Universitatea Politehnic din Bucureti

Facultatea de Chimie Aplicat i tiina Materialelor

Extracia uleiului de anason

2016

1. Introducere
Plant extrem de aromat cu cretere lent, anasonul este originar din Orientul
Apropiat i era cultivat n Antichitate, n Egipt.
Anasonul a fost venerat de civilizaiile antice, n special de ctre romani, egipteni si
greci.

Romanii l-au folosit ntr-o prjitur condimentat cunoscut ca "mustaceus", egiptenii

l-au folosit n pine, n timp ce grecii l-au folosit n medicin, pentru influen a sa calmant
asupra tractului digestiv.
Romanii i plteau taxele cu anason i l foloseau la condimentarea prjiturilor pe care
le mancau dupa mesele copioase, pentru a le stimula digestia. Egiptenii cultivau mult anason,
pe care il adaugau in pine, preparau ceai i il consumau ca pe medicament. Medicii greci,
Hippocrate, Pliniu cel Batran, il foloseau pentru decongestionarea aparatului respirator si
stimularea digestiei.
Theophrastus, printele botanicii, a scris despre anson c, tinut langa pat, te ajuta sa
visezi frumos.
n 1305, regele Eduard I a declarat anasonul produs impozabil, taxele percepute fiind
folosite pentru raparatia Podului Londrei.
n sec. XVI, europenii au constatat ca anasonul atrage soarecii, asa ca l-au folosit
pentru a-i prinde in capcane.
Indienii preparau un ceai din frunze si flori de anason pentru calmarea tusei.
Anasonul n prezent este cultivat i n Europa, Turcia, India, China,Statele Unite ale
Americii i Africa de Nord. Este o plant anual, se seaman primavara devreme (inceputul
lunii aprilie), iar plantele rsar doar dup 22 - 25 zile. Perioada de nflorire este in iunie septembrie.
Anasonul (Pimpinella anisum) face parte din familia Umbelliferae, este inrudit cu
ptrunjelul si poate crete pn la 60-80 cm.

1.1.

Caracteristici
Rdcina este pivotant, relativ slab dezvoltat.
Tulpina este erect, glabr, striat, ramificat n partea superioar, ramificaiile

terminndu-se cu inflorescene.

Frunzele sunt difereniate dup etaj; cele 2-3 frunze inferioare dispuse altern sunt
ntregi, lung peiolate, ovate, cu margine dinat; cele superioare de asemenea puine, sesile,
de 2-3 ori penat sectate, cu foliole liniar lanceolate.
Florile sunt dispuse n 7-15 umbele compuse, fr involucru, cu cte 5-15 flori, lipsite
de caliciu, 5 petale albe ciliate pe margine, n vrf cu un lobuor ndoit spre interior, lungi de
1-5 mm.
Fructele sunt diachene mrunte, ovoide, cu jumtile greu separabile, cu cte 5 coaste
puin proeminente, de culoare mai deschis, cu gust dulceag. Acestea pot fi culese de la
sfritul lui august pn la sfritul lui septembrie.
De la anason se folosesc n scop medicinal fructele popular considerate i numite
semine. Acestea au dimensiunea de 3-5 mm, o form aproximativ ovoidal, mai subire la
unul din poli, au un miros caracteristic, plcut, aromat. Fructele sunt folosite i n industria
alimentar ca aromatizant.
Diferite imagini ale anasonului i prtilor componente ale acestuia

Fig.1.Anason

Fig.2. Flori de anason

Fig.3. Fructe de anason

2. Formarea uleiurilor volatile

Uleiurile volatile sunt produi ai metabolismului vegetal secundar, secretai de celule
specializate, de obicei amestecuri complexe de diveri constitueni chimici. Sunt repartizate n
diferite organe i depozitate n vacuole, pungi sau canale secretorii, papile i peri
glandulari, sub forma de lichide volatile, cu miros plcut, aromat, mai rar ca substan e
vscoase sau cristalizate la temperatur ambiant.
Aproape nu exist organ din alctuirea plantelor aromatice, n care, la diverse specii s
nu existe cantiti mai mari sau mai mici de uleiuri volatile. Aa sunt rdcinile de valerian,
frunzele de labiate, florile de trandafir, fructele de citrice, seminele de migdale.
Nu exist sau nc nu se cunosc legi generale care s delimiteze modaliti de
localizare ale uleiurilor volatile. Uleiurile volatile se formeaz mai devreme sau mai tarziu n
plante i se acumuleaz, uneori, n organele verzi n faza de cretere.
Trebuie, evident, s se in seama, de faptul c plantele anuale nu au metabolism
identic cu cele perene. Muli autori consider c uleiurile volatile se formeaz
i se acumuleaz n anumite puncte precise ale organismului plantei, c de fapt, aparatul
6

