ARCHITECTURA REVISTA ROMANA DE ARTA DIRECTOR: GEORGE STERIAN ARCHITECT 1906 MARTIE-APRILIE Saoe= BUCURESTI Instit. de Arte Grafice CAROL GOBL" S-sor L St Rasidescu 16, STRADA DOAMNE!, 16 1906SUMARUL REVISTEI . STERIAN. Arta Roméneascé - Cu prilejul Infiintsrli Caset Artelor « « 1M. SADOVEANU. Biserica Méndstirea Dealulul ... +--+. - +++ +5 + BLE POPESCU. Pecelile Targurlior Noastre.—I, Latinesti(Roman si Campulung), ALEX. LAPEDATU. Origina Ornamentatiunilor In Artele Grafice. - ++ ++ GBORGE IONESCU. PLANSE: ELIE POPESCU—Biceriea Mansstirea Deslut DESENE: Detalii si Vederi dela Manastirea Vactresti, de Dem. Stoica si Sirato. Pecetile Targurilor Roman si Campulung, etc. etc.ARTA ROMANEASCA ——o.—. ‘ F=araindoiala, vederilegresiteasupra artei romanesti, pe care multi le impartasesc, sunt, cum o spuneam, fap- tul unei lipse de cunostinte. Cate idei e- ronatenuseraspandesc,depilda,asupra literaturii noastre din popor. Am auzit adesea ori tagaduindu'se chiar caracte- rulnational I basmelor noastre, sub cu- vant case gasesc similarele lor la popoa- rele vecine sau in literatura vechie. E lesne, cu putin pedantism si spriji- nindu-te pe unele analogii, sa trecilrept invatat fata de cei ce nu stiu nimic, si sunt putine teriundesase gaseasca ata fi ‘oameni ca la noi, cari sa se creada che- mati a trata despre chestiuni asupra ca- rora nu poseda nici macar cele mai ele- mentare nofiuni. melenoastre, in Apoi daca in ceeace priveste litera- tura noastra poporana, care ar trebut s& fie de obste cunoscuta, se respan- desc atatea erori, — tsi poate inchipui ori cine ce teorii fantastice se pot nascoci asupra architecturii; picturii, muzicii sau asupra artelor aplicate, din partea pe- dantilor si specialistilor improvizati. Daca ascultam fara luare aminte bas- re fetii-frumosi, fetele de imparat si zmeii indeplinese fapte minunate, miscandu-sein ceruri printre stele, pe pamant in casteluri fermecate, sauinadancimilenecunoscutealeapelor, desigur ca recunoastem acolo aceleasi subiecte din literatiirile populare si din toate mitologiile. Dar trebue oaré sa ne marginim a considera numaiurzealasar-oe ARCH bada a dramei pe care 0 joaca protago- nistii acestor basme? ori sa examinam mai binecu ingrijireamanuntele carica- racterizeaza firea eroilor din basmele romanesti: blandetea de simtiminte, vi- tejia leala si spontanee, cari oglindese cu adevarat sufletul neamului nostru. Aceasta este partea cea de capetenie, cred eu, care trebueste despicata siara- tata ca si se poata cunoaste adevarata esenta a literaturii si artei in- tr’o tara. Este oare suficient sa spui ca unele din legendele si din traditiunile noastre poporane se regasese la Sarbi, la Un- guri, la Bulgari, la Rusi sau la Poloni, fara sa arati si par- tile cari constituesc deosebi- rea fundamentala intre doua interpretari a unui subiect de multe ori identic? Cari sunt probele cari dovedese ca ve- cinii nostri s'au Imprumutat delanoi, orinoi dela dangii? Si care ar fimotivul pentru care ne-am opr) la inrudirea bas- melor si traditiunilor noastre numaicucele alevecinilor nos- tri, cand stim, la urma urmei, ca pe oricare din aceste bas- mesau traditiunile regasim in literaturile straine? $i de departe am urea in suece- siunea mitologiilor vechi, tot aceiasi eroi, tot aceleasi mituri intal- nim! Faptele pe cari le indeplineste eroul principalal basmelor, fie el Perseu, Sieg- fried, Amadis, Orlando ori Fat-frumos, sunt aproape aceleasi. Ceea ce-i carac- teristic inst, emodul cum ei indeplinese aceste fapte. Miturile cari alcatuesc fabula basme- lor sunt pretutindeni aceleasi; modul oricat Desen din Sieato ECTURA insa cum le talmaceste fiecare popor, este intotdeauna altul. Siatat interpre- tareamitului catsi caracteristica eroului sunt singurele parti pe cari te poti in- temeia spre a hotart despre adevarata originalitatea basmelor sia traditiunilor unui popor. Literaturanoastrapopularaa foststu- diata foarte pe larg si chiar de barbati mpetenti, — poate ins in- tr'un mod prea stiintific; poa- te ca nu s’au tras in destul dinaceste studi, mai amanun- fit, toate concluziunilemorale desprecari vorbesc; totusis’a scris mult, si aceste concluzi uni lear fi putut trage chiar cititorii din numeroasele si vo- luminoasele lucrarice s’au pu- blicat. Astfel s’ar fi putut for- ma sistabil mn publico parere justa asupra literaturei noas- tre. Asa find, daca despre lite- ratura poporana, asupra ca- reia avem atatea scrieri, nu avem inca 0 parere hotarita, cesa mai zicem despre mu- zica, architectura sau pictura romaneasca, despre cari nu s'a scris aproape nimic si de cari nu s'a ocupat pana astiizi niciun specialist cu adevarate aptitudini? Ar fi de dorit ca sa se serie mult a- supra tuturor ramurilor artei noastre, sinu numai in mod analitic si documen- tar, ceea ce este foarte nimerit, dar si In mod sintetic si comparativ, ceea ce ar fi si mai util, caci near ajuta sa ne cu- noastem mai bine pe noi insine,ar pune in lumina calitatile si insusirile poporu- lui nostru, — insusiri si calitati atat de putin stabilite si asupra carora se dis-ARTA ROMANEASCA 63 cuta mult, dar cele mai adese ori cu ne- pricepere. Pe langa criticii si invatatii nostri, cari sunt in masura dea se ocupa deastfel de cercetari sicarine pot da in aceasta privinta lucrari de pret, inteme- iate pe documente sigure, ar fi bine casi scriitoriisiartistii nostri sa-si dea si ei, in operelelor, parereaasupra fireinoastre, facandsa rasara limpededinlucrarealor, la fiecare pas caracterul terii noastre, Caci arta fiind intotdeauna expresiunea sentimentelor unui popor, aceste senti- mente trebue sa s¢ citeasca peste tot intr’o opera de arta. Esteadevarat ca s’ainceputomiscare latele principale dela Expozitie insem” neazaun pasinainte, foarte mare, in re- nastereaarchitecturiinoastre nationale. Pentruadevaratii cunoscatori, cladirile principale ce s’au inalfat in cateva luni in noul pare dela Filaret, vor dovedi, mai presus de ceea ce se adaposteste intr’insele, adevaratele sfortarice le-am facut de patruzeci de ani incoace. Caci ca conceptiune ele arata adevarata con- stiinta ce o avem de existenta noastra ca popor, iar ca mijloace de executiune ele dovedesc ca ne vom putea curand masura economiceste si cu alte popoare mai batrane. Compazitic pentru «Strgolls Iu! Eminescu de Stoica serioasainaceasta directiune. Cativa din scriitorii nostri tineri au inteles aceasta si toata lumea pretuieste patrunderea lor in sufletul romanesc, pe care il tal- macesc cu talent si cu sinceritate, fie in proza, fie m versuri. Unii din noi, architectii, am facut de _ cativa ani incoace, oarecari incercari razleteinaceasta privinta,incercarimult discutate, nu toatefericite, darcaridove- ‘descintot cazul intentiunilaudabile,caci au dat imboldul al carui rezultat se vede tazi la Expozitia noastra Jubilara. Pa- Insa, cu toate rezultatele frumoase ce ne-au dat, pede o parte literatura si pe de alta architectura, totusi gasesc ca nu am scapatincacudesavarsire de inrauri- rea straina sicti maiavem mult de luptat pentru literatura si architectura. Tar in ceea ce priveste muzica si pictura, nu numai ca nune-am dezrobit in produc: tiunilenoui, dar nici macar pecelevechi nu le cunoastem pana astazi, cum ar trebu. Pictura noastra bisericeasca, desidinot ARCHITECTURA scoala atonica in toata puteréa cuvan- tului,incepe, chiar dinsecolulal X VI-lea, sa dobandeasca un caracter special, da- torit mediuluisitmprejurarilor ncarese aflau zugraviiin TarileRomane. Siacest caracter € bine determi- nat,cacinusemai gaseste aiurea in pictura atonica contimporana cuceadela Curtea de Arges. Dinse- colul al XVHlea trecand la al XVIHea si pana la al XVII[-lea urmarim, in evolutiunea picturiinoas- tre, acelas caracter spe- cialpecareasemeneanul mai regasim nicaeri. Si aceasta evolutiune © putem urmari chiar si inpictura maestruluinos- tru Grigorescu care, sin- gur pana acum, a stiut sa exprime cu adevarat na- turateriinoastre,asacum ca nise prezintacelemai adesea ori,—cu acea at- mosfera de ceata plina de Jumina si de coloare, pe care o intalnim in vaile sicampiilenoastre si mai cu seama in chipurile a- tat de gingase ale per- sonagelor cari impodo- besc tablourile batranu- luimaistruroman, zugra- vite cuatata poezie, cand el ne arata trupurile lun- guiete ale flacailor si ale fetelor dela munte cu o- brajiirotunzi, cu privirea blanda si aerul visator, si cand ne reda cu credinfa chipul exact al ¢eranuluinos- tru, reamintindu-ne totodata aceleasica- racterepe cari levedem la icoanele prea curatei fecioare ale religiei noastre si Colvand dota Vaeareytt in portretele blandelor si visatoarelor noastre Doamne, cari stau, cu feciorii si cu domnitele lor, pe peretii vechilor manastiri, de-a dreapta si de-a stanga Domnilor intelepti si viteji: Neagoe, Radu, Matei sau Con- stantin, Avem dar 0 scoala de pictur romaneasea ve- che de patru secole. A- ceasta nuse poate taga- dui. Caci putin ne pasa daca printre numerosii necunoscuti autori ai ve- chilor