Você está na página 1de 15

LUCRAREA EL3

MĂSURĂRI CU OSCILOSCOPUL CATODIC

1. Scopul lucrării

În această lucrare se abordează următoarele aspecte:


• cunoaşterea schemei funcţionale şi a posibilităţilor de măsurare ale unui
osciloscop catodic analogic cu două canale şi cu comutator electronic;
• vizualizarea şi măsurarea parametrilor semnalelor periodice, variabile în
timp, y = f(t);
• vizualizarea şi măsurarea simultană a două forme de semnal;
• prezentarea principiului de vizualizare a relaţiilor de dependenţă dintre două mărimi, y = f(x).

2.Principii teoretice

2.1 Arhitectura osciloscopului catodic analogic


Osciloscopul catodic analogic este un aparat de măsurare cu afişare grafică, destinat
vizualizării semnalelor variabile în timp, în vederea studierii calitative şi a măsurării parametrilor
acestora. Deşi osciloscopul analogic este un aparat ideal pentru vizualizarea semnalelor, eroarea
sa de măsurare este relativ mare (aproximativ 3 %).
Semnalele sunt tensiuni electrice sau orice mărimi electrice sau ne-electrice convertite
în tensiuni.
Aceste semnale sunt prelucrate pe cale analogică, iar vizualizarea lor se face pe un tub
catodic; de aceea, osciloscopul este denumit osciloscop catodic.
Osciloscoapele catodice se construiesc cu un canal sau cu două canale, permiţând
măsurarea unui semnal sau a două semnale.
Osciloscoapele catodice cu două canale se realizează în două variante :
• cu tub catodic normal, cu un singur fascicul de electroni şi comutator electronic;
• cu tub catodic special , cu două fascicule de electroni , două perechi de plăci de deflexie
verticală şi una sau două perechi de plăci de deflexie orizontală.
Arhitectura unui osciloscop catodic modern, cu două canale şi cu comutator electronic
este dată în shema bloc din fig.A.1, ANEXA 3.1.

2. 1 Posibilităţile de măsurare ale osciloscopului catodic


a) Osciloscopul se poate folosi pentru vizualizarea formei de va-riaţie în timp a unei
mărimi, pe fiecare canal, y = f(t) , mărimea aplicându-se la intrările YA , YB; în acest caz , axa
timpului este creată de o tensiune liniar variabilă ( în dinţi de ferăstrău), generată de blocul
bazei de timp din osciloscop. Această tensiune se aplică pe plăcile de deflexie orizontală şi
asigură deplasarea spotului pe ecran, cu viteză constantă, de la stânga la dreapta şi revenirea
acestuia, mult mai rapidă, în poziţia iniţială.
Declanşarea cursei directe se face la apariţia unui impuls de sincronizare, care poate
avea diferite provenienţe:
• de la semnalul studiat, prin comparaţia acestuia cu o tensiune continuă reglabilă, impulsul
fiind generat în momentul egalităţii acestora, de un trigger;
• de la reţeaua de alimentare, când se studiază semnale având frecvenţa reţelei;