secretor produce uleiul in situ i deci nu este un organ de rezerv. Locul de formare ar fi,
totodat, i locul de acumulare.

2.1.

Proprieti fizico-chimice
Proprieti fizice. Uleiurile volatile sunt substane lichide, foarte volatile, cu

mirosaromat, plcut. Datorit tensiunii de vapori ridicate dau amestecuri azeotrope cu vaporii
de ap i care distil la temperaturi mult mai joase. n general sunt incolore, dar exist i
uleiuri volatile colorate: n roiatic (uleiul volatil de scorioar), n albastru (uleiul volatil de
museel), n verde (uleiul volatil de absint).
Fierb la temperaturi cuprinse ntre 150-300C i sunt mai uoare dect apa. Excep ie
fac uleiurile de scorisoar, migdale amare i cuioare, care sunt mai grele dect apa. Sunt
substane care posed activitate optic, cu indici de refracie caracteristici, cu vscozitate
redus, unele fiind foarte fluide (1). Sunt solubile n solveni organici, n alcool, n uleiuri
fixe, insolubile n ap, solubile n soluia 60% de cloralhidrat, ele nsele fiind buni solvent
lipofili.
Uleiurile volatile sunt substane inflamabile. Mirosul lor poate sa fie uneori iritant,
dei aromat, iar gustul arztor.
Uleiurile volatile penetreaz prin nveliul cutanat. Fiind solubile n stratul lipidic al
pielii, ele traverseaz foarte repede straturile externe i intr rapid n snge. Prin aplicarea lor
n doze mari pe pielea oarecilor sau a obolanilor, ele provoac imediat moartea acestora. n
doze mai mici, ele provoac fenomene de depresie sau excitaie.
n Farmacopeea Romn ediia a X-a, uleiurile volatile sunt

descrise ca lichide

limpezi, n majoritatea cazurilor, incolore sau colorate cu miros aromat, caracteristic de obicei
componentei principale i cu gust arztor. La temperaturi sczute, anumite uleiuri volatile
depun cristale, care se redizolv prin uoar nclzire. La aer i lumin i modific
proprietile fizice.
Proprieti

chimice. n

funcie

de

componenii

si,

fiecare

ulei

volatil

prezint proprieti chimice specifice. n general uleiurile volatile pstrate la lumin se

brunific drept urmare a unor reacii de oxidare fotochimic. Oxidabilitatea

lor se explic

prin existent dublelor legturi precum i a funciilor oxidril i carbonil grefate pe catena sau
nucleul de baz. Ca urmare, unele din componentele uleiului trec cu uurin n compui de
condenser macromoleculari. Cu acidul sulfuric concentrat dau coloraii intense.

2.2.

Compoziie chimic
Majoritatea uleiurilor volatile aparin clasei terpenoidelor.
Pentru anumite particulariti pe care le reprezint fiecare substan inclus n aceast

grup, toate se numesc terpenoide dar termenul de terpen se acord, n general, numai
compuilor cu 10 atomi de carbon.
O serie de terpenoide, cum sunt carotenoidele, acizii rezinici, acizii triterpenici sau
saponozidele, nu sunt incluse n grupul uleiurilor volatile datorit greutii moleculare mari, a
strii de agregare solide i deci a lipsei de volatilitate. Numai monoterpenele i unele
sescviterpene sunt constituente ale uleiurilor

volatile.

