca zestre, apoi se simte ingelat si ince-
pes-o bata pe Ana, femeia fiind alungat&, pe rand, din casa sotului si din cea
a tatalui. Preotul Belciug mediaza conflictul dintre cei doi tarani, in care ,,bia-
fa Ana nu este decit 0 victimit tragick” (G. Calinescu). Sinuciderea Anei nu-i
trezeste lui Ion regrete sau constiinta vinovatiei, pentru cin Ana, iar apoi in
Petrigor, fiul lor, nu vede decat garantia proprietitii asupra paménturilor. Nici
moartea copilului nu-I opreste sa o caute pe Florica, maritata intre timp cu F
George. Astfel ci deznodaméantul este previzibil, iar George, care-1 loveste degnodd-
cu sapa pe Ion, nu este decat un instrument al destinului. George este ares- "4
tat, Florica ramane singurd, iar averea lui Ion revine bisericii.
in celalalt plan, balanta rivalitatii dintre preot si invatator, pentru autori- planul inte-
tate in sat, se inclina in defavoarea celui din urmi. El are familie - sotie, un leclualitagit
baiat (poetul visator Titu) si doua fete de maritat, dar fara zestre, Laura gi “testi
expositiurca
159Ghighi. in plus, casa lui este construiti pe paméntul bisericii, cu invoirea
preotului. Cum relatiile dintre ei se degradeaza, pornind de la atitudinea lor
fata de faptele lui Ion, invatatorul se simte ameninfat cu izgonirea din casa.
Marturisirea lui Ion, potrivit careia invatatorul i-a scris jalba, determina con-
flictul celui din urma cu autoritatile austro-ungare si genereaz& problemele
sale de constiinta national’. Accepta inutil compromisul, votandu-l pe can-
didatul maghiar la alegeri.
Preotul Belciug este un caracter tare. Rimas vaduv de tanar, se dedic’ total
comunitatii. Visul su de a construi o bisericd noua in sat este urmérit cu tena-
citate, iar romanul se incheie cu sarbatoarea prilejuita de sfintirea bisericii,
conflietué _ Conflictul central din roman este lupta pentru pamant din sat
central unde averea conditioneaza respectul comunititii. Drama lui Ion-este drama
{arafului sarac. Mandru si orgolios, constient de calitatile sale, nu-gi accep-
conflictut t& conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si
exterior; averea Anei. Conflictul exterior, social, intre Ion al Glanetasului si Vasile Ba-
conflictul ci, este dublat de conflictul interior, intre ,,glasul pimantului” si ,glasul iubi-
interior +57", Cele doua cheméri launtrice nu il pun intr-o situafie-limit’, pentru c& se
~ manifesta succesiv, nu simultan. Conflictele secundare au locintre Ion si Simi-
jot OT Lungu, pentru o brazda de pamént, sau intre Ion si George Bulbuc, pentru~
cartliet ‘a na. Conflictul tragic dintre om si pamantul-stihie este provocat de iubirea
dietre om Patimasa a personajului pentru pamant (scena in care Ion saruta pamntul este
ff pind “Sugestiva) si de iluzia c4-1 poate stipani, dar se incheie ca orice destin uman,
prin iritoarcerea in aceasta matrice universal.
Personajele realiste sunt tipice pentru o categorie sociala, sunt niste ,,expo-
nenfi ai clasei si generafiei” (G. CAlinescu), fiind conditionate de mediul in care
trdiesc.
Ion este personajul principal si eponim, realizat prin tehnica basoreliefu-
fnieq Misia contrapunctului. Ion este personaj monumental, complex, ewinsugiri -
contradictorii: viclenie si naivitatey gingasie gi brutalitate, insistent si cinism. _
La inceputul romanului, i se face un portret favorabil, care motiveaza actiuni-
le-sale prin nevoiade.a-si depasi condifi sa/pati
avere, el se dezumanizeaza tre tat, jar moartea sa’ este ‘intentiei
Sree scriitorului. y ea
Mai multe tipologii realiste se regasesc in constructia protagonistului: tipul
Upotogit Saranului sérac, tipul arivistului fara scrupule, care ee femeia ca mijloc de
nealiste parvenire, dar gi ambitiosul dezumanizat de licomie. ,,Jn centrul romanului se
afl patima Iui Ion, ca forme a instinctului de posesiune” (N. Manolescu).
Cele doua femei, conturate antitetic, Ana si Florica, reprezinta cele dou pa-
timi ale personajului principal: p’mAntul si iubirea. fn incercarea lui de a le
obfine, se confrunti, in plan individual-concret, cu Vasile Baciu si cu George
Bulbuc, iar in plan general-simbolic, cu paméntul-stihie, respectiv, cu toat&
comunitatea, ca instant& moral’. De aceea conflictul social este dublat de
conflictul tragic.
Mijloacele de caracterizare indirect’ dezvaluie trasiturile personajelor,
consemnandu-le faptele, gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele.
160Naratorul omniscient si omniprezent realizeazA si caracterizarea lor direct,
prin portret sau biografie.
Stilul narativ este neutru, impersonal, ,stilul cenugiu” find specific prozei
realiste obiective; autorul respect autenticitatea limbajului regional.
4. Exprimarea unei opi:
tema in roman
i despre modul in care se reflecta o idee sau
Relatia dintre fran gi pim4nt este infatigata in trei ipostaze simbolice:
pentru copil, pamantul-mamé (,,lubirea pimantului La stapénit de mic copil
[...]. De pe atunci piimantul i-a fost mai drag cao mamit”), pentru barbat, paman-
tul-ibovnica (,fl cuprinse o poftd silbatect sit imbrittiseze huma, s-o crézmpofeasci in
sirutari”), iar pentru omul cu destin tragic, ucis cu o sap’, pamantul-stihie,
care spulbera dorintele si iluziile efemere prin moarte.
Impresionanta pentru patima lui si anticipativa pentru destinul persona-
jului este scena in care Ion sarut& pamantul.
Concluzie
Apreciat la aparitie de criticul E. Lovinescu drept ,,cea mai puternicii creatie
obiectiod a literaturii roméne”, romanul ,Ion” este 0 capodopera a literaturii
rom4ne realiste interbelice.
161
stibul