39
• de la generatoare cu frecvenţă fixă, utilizate în diferite domenii (de exemplu, TV);
• din exteriorul osciloscopului , când e nevoie de o anumită frecvenţă de sincronizare.
Se mai poate utiliza şi modul autodeclanşat al bazei de timp, pentru a avea axa timpului
vizualizată şi în absenţa semnalului, caz în care, cursa directă se declanşează fără impuls de
sincronizare.
În absenţa sincronizării, imaginea semnalului pe ecran se deplasează sau apar imagini
multiple şi instabile.
Observaţie
Prin sincronizare, se realizează un raport constant, de obicei supraunitar, între
frecvenţa semnalului şi frecvenţa tensiunii liniar variabile, generată de baza de timp. Astfel,
spotul are acelaşi traseu pe ecran, la fiecare cursă, rezultând o imagine stabilă.
b) Vizualizarea a două mărimi pe ecran se poate face, la acest tip de osciloscop, prin
aplicarea lor, pe rând, pe plăcile de deflexie verticală. Comutarea rapidă, când a unui semnal, când
a celuilalt, este realizată de comutatorul electronic, pe ecran aparând imaginea ambelor semnale.
Există două modalităţi de a realiza comutarea:
• Modul alternat (alternate), când comutarea se realizează pe du-rata cursei inverse (de
întoarcere), spotul vizualizând la o cursă un fenomen, iar la cealaltă, al doilea fenomen;
• Modul decupat (chopped), când spotul este comutat tot timpul, de pe un semnal, pe
celălalt, cu o frecvenţă mare.
Primul mod de lucru devine dezavantajos la frecvenţe joase (sub 40 - 50 Hz), când, din
cauza frecvenţei mici de inscripţionare de pe fiecare canal, ochiul este deranjat de pâlpâirea
imaginii, iar în cel de al doilea, la frecvenţe înalte, când claritatea imaginii este afectată de
frecvenţa de comutare a spotului de la un semnal la celălalt, care devine comparabilă cu frecvenţa
semnalelor vizualizate. Când frecvenţa de comutare este aproximativ egală cu un multiplu al
frecvenţei semnalelor vizualizate, pot să lipsească porţiuni din imagine.
Observaţie
Vizualizarea a două mărimi, având aceeaşi frecvenţă, poate permite compararea
amplitudinilor, a formei de variaţie în timp şi măsurarea defazajelor.
c) Pentru studierea dependenţei dintre două mărimi, y = f(x) , o mărime se aplică pe
canalul Y , iar cealaltă pe canalul X ale osciloscopului catodic.
La unele osciloscoape moderne, cu două canale şi comutator electronic, mărimea x este
prelucrată pe unul din canale, deci se aplică la intrarea acestui canal. Astfel, nu mai este necesar un
canal special pentru prelucrarea semnalului x(t).
În acest caz, pe axa Y se poate măsura amplitudinea semnalului aplicat pe canalul Y, iar pe
axa X , amplitudinea celuilalt semnal. Nu se mai pot însă măsura durate de timp.
Astfel de studii sunt necesare pentru vizualizarea caracteristicilor unor materiale
magnetice ( cicluri de histerezis ), a unor dispozitive semiconductoare ( diode, tranzistoare
etc) sau pentru măsurarea rapor-tului a două frecvenţe ( figurile LISSAJOUS ) , a
defazajelor ( metoda elipsei).
Pentru suprimarea curselor inverse, în cazul unor astfel de studii, se pot aplica pe axa Z
( grila tubului catodic ), semnale sincronizate cu fe-nomenul studiat. Impulsurile negative, cu
amplitudine de ( 5-10) V , supri-mă spotul de electroni, apărând astfel porţiuni lipsă din imagine.
Această metoda se foloseste şi pentru măsurarea raportului a două frecvenţe , dacă
semnalul de frecvenţă mai mare se aplică pe axa z, în timp ce pe ecran este vizualizat celălalt
semnal funcţie de timp.
Numărul de puncte luminoase sau întunecate de pe o perioadă a imaginii de pe
ecran , când punctele sunt staţionare , reprezintă raportul celor două frecvenţe.

40
2.3 Reglarea osciloscopului
Din punct de vedere funcţional, la osciloscop se deosebesc trei grupe de reglaje.

2.3.1 Reglarea imaginii


• Butonul de intensitate reglează luminozitatea imaginii de pe ecran. Aceasta depinde de
valoarea constantei bazei de timp (viteza de baleiere a spotului) şi se reglează astfel încât să nu
obosească operatorul.
• Butonul de focalizare reglează claritatea imaginii pe ecran. Se reglează astfel încât conturul
luminos să fie cât mai subţire şi bine determinat.