afar

de

acesta,

categoria uleiurilor volatile sunt incluse i o serie de combinaii aromatice, antrenabile cu

vapori de ap, cu miros plcut, cu origine biogenetic fie din acetilcoenzima A, dar i de
origine fenil- propanoica.
Aa este cazul timolului, eugenolului, anetolului.
Un fenomen des ntalnit este faptul c, n timpul degradrilor metabolice din plant,
sau de alt natur, o serie de compui nu mai corespund denumirii de ulei volatil cci, prin
noile lor proprieti se apropie de rezine i balsamuri Monoterpenele, compuii cei mai bine
reprezentai cantitativ n compoziia tuturor uleiurilor

volatile,

constituie

produ i

secundari rezultai ca urmare a activitii metabolismului secundar(1). Sunt combina ii

cu 10 atomi de carbon n molecul, alctuite din urmtoarele grupri funcionale:
- hidrocarburi: aciclice (mircen, ocimen), monociclice (cimen), biciclice (pinen);
- alcooli: linalool (lavand, coriandru), geraniol (portocal), farnesol (ylang-ylang),
mentol (ment), borneol (rozmarin, pin);
- aldehide: citronelal (scorioar, lmie, melis);
- cetone: carvona (chimen, anason, ment), camfora (camfor, scorioar, salvie),
mentona (ment);
- esteri: acetat de terpenil (pin), acetat de bornil (rozmarin);
- eteri: anetol (mrar, anason), apiol (ptrunjel);
- peroxizi: ascaridol;
- fenoli: timolul (cimbru), carvacrol (ment, roini).

3. Uleiul de ANASON

Uleiurile volatile sunt produse ale regnului vegetal, caracterizate de o anumit

volatilitate, izolate din plante sau din diverse organe ale plantelor aromatice (folosind un
procedeu fizic), avand un miros agreabil, specific sursei vegetale din care provin.
Din punct de vedere al coninutului sunt amestecuri complexe de compui chimici cu
structuri diferite, aflai n diverse stri de agregare (solid sau lichid), dizolvai unul n altul,
formnd amestecuri omogene cu o arom plcut. Conin n principal compui terpenici
(hidrocarburi i derivai), ali compui organici (hidrocarburi i derivai), carotenoide, flavone,
cumarine.
Uleiul de anason (Anisi aetheroleum) se obine prin distilarea cu vapori de ap a
fructelor mature de anason, are note de vrf specifice de lemn dulce i tonuri picante i se
poate combina cu alte uleiuri eseniale.
3.1.

Compoziia chimic
Cel mai important principiu activ al fructelor de anason este uleiul volatil (1,5-6%), al

crui component principal este trans-anetolul (80-95%), responsabil pentru gustul i mirosul
produsului vegetal. Uleiul volatil mai conine metilchavicol sau estragol (1-2%), hidrocarburi
sescviterpenice (n special g-himachalen, cca 2%), mai puin de 1% monoterpene (pinen,
mircen, felandren), aldehid anisic (1,4%) i pseudoizoeugenil-2-metilbutirat (pana la 2%).
Expunerea la lumin i aer a uleiului volatil favorizeaz oxidarea anetolului, cu formarea unor
cantiti sporite de aldehid anisic, acid anisic, dianetol si dianisoin, care i modific
aciunea farmacologic i constantele fizico-chimice, diminundu-i calitatea.
Anetolul majoritar izomerul trans, se gsete in cantiti mari n uleiul volatil de
anason (80-90%), fenicol (60%), anason stelat (>90%) i n cantiti mici n uleiul de
terebentin (0,5-1,5%). Are miros ierbaceu, cald, de tip anisic cald, iar mirosul este dulce,
cald, ierbos. Este utilizat pe scar larg ca aromatizant pentru buturi alcoolice (1400 ppm),
bomboane si biscuii (340 ppm), guma de mestecat (1400 ppm), past de dini.

Mircen se gsete n uleiul volatil de Myrcia acris, de anason i n alte uleiuri

volatile

n cantiti mici, fiind unul din cei doi terpeni aciclici (alturi de ocimen)

hidrocarburi, care se gsesc n surse naturale. Se obine sintetic prin piroliza b-pinenului. Are
miros plcut, dulce, balsamic, cu note citrice, eterate i nuane ierboase, rinoase, cu
tenacitate slab si gust dulce, balsamic la conc.<10 ppm. Este utilizat n compoziiile
aromatizante cu mirosuri sintetice, n diverse sinteze de derivai terpenici i aromatizarea
uleiurilor volatile reconstituite.