noastre picturi s’a descoperitcauniinuerau romani, de oare ce insu- sirile insasi ale unuiartist fac ca el isi pierde natio- nalitatea lui artistica, de indata ce se afla si trae. ste in alt mediu decat a- celal terii lui; el nu poate scapa de influenta me- diului nou: el devine ro- man daca traeste in Ro- mania. Si acest fapt este cu atat mai adevarat cu cat el se refera la artistii vechi—cari nuau fost cre- scuticaceideastazi-prin scoli de arta in straina- tateunde se adapa la ata- tea feluri de teorii con- ventionale, cari fi fac in- capabili de a mai simti si judeca cu simplicitate si sinceritate ceea ce vad cuochii cand se intore in tara lor. Am zis ca avem oscoala romaneasca de pictura,sidaca am citatpeGrigorescu ca cel mai stralucit urmas al ei nu-mi trece prin gand sasfatuiesc petinerii pic- toriscopieze peGrigorescu; caci dintreARTA ROMANEASCA o totiacei cariau incercat sa-limiteze nua izbutit nici unul, nu zic sa-l ajunga, dar nici sal inteleaga. Nu ca le contestez talentul, dar fiecare artist are modul sau de a simp) si nu poate sa simta la fel cu altul. Grigorescu a inteles peisajul ro- manesc numai cand el se prezintaluminos,invaluit ca intr’o ceata, si chipul romanului cand aminte- ste radioasa poeziea doi- nelor sau farmecul m tic al icoanelor. Acesta este un mod de a vedea, dea inalta poezia, dar nu exclude alte moduri dea vedea, si dovada este ca chiar el insusi devine cu totul altul cand trateaza subiecte militaresi scene din timpul rasboiului, Dar afara de modul de avedeaalluiGrigorescu, sub cate alte fete nu se prezinta oare tara noas- tra, ca peisaje, ca tipuri, ca scene caracteristice din traiulnostrupropriu? Este un camp nemarginit pentru pictoriinostricari este inca neexploatat; in- sa trebue sa rupem cu m- raurirea straina, daca vrem sa fim artisti ro- mani; trebue sa nu ne in- inam a face mereu peisajedinBritaniasaude la Fontainebleau, sia ne inspira dela artisti stra: ini ca Bocklin si altii, caci atunci deve- nim Nemfi sau Francezi si numai Ro- mani nu putem fi Trebue sa renuntam la mosnegii-mo- deli dela Academia din Manchen, pre Coloand dela Viestestt cum s tului singura inlesnire ca le gaseste pe strada, pe la binale sau prin birturi. Caci mise pare ca mai sunt si alte tipuri mai interesante si mai romanesti in Roma- nia, unde nu sunt numai tigani. Tiganii, caroraas dori sa li se pastreze un loc ceva mai restrans In ar- tele plastice, au cu toate acesteainartaromaneas- ca un loc Insemnat si pe care nu-] poate contesta nimeni: ei au fost acei carine-aupastratsitrans- mis muzica noastrapopo- rana mai in totdeauna in caracterul ei cel adeva- rat. Trebue dar sa avem pentru dang recunostinta. Caci daca astazi putem stabili ca a- vemsiin muzica oarta cu drept cuvant a noastra, numai lor se datoreste. Cu toate acestea, din cuprinsul artelor roma- nesti, daca o mare parte din literatura s’a pastrat inca, daca pictura si arhi- tecturaaulasaturmeinea pipaite.neatinse,cari vor permitecandva sasefaca cercetarile necesare asu- pralor, —muzicanoastra camenintata sa dispara, fiindca nu sau adunat din timp sicum se cuvinetoa- te ramasitele ei, fiindea ea a fost denaturata prin influenta mu- zicei straine de rand, sifiindea pe zi ce merge aceasta influenta se intinde. Chiar Iautarii, cari odinioara pastrau muzica noastra cu sfintenie, o denatu- sila tigancile cari prezinta art ji oarecare68 ARCHITECTURA reaza astazi sub inraurirea spalacitelor valsurinemtestisia romantelor neroade italienesti sau frantuzesti. Muzica noa- str nationala mai este amenintata si piara si din alte imprejurari mai grave: ea, cum ni-se prezinta noua in starea ei actuala, se arata sub forma cea simplista amelodiilor populare din orice fara, a- Pridvors) mandstirel Vaesresth dica sub 0 forma naiva, monotona si nu ne mai impresioneaza pe noi ca pe stra- mosii nostrisau ca pe oamenii din popor cu suflet mai putin complex. Sifiindca, pe de alta parte, muzica in fara romaneasca nu a fost fixata si cer- cetarile ei nu au fost puse in evidenta de catre compozitorii de talent, cum s’a petrecut in Spania, in Ungaria siin Ru- sia, ca sa mai poata emotiona si astazi, forma sub carenise infatiseaza noua nu mai arecaalta data accleasi farmec, nu nemaiatrage catre dansa. Prin urmare, chiar daca ar fi numai aceste conside- rente, ele sunt suficiente ca incetul cuin- cetul sa ne lepadam de muzica noastra. Disparitiamuzicei nationale intr’o tara caa noastra este cu atat mai detemut,cu cat ea nulasa urme, caarteleplastice,asi zice chiar nici urme isecaliteratura,?) deoarecesescriepu- tina muzica la noi si In genere acea care sescrie numerita sa fie transmisa poste: ritafi, Asaca,atunci cand vor veni vreo- data compozitori carise faca ceva din muzica noastra, ei nu vor mai gasi de- cat elemente pocite si nu vor mai putea savarsl In muzica a- cea opera de rege: nerare romaneasca cares’a inceput in li. teratura, pe care 0 urmarim in arhitec- tura sipe care o na- dajduim tn toata ra- murile artei noastre. De aceea, cand stim ca arta singura este oglinda sufletului unui popor, cand vedem ce cheltuieli, as zice uneori si risipe, se fac cu unele institute speciale, +) In Transilvania numai s'a eultivat gi se eulkiva muzies poporans cu mai mults pricepere si bun sim,ARTA ROMANEASCA 69 care de sigur nu vor face sa inainteze stiinta universala macar cu cateva sa- rituride purice, ma intreb, oare reinal- tarea sentimentuluinational, printr’oin- {eleapta punere In lumina a intreg tre- cutului nostru, prin capatareaconstiintei despre ceea ce am fost, ce suntem si ce putem fi,nu meritaoareoatentiespeciala sijertfecat de mici din partea Statului? Nu ma tanguese de sacrificiile ce se fac pentru stiinta ce intereseaza omenirea intreaga, nici de ceia ce se face pentru cati-va din savantiinostri, cari igi petrec timpul uitandu-sein microscop sila epru- yete, ca sa zareasca microbi noui, reac- tiuni inedite, descoperite de altii, dar ag vrea sit se arunce si cati-va gologani celor ce ar vrea sisi petreaca rostul pentru studiul arteinoastre dintrecut i pentru reinvierea ei. As vrea sa vad odata inlesnindu-se si ajutandu-se intr’o masura mai larga pe toti acei cari analizeaza literatura noastra veche si cea poporana si ne a- rata partile inalte, frumoase, poetice si morale, cari rees din acea literatura pe toti acei cari, intocmai ca savantii mai sus pomeniti ce cerceteaza natura cumicroscopul si cu reactive, ar cerceta muzica, arhitectura, pictura si toate ma- nifestatiunile artei noastre si ar cauta sa extragadintr’inseletotceesteizvoritdin inima noastra, din tot ce are mai frumos. si mai inalt poporul nostru ca simtire sica cugetare; pe toti acci cari, folosin- du-se de aceste cercetari, ar da artei noastre o forma noua, tot romaneasca, dar mai ridicat, mai moderna, si sub- stantiala, care sa multumeasca siaspira- tiunea ori carui om civilizat. Nu tagaduese ca trebue sa contribu- im sinoi la propasirea stiintei sila binele omenirei, cu toate ca mai sunt si altii, In alte teri, cari si-au luat asupra lor grija de aalinadurerile trupesti ale omului, si de a studia misterele naturei. Dar de su- fletul Romanului si de mandria Neamu- lui cine are grija? GEORGE STERIAN.Compozitie pentty ySotmit ul . Sadovennu, de D. Stoica. CU PRILEJUL INFIINTARI] CASEI ARTELOR ge *aspusde multeoriunadevar mare devenit banal, ca numai prin arta se lamureste adevaratul suflet al unui popor, cA numai arta este patrimoniul cel mare si nepicritor care ramane prin veacuri, chiar cand cei cari au facut-o de mult au devenit tarana; ca dupa cum credinta singura da sufletului sprijin putere ca prin lupte si dureri sa ne lamurim fiinfa, tot asa framantarea ar- tei, care este de esenta pur nationala, singura va face pe poporul nostru con- stient de fiinta lui. S’a spus demulte ori si de o jumatate de veac multi barbati de seama ai teri noastre s’au trudit sa dovedeasea strainatatii—si, ce e curios, Romanilor mai ales,—ca aceasta tara are un trecut cu carene putem mandri, un prezent care ne da dreptul sa nadaj- duim in vitor, ca pe langa vrednicia pe care asa de puternic am afirmato pe campiile Bulgariei, avem o arta si o tra- ditie, ale noastre proprii, —cari, ele mai ales, ne vor putea pune in randul popoa- relor cari lasa urme Inistorie. Chiar Su- veranii nostri, simai ales iubita noastra Regina-poeta, au dat dovada de mare dragoste pentru tot ce e produs artistic al sufletului nostru romanesc, pentru comorile nepretuite, in mare parte inca necunoscute, cari zac ca intr’un intu- nerec in poporul nostru. $i totusi pen- tru arta pana acuma aproape nimic nu s’a facut de Stat; deabia acuma amajuns sa ne vedem porniti pe drumul pe care dela inceput trebuia sa ne indreptam, si pe care pana acum poate trebuia sad fistrabatut.