2.3.2 Reglajele canalelor verticale


Un osciloscop de uz general are unul sau două canale verticale identice. Canalul vertical
prelucrează semnalul de intrare pentru a produce o deflexie verticală a spotului pe ecran,
proporţională cu valoarea instantanee a semnalului de intrare. Semnalul de intrare este o
tensiune periodică, adusă la canalul vertical printr-un conector BNC.
Fiecare canal are următoarele reglaje:
• Comutatorul amplificarii verticale, care permite selectarea în trepte a valorii amplificării
pentru a obţine o încadrare bună a imaginii pe ecran.
• Între valoarea semnalului de intrare şi deflexia verticală a spotului există relaţia :
U = y. C Y [V] (3. 1)
unde:
→ U este valoarea tensiunii la borna de intrare a osciloscopului;
→ y - deviaţia spotului pe verticală, exprimată în diviziunui ver- ticale ale
caroiajului ecranului.
→ CY - constanta canalului, exprimată în V/div.
• Butonul de calibrare permite un reglaj continuu al constantei canalului în sensul scăderii, fără
a menţiona valoarea acesteia. Atunci când se măsoară tensiuni (măsurători pe axa y),
butonul de calibrare trebuie să fie în poziţia calibrat, numai în acest caz constanta
canalului având valoarea selectată cu comutatorul amplificării.
• Comutatorul de masă conectează intrarea de semnal la masa osciloscopului. In acest caz, pe
ecran apare o linie dreaptă orizontală, arătând nivelul 0 V al ecranului.
• Butonul deplasării pe verticală face o translatare a imaginii în direcţie verticală, fără a afecta
alte reglaje ale canalului vertical, permiţând poziţionarea convenabilă a imaginii pe ecran .
• Butonul AC/DC. Pe funcţia DC, pe ecran este vizualizat semnalul în forma în care este la
intrarea în osciloscop. Pe funcţia AC, se vizualizează numai componenta alternativă,
componenta continuă fiind filtrată cu un filtru intern trece sus. Funcţia AC este utilă când este
necesară vizualizarea (măsurarea) componentei alternative a unui semnal care conţine şi o
componentă continuă de valoare mare.
Obervaţie:
Folosirea funcţiei AC la semnale cu frecvenţă mică poate determina vizualizarea
deformată a acestora.

2.3.3 Reglajele blocului bază de timp si triggerare


Blocurile bazei de timp şi triggerare sunt circuite interne ale oscoloscopului, care produc o
deflexie a spotului pe orizontală cu viteză constantă şi asigură o imagine stabilă a formei de undă
pe ecran.

41
• Butonul constantei de timp selectează viteza de deplasare a spotului pe orizontală. Între
deflexia pe orizontală şi timpul în care se produce aceasta, există relaţia:
t = Cx ⋅ x (3. 2)
unde:
→ t este timpul în s;
→ x - deflexia pe orizontală, exprimată în div;
→ Cx - constanta bazei de timp , în s/div.
• Butonul de calibrare modifică continuu constanta bazei de timp. Pentru măsurări pe
orizontală, acesta trebuie să fie pe poziţia calibrat.
• Butonul deplasării pe orizontală permite translatarea imaginii pe direcţie orizontală.
• Butonul mărire axa x măreşte de zece ori dimensiunea pe orizontală a figurii iniţiale. Când
butonul este acţionat, constanta bazei de timp scade de 10 ori şi imaginea poate fi examinată
în detaliu folosind deplasarea pe x.
• Butonul deflexiei pe x deconectează baza de timp şi conectează semnalul de la una din
intrarile osciloscopului (canalul A sau B) la blocul de deflexie pe orizontală. În acest caz, pe
ecran se obţine graficul funcţiei UY(Ux) unde UY este tensiunea care produce deflexia verticală,
iar Ux este tensiunea care produce deflexia pe orizontală.