Felandren - conine n molecul un atom de carbon optic activ, deci prezint izomerie
optic, enantiomerii si fiind izolai din surse naturale diferite, astfel:

Felandrenul dextrogir a fost izolat din uleiul de molur (Foeniculum vulgare) i din uleiul de
elemi-manila;

Felandrenul levogir a fost izolat din uleiul de eucalipt (Eucalyptus amigdalina), uleiul de
fenicol, uleiul de anason i uleiul de mrar.
Are miros plcut, citric, cu not de piper i ment, cu tenacitate sczut. Este utilizat n
aromatizarea uleiurilor volastile reconstituite, amestecuri aromatizante cu nuane citrice, a
amestecurilor condimentare (1-130 ppm) i ca intermediar n sinteza altor compui cu
structur terpenic.
10

Felandren

Pinen - cei doi izomeri sunt lichide cu puncte de fierbere ridicate (156C a-pinenul i
respectiv 162C b-pinenul); sunt insolubile n ap, glicerin i propilenglicol; solubile n
etanol i cloroform. Mirosul este caracteristic, de brad i terebentin. Este utilizat n
aromatizarea uleiurilor volatile reconstituite, n arome alimentare (16-160 ppm) i compoziii
condimentare (150 ppm), odorarea produselor industriale i ca materii prime pentru sinteza
altor compui terpenici.

Eugenol are un miros puternic, de cuioare, cald, picant, iute. Gustul este iute,
condimentat. Este utilizat ca aromatizant n amestecuri condimentare (10-2000 ppm) i ca
intermediar pentru sinteza industrial a vanilinei.
11

3.2.

Particulariti i cerine biologice

Ciclul complet de dezvoltare al anasonului (de la semnat la maturare) este de 120-150

de zile, iar perioada de vegetaie de la rsrire la maturare este de 105-120 de zile. Durata
perioadei de la semnat la rsrire este de 17-25 de zile, de la rsrire la formarea tulpinilor
35-40 de zile, de la formarea tulpinilor pn la inflorire 30-35 de zile, de la inflorire la
formarea fructelor 15-20 de zile, de la formarea fructelor la maturarea lor 20-30 de zile.
Uleiul volatil se gsete nu numai n fructe, ci i n rdacina, tulpina, frunze. Canale cu
ulei volatil au fost determinate n cortex i mduva internodiilor tulpinii, n petioluri, n
fasciculul vascular al floemului, n frunzele filiforme, inflorescente, endosperm, petale i n
stamine.
ncepand din faza butonizarii, coninutul n ulei volatil creste si atinge maximul in faza
formarii fructelor si la coacerea in lapte. Cea mai mare cantitate de ulei volatil se afla in
fructele tinere, chiar la inceputul formarii lor, pe masura maturarii, continutul se micsoreaza
pn la o cantitate determinat.
Compoziia uleiului volatil nu se schimba deosebit de mult in diferite faze de
dezvoltare ale anasolului.
Anetolul se gaseste in toate organele plantei, dar in procesul dezvoltarii, cantitativ se
micsoreaza in organele vegetative si se mareste in organele generative.
12

Fructele din umbelele situate la nivelul superior al plantei au mai putin ulei volatil
decat fructele din umbelele centrale; de asemenea au calitati de insamantare inferioare
comparativ cu fructele primelor etaje.
n perioada de la rasarire la formarea tulpinilor, anasonul consuma 20 % din necesarul
de ingrasaminte, de la formarea tulpinilor la inflorirea in masa, 60 %, iar in perioada de la
nflorire pn la maturare, 20%.
Potasiul se acumuleaza in proportie de 25 % in perioada rasarire-formarea tulpinilor si
de 75 % in perioada formarea tulpinilor-inflorire. Dupa inflorire, pana la maturare anasonul
pierde cca 10% din potasiul acumulat.
Maximul de absorbtie a elementelor nutritive s-a determinat in perioada de la formarea
tulpinii pn la nflorire.