—Totusi mai bine acum de- cat niciodata. Cel putin acum e potrivit sa aducem iubitului nostru Rege, in anul jubileului, aceasta inchinare frumoasa. Nu e de loc zadarnicie Casa Artelor, cum multi poate ar fi porniti s’o creada. Toate epocile de glorie ale istoriei noastre au fost, ca pretutindeni, insem- nate prin inflorirea artelor gi prin tariaCU PRILEJUL INFHINTARI CASEI ARTELOR n credinfei, Toti vechii nostri voevozi cu dragoste de tara au ridicat temple dum- nezeirii, si,din sufletul lor mare, din taria credinteilor, au esit multe monumente, dintre cari uncle si astazi starnese ad- miratia urmasilor. In ele zace sufletul stramosesc si ele trebue sa ne fie sfinte. Catre trecutul acela de lupte mari pen- tru lege si mosie se mdreapta si azi su- fletele generatiilor desteptate la con- stiinta nationala, si catre ele cu sete se indreapta sufletele multor artisti mani. Siatuncicu durere vedem ca tristele Imprejurari, prin care taranoastraa tre cut, ausfarmat multe din urmele scumpe aletnaintasilor. Pictura noastra din tre- cut—bizantina, insa cu un caracter ro- manesc, care o deosebeste de pictura bisericeasca a terilor slave,—in mare parte s'a pierdut; odoarele pretioase daruite de bogatia si de cucernicia bu- nelor suflete din trecut s’au irosit; mo- numentele noastre de architectura, w: neleasa de marete, care timp de veacuri audovedit o architectura proprie, in pu- tina parte s’au pastrat; si chiar azi, pe zi ce merge, langa indiferenta noastra, trecutul se Ingroapa, se duce, si, odata cu pierderea lui, se slibesc legaturile sfinte cu ceice nu maisunt. Din noaptea vesniciei lor nu par ei a ne mustra in saracia noastra sufleteasca ? — Dar nu humai atat, chiar nemarginita bogatie a cusaturilor, a tesaturilor, a costume- lor, pecaredin vechime poporul nostrua pastrat-o, nu se duce oare, nu se pierde incetul cu incetul, supt ochii nostri? Sicum cu mahnire vedem azi ca a- proape nimic din bogatia costumelor si podoabelor de odinioara nune-a ramas, asa cu durere vor cerceta urmasii si se vor indoi poate de trecutul neamului lor, daca nu ne yom ingriji noi, acum, de arta noastra si de ceea ce a putut scapa din viforurile trecutului si din ne- pasarea de pana acum, Decesa lasam sa lancezeasca atatea Insusiri aleseale unui popor in care toti, macar acum, avem o Incredere nemar- ginita, care are o poezie proprie minu- nata sio muzica fermecatoare? La bir sa punem nu atat necazul si saracia lui, ci mai degraba darurile cu care e inzes- trat. Sa facem sa infloreasca iar ca odi- nioara pretioasele arte industriale, a te- satorici, a argintariei, a olariei, a sculp- turiim lemn, sist contribuim astfel, prin ele, si la ridicarea lui economica, care este o mare grija a tuturora,—o mare grija care nutrebue insa sa ne tiecu bra- tele incrucisate, intr’o nemiscare care este o crima. Cu mostenirea trecutului, astfel, pu. tem ajuta Inflorirea artelor noastre na- tionale in prezent, pentru viitor. Caci destul am fost tributarii strainilor din launtru si din afara: destul s’au umplut casele noastre cu productiile indoioase ale industriilor altor teri; destule cladiri ridicate de straini cari nu ne cunosteau trecutul si nu ne presimteau viitorul; destule monumente innaltate de artisti cari, chiar daca au fost mari, n’au fost ai nostri sinu neau putut deci patrunde sufletul si firca noastra si nu ne-au dat opere carisa fie intr’adevar ale noastre. ‘A venit vremea sa ne gandim i la oropsitele arte romanesti, care cu greti si prea incet se dezvolta. La noi artistii niciodata n’au putut trai din arta lor; totdeauna au fost siliti sa ceara Statului ajutorul unor functiuni de tot nepotri- vite cu chemarea lor, siastlel si-au chel- tuit cei mai frumosi aniai entuziasmului tineretii si cea mai mare energie, care ar fi putut da zbor talentuluilor. A venit azi vremea can inflorirea artistic care se presimte, sa vie si Statul ca un aju- tor siun imbold puternice. Siacest ajutor72 ARCHITECTURA la vreme si bine dat, de sigur ca e me- nit sa aduca cele mai frumoase roade in vitor. Casa Artelor, asa.cuma luat fiinta, de buna seama ca nu raspunde tuturor ce- rintelor, nu da leac la toate suferintele, deocamdata nici n’are mijloace banesti indestulatoare; se va face insa, daca imprejurarile vor fi prielnice, tot ce se va putea. Lucrul de capetenie era sa se faca un inceput, si acest Inceput s’a facut. Pe temelia pusa se vor cladi, cu vremea, multe sifolositoare institutiuni, numai dragoste si bunavointa sa fie.— Sitotusiacest putin, in marea saraciede acum, insemneaza nemarginit de mult, Caci daca Casa Artelor tsi va indeplini programul planuit pe anul acesta, adica daca va infiinta o orchestra simfonica, daca va intreprinde publicarea unei re- viste de arta, reforma scoalelor de arte frumoase side muzica, infiintarea unor cursuri publice de istorie a artelor cu procctiuni fotografice dupa capodope- rile marilor maestri, a unui curs de is- torie a muzicei insotit de exemple mu- zicale sia unui curs de literatura dra- matica pentru pictori, sculptori, artisti dramatici si compozitori, daca va infi- inta o biblioteca de arta, daca insfirsit, mai ales, va avea in grija sa adune do- vezile trecutului nostru artistic, fie prin obiecte originale, fie prin fotografii sau mulaje, daca va ingriji inceperea unui studiu de reconstruire a vechii locuinti, a vechilor costume si arme, daca ma car aceste lucruri va face sau va incepe, atunci se va fi facut Intr’un an de catre Stat pentru arta, ceea ce nus'a facut in jumatate de veac. Socotim ca in imprejurarile de fata ale terii noastre, nimeni nu poate aduce intampinarea ca o administratiune de stat, speciala pentru chestiile de arta, nu-si are ratiunea de a fi, ca n’are ce administra, ca arte si artisti n’avem, ca ceva ar putea sa fie si este in stra- inditate, unde arta a ajuns la deplina in- florire, ca noi nu facem altceva decat sa imitam, cum am imitat atata timp si atatea lucruri. Mai intaiu de toate, institutia aceasta, maicurand n’aravea ce cata intr’un stat ajuns la deplina inflorire si dezvoltare a gustului artistic. Acolo ar strica prin osificarea artei In formule academice, prin impiedecarea liberului zbor al tu. turor artelor dezrobite; pe cand la noi unde artistii sunt inca in conditii aga de inferioare de existenfa, unde numai Sta tul poate intreprinde unele lucrari, ca de mult in alte parti tot de Stat au fost intreprinse, la noi unde nu merge bine nici un fel de arta si undeam fibucurosi sa mearga bine macar cea oficiala, ca atuncea totusi am avea ceva, — la noi maiales,mai mult decatsecrede, enevoe ca Statul sa se intereseze, caci numai el dispune de mijloace exceptionale. Ramane bine Infeles insa ca toate a- ceste lucruri importante, de care a fost vorba, nu se pot face decat cu elemen- tele cele mai bune pe cari le avem. Aici, laaceasta operamare, va fiiaras o punte greu de trecut. Aici vor trebui sa amu- teasca toate interesele si dusmaniile, - in arta numai adevarul trebue sa sta- paneasca. Si poate ca lucrul cel mai im- portant este acesta, mai important si decat fondurile si decat toata dorinta celor mari de a face bine. Numai cu a- devarati artisti si cu adevarati oameni de stiinta se va putea duce la bun sfar- sit luerul planuit. a A. SADOVEANU, CAGBISERICA MANASTIRII DEALULUI —DESCRIERE— o——. In exterior biserica se prezinta cao nava mare rectangulara acostata de 3 abside poligonale. Intregul edificiu lucrat in piatra de taliee curonat la partea super cornise, iar la partea inferioara are un soclu cu un bun ampatament. Un brau mulurat tae inaltimea bise. ricei in doua parti neegale pe care se afla doua randuri de arcaturi suprapuse formate din ciubuce. D’asupra cornisei se gaseste un ati ar in fatada principala din atic se for- meaza un fronton. Deasupra bisericei sunt treiturle: una maimare, deasupra naosului si dona mai mici deasupra pronaosului, cate trele de forma octogonala si asa de bogat orna- mentate, in cat fac impresia a fi imbra. cate cu dantele. Tamburele turlelor sunt de asemenea foarte bogat ornamentate. Ornamentul de pe fronton se gas¢ sipe bazele turnurilor precum si la friza turlei mari; iar ornamentul din jurul p ara.cu oO Aachitectora, sanici se mai gaseste ca umplutura la baza turlelor mici Toate aceste ornamente se pot vedea destul de lamurit pe plansele de detalii Biserica are o singura intrare, in axul fatadei principale, este o arcatura in are de cere cu boltarii de marmora rosie al- ternandcu marmora alba sitaiati dema- nieraaraba (ca la Curtea de Arges). D’a- supra usei pe timpaneste zugravita icoa- na patronului bisericei: sf. Niculae faca- torul de minuni. La stanga si la dreapta intrarii sunt doua marirame de piatra, in mijlocul ca- rora sé afla pisania bisericei) inconju- rata de un ornament din impletitura gco- metrica ce formeaza un fel de broderic 1n jurul ei Ferestrele bisericeisunt deforma rec- tangulara, repartizate astfel: doua pen- trunartex, doua pentrunaos si doua pen: tru altar. Fereastra ce trebuia sa fie In 4) Publicata ded-1N. lorga in Jnseripfi din Biseri- ile Romaniei, Bucuresti 1905, 1. p. 274 ARCHITECTURA, stanga altarului este astupata cu zidarie Inspreexterior, iar in interior formeaza un fel de firida unde sunt depozitate