2.4 Metode de măsurare

2.4.1 Măsurarea amplitudinii (valorii instantanee) şi a timpului.


Acestea sunt măsurătorile efectuate cel mai frecvent asupra unui semnal. In figura 3.1 se
exemplifică modul de măsurare a unei tensiuni şi unui interval de timp.
Considerând constantele de amplificare ale canalelor A şi B, cu valorile Cay = 2 V/div si Cby
= 1 V/div, şi constanta bazei de timp Ct = 1 ms/div atunci, pentru semnalele din figura 3.1. se
obţin valorile :
• Valoarea vârf la vârf a tensiunii a, Uvv:
Uvv = y a ⋅ C ay = 6 ⋅ 2 = 12 V (3.3)

Fig. 3.1 Reprezentarea semnalelor pe ecran

unde ya este numărul de diviziuni pe ecran între vârfurile tensiunii sinusoidale a.

42
• Amplitudinea semnalului a este:
ya 6
Ua = ⋅ C ay = ⋅ 2 = 6 V (3.4)
2 2
Dacă amplitudinea este măsurată folosind relaţia (3.4), atunci o eventuală componentă
continuă a semnalului nu afectează măsurarea.
• Amplitudinea semnalului b este:
U b = n by ⋅ C by = 2 ⋅ 1 = 2 V (3.5)
nby este numărul de diviziuni pe ecran dintre linia de 0 V şi vârful semnalului b. Relaţia (3.5) se
foloseşte când semnalul nu are componentă continuă şi nivelul 0 V pe ecran este cunoscut (ceea
ce implică reglarea iniţială a nivelului de 0 V, folosind butonul de punere la masă şi butonul
deplasării pe verticală).
Perioada semnalului este:
TA = TB = n ax ⋅ C x = 81 . = 8ms
(3. 6)

2.4.2 Măsurarea defazajului dintre două semnale sinusoidale


• Se foloseşte reprezentarea semnalelor în timp (reprezentare y-t)
Semnalele a şi b din fig. 3.1., cu aceeaşi perioadă, au între ele defazajul ϕ:
2π 360
ϕt = ⋅ ∆t [ rad ] sau ϕ t = ∆t [°] (3.7)
T T

Pentru determinarea defazajului, se fac două măsurători în timp: ∆t şi T. ∆t se măsoară


între vârfurile semnalelor sau între punctele de intersecţie ale semnalelor cu axa 0 V, dacă ambele
canale au fost reglate să aibă aceeaşi linie de zero pe ecran.
• Folosind funcţia deflexiei pe x (reprezentare x-y)
În cazul folosirii unei reprezentări x-y, două semnale sinusoidale defazate între ele produc
pe ecran imaginea unei elipse, a cărei formă depinde de defazajul dintre semnale, aşa cum este
ilustrat în figura 3.2.

Fig. 3.2. Metoda elipsei pentru măsurarea defazajului.

Dacă elipsa este centrată faţă de punctul de intersecţie al axelor principale ale ecranului,
defazajul se determină cu relaţia :

43
a
∆ϕ e = arcsin
b
[ rad ] (3.8)
unde:
→ a este dimensiunea în diviziuni a axei y de la centru la punctul de intersecţie cu elipsa;
→b - dimensiunea în diviziuni a axei y de la centru până la proiecţia vârfului elipsei pe
această axă.

2.4.3 Măsurarea frecvenţei undelor sinusoidale

Osciloscopul poate fi folosit pentru măsurarea frecvenţei undelor sinusoidale printr-o


metodă de comparaţie. Dacă raportul frecvenţelor a două unde sinusoidale fx, fy este un număr
raţional:
fx m
= , m, n ∈ N (3.9)
fy n
atunci imaginea generată de cele două unde, când se foloseşte reprezentarea x-y (deflexia x) este
o curbă închisă, numită figură Lissajous.
În fig. 3.3. se prezintă o figură Lissajous pentru un raport al frecvenţelor 1/2.