3.2.1. Temperatura
Anasonul are cerinte ridicate fata de temperatura, suma temperaturilor pozitive de la
insamantare pana la maturare fiind in limitele a 2200-2400C. In perioada de la rasarire pana
la maturare suma temperaturilor pozitive de peste 10C trebuie sa fie de 1900-2100C,
lungimea perioadei de vegetatie fiind corelata direct cu aceasta.Germinatia semintelor incepe
de la 4-5C si se petrece in mod optim la 25C. Plantutele abia rasarite rezista la ingheturile
usoare si suporta bine temperaturi ale aerului de -7C si in sol -2C.
3.2.2. Apa
Lipsa de umiditate in sol provoaca o rasarire neuniforma, cu multe goluri. Anasonul
manifesta cele mai mari cerinte pentru umiditate in perioada de la formarea organelor de
fructificare. In timpul infloririi secetele provoaca suferinta plantelor, iar vremea umeda si rece
favorizeaza

atacul

bolilor

si

determina

fructificare

slaba

plantelor.

In faza formarii fructelor este necesara o vreme calda, uscata. Precipitatiile survenite in acest
moment duc la brunificarea fructelor si scad continutul in ulei volatil.
Alti autori releva faptul ca in conditii de irigare continutul in ulei volatil a fost
influentat in mod pozitiv, fiind de 3.4 % fata de 1.9 % la plantele din parcelele neirigate.
3.2.3.

Lumina

Anasonul este o specie iubitoare de lumina, aceasta influentand favorabil dezvoltarea

plantelor i acumularea uleiului volatil.
13

3.2.4.

Solul

Specia prezinta cerinte ridicate fata de sol, dand cele mai mari productii pe
cernoziomuri curate de buruieni, cu o buna structura si ph-ul de 6.5-7.2. Nu sunt indicate
solurile grele, cu exces de umiditate.

4. Tehnologia de cultivare a anasonului

4.1.

Locul n asolament - anasonul are o cretere nceat n prima parte a perioadei

de vegetaie i ca urmare trebuie cultivat dup specii care las terenul ct mai curat de
buruieni. Cele mai bune plante premergtoare sunt cerealele de toamn i pritoarele
bine ntreinute i fertilizate, plantele furajere i de nutre, leguminoasele i porumbul
pentru siloz. Anasonul nu se va semna dup coriandru, pentru a nu se impurifica
cultura i a evita infeciile cu ageni patogeni comuni. Se recomand ca revenirea
culturii de anason pe acelai teren s aib loc numai dup 4 ani.

4.2.

Fertilizarea - anasonul reacioneaz favorabil la administrarea ngrmintelor

cu azot i potasiu. Ali autori consider c azotul i fosforul, separat sau mpreun,
mresc producia de fructe i coninutul n ulei eteric, azotul n exces ducnd la
scderea acestuia. Sporul cel mai mare n ulei volatil se obine cnd azotul este
fragmentat la semnat, la butonizare i dup nflorire. Potasiul influeneaz puin
producia de ulei volatil. n Romnia se recomand administrarea a 50-60 kg azot/ha i
40-60 kg P2O5/ha. Dac anasonul urmeaz dup plante premergtoare care au fost bine
fertilizate, dozele de ngrminte minerale vor fi reduse de 1,5-2 ori. ngrmintele
cu fosfor i potasiu se aplic toamna i se ncorporeaz o dat cu executarea arturii,
iar cele cu azot se administreaz primvara foarte devreme. Gunoiul de grajd se
administreaz la planta premergtoare pentru a evita dezvoltarea masei vegetative a
anasonului n detrimentul produciei de fructe

4.3.

Pregtirea solului - dac anasonul urmeaz dup plante premergtoare care

elibereaz terenul devreme, dup recoltarea acestora - n funcie de starea de umiditate
a solului, se va executa artura de baz la 22-25 cm sau discuirea terenului, n acest
din urm caz, n condiii de umiditate insuficient a solului. Artura de baz se va face
14

imediat ce gradul de aprovizionare cu ap al solului permite efectuarea acestei lucrri

n mod corespunztor. Dup recoltarea plantelor premergtoare trzii, solul se ar la
22-25 cm, folosind plugul n agregat cu grapa stelat. Artura trebuie s fie ct mai
uniform i bine nivelat. Primvara timpuriu, imediat ce terenul s-a zvntat, se
pregtete patul germinativ cu ajutorul combinatorului sau cu grapa cu discuri n
aggregate cu grapa cu coli reglabili
4.4.