cartile bisericei, In afara de aceste ferestre biserica mai primeste o slaba lumina prin seapte ferestre circulare, decorate fiecare cu cate 0 roseta si asezate In partea desus a bisericei. La turla mare sunt opt fere- stre lungi, de forma semicirculara a ca- ror lumina cade in naos; iar Ia turlele micisunt de asemenea opt fereste semi- nisei principale, 28",r0 pana in varful crucei dela turla mare si 21,00 pana in varful crucilor dela turlele mici. Ca plan biserica se prezinta cu un naos legat de nartex prin un fel de pro- naos si acostat de trei abside: doua mai mici, laterale, undestau cantaretii, sicea de atreia, mai importanta, formeaza al- tarul. In dreptul spatiului ce leaga altarul denaos avem in stanga proscomidia, iar in dreapta diaconiconul. Méngutizes Deatstut circulare (cate patru de fiecare), care lumineaza pronaosul. Atat biserica cat si turlele sunt inve- lite cu tabla dearama, Numarul crucilor de pe biserica este de cinci: cate una la fiecare din cele trei turle, una deasupra frontonului si una deasupra altarului. Dimensiunile corpului bisericeiin ex- terior sunt: 21",91 mn sensul lungim 11,68 transversal in partea cea mai larga; iar ca inaltimi avem: 9",26 dela nivelul curtii pana la muchia desusa cor- Domnul Arhitect Petre Antonescu scrie in uvragiul d-sale , Manastirea Co- zia* ca de ar fi sa insemnam cu cateva monumentetipice prineipaleletreipunc- te din drumal facut de arta bizantina in tara Munteneasca, Biserica Manastirit Dealului ar fi al doilea punct de reper, primul fiind Curtea Domneasca din Cur- tea de Arges (care e o copie dupa bise- ricilegrecesti din secolul XIII: Teotocos din Constantinopol si sf. Apostoli din Salonic), iar ultimul find biserica Sta.vropoleos din Bucuresti, bisericacarear -reprezinta tipul desavarsit in tara Mun- ‘teneasca, sicare actualmente se restau- reaza de catre d-] Arhitect Ion Mincu. Naosul € separat de pronaos prin un id plin de jos pana sus de 1,20 gro- sime, avando singura comunicatiune de 1,19X2",32 lumina; iar de altar e se- parat de catapeteasma In mijlocul altarului, pe un picior de jatra, este masa sfantului Prestol tot lin piatra; iar in fund, langa perete, este prispa de piatra pentru preoti cu o atruarcuriplinci e si a patru pen- nesta rica, iar pronaosuleacoperit cu dour isemisferice, ce se reazima de trei e zidurile biserice’ side o parte pe de zidarie prin intermediul a pa- dintifi sia patru arcuri esite pu- ‘ta-fauccin raportcu fata zidului. indul sau arcul de cerc pe care indricce limi- Ita ce acopera nartexul. nsiunea cea mai marea bisericei a BISERICA MANASTIRI DEALCLUI 7 pana in fundul altarului si 8",97 trans. versal, misurat in partea cea mai larga, in dreptul absidelor laterale. Inaltimea bolfii sferice dela turia ma- re in raport cu pardoseala bisericei este de 20",50; iar a boltilor ce acoper pro- naosul (dela turlele mici) este de 15",97. Pana la bolta cilindrica ce acopera nao- sul avem 10,42; iar pana la bolta ce acopere nartexul avem 10",60. Dela ni- velul curfii pana la nivelul pardoselei bisericei avem 0*,50. Pardoseala bisericei este de piatra a- fara de o parte din altar care este de scanduri de brad. Pictura bisericei este de maniera Flo- tape, beac] CD” DERI rentina side data recenta. De asemenea simobilierul este de data recenta. Stra- nele nu prezinta nici un interes artistic; iar celalt mobilier ca tronuri, tetrapode, iconostas si tampla sunt tratate in stilul gotic. Ele au fost facute cu ocaziunea restaurarii bisericei sub Voda Bibescu. In partea stanga a nartexului se afla © masuta pe care se gaseste o mica vi- trina in care se pastreaza feasta capului lui Radu cel Mare, fundatorul bisericei. Tar in partea dreapta s’a ridicat acum. de curand un relievar de bronz, asezat pe un piedestal de marmora rosie, in care se pastreaza teasta capului lui Mi- hai Viteazul.76 ARCHITECTURA Pe piedestalul relicvarului se citeste urmatoarea inscriptie: ,Eroului crestinatatii, lui Mihai-Voda Viteazul, Domnului TariiRomanesti, Ar- dealuluisi Moldovei, Tinerimea Univer: sitara prin indemnul si ingrijirea Profe- sorului Gr. G, Tocilescu drept pioasa amintire, anul 1904 Noemvrie 28“. In fata relievarului se gaseste piatra mormantala ce e asezata pe locul unde maiinainte se pastracapul lui Mihai Vi teazul (No. 5din plan),cuaceasta inscrip: tiune:, Aicezacecinstitul siraposatul ca- pul crestinului Mihail, Marele Voevod, ce au fost Domn Tarii-Romanesti si Ar- dealului si Moldovei. Cinstitul trup zace incampii Tordei.Sicand|'auucisNemtii, ani au fost 7109 (= 1601), In luna lui Au- gust8 zile, Aceasta piatra au pus jupan Radul Buzescu ¢ jupanita ego Preda *). Tot aci in nartex se mai gasese inca cinci pietre mormantale dintre cari cea mai interesanta ca compozitiune deco ») Dupa N. lorga, dnseripti din Biserivile Roma rativa este aceea de pe mormantul lui Mihail Moghila-Voevod, ase ga (No. 1 din plan) ). Tot in stangamaiinspre use este mor- mantul Caplei, sora lui Radu-celMare*), (No. 2 din plan) Inpartea dreapta (No. 3 din plan) este mormantul lui Patrascu-Voevod, tatal Tui Mihai Viteazul »), La No. 4din plan este mormantul tui Vladislav-Voda, predecesorul lui Vlad Tepes) La No. 6 din plan este mormantul lui Vladuta-Voda Asticl se prezinta cercetatoruluisi vi zitatorului biserica Manastirii Dealului ELIE POPESCU. 4 Inscriptiunea la forga, ibidem. * Inscriptiunea publicati de A, Lapedata in Mad Voda Calugarul, Bucuresti 1953. ) Inscriptlunea la Torga, ibidem. *) Inseriptiunea la lorga, ibidem, ‘vInscriptiuneala A. Lapedata, Vlad Voda Cato. gral, p- 53.FAA renirata Reel Beni DEALL3RCO, aioe)” DALLA TARDAATCRA 4 Gn Architect,FATT, @D Banesta ay HANDSieeveucabeniad ” DeMLHT nna a TSE lL. Frain grove rtrivacona geunecenne fic ronraiae me romp ya) “eg,papepde Ravea, Bisaled CD” DERMAL —PECETILE TARGURILOR NOASTRE I, LATINESTI (ROMAN $I CAMPULUNG) os n capitolul ,Das Stadtewesen* din a | sa Geschichte des rumanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen *), d Torga a aratat, in chip convingator si deplin, cum o seama a targurilor noastre moldovenesti si muntenesti si datoresc inceputul lor coloniilor de Sasi si de Unguri veniti din Ardeal in sec. al XIILea sial XIV-lea, —innainte deci de intemeierea Principatelor. Aceste colonii, aducand cu sine organizatiu- nea municipala, germana, a Evului me- diu, a targurilor lor de acasa, au in- temeiat-o si la noi. Aci Insa, negasind conditiuniprielnice de dezvoltare, acea- sta organizatiune municipala n’a putut ajunge ceeace a fost bunaoara pentru orasele germane ale Ardealului: scutul puternic al dezvoltarii lor grabnice si si- gurepetoate terenurile manifestarii vie fii orasenesti. Ea s’a mentinut numai in cateva forme caracteristice pana tarziu in secolul al XVII-lea. Una din aceste forme caracteristice in practica afaceri- lor de cancelarie ale targurilor noastre a fost si intrebuintarea sigiliilor—pece- tilor —latinesti. La inceput, in secolul al XIlIsial XIV, fara indoiala, toate targu- rile noastre intemeiate in imprejurarile amintite siau avut sigilii— peceti—la- tinesti. Dupa intemeierea Principatelor insa, limba oficiala de Stat a contribuit, incetul cu incetul, ca ele sa fie scoase din uz si inlocuite, in mai toate locurile, cu peceti slavonesti*). Astfel ca intregul 4) Gotha 1995, Vol. I, p. 158 squ. +) Reproducerille de peceti slavonesti si romanesti de ale targurilor noastre au publicat: V. A, Urechia Miron Costin, Opere complete, Bucuresti’ 1888, Il, Architectura nostru material documentar cunoscut pana acum nu ne-a pastrat decat numai doud peceti latinesti din ale targurilor noastre: una pentru Moldova, cealalta —cinear fi crezut? — pentru Tara-Ro- maneasca *). Cea dintaiu ea targului Roman si ni s’a pastrat in trei documente emanate dela Soltuzul si pargarii orasului: inta- iul din 1605 Mai 17, al doilea din 1608 Septemvrie 2r si al treilea din 1628 (=7136)*). Pe catesi trele aceste do- cumente pecetea, imprimata in fum, e, relativ, bine pastrata, astfel cai ea se poate reconstitul cu fidelitate in intregi- me, dupacumaratareproducereadesub No.1. Are gem. in diametru, avand inmijloc,incercul din launtru al le- gendeisiinchisin- tr’un scut in for- ma de triunghiu cu varful in jo: uncapdemistret; iar pe de margini legenda latineasca : S[igillum] C1VIVE DE YORO ROLIRUL, . 