Fig. 3.3. Figură Lissajous

Dacă nx şi ny reprezintă numărul punctelor de tangenţă ale figurii Lissajoux cu o dreapta


orizontală, respectiv verticală, atunci se poate scrie relaţia:
n x fy
= (3.10)
n y fx
Daca fx este o frecvenţă etalon, atunci se poate determina frecvenţa fy cu relaţia:
ux
fy = fx ⋅ (3.11)
uy

3. Chestiuni de studiat

3.1. Identificarea pe panoul frontal a blocurilor funcţionale ale oscilosco-pului cu două canale şi
comutator electronic.

44
3.2. Vizualizarea şi măsurarea semnalelor de diferite forme ( sinus, triunghi, dreptunghi) de la un
generator de funcţii; măsurarea amplitudinii, perioa-dei, duratei pulsului pozitiv, duratei pulsului
negativ (la semnale drept-unghiulare), şi determinarea frecvenţei, pantei (la semnale triunghiulare)
şi factorului de umplere.
3.3. Măsurarea defazajului dintre două semnale sinusoidale de aceeaşi frec-venţă, folosind :
- reprezentarea semnalelor în timp (reprezentare y-t);
- metoda elipsei (reprezentare x-y).
3.4. Studierea dependenţei funcţionale dintre două mărimi variabile în timp.
3.4.1. Măsurarea frecvenţei unor semnale sinusoidale folosind metoda figurilor Lissajous
( un semnal de la un transformator alimentat de la reţea si altul de la generatorul de funcţii).
determinarea raportului celor două frecvenţe.
3.4.2. Vizualizarea caracteristicii curent direct-tensiune directă a diodei (Id = f(Ud)).
3.5. Măsurarea raportului frecvenţei a două semnale, aplicând semnalul de la generator pe axa Z
a osciloscopului, iar semnalul de la transformator pe axa Y a unuia dintre canale, vizualizat în
timp.

4. Modul de experimentare

4.1. Aparate utilizate


1. Osciloscop analogic cu 2 canale
2. Generator de semnale
3.Placă montaj cu circuit R-C si montaj pentru vizualizarea caracteristicii diodei
4. Sonde osciloscop 1:1

4.2. Efectuarea măsuratorilor si prelucrarea datelor


4.2.1. Studiul posibilităţilor de măsurare ale osciloscopului catodic
După conectarea generatorului la unul dintre canalele Y ale osciloscopului (A sau B) se
apasa tasta autoset (verde) , astfel ca osciloscopul va selecta automat opţiunile cele mai potrivite
pentru aparitia semnalului pe ecran.
Se apasa apoi butonul “Meniu”, care permite investigarea posibilitaţilor diferitelor etaje
ale osciloscopului, prin apasarea pe rând a celorlalte butoane cu diferite functiuni.
Se vor trece în revistă astfel toate funcţiunile şi posibilităţile osciloscopului.

4.2.2. Măsurarea parametrilor semnalelor


Observaţie
Pentru fiecare semnal există o combinaţie a reglajelor, care oferă o vizualizare optimă a
semnalului. Pentru reglare, se vor respecta următoarele indicaţii:
• Imaginea pe ecran trebuie să fie clară şi nu prea luminoasă;
• Imaginea se măreşte cât mai mult, fără a depăşi limitele ecranului;
• Verificaţi ca axa, pe care se fac măsurători (axa X - baza de timp, axa Y - canal) să aibă
butonul de calibrare pe poziţia calibrat;
Nu faceţi, pe cât posibil, măsurători în apropierea marginilor ecranului, întrucât acolo eroarea de
măsurare creşte.
Pentru măsurarea de amplitudini şi intervale de timp, pentru diferite semnale, se realizează
montajul din fig. 3.4. Se fac următoarele măsurători şi calcule:
• Pentru semnal sinusoidal :
- tensiunea vârf - vârf; Uvv;
- perioada, T;

45

- amplitudinea , U ;
- frecvenţa, f;

Fig. 3. 4. Montaj pentru măsurarea parametrilor semnalelor.