Modul de nmulire - anasonul se nmulete prin semine. Epoca de semnat semnatul anasonului trebuie efectuat ct mai timpuriu, primvara, n prim urgen.
n unele experiene efectuate n ara noastr, anasonul a dat bune rezultate i cnd s-a
semnat n pragul iernii.

4.5.

Distana i adncimea de semnat - cea mai bun variant, din experienele

efectuate n Rusia, cu diferite distane de semnat ntre rnduri, s-a remarcat a fi cea n
care distana ntre rnduri a fost de 30 cm, aceasta permind obinerea celor mai mari
producii. n cadrul cercetrilor efectuate n Romnia la SCPMA Fundulea, cele mai
bune rezultate s-au obinut prin nsmnarea la distane de 12,5 i 25 cm.

4.6.

Norma de smn - se recomand o norm de 12 kilograme smn/hectar;

prin folosirea acestei cantiti, la SCPMA Fundulea s-au obinut cele mai mari
producii de fructe. Iradierea seminelor nainte de semnat a sporit producia de
materie prim vegetal i coninutul n ulei volatil (Biacz i Gruiz, 1980). Pentru
semnat se vor folosi numai seminele care au puritatea fizic i germinaia
corepunztoare prevederilor STAS 4776 - 82; minimum 90-95% puritatea fizic i
minimum 65-80% germinaie, corespunztor claselor 1 i 2. Semnatul se face cu
semntorile SUP-21 sau SUP-29, echipate cu distribuitoare speciale, la patine
montndu-se limitatoare de adncime. Folosirea seminelor calibrate la semnat a
determinat sporuri de producie de12-16%, fr diminuarea coninutului de ulei
volatil.

4.7.

Lucrrile de ntreinere - deoarece anasonul are un ritm lent de cretere n

primele faze de vegetaie, pericolul de mburuienare este mare, iar cultura sufer mult,
pn la compromitere, dac lucrrile de ntreinere nu se aplic la timp. Dup semnat,
15

cnd se formeaz crusta sau apar buruinei, cultura trebuie grpat superficial,
perpendicular pe direcia rndurilor. n Rusia se recomand grpatul de 2-3 ori; de 1-2
ori pn la rsrire i 1-2 dup rsrire. Primul grpat se efectueaz la 5-6 zile dup
semnat i al doilea la 4-5 zile dup primul, ns nu mai trziu de nceputul germinrii
seminelor n sol. Dup rsrire, cultura se plivete pe rnd i se prete manual sau
mecanic ntre rnduri. Unii autori recomand ca prima prail mecanic s se fac la
adncimea de 4-6 cm, a doua la 8-10 cm, iar a treia la 6-8 cm adncime.
4.8.

Recoltarea - fructele de anason au o maturizare ealonat. n vederea evitrii

pierderilor prin scuturare, recoltarea se poate efectua n dou faze sau direct cu
combina. Plantele de anason se recolteaz cnd seminele sunt de culoare cenuiuverzuie, ceea ce corespunde fazei de maturare n cear a fructelor de pe umbelele
centrale. n cazul n care fructele se utilizeaz ca material de nmulire, recoltarea
ncepe la maturitatea deplin. Recoltarea direct din lan se face la coacerea a 50-60%
din fructe, ceea ce corespunde fazei de maturitate deplin a umbelelor de ordinul I.

4.9.

Modul de recoltare - recoltarea n dou faze se face n lanurile cu plante care

nu au czut i care au nu mai puin de 45 cm nlime. Plantele recoltate se ls n
brazde 3-5 zile, timp n care umiditatea fructelor ajunge la 13-15%, apoi se execut
treieratul cu combina echipat cu pick-up. Recoltarea direct din lan se efectueaz n
culturile cu plante rare, slab dezvoltate i czute. Se iau toate msurile pentru
prevenirea pierderilor prin scuturare sau strivirea fructelor; se regleaz rabatorul,
distana dintre bttor i contrabttor, se reduc turaia tobei i intensitatea vntului.
Uleiul volatil sufer schimbri nensemnate n funcie de modul de recoltare. La o
cultur bine ntreinut, produciile medii care se pot obine sunt de 6-7 q fructe/hectar.