564 squ.j gi Anal. Acad. Rom, sex. Uy. X, sect, ist, p. 236 squ,; d. N. Iorga, Studi si Documente cw privire la Istoria Romdnilor, V, pp. 220 i 60 i Xl, p. 281. Tot dsa a mentionat $i altele in Sie di si Documente, V, pp. 69—763i VI, p. 364 squ. 4) Asemenea ni s'a pastrat $i o pecete latineasea trgului Bais, dar numai intrun mic fragment, V. lorga, Studi si Documents, V, p. 78. Tot lati eased c, de sigur, gi pecetea indescifrabila a Cot nariului reprodusti de d. orga in Studit si Doeu- mente, 4) Orig. tn Bibl, Acad. Rom, No. “IX, 11—XLT si 15 -LXXXVL Se tipirese in. public ‘mentelor romdnesti ale Academici.90 ARCHITECTURA, Adoua pecete este a Campulungului muntean,acarui origina sta in, burgul teuton intemeiat inca In sec. al XI [lea decolonii Sasisi Unguri'),—faptistoric acaruiaamintirene-opastreaza siCroni- caTerii*), candnespuneca Radu Negru adescalecat dela Fagaras la Campulung cu multime de , Papistast si Sasi*), Urmasii acestor coloni Sasi si Unguri, cari au ,descalecat* Campulungul,s’au mentinut multa vreme in capul organi- zatiunii municipale, dupa cum ne mar: turiseste si Franciscanul Bonaventura Andreini intr’o scrisoare din 1779 a- dresata lui Sulzer: , Brevi temporis spa- tio (dupa fondarea klosterului, manas- tirii catolice de acolo) Catholici in opido dicto Campulong in tantum fuere mul- tiplicati, ut Walachos schismaticos in numero longe superaverint, ac ex co Ju- dices...e Catholicis fuere electi®'), Asa se face dar ca acest targ al Campulungu luia pastrat mai mult timp practica fo melor organizatiei municipale germa ne, —si deci si intrebuintarea pecetii la- tinesti in cancela agului. pecete ne este cunoscuta pana acum dintr’un singur document de curandintrat in posesiunea Academiei Romane. E 0 carte din 20 Mai 1656 pe care judequl cu pargarii Campulungului odaulamana Baratilor (Franciscanilor) de acolo, adeverindu-le drepturile lor vechi de proprietate peste locul ce se ia 01 4) Torga, Geschichte des rumanischen Volhes, p. 168, 1) A. Lapédata, Marghita, Doamna Neagului-Voe- vod, tn Convorbiri titerare, 1goa, p. 1117, nota 2, 4) Isloria Tarit-Romanesti, ed, Toanid, bacures 1859, p. 2—=ed. din Mayazinul istoric, IN, p. 232. #) Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens, Wien 1788, II, p. 632; ef. Lapédatu, fc, p. 1116 ychiame Closter“, —pe care il revendi- causicalugarii dela manastirea noastra pravoslavnica a Campulungului, Pece- tea timbrata, de 3 cm. in diametru (re- producerea No. 2), are in mijlocul cer- cului din Iauntru al legendei si mlaun- tru unei ornamentatiuni simetrice o pa- sare inapoia capului careia se vede, des. partita printr’o semi. luna cu o steluta cinci raze; intre cele doua cercuri ale legendei se vede, in partea de sus, asemenea o stea cu cinci raze, despartita de campul legendei printr’o semiluna ; legenda e urmatoarea: Si[gillum] * @ATIPO > LONDO & Documentul ce poarta aceasta pecete s’a publicat—insa cu greseli de lectura sitipar—in Arhiva societafit stiintifice si literare din lagi, a. XIV, pp. 179 ~ 180. Inca de atunci am dat, in articolul citat din Convorbiri literare,o interpretare a continutului luiistoric; iar acum, gasind prilej si ospitalitate in aceasta frumoasa revista, ne-am grabit a publica si pece tea lui, care aduce 0 contributiune pe cat de prefioasa pentru Sigilografia noastra, pe atat de interesanta, fara in- doiala, pentru istoricul vechei arte la Romani, al careia unul din elementele mai principale a fost si pecefile”). lata de ce, credem, publicarea lor isi poate gasi loc intro revista de arta romaneasca cum € aceasta. Vor urma deci, ca parte a doua a a- cestui articol: pecefile slavonesti ALEX. LAPEDATU. 0) VEN, Torga, Convorbiri literare, XL. BassiS STATS TASTY SNE SISTA TAA OOO wy Gs ORIGINA ORNAMENTATIUNILOR ficeintelegem complexitatea mestesu- gurilor, cari concura la obtinerea tiparului, pe orice cale si sub orice forma. Astfel tipografia, li- tografia, cromolitografia cu iliarele: xilografia, gra- vura, zincografia, fototipia, autotipia, tricromia, fotografia, etc,,constitueceea ce se numeste Arte Grafice. Inainte de 1799, cand A descopere litogr fia, sub aceasta de- numire se inteleg numai tipografia. Tipografii vechi nuerau numaisimplii culegitori, cisigravori,sapatoriinlemn, turnatori de litere, ba unii chiar si pic- tori, cum fu Antim Ivireanul, ajuns Mi- tropolitin tara Romaneasca, sicum fura, enefelder IN ARTELE GRAFICE inca dela inventiune,Coster Gutenberg, Scheefer si altii, cari se distingeau si ca desemnatori, dupa cum 0 dovedescicoa- nele si initialele ornate, sapate si intre- buintate de dingii in cartile ce au tiparit la diferite epoce Acesti maestri s’au numit dela ince- put artisti, — si cu drept cuvant, —im- prumutand aceasta denumire si mese- riei pe care o exercitau, transmitand-o si generatiilor viitoare, pana in zilele modelele de cari se inspirau Je gesiau numai tn natura, De aceea or- namentarile lor se marginese la imita- rea obiectelor ce se gasese pelanga om Ofrunza, o floare, o planta, ete.,simple sau impleticite cum-va, sunt prototipu- rile dupa cari s’au orientat maestrii ar- tclor grafice, in diferitele epoce, dela in- venfiune si pana azi. noastre,o4 ARCHITECTURA Si de sigur ca, axioma ca in natura totul se reproduce, ca nimic nu se cre- iaza din neant, precum nimic nu piere, are multa aplicatiune in arta in general, si mai cu seama in artele grafice. Nici un artist: pictor, sculptor, gra: vor, etc., n’a creat nimic dela sine. El nu face decat sa reproduca fenomenele din natura, sa modeleze cecace vede cu ochiul sau impresiunile ce primeste. O pajiste verde si frumoasa, un rasa rit de soare, valurile unei mari, un car cu boi, turme numeroase intorcandu-se dela pasune la apus de soare, manate de pazitorii lor in costume pitoresti, sunt atatea tablouri poetice, cari pot sa faca gloria atator artisti, dar cari, cu toate a- cestea, nu sunt mai putin decatniste co- pii de penatura. Ni- mic nu este scornit din propria imaginatiune a artistului Siaceste fenomenc se observa in ori- ce fel de activitate omeneasca. De cate ori nusuntem izbiti deasema. narea ce gasim intre unele motive deco- rative din domeniularhitectonic si unele ornamentatiuni intrebuintate in artele grafice, Am vazut frescuri, cornise sau picturi de ale plafoanelor de pe la mo- numentele publice mari, sau chiar de pe Ja unele case de locuit, ca se aseamana cu unele ornamentatiuni tipogratice, in- tocmai, sau cu oarecari variante. Dar fondurile de siguranta, pe cari le intrebuinteaza tipografii pe la diferitele hartii de valori, n’au atata asemanare cumulte din tapetele de pe peretii unor cladiri, iar acestea la randul lor, cu di- ferite obiecte din natura? Si poate ca s'ar intreba cineva, de unde aceasta asemanare ? Raspunsul este foarte simplu. Ase- manarea provine de acolo, ca si pictorul CCopite) dia Peltiren slayonenses lipssils 1s Govora care a facut modelul zugravului si arti- stul care a facut modelul gravorului ti- pograf, au brodat de pe aceiasi canava, au avut acelas fond comun, acelas pr totip, natura! Siunul sialtul aucopiat de pe natura, S'a observat de sigur, ca fie-care or- namenfiune tipografica reprezinta un motiy din natura: o frunza, o floare, 0 fructa, o tulpina, dispuse in mod singu- ratic sau ingiruite in forma de intisoare, sau constituind insasi planta sau alta fi- gura luata din natura! S’a observat ca chiar ornamentatiu- nile cele mai mici, pe cari tipografii le combina zilnic in diferite forme, au a- atata asemanare cu unele motive din na- tura, la cari, negre- sit fante: ziaomenea- sca, in cursul vremu- rilor, a maiadaogat saua mai modificat cate ceva. In combinatiunile lor variate aceste ornamentatiuni ne dau, intre alte figuri, si unele cari se aseamana cu niste dante- ute, pe cari le vedem pe la obiectele noastre de menaj. Dacas’ar observa, cu cata exactitate aceste ornamentatiuni reproduc desem- nurile unora din aceste dantelute, dupa cari sunt copiate, se va vedea ea ficcare particica a dantelutei este reprezentata printr’un ornament caracteristic, se va vedea ca mijlocul chenarului tipog: fic are ceva asemanator cu mijlocul dan: telutei, si ca marginele exterioare ale chenarului sunt adesea terminate prin niste colturase imitand colfurasele dan- telutelor, precum acestea, la randul lor, reprezinta niscai-va frunze, floricéle ori tulpinite, dispuse in modizolat oriinlan- tuite mtre ele. Dar, s’ar intreba poate, cineva :de ce in toate aceste combinatiuni nu seintal-ORIGINA ORNAMENTATIUNILOR IN ARTI nesc si motive din flora tari noastre, de ce totulare un caracter exotic? Raspun- suleste usor. Pentru ca artistul care le-a copiat de pe natura, a copiat ecea cea gasit in propria sa fara Sisestic ca taranoastran’aajuns pana acum la acel nivel de dezvoltare arti tica si industriala, in cat sa fi fost si noi in stare a ne creia singuri modelele de pe natura sia ne grava patritele cari servesc la baterea matritelor de pe cari se toarna literele tipografice. Dar nu numai din regnul vegetal se iau subiectele decorative in artele gra- fice. Ele imiteaza si alte obiecte de inde- letnicire zilnica a omului Aga, Intre alte motive de ornamen- tare, reprezentate prin semnele grafice, vedem ca impletiturile tin un loc de frunte inca din timpurile cele mai vechi. Lantisoarele,a- laturi de liniile simple imitand ciubucele arh tectonice, pr cum sisirurile de frunzulite, floricele si alte motive imitate de pe natura, peste cari fantezia omeneasea, dupa cum am zis, incursulsccolilor,a maiadaogatcate ceva cu mai mult sau mai putin efect de infrumusetare, formeaza motivele deco- rative in artele grafice, De aceea, ori de cate ori se vor in- trebuinta ornamentele pe cari le au ti- pografii la dispozitie in atelier, sa ina seama de exigentele estetice ale natu: rei, sa caute, adeca, ca figura ce vor vol sa construiasca sa reprezinte o forma, o figura reala din natura. Sa nu amestece bucatile fara nici un fel de simetrie, cum se vede cateodata pe la unele lucrari. Este mai bine sa se lucreze, mai ales pentru un incepator, dupa un model in- tocmit de un artist, decat sa bajbae in Chena din Slujebnicul slavonese tipdit In Téegoviste Ia 1646, E GRAFICE ei mod inconstient si fara nici o orientare prin intuneree. Imitand pe artisti, imitand natura ti ramane omului ceva in minte, si poate ka randul sau sa Inceapa Incetul cu incetul a produce si lucrari original Numaicei cari poseda cunostinta de- semnuluicuaplicatiunela structura gra- fica, pot sa-si permita luxula lucra dupa propria lor fantezi Tata de ce se striga de toata lumea pe toate caiile, ca desemnul este trebu- incios unui tipograf, fie culegator, ma- nist, legator de carti si chiar turnator delitere. Dar poate s’ar intreba cineva lace i-ar servi unui tipograf desemnul ? Ce! o sa insire literele in culegar sau sa le imparta in case dupa desemn? ori © sa bata cu ciocanul sau sa inchida for- ma dupa desemn? oriosa indoiasca coa- lele sau sa dea cocacupensula dupa desemn? 