• Pentru semnal dreptunghiular :



- amplitudinea, U ;
- perioada, T;
- frecvenţa, f;
- durata pulsului pozitiv, Tpp;
- durata pulsului negativ, Tpn;
- factorul de umplere, D:
Tpp
D= ⋅100[ %] (3.12)
T
• Pentru semnal triunghiular:
- tensiunea vârf - vârf; Uvv;
- perioada , T;
- amplitudinea U 
- frecvenţa, f;
- durata pantei crescătoare, Tpp;
- durata pantei descrescătoare, Tpn;
- panta crescătoare Pc , ca raport dintre amplitudinea vârf - vârf a triunghiului şi durata pantei
crescătoare Tpp;
- panta descrescătoare Pd , ca raport dintre amplitudinea vâr - vârf a triunghiului şi durata pantei
descrescătoare.
Se selectează pentru deflexia pe X semnalul bazei de timp a oscilos-copului. Se alege la
generator funcţia sinus , se dă o valoare a amplitudinii în gama (1-10) V şi frecvenţei, în
gama ( 103 - 104)Hz; se fac apoi reglajele astfel încât imaginea să umple cât mai bine ecranul.
Se citeşte amplitudinea vârf - vârf a semnalului sinusoidal y şi perioada acestuia x ; se
multiplică cu constantele de scară, se determină valorile acestora în Volţi, respectiv unităţi de timp
(s,ms,..ns); se calculează şi frecvenţa semnalului, pentru câteva valori diferite ale acestuia,
selsctate de la generatorul de funcţii.
Se va selecta apoi functia dreptunghi , la care se va masura în plus durata pulsului pozitiv
Tpp = xpp.Cx , durata pulsului negativ Tpn = xpn.Cx şi factorul de umplere, pentru câteva valori
selectate de la generator.
Pentru semnalul triunghiular cu pante neegale, se pot determina panta crescătoare Pc si
panta descrescătoare Pd.

46
Valorile măsurate şi cele calculate se trec în tabelul 3.1. Se completează , evident,
coloanele adecvate tipului de semnal studiat.

Tabelul 3.1.
Tip y Cy Uvv  x Cx T f xpp xpn Tpp Tpn D Pc Pd
sem U
nal

div V/ V V div V/ s Hz div div s s % V/s V/ s


div div

4.2.3. Măsurarea defazajului


Pentru măsurarea defazajului dintre două sinusoide de aceeaşi frecvenţă , se intercalează
între generator si osciloscop un circuit defazor, format dintr-o capacitate fixă C si un
potenţiometru reglabil, P. Montajul este reprezentat în fig. 3.5.

Fig. 3.5. Montaj pentru măsurarea defazajului.

Pentru măsurarea folosind reprezentarea semnalelor în timp, se aplică cele două tensiuni
la intrarea celor doua canale A şi B; se reglează, pentru fiecare canal în parte, aceeaşi poziţie pe
ecran a nivelului de 0 V şi se alege constanta bazei de timp C x, astfel încât să fie vizualizate 1-2
perioade complete ale semnalelor.
Observaţie
Amplitudinea celor două semnale poate fi oarecare, însă, pentru citirea mai exacta a
duratelor pe axa X, este bine să fie cât mai mare (aproape cât ecranul).
Defazajul dintre semnale se reglează modificând frecvenţa semna-lului de la generator, la
care s-a selectat semnalul sinusoidal.
Se măsoară diferenţa dintre două treceri prin zero, în acelaşi sens, ale semnalelor , ∆t şi
perioada lor T şi se calculează defazajul ϕt , cu relaţia (3.7), în grade sau în radiani. Perioada T se
măsoară la oricare din semnale.
Pentru măsurarea cu precizie mai bună, se foloseşte funcţia de mărire axa x(TB MAGN).
Datele se trec în tabelul 3. 2.
Pentru măsurarea defazajului folosind metoda elipsei, se comută deflexia pe orizontală
pe canalul B.
Se modifică sensibilităţile celor două canale, pâna când elipsa se încadrează într-un
patrat cât mai mare pe ecran.