5. Boli, duntori, combatere

5.1.

Mana-produs de Plasmopara pimpinellae, se manifesta prin aparitia pe

partea superioara a frunzelor, a unor pete de forma neregulata sau colturoase, la
inceput galbui apoi rosii-brune. In dreptul lor pe fata inferioara a frunzelor apare un
praf albicios format din conidii si conidiofori. Cercospora malkoffi ataca frunzele
anasonului, producand cercosporioza, sub forma de pete brunii, cu aspect neregulat,
care ocupa adesea toata suprafata limbului sau numai varful. Pe ambele fete ale
16

petalelor se observa o pulbere fina, cenusie, alcatuita din conidioforii si conidiile

ciupercii.

Fig.4. Mana

5.2.

Rugina- produsa de Puccinia pimpinellae apare pe frunze si tulpini.

Primavara, pe fata inferioara a frunzelor, se observa pustule galbui, in forma de cupa,
grupate neregulat. Mai tarziu apar pustule pulverulente izolate sau confluente, dispuse
pe pete mici, galbui. Pustulele sunt la inceput brunii, fiind constituite din
uredospori,iar mai tarziu devin brune-negricioase, datorita dezvoltarii teleutosporilor.
Cele trei boli mentionate se previn printr-o agrotehnica superioara, folosirea de
seminte sanatoase si igiena culturala. In caz de atacuri intense se efectueaza stropiri cu
zeama bordeleza 1%.

5.3.

Fainarea- produsa de Erysiphe umbelliferarum, se manifesta prin aparitia unei

inflorescente albicioase-cenusii pe frunze, pedunculi, tulpini, fructe. La un atac
17

puternic, fructele nu se mai dezvolta. Boala se transmite prin samanta infectata si

resturile de plante. Prevenirea bolii se face prin folosirea de seminte sanatoase,
respectarea rotatiei si a masurilor de igiena culturala. Pentru combatere se stropesc
plantele cu zeama bordeleza in care se adauga sulf.

Fig.5. Rugina i finarea

5.4.

Ramularioza-produsa de Ramularia pimpinellae, se manifesta sub forma de pete

galbene sau brune, apoi albicioase,marginite de nervuri unghiulare.

18

Fig.6. Ramularioza

6. Prelucrarea materiei prime

6.1.

Conditionarea.
Pentru a nu se deprecia calitatea fructelor si semintelor, concomitent cu recoltarea se
face si conditionarea cu ajutorul vanturatorilor sau al selectoarelor.

6.2.

Uscarea.
Fructele conditionate se usuca la aer, in uscatoarele in care temperatura nu depaseste

30-40C sau in incaperi uscate si aerisite, in straturi de 15-20 cm, care se lopateaza pana cand
umiditatea fructelor scade la 12 %.
6.3.

Distilarea cu vapori.
In cadrul acestui procedeu, materia prim este adus ntr-un co de sit metalic

nchis sau nu, n prealabil, n pnz de sac ca s nu vin n contact cu apa aflat n partea
inferioar a blazei.
Vaporii de ap formai ptrund n materialul vegetal antrennd, n acela i timp,
uleiurile volatile. Se nlatur astfel o serie de dezavantaje ale primului procedeu. Totu i, i
aceast metod prezint anumite dezavantaje. Vaporii de ap se pot condensa pe plant i
astfel se extrag i alte componente care scad calitatea uleiului volatil, apoi, apa trebuie
19

completat din timp n timp procesul fiind discontinuu, ca urmare a nlocuirii arjelor de
materie prim, dup ce au fost epuizate.