0 sasi_ potri veasca chernu- rile in magina sau sa-si topeasea mate- riulul in cazan dupa desemn? Desemnul este trebuincios culegato- rului tipograf, pentru ca sa poata con- strui o figura decorativa din diferitele ornamente ce are la indemana, dupa re- gulele estetice ale unui stil determinat, ca sa poata construt un titlu simetric, ti nand socoteala de exigentele stiluluiin caresi propune si lucreze. Sa stic de exemplu ca intr’un titlu nu se potamesteca genuri cu totul diferite decaractere. Asemenea ca.un titlu com- pus din litere in stil secesion nuse poate incadra cuun chenar bar ocsi viceversa, sau sa intrebuintezeunchenar preagros la un titlu cules din litere prea subtiri si viceversa, etc.; masinistului ca sa poata potrivi o ilustratiune dupa toate regu leleartei,dand umbreacoloundetrebue,96 ARCHITECTURA, si facand tacturi iarasi unde se simte nevoie, ca sa obtina plasticitatea natu- rala a desemnului. Dar pentru tiparul in colori, cate cu- costinte nu se cer in alegerea culorilor si fixarea tonurilor, toate bazate pe sti- inta desemnului. Legatorul de carti in cate impreju- rari nu simte nevoia de cunostinta de- semnului, in construirea ornamentatiu- nilor atat de complexe si de variate in legatorie sia atator lucrari in mozai- curi si reliefuri, pe cari le vedem la carfile straine pe la vitrinele principa- lelor noastre librarii? Dar turnatorul nu trebue sa stie si el la un moment dat a-si grava singur o li tera, un semn oarecare, un accent, mz ales la noi, unde lipsa de specialisti este atat de simtita ? Negresit ca toate aceste rezultate nu se pot obtine asa deodata, ci incetul cu Incetul, si imitand pe aceia, cari au tre- cut deja peste aceste greutati, si au a- juns la o dezvoltare artistica si indus triala, care face admiratia noastra a tu- turor, imitand pe occidentali. in strainatate un lucrator specialist nu se indeletniceste cu de toate, intoc- mai ca un doctor de copii, care nu vrea sa asculte respiratia unui adult de teama sa musi avarieze fineta auzului. Asa de exemplu: daca cineva voeste sa devie un bun si corect culegator, se ocupa numai cu mestesugul culesului. Si cand cineva voeste sa se speciali- zeze, apoi are ce mvata. Mai intai ar fi limbile principale, cum ar fila noi lim- bile germana, franceza, greaca, ebraica si cele slavice, nu sa le vorbeasca, a- ceasta ar fi prea mult, si poate chiar imposibil, ci numai s4 citeasca un ma- nuscris si sa culeaga. Aceasta nu este imposibil, cunose lucrul din experienta. Apoi sunt lucrarile algebrice si notele muzicale, ca sa nu pomenese decat de liniamentele mari, Vin apoi culegatorii cari compun cu masina, vorbescnegresit destrainatate, si cari iarasi nu-si divertizeaza atenti neacu altelucrari, caciacestor lucratori li se cere oatentiune mai incordata,din cauza greutatilor ce se intampina cu scoaterea corecturilor. In fine, vin culegatorii de acsidente, adica de lucrari mercantile. Acestora mai cu seama le este nece- sara cunostinta desemnului, Acestia au chiar mai multa nevoie de linigte, caci ei nu lucreaza numaicu ma nile, ci si cu imaginatiunea. Tata de ce in stabilimentele mari ei nu lucreaza in atelierele comune, ci in camere sepa- rate. Aga este la Imprimeria statului din Viena, aga este Ia Imprimeria statului din Berlin, ete. La inceputul mestesugului tipografi- cesc, Coster, Gutenberg, Scheeffer, Pi ter, Jenson, Garamond, Etienii, Elze- virii, Aldinii, Plantin sialti maesteri cari s’au ocupat cu arta tipografica si sau ilustrat contribuind fiecare in felul sau la dezvoltarea si perfectionarea meste- sugului tipograficesc, cunoasteau, dupa cumam pus, toate ramificatiunile ace tei maestrii. Ei trebuia sa fie in acelasi timp gravori, turnatori, culegatori, ti paritori si chiar legatori de carti. Ce € drept, productiunile lor n’or fi fost la nivelulartistic al tipariturilor mo- derne, dar judecand dupa mijloacele de cari dispuneau, ramanem uimiti in fata dexteritatii si a priceperii cu cariacesti artisti isi exercitau pluralitatea specia- litatilor, cu cari se indeletniceau. Formele primitive ale figurilor, cari intrau In ornamentatiunea tipografica, incepand dela tipariturile ante-guten- bergiane, erau eminamente lineare, siORIGINA ORNAMENTATIUNILOR IN ARTELE GRAFI presarate ici colea cu niste impletituri cam in forma meleilor, ce se vad inca tazi pe costumele taranilor nostrisi rise numiau arabescuri, de sigur pen- tru ca au fost desemnate mai intaiu de catre Arabi. Inepoca primitivaatipografici,se vad foarte rar figuriimitand plante sau alte obiecte profane. Pe atunci totul se re- ducea la subiectul cartii, adica la motive religioase relative la continut. Prinmarile biblioteci ale Apusului, se mai gasesc in- ca din acele re- lique pretioase cari sa marturi- seasca genera- tiunilor actuale despreindema- narea_primilor maestri ai mes- tesugului tipo: graficese Ornamenta- rile operilor lor erau in totdea- una inraporteu continutul volu- mului, adica re- prezentam sce- ne deserise in interiorul t tului,saualtea legorii religioase. Asa de exemplu, ocarte bisericeasea se incadra, de preferinta,cu motive din Testamentul vechiu sau din Testamen- tul nou, ori cu alte subiecte cari aveau oare-care raport cu privire la cuprin- sul ci, $i tot asa era si cu celelalte ope- re profane. Astfel un Calendar avea ca ornamentatie in jurul titlului sau princi- pal, sau in capul textului din prima pa- gina, circuitele zodiacale, fazele lunare sau elipsoidul pe care il descrie paman- Architect, Stamp4 din Antologhlonvl slavonese tinsrit in Cémpulung ta 1645 97 tul in jurul soarelui, si din care se nasc cei patru ano-timpi, ete., ete. Biblia de 42 de randuri a lui Guten- berg siFust, este una dintre cele dintaiu carti, in cari se intalnese ornamentati- uni de natura profana (fig. pag. 98). Aci gisim unele initiale impodobite cu niste frunze. Si sistemul acesta de simbolizare al ornamentatiunilor, ca ele sa reprezinte adica motive uate din continutul textu- ui, s‘aimitat de toate popoarele peunde arta tiparuluia pututpatrunde pe la inceputu rile ei, Noi, Roma- nii, am Inceput a tipari de pe la inceputul se colului XVI, a- dica de pe Ia 1508 Incoace, din. timpul lui Mihnea- Voda, siam pastrat si noi aceste im. pletituri numi te arabescuri, insa in forma mai artistica si mai apropiata de caracteris- tica stilului bizantin, pe care il vedem reprezentat cu atata splendoare, pe fri. sele, cornisele si picturile manastirii dela Curtea de Arges si catedrala Trei le rarhi dela asi Astlel, in cartile romanestitiparite pe la inceputul secoluluial X VI-lea, aceste impletituri se Intalnese cu profusiune, insa, dupa cum ziseram, cu nuantari e- sentiale in spre mai frumos. Asa, in loc de linii negre pe fond alb, cum vedem la Gutenberg si disci98 ARCHITECTURA polii sai, aci gasim linii albe pe fond negru, jar Impletiturile in mod nease- manat mai artistice. De altfel aceste impletituri nu se in talnese numai in carti sau numai pe zidurile mana- stirilor ori bise: cilormonumenta- le, ci si la alte o- biecte de indelet- nicire zilnica ale va; poporuluinostru. Aga sunt dife- ritele impletituri pe cari le fac ta- ranii nostri in me- najul Lor, din pain de grau si alte plante textile sau din ma- teriide provenienta animala; asa sunt cusaturile,tesaturile, alesaturilesiimple- titurile pe carile fac tarancelenoastrein menajul lor la frumoa- sele costume, cari for- meaza_ caracteristica stiluluinostrunational. Asadar totulinarta, si mai cu seama in ar- teleplastice, este o imi- tatiunede pe natura si de pe obiectele exteri- oare pe cari le intal- nim in uzul public. Tipariturile roma nesti insa din secolul XVI, nu se executau in fara. Sinu se executau in tara, pentru ca laacea epoca