47
Se măsoară dimensiunile a, b ( fig.3.3) şi se calculează defazajul ∆ϕe.Valorile se trec în
tabelul 3. 2.
Valorile fiecărui defazaj realizat se măsoară cu ambele metode, comparându-se valorile
obţinute.

Tabelul 3. 2.
∆t T ∆ϕt a b ∆ϕe
ms ms rad div div rad

Se efectuează măsurarea câtorva defazaje , pentru poziţii diferite ale potenţiometrului ,


precum şi la frecvenţe diferite.
Observaţie
Deoarece defazajul este produs de o reactanţă capacitivă , el va fi cuprins între 0 şi 90
de grade.Diferenţa dintre rezultatele obţinute prin cele doua metode se încadreaza în
incertitudinea de măsurare a osciloscopului de (2-3)%.

4.2.4. Măsurarea frecvenţei folosind metoda figurilor Lissajoux


Pentru vizualizarea curbelor Lissajous, se aplică pe canalul A, un semnal sinusoidal de la
generator, iar pe canalul B, conectat la deflexia pe orizontală,tensiunea din secundarul
transformatorului alimentat de la reţea cu frecvenţa de 50 Hz, sau se selectează ,pentru deflexia pe
X, funcţia “LINE”( folosind butonul TRIG sau X SOURSE). În cazul selectării funcţiei
“LINE” , deflexia pe axa X este produsa de o tensiune sinusoidală, având frecvenţa tensiunii de
alimentare a osciloscopului ( 50 Hz), fa.
Se realizează din nou montajul din fig. 3.4.
Se reglează amplificarea pentru a obţine o imagine cât mai mare pe ecran.
Se variază frecvenţa generatorului de semnal între valorile 25Hz ÷300 Hz, adoptând valori
de 25, 50, 75, 100, 125, 150, 200, 300 Hz, astfel încât să se obţină pe ecran imagini stationare şi
sub formă de curbe închise, încadrate, pe cât posibil, într-un pătrat.
Se numără punctele de tangenţă cu latura orizontală a patratului , nx şi cu latura verticală,
ny şi se calculează frecvenţa semnalului generatorului, folosind relaţia (3.11). Se consideră
frecvenţa reţelei ( citită pe panoul cen-tral ) ca referinţă.
Datele se trec în tabelul 3. 3.

Tabelul 3.3
fa nx ny f=fa(nx/ny)
Hz - - Hz

4.2.5. Vizualizarea caracteristicii diodei Id = f(Ud).


Se realizează montajul din fig. 3.6.
Se selectează de la generator forma de undă triunghiulară cu frecvenţa în gama 102÷103
Hz şi tensiunea vârf-vârf 10-15V şi se adaugă o componentă continuă folosind butonul “DC
OFFSET“, astfel încât tensiunea generată să varieze între 0 V şi o valoare maximă pozitivă.
În acest fel, caracteristica diodei va porni din origine. Reglajul tensiunii la generator se
face folosind osciloscopul cu canalul pe care se vizualizează aceasta pe modul DC.

48
Se selectează la osciloscop funcţia deflexie axa x. Se obţine o curbă ca în fig.3.7., care
reprezintă caracteristica diodei. Reglarea potenţiometrului de pe placa de montaj permite
obţinerea unei porţiuni mai mari sau mai mici din caracteristică.

Fig. 3.6. Montajul pentru vizualizarea


caracteristicii diodei Id = f(Ud) .

Fig.3.7. Caracteristica diodei.