Fig.7. Distilarea cu vapori de ap

7. Utilizri

Uleiul de anason este utilizat n industria alimentar pentru aromatizarea diferitelor

buturi, aromatizarea dulciurilor i a diferitelor produse de patiserie, n industria chimic
pentru a da un anumit miros produselor pentru curenie pn la utilizarea personal fie n
cas, sau pentru aromatizarea aerului.
Proprietile sale tonice i stimulente ale aparatului digestiv sunt utile in tratamentul
indigestiei, balonrii, migrenelor, vrsturilor i ametelilor de cauze nervoase, colicilor
abdominale, durerilor gastrice i constipaiei.
Are efect favorabil n tusea acut productiva (umeda), n astmul bronic i n bronite
fiind un bun expectorant.
20

Uleiul esenial de anason are un efect tonic i stimulent asupra sistemului nervos
central, fiind i analgezic si afrodiziac.
De asemenea, avnd actiune estrogenica este recomandat n premenopauz,
menopauz, dismenoree i lactaie insuficient.
n medicina veterinar, n concentraie de 1% intr in compoziia unui produs veterinar
destinat tratamentului flatulenei i tulburrilor gastrointestinale.
n aromaterapie se utilizeaz un ulei volatil cu o compozi ie chimic ce trebuie s
corescpund urmtoarelor date: 93-96% eteri (preponderent t-anetol), maximum 4% cetone
aromatice (anis-ceton), pn la 2% aldehide aromatice (anisaldehida), maximum 3%
monoterpenoli i cel mult 1% alcooli aromatici (alcool anisic).
Modul de intrebuinare n aromaterapie:
Inhalatiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a racelilor,
gripei si pentru pregatirea tenului in vederea unui tratament cosmetic. Pentru aceasta, se
toarna intr-un vas 1 l de apa clocotita si se adauga 3-4 picaturi de ulei. Vaporii degajati se
inspira stand aplecat peste vas, cu capul acoperit cu un prosop mare.
Masajul este una dintre cele mai populare metode de utilizare a uleiurilor esentiale.
Pentru o sedinta de masaj se adauga 4-6 picaturi de ulei esential in aproximativ 10 ml ulei de
masaj.
Baia este o cale foarte placuta si totodata eficienta de a folosi uleiurile prin relaxarea
care o induce apa calda si prin faptul ca porii se dilata, pemitand uleiului sa patrunda prin
tegumente. Uleiurile se adauga inainte de a incepe baia si nu mai devreme, deoarece datorita
caldurii ele se evaporeaza foarte usor. Astfel, pentru o baie se pun 4-6 picaturi de ulei esential
(sau 4-6 picaturi de amestec) in 2-3 linguri de lapte nedegresat sau 2 linguri de ulei de baza,
apoi se toarna in cada si se amesteca bine. Baia va dura 10-20 minute.
O compresa fierbinte este un mod eficient de a trata multe probleme ale pielii, ca de
exemplu injectiile, sau durerile mulsculare de natura reumatica. Cantitatea de ulei depinde de
suprafata pielii pe care aplicati compresia: 2 picaturi pentru suprafete mici, 6-8 picaturi pentru
suprafete mari.
Candela (lampa) odorizanta se foloseste pentru a aromatiza camera, pentru a genera
o stare de spirit pozitiva, tonica, sau dimpotriva de relaxare, sau pur si simplu pentru a crea o
atmosfera special. Pentru aceasta, se pune apa calduta in farfuria candelei, se adauga 3-5
picaturi de ulei si se aprinde lumanarea.
n cosmetic:
21

obinerea parfumurilor i parfumarea compozitiilor cosmetice

n compozitii cosmetice pentru ingrijirea tenului acneic

parfumarea sapunurilor naturale (un bun mix de uleiuri ar fi: 3 pri portocale dulci, 2 pri
anason, 1 parte cuioare).

Fig.8. Anason

8. Bibliografie

22

1.Dr. Ing. Daniela Istrati, Curs Aromatizante naturale, anul IV Chimie Alimentar
2.http://www.uleiurivolatile.ro/uleiuri_pure_ulei_anason.html, accesat la 08.06.2016
3.http://www.agrimedia.ro/articole/tehnologia-de-cultivare-a-anasonului-pimpinella-anisum-l,
accesat la 11.06.2016
4.http://ro.wikipedia.org/wiki/Anason, accesat la 11.06.2016
5.http//.scribd.com/operatii termice in industria alimentara. tehnici de extractie
6.http://carinacosmetic.ro/ulei-anason/
7.Oana Cioanc, Ana Clara Aprotosoaie, Anca Miron, Plante medicinale de la A la Z,
Bucureti, editura POLIROM, 2014
8. Viorica Cucu i colaboratorii, 1982

23