lumina tiparuluinu strét batuse inca granifele farilor noastre. Ele se tipareau in strainatate si anu- me in Venetia, capitala Dogilor, care devenise pe acel timp focarul cultural al Europei centrale, si anume in tipo- grafia lui Bojidar Vucovici de Giuric. Acolos’atiparit Liturgieruldela 1308 Inivate ain Biba Iwi Gutenberg 51 CCapitel ain Lituestera! slovanese Uiparit ia Venetia in 108, r si Tetravangelul dela 1512cu unlux sur- prinzator pentru acele vremuri. lar pe culegatorul acelor opere, mo- nahul Macarie, ilvedemmaitarziu, adica pe la 1516, urcand trep- s& teletronuluimitropolitan Za al Tarei roma- ES nesti, adus aici de catre Neagoe Voda rab, Domnul terei de atunci. Ornamentatiunile intrebuinfate in acele lucrari cu continut religios sunt adevarate opere de arta. Fiecare capitel, fiecare litera ini- tiala, reprezinta unintreg simbol re- la noi, —sa nu ligios si national, ca uitam nici odata —Biserica a fost in totdeauna tn strinse legaturi cu na- tiunea, iar arta tiparului a fost in totdea- una un patrimoniu al fetelor bisericesti Aceste ornamentatiuni sunt expresi cea mai fidela a stilului bizantin, reprezentat cu atata mandrie prin picturile catedralei dela Curtea de Arges, unde stii nostri merg chiar astazi dese inspira ori de cate ori este vorba sa produca cevain sti- lul nostru nafional. De pe la 1545 insa, acest stil atat de cle- gantincepesadegene- c. Podoabele Curtii de Arges, desi se mai vad ici si colea reprezentate prin cate o inifiala, dar ornamentatiunea princi- pala incepe sa se modifice pe nesimtite. Fondul negru devine din ce in ce mai intensiv, iar impletiturilor, cari partat deja de eleganta formelor Litur- gieruluidela 1508 si Kvangeliaruluidela 1512, scadaoga motive dindomeniul ve- gelal, sub influenta stilului german, de “au de-ORIGINA ORNAMENTATIUNILOR IN ARTELE GRAFICE 99 rece dupa aceasta epoca, adica dupa In Romania primele teascuri fura in cartile romancsti nu se mai tipa- __stalate la 16341a manastirea Govora rise in Venetia la Bojida peste munti, la I in r, ci dincoace, — Valeca, in zilele lui Mateiu-Voda Basa- ov, Sibiiu, Alba-Iu- rab, de catre monahul Meletie Macedo: lia, Orastie, Sas-Sebes, Cluj, Blaj, ete. neanul tipograful, care fusese inaltat la Primulorasroma. rangul de egumen nese, care avil tipo: cuaceasta ocaziune. grafie, este Braso: Acest Meletie gra- vul. El fu inzestrat cu teascuri tipogra , turna, culeg tiparia singur Prima sa luerare fu o Psaltire, care poarta ca data de aparitie anul 1637 La 1635 Insa un alt egumen delama nastirea Adormir Maicii Domnuluidin si ficesti la anul 13 de catre sasul loan Hunter pentru sco- puride propaganda religioasa. Acolo se tiparira mai toate cartile ro- manesti del Incoace pana lao e Campulung, anume poca oare-care. A- S98 six Tondul snvonese,Hpanitin Brasov Mechisedec, isi pr colo vazura lumina curase 0 mica tipo- aproape toate oper si tipograf cu faimoasele s’a crezut mull riteaiurea. Sidia- conul Coresi nu le vestitului diacon —_grafie din Rusia, pe care i-0 daruise Pe corghe Coresi, impreuna tru Movila, Mitropolitul Kievului, care ale Psaitirti, despre cari era Roman de origine, din neamul Mo- vreme c’ar fi fost tipa-_vilestilor, dar fiind un om foarte inva- tat, ajunsese Mi- tropolit al Kievu lui si intregei Ru- ica un fel de al Rusiei intaiu era numai cunos- catorinalemeste- sugului tipogra cesc, dar sim ter mare si Inva- tat in taleul carti- lor bisericesti, E1 tei din C.-Lung, fu un Molitvenic, care poartacami- lesima de tipari- re, tot acelas an, 1635 era ceca ce am numi nojautor de carti_ bicericesti. in macstria tipo. graficeasca el ini- tiaza sipe fiul sau, In aceasta lu- diaconul Serban sgnps ain tuoaushavonese pant me Breyov insane, rare forma ara Coresi, pe care] bescurilor bi intalnim intaia oarainstaland teascurile tine nu se mai vede, iar de sub prese! tipograficedela Orastiepela r381, unde Tui Mateiu Basarab de la Govora si Va- tipareste cartea intitulata Palia sile Lupul dela Iasi, apar carti impodo-100 ARCHITECTURA bite cumotive din domeniul vegetal, tot pe fond negru sitot de forme exotice, In cari se oglindeste influenta stiluluiru- sesc, dela care, probabil, ca se inspirau maestri nostri de pe vremuri Molitoenscul tiparit la 1635 in Campu lungdeMelhisedec,ne prezinta un tipca- racteristic in aceasta privinta. Intipariturile lui Meletic de la manastirea Govora, se ve- de o transforma radicala in forma or. namentatiunilor. Suntem departe de impletiturile bi zantine. Motivenoui isi fac aparitia pe frontispiciile carti- lor aparute de sub preseleromane,mo- tive luate din dom niul vegetal, ca frunze, flori, ramure- lele unor plante, ete. combinate cu mo- tive din regnul animal ca d. ex. albinite, fluturasi sau alte insecte potrivite, cari incolacindu-se in mod mai mult sau mai putin simetric cu motive iconografice (v. fig. pag. tox) formeaza siruri de incadramentemai simple saumaibo- gate, din cari une. le destul de ele- gante pentru epo. ca respectiva. Tar gravurile din text sau cli- secle, nu mai au forma lineara simpla de odinioara. De sub teascurile lui Mateiu Basarab si Vasile Lupul incep sa iasit adevarate ‘oane, de o plasticitate proape moderna, (v. fig. pag. 102) ceea ce ne dovedeste abundenta siagilitatea gravorilor din acele vremuri Portile cartilor, adica titlurile princi- pale, frontispiciile, sunt impodobite cu Ccapitel din Pravila HBr 19 Govora tn $640, motive bisericesti, ca de ex. capete de sfinti sau sfinti intregi, ori alte subiecte copiate din interiorul bisericilor. Tipografiile din lasi si Bucuresti, si mai ales ale acestui din urma oras, unde cele dintaiuteascurise introdusese pe la 1675 in timpul Domniei lui Duca Voda, prin staruintele Mitropolitului laam, iar mai tarziuacelea alelui AntimIvireanuldelama nastirea Snagovu lui, dela R-Valeea, ‘argoviste, precum siacelea dela Buzau simanastirea Neam- tului,exceleaza prin clegantagravurilor, cari nu mai'sunt le ate decat din dome- niul vegetal. O frun- za, ofloare, o ramu- rica a unei plante sau alte alegorii reli- gioase, ata motivele cariorneaza cartile esite desub teascurile tipografiilor noas- tre ca si pe toate cele esite din celelalte tipografii din restul Europei EY bp Am spus ea Petru Movila daru- ise archimandri- i Melchisedec © tipografie mica pe care acesta 0 instalase la Cam- pulung. Totacest Mitropolit darui- se si lui Vasile Voda Lupul tiparnita, pecare Domnul Moldoveio instalase la Iasi, in manasti- rea Trei-lerarhi, la anul164o si in care se tipareste pentru prima oara Cazania cu invafaturi a Mitropolitului Varlaam Motoc, in acelas an. Aci se naste o intrebare. De ce tipo: grafiile din Campulung si din lagi dau la lumina lucrarichiar in anulinstalarii lor,ORIGINA ORNAMENTATIUNILOR IN ARTEL! pecand acea dela Govora, a lui Meletic, abia dupa treianitipareste o carte si toc- mai dupéaltitrei ani incepe o activitate mai serioasa, Explicatiunea o gasim in faptul ca tipografiile din Campulung si Iasi, au fost aduse gata din Chiev, im- preuna cu tot materialul necesar terii trebuitori, pe cand pentru cea dela Govora, Meletie a trebuit sa-si pregateasca singur materialul de care avea trebu- inta precum si sa-si instruiasca singur u- cenicii cu cari avea jutemaitarziu $i daca aceste lu crari nu sunt la inal- timea celorexecutatein tipografialui Bo jidar, trebue sa acordam ci binevoitoare stramosilor nostri, caci ei nudispuneau nici de mijloacelede lucru, nici de artistii specializati in diferitele ramuri ale mestesugului tipograficesc, cum avea, poate, cel mai mare stabil ment tipografic al timpului, cum era acela al lui Bojidar din Venetia La noiacelay ma. estrufacea de toate. Asa au facut de ex. marii nostril ti fi de mai tar- umstante tim Ivireanul, care infiinteaza tipografia delamanastirea Snagovului la 1690 si pe cea din R. Valcea la 1705, cand ocupa scaunul Episcopal al acestei eparhii; Mitrofan, caredeschise prima tipografic in Buzau la 1691, Gheorghe Radovici, elevul si succesorul Ini Antim la. tipo- grafia din Targoviste, unde arta lui Gu- tenberg trecuse dela manastirea Dea- lului la anul 1652, etc. Totiacestia cunosteau toate ramifica- tiunile mestesugului tipograficese, ince- CCapitel din Antologhtanul slavonese tlpaeit 1 Campatng Ia 1685. CCopitel cin Pssitiren slavoneascs tipsrits GRAFICE 101 pand dela gravura literei pana la lega- tura cartii. Intimpul epoceifanariote, tipografiile romanesti, atat cele din Moldova cat si ccle din Muntenia, incepsa vegeteze. Se tiparesc, ce e drept, pe ici pe colea inca cateva carti; ba chiar sub domnia lui Alexandru Ipsilantein Muntenia sia M tropolitului lacob Stamate II din Moldova, se fac sfortari puter- nice ca sa se reinvi- ezemiscareateascu: rilor romanesti, dar in zadar. Abia Tipografia dela Ramnie mai de- dea semne de y Pe vremea Dom: niei Tui IpsilanteSi Moruzi se infiinteaza in Muntenia doua harturghii, adica doua mori pentru fabricarea hartiei, una pe pa Colentina din judetul Ilfov, iar alta pe apa Leuta din judetul Prahova. lacob