Arhitectura laica in evul mediu matur: Castelul din Hunedoara

Castelul din Hunedoara, supranumit si castelul Huniazilor sau

castelul Corvinilor, reprezinta, pentru multi istorici cel mai valoros
rezultat al arhitecturii gotice din Transilvania. 1 Cele doua supranume ii
revin datorita celor doi conducatori initiatori ai constructiilor treptate
ale castelului, Iancu de Hunedoara si Matei Corvin.
Iancu de Hunedoara, fiul cneazului Voicu, a trait intre anii 1407 si 1456.
Dobandind de-a lungul vietii trei titluri onorabile, cel de voievod al
Transilvaniei, de guvernator al Ungariei si nu in ultimul rand de capitan
suprem al Ungariei si Transilvaniei, Iancu de Hunedoara a fost cel ce a
reusit sa se afirme in Europa in urma luptelor sale antiotomane. 2 Fiul
sau, Matei Corvin a ajuns cel mai mare rege al Ungariei, continuand
lupa antiotomana a tatalui sau, dar insa motivat de expansiunea
teritoriala, ajungand sa domneasca peste multe alte teritorii. 3
Castelul a suferit de-a lungul timpului multe modificari, pornind de la
un simplu castru regal, daruit cneazului Voicu in anul 1409. Initial,
acesta era o simpla fortificatie de plan elipsoidal alungit, fara turnuri.
Odata cu schimbarea proprietarului, cneazul aduce cateva modificari
pentru sporirea capacitatii sale de aparare. Astfel, in jurul incintei
initiale a castrului construieste una mai ampla, cu bastioane rotunde,
un turn de poarta rectangular si un turn de avanpost. Toate aceste
lucrari se finalizeaza pana in anul 1443.4
Cea de-a doua etapa a transformarii castrului in castel incepe odata cu
domnia lui Iancu de Hunedoara. Acesta incepe constructia resedintei
senioriale in anul 1446. Se presupune ca mesterul responsabil de
aceasta constructie a fost Conrad Pietrarul, datorita asemanarii
foarte mari cu o alta lucrare de-a sa, biserica din Teius. 5
1 Vasile Dragut, Arta gotica in Romania, Editura Meridiane, Bucuresti, 1979, p. 103
2 Iancu de Hunedoara, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iancu_de_Hunedoara ,
accesat la data de 31 mai 2016
3 Matia Corvin, romanul de pe tronul Ungariei,
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/matia-corvin-romanul-tronulungariei , accesat la data de 31 mai 2016
4 Vasile Dragut, Ibidem

Pe latura de V, este construit un corp pe doua nivele, la parter se

afla sala Cavalerilor, iar la etaj, sala Dietei. Corpul pastreaza la interior
zidurile vechii cetati, in timp ce la exterior au fost construite ziduri noi,
sprijinite pe contraforti monumentali, ale caror socluri coboara pana in
prapastie. Ambele sali sunt acoperite de bolti in cruce pe nervuri, cu un
sistem de sprijinire pe console in lateral, si stalpi in interior. Cei cinci
stalpi octogonali sunt decorati de capiteluri cu frunze de stejar si alte
motive antropomorfe. Exista o singura exceptie, si anume cel de-al
doile stalp nordic din sala Cavalerilor, al carui capitel este infasurat de
un rotulus cu inscriptie.6 Din pacate, valoarea istorica a arhitecturii din
Sala Cavalerilor a scazut foarte mult odata cu restaurarile din anul
1876, cand arhitectul Franz Schulz, coordonator, a adoptat tehnica lui
Violet le Duc ce presupunea demolarea completa a unui edificiu si
reconstruirea unei copii fidele a acesteia. Piesele originale sunt expuse
astazi in lapidariul castelului.7
Accesul in Sala Dietei se face prin scara spiralata, a carui portal
reprezinta un memorial al influentelor artistice in Transilvania. Cu toate
ca executia portalului este gotica, prin muchii si profilul ce se termina
in partea de sus cu doua fleuroane flamboaiante, compozitia
timpanului marcheaza primele influente ale renasterii. Acesta din
urma, inconjurat de o ghirlanda din frunze in partea stanga si cu un
coronament sculptat in partea dreapta, contine stema familiei
Corvinilor - o coroana din care iese o aripa amplasat intr-un cadru
cvadrilobat sustinut de doi ingeri.8
Urcand scara spiralata se ajunge la etaj, numit impropriu Sala
Dietei, datorita faptului ca dieta era adunarea generala a tuturor
nobililor, despre care se stie exact ca nu s-a intalnit niciodata la
Hunedoara. Desi initial decorata la fel ca si Sala Cavalerilor, in secolul
al XVII-lea, odata cu familia detinatoare Bethlen, spatiul a fost
compartimentat pe alte doua nivele, in cate trei incaperi. La etajul intai
se aflau succesional camera Doamnei, camera Domnului si
sufrageria, toate impodobite cu sucatura. In plus, peretii sufrageriei
erau decorati cu o galerie de portrete ale domnilor contemporani
5 Ibidem, p. 104
6 Ibidem
7 Oliver Velescu, Castelul de la Hunedoara, Editura Meridiane, Bucuresti, 1961, p. 26
8 Ibidem, p. 27

familiei Bethlen. Astazi se pot recunoaste doar medalioanele cu Matei

Basarab si Vasile Lupu.9
Spre exterior, Sala Dietei este prevazuta cu o galerie ce include
patru balcoane inchise, de tip burduf. Aceste balcoane sunt construite
in prelungirea contrafortilor, iar decorul exemplifica perfect faza cea
mai tarzie a goticului, cel flamboaiant. 10 Intreaga galerie iese in rezalit
si
este sprijinita pe console, cu exceptia celor patru iesiri
semicirculare, foarte asemanatoare unor absidiole, ce se sprijina pe
capitelurile profilate ale contrafortilor. Ancadramentele ferestrelor
logiei sunt formate dintr-un arc semicircular cu decoruri complexe, in
timp ce ferestrele absidiolelor sunt suprapuse de un arc frant. De
asemenea, aceste iesiri sunt acoperite de turle conice.
Pe latura de est se construieste in aceeasi perioada o capela tip
sala, cu o singura nava si o absida pentru altar inspre rasarit. 11
Constructia absidei este una tipica pentru mesterii ardeleni, cu
interiorul pentagonal in timp ce peretii exteriori se inchid intr-un colt
format din intretaierea celor doua ziduri laterale. Portalul din vestul
capelei este unul modest, ornamentat cu frunze de acant, iar timpanul
acestuia are sculptat in piatra corbul cu inelul in cioc. Interiorul capelei
este acoperit cu bolti in cruce pe nervuri si chei de bolta decorate cu
insemnele heraldice a lui Iancu de Hunedoara si ale familei sotiei sale (
corbul cu inelul in cioc, respectiv tapul de pe emblema familiei
Szilagyi). Tot insemnul familiei Elisabetei 12

9 Ibidem, pp. 41-43

10 Vasile Dragut, Ibidem, p. 107
11 Ibidem, p. 108
12 Oliver Velescu, Ibidem, p. 28