SIDA - boala si pacat

Boala ca suferinta si preambul al mortii este determinata de pacat. Daca pacatul a adus in firea
omului revolta simturilor prin dereglarea instinctelor vitale, boala este un semnal al dezordinii si
al lipsei de armonie din trup si din suflet sau dintre ele, dupa cuvintele Apostolului: "caci trupul
pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului, si ele se impotrivesc unul altuia, ca sa
nu faceti cele ce ati voi" (Gal. 5, 17).

Pacatul este nefiresc naturii umane fiindca nu-i apartine structural de la creatie. E
coruptibilitatea, deficienta, boala care atrage dupa sine moartea. Pentru acest motiv conchide
Apostolul ca "rasplata pacatului este moartea" (Rom. 6, 23). Inca din antichitate filosofii au
constatat ca numai virtute a poate aduce firii omenesti sanatatea care sa-i asigure buna ei
dezvoltare spre perfectiune. La fel spunem si noi ca, daca pacatul ne izoleaza de Dumnezeu, prin
virtute ne sfintim viata ajungand la asemanarea cu Dumnezeu, adica la implinirea menirii pentru
care am fost creati, rascumparati si sfintiti de Dumnezeu cel in Treime Sfant.

Boala SIDA, cea mai cumplita boala a secolului, din nefericire confirma aceasta teza a moralei
crestine, fiind, pentru noi, in acelasi timp si un semnal de alarma!

I. Boala SIDA

Numele SIDA indica sindromul de imuno deficienta dobandita, fiind prescurtarea apelativului
frantuzesc: "syndrome immuno-deficitaire acquis". Este produsa de virusul HIV (Human
Immuno-deficiency Virus), avand ca tropism pentru limfocitele T4, celulele albe din sange, cu
rol principal impotriva infectiilor si a aparitiei cancerului. In cele din urma se ajunge la
prabusirea capacitatii de aparare a organismului.

Se crede ca primul caz de SIDA a aparut in 1960 in Africa, avandu-si originea la o specie de
maimuta numita cercopiteci, unde virusul constituie o prezenta obisnuita. A fost suficient ca sa-l
ia un singur individ din Africa, pentru a se raspandi in intreaga lume. In anul 1981 infectia a fost
depistata pentru prima data in SUA, desi era foarte extinsa la populatia Caraibelor si a Africii
ecuatoriale. Calea "preferata" de transmitere a bolii este cea sexuala. Din nefericire face victime
multi copii nevinovati, care pot fi infectati in perioada prenatala, fie pe cale asplacentara, fie in
timpul nasterii, fie chiar prin laptele matern.

Boala poate fi transmisa si prin sangele transfuzat. Inca din 1986 in Elvetia s-au constatat
urmatoarele categorii infectate cu HIV: 13% dintre homosexuali, 50% dintre toxicomani si 20%
dintre hemofilitici. In acelasi an, in SUA existau 1-2 milioane de infectati, iar in intreaga lume
intre 5 si 10 milioane. Desigur, numarul celor infectati creste mereu, iar medicina negasindu-i
inca leacul, se multumeste doar s-o numeasca cu groaza si infricosare "boala secolului".

De retinut este si faptul ca ingrijirea unor astfel de bolavi este extrem de costisitoare. Mai tragic
este insa faptul ca Colegiul American al Medicilor manifesta o retinere de a-i ingriji pe cei
bolnavi, rezultand astfel abandonarea