Stamate I in Moldova, reino- este tipografia mitropolitana cu totul, aducand patru teascuri noui si tot mate rialul trebuincios, de oarece tipografi veche fusese deva: tata de ocupatiune: ruseasca. Odata ur- nite insa pe priporul declinului, aceste in- stitutiuni nu putura fi oprite in caderea lor, decat dupa ce atinsera abisul, dupa ce adica ineetara pentru moment orice activitate. Foloasele diviziunii muncii cep sa se aprecieze si la noi, abia. mai tarziu. Asa in tipografiile mitropolitane din Bucuresti si lasi, sila cea din manastirea Neamtu, intalnim pela inceputul secolu- lui XIX gi finitul secolului XVII, gra- vori, turnatori, culegatori, tiparitori si legatori de carti deosebiti.102 ARCHITECTURA De pe la inceputul secolului XIX mai ales, adica de atunci de cand tipografia romaneasca trece din mainile calugari- lor in ale particularilor laici, se produce fic lulornamentatiunilor, ci chiar al constructiunii frontispiciilor. De aci incolo nu mai avem a face cu frumoasele slove ta. iate in stil bizantin, nici cu frunzulitele, floricelele, oridiferi. tele ramuréle, luate din domeniul vege tal, cari formau or- namentatiuniletipo- grafice, nici cuporti le grele impodobite cumotive iconogra- fice ori cu initialele inalte sisubtiriorna- te si taiate in stilul secesion (fig. p. 104) Deaciincolo, caractereledeornamen- tare tipografica sunt aduse dela fon- deriile straine, unde ele sunt combinate in mod mai sistematic, reprezentand tot motive din natura sau simple tra- suri, marginitelace- le patru puncte de intalnire a laturilor prin colturi sistema: tice,adaptatecadru lui, pecare voim a-l intrebuinta. Caracterele titlu rilor nu mai au fc ma arhaica, ca cele delap. rogaacestui studiu, de aciincolo cleincep sa ia forma literelor moderne. D-rul Constantin Caracas, bi nicul Raducanu Clinceanu si bi gerul Dumitrache Topliceanul, sunt pri- miiparticulari mireni, la noi, cari deschi- sera.o tipografie in Bucuresti, si anume la nu numai in sti- inacela © transformare ‘Stamp4 din Autologhlonul Slavonese tipSilt in tasi In 443 laCismeaua Mavrogheni sau Cismeaua rosie, la 12 Octombrie 1817. Necunos- cand insa meseria, o vandura luiEliade Radulescu pe la anul 1830, care o muta mai intaiu in Dudescu, cam pe unde se afla astazi baile Mitrasewski,apoiingra. dina sa numita Eliade Cel d'intaiu tipograf particular insa, car me- seria, — fu Zaharia Carcalechi, venit la noila 1836,delaBra- sov, unde z cunost yea deja un atelier, dupa ce fusesediriginte in ti: pografia universita- tiidin Budapesta. Zaharia Carcale- chi era un tipograf distins si om cu oa- recare cultura. Else ocupa cu scrieri literare si politice, si edita un ziar renumit in timpul situ, in- titulat Vestitoru! romdnese. alechi face epoca in inceputurile tipograficiromanestidin primajumatate a secolului al XTX-lea. Apoi veni Frede- rie Walbaum pe la 1837, ale carui pro- ductiirespira gustul estetic si dorinta de progres. Lucrarilelui Wal- baum pot sa stea cu mandriechiarastazi in vitrina or-carui ti- pograf cu pretentii Walbaum, in asoci- atie cu Weisse si Thierrin, introdusera ceid’intailitografiain Bucuresti, la 1829, avand ca conducator technic pe Bieltz Tot acesti asociati deschisera si pr malibrarie in Bucuresti, in forma ei mo derna, pe la 1826.ORIGINA ORNAME} Inanul 1838, Eforia scoalelor tsiaduse © tipografie dela Paris, pe care o alipi pelanga Colegiul National delaSf. Sava. De act incolo pe orizontul Cereului ti- pografic incep sa apara si lucratori ro: mani, dintre cari uniis'au distins cu mai mult sau mai putin sueces in dif ramuri ale mestesugului. N’am avut pana acum insa artist $i nu jam avut pentru ca le-au lipsit mijloacele dea deveni, le-a lipsit scoalain care sa stu- dieze desemnul, sti- lul in arta grafica, natur ritele a. Incerearile lui Costache Borsan,nu eraulucraripropriu zis tipografice. Borsan cunostea desem- nul si pe o forma de linii de plumb isi desemna modelul pe care void saul re produca, apoi incepea sa scobeasea cu un briceag, obtinand figuri mai mult sau mai putin imperfecte, cari nu puteau fi oferite clientelei Camin acelas gen, insa dupa alt pro- cedeu, se incerca si Apostol Antoniade din Galati, insa nici lucrarile lui nu pre- entau vre-o valoa- cestea sunt propriile cu- vinteale juriului E pozitici Cooperato- rilor din Bucuresti din anul 1883. Numai din aprofundarea studiului na- turei poate individul sa capete price- perea trebuincioasa ca sa se poata folost cu succes de toate clementele pe cari lear avea la dispozitie in atelier Si mijlocul prin care ar putea ajunge lapunerea in aplicareacunostintelor ca- patate, este desemnul. Numaicunoscand desemnul va putea un tipograf sa-si schiteze de pe natura CCapitel din indreptares Legit dela Térgovisie din 1632, "ATIUNILOR IN ARTELE GRAPICE 103 figuracevavolareproduce, pe care sao construiasca apoi din figurile ce va avea in atelier sausa construiasca un titlu cu pretentii estetice, o lucrare tabelarica, un anunciu deo fantezie acceptabila, ori, in fine, orice alta lucrare, c: in cadrul atributiunilor sale, Maialeslucrarile in cromo-tipografie reclama atari cunostinte. Efectul nuantelor intr’o forma oare- care nu se poate a: precia in mod sufi- cient decat de catre un cunoseator al de- semnului, Alegerea colori- ear cadea lor In anumite im: prejurari, daca cle trebue sa fie mai in. tensive sau mai palide, reclama cunos- tintede desemn,negresitaledesemnului cuaplicatiune la arta grafica, nu ale ori- carui fel de desemn, cacidesemn invata si copii din scoalele secundare, fara ca, cu toateacestea, sa fie In masuraa con- strul figuri decorative in artele grafice, chiar invatand tipografia. Acestia, negresit, ar prinde mai usor aplicatiunile lui la industrie decat unul care nu are nici o cunostinga, si mai ales decat unul care naravea nici o apli catiune fireasca. Dar pentru ca pomeniram desprestil, sa vedem cam ce ar insemna acest cu- vant, mai cu seama cu privire la arta. Brunetiére, impreuna cu alti autori in La Grande Encyclopédie frangaise* defineste stilul astfel Stil se smumeste ordinea $i miscarea ce pune cinevé in gandirile sale Adica ordineain gandirea cusva, schi tata pe hartie, spre a fi impartasita si celorlalfi oameni.104 ARCHITECTURA Jar stilul unet epoce este ordinea si mi carea gandirilor unui om de geni. Si pentru ca lucrarile isvorite din or- dinea de gandire a omului de geniu au darul sa placa la toata lumea sau la ma- joritatea oamenilor din acea e- poca, cle sunt imitate decat mai multi, se generalizeaza, fac cee ce se numeste scoala, trec gra- nitele tarilor, trec chiar la pos- teritate, Si astfel imprastiata, lu- crarea omului de geniu este co- rectata siindreptata de mii alti artisti sau simpli artizani, cari raman necunoscuti, si capata ca sa zic asa, sanctiunea uncia sau mai mul tor generatii, devenind stilul epocei. Si ce calitati trebue sa intruneasca stilul intr’o lucrare pentru ca el sa poata deveni al unei epoce? Thibeaudeau zice ca trebue sa Intruneasca urmatoarele insusiri: sd ‘zbeasca vederea, sa opreasca ‘a privivea, sa fixeze atentinnea. Dar daca este ast- fel, de ce stilul su. py pn fera transformariin cursul_ vremurilor? Pentru eat alte ge: nii vin si mai modi- fica sau mai adaoga ceva stilului cuno scut, cared face si mai atragator, opre- ste si mai mult privirile si fixeaza si mai mult atentiunea, si pentru unalt cuvant mai plausibil, pentru ca firea omeneasca este iubitoare de noutati si schimba- cioasa. Numai as explica primirea ce s¢ face stilului secesion pretutindeni Un stil la o epoca determinata nu se naste numai Intr’un cere restrins de ac- tivitate omeneasca. El ispiteste toate sferele de energie omeneasea. Dovada, sborul ce-si ia stilul secesion. El se ga- seste nu numaiin artele grafice sau ge- neralizat Ia toate artele plastice, dar se gaseste in toate industriile, incepand de la broderiile cele mai fine pana la cercevelele pravaliilor, dela giuvaerurile cele mai pretioase pana la jucariile cele mai de ni- mic, Este stilul epocei Asa dar, nazuintele tipografi- lor nostri sa fie Indreptate spre gasirea mijloacelor prin cari ei s4 poata sa studieze stilul inarta si desemnul cu aplicatiune la in. dustrie si in special la artele grafice. Numaiastfel vom putea evita pe viitor critica ce nis'a facut la Expozit Paris din rg00, Unul din membrii juriului Expozitiu- nea din nei din Paris, un tipograf distins, mi-a declarat ca unele din lucrarilenoastre — vorbia de lucrarile romanesti in gene- ral—sunt foartereu ANY 74 site, dar ca pacatu- (iy AK im prin ipsa de per: sonalitate proprie, n’avemun stil nafio- nal, ci imitam ceea ce vedemlaalte natiica: Germani, Fran cezi, Englezi, Americani, Italieni, ete. Ei bine, sa facem sa dispara si acea- sta umilire, sa creiam stilul national. Aceasta sareina ar incumba mai malt pictorilor, desemnatorilorsiarhiteetilor nostri, Noi vom fi destul de multamiti stiind ca am contribuit la creiarea cu- rentului tn urmarirea acestui ideal. GEORGE IONESCU Culegstor de litere-tiposrat