Relaţia de calcul a rezistenţei dinamice în conducţie directă a diodei este:
∆U d
Rd = −R (3.13)
∆Id
Observaţie:
Tensiunea de prag la o diodă cu siliciu este de 0,7-0,8 V , iar rezistenţa în conducţie
directă poate fi cuprinsă între 0,1-5 Ω.
4.2.6. Utilizarea axei Z pentru măsurarea raportului a doua frecvenţe
Pe intrarea Z se aplică semnalul dreptunghiular de la generator, iar pe intrarea A,
tensiunea sinusoidală din secundarul transformatorului.
Se selectează pentru axa X baza de timp a osciloscopului, astfel încât să se obţină pe ecran
1 - 2 perioade ale semnalului.
Se reglează, de la generator, amplitudinea semnalului, astfel ca imaginea să apară
segmentată, apoi frecvenţa, până când segmentele devin staţionare.
Numărul de segmente din cuprinsul unei perioade reprezintă raportul dintre frecvenţa
de la generator şi frecvenţa reţelei.

49
Se va determina valoarea acestui raport, ca si frecvenţa genera-torului, pentru câteva
frecvenţe selectate la generator, în domeniul 100 Hz - 2000 Hz.
Se va observa că frecvenţa generatorului poate fi doar un multiplu al frecventei reţelei.

5. Întrebări şi aplicaţii.
5.1.Care sunt blocurile funcţionale şi principalele funcţii ale unui osciloscop catodic cu două
canale şi comutator electronic?
5.2.Cum se poate vizualiza forma de variaţie în timp a unei tensiuni electrice? Dar a două tensiuni
simultan?
5.3.Cum se măsoară cu osciloscopul diferiţi parametri ai semnalelor (amplitudine, perioadă,
frecvenţă , etc.)?
5.4.Cum se măsoară cu osciloscopul defazajul dintre două tensiuni?
5.5.Cum se pot măsura cu osciloscopul frecvenţele şi raportul a două frecvenţe?
5.6.Cum se pot studia cu osciloscopul fenomene şi caracteristici reprezentate de două semnale
sincrone?

50
ANEXA 3.1

Fig. A.3.1 Schema bloc a osciloscopului analogic PM 3600

39
Arhitectura unui osciloscop modern cu două canale şi cu comutator electronic este
prezentata în fig.A.3.1, din care se pot distinge:
• blocul deflexiei verticale , ce conţine :
→ blocurile de intrare pe fiecare canal A şi B, care permit reglajul amplificării, reglajul
poziţiei pe verticală a imaginii, reglajul polarităţii, şi opţiuni pentru tipul semnalului ( dc, ac, gnd);
→ blocul comutatorului electronic , care permite selecţia canalului (A , B , A + B ) şi
a modului de comutare (alt , chopped);
→ linia de întârziere pentru asigurarea vizualizării integrale a fenomenului;
→ amplificatorul final pe verticală, care aduce semnalul la
nivelul cerut de plăcile de deflexie verticală, pentru a obţine oimagine potrivit de mare pe
ecran;
• blocul de deflexie orizontală , ce conţine :
→ blocul pentru sincronizare externă;
→ blocul de selectare a sursei de triggerare ( extern, intern,
de la A sau B , de la reţea etc );
→ amplificatorul triggerului ( permite alegerea nivelului de triggerare);
→ generatorul bazei de timp;
→ blocul de selectare a sursei de semnal pentru deflexia pe verticală;
→ amplificatorul final pe orizontală;
• blocul tubului catodic cu un amplificator pentru semnalul axei Z ( grila tubului ) şi
controlul focalizării;
• blocul surselor de tensiune , care furnizează tensiuni pentru alimentările blocurilor,
generatorul de semnal pentru calibrare;
• blocul de comandă şi control dotat cu microprocesor , care gestionează funcţionarea
blocurilor şi afişează pe un display cu cristale lichide LCD, toate informaţiile necesare
utilizatorului ( unitatea de măsură, canalele în funcţiune, modul de comutare, sursa de triggerare
etc).

39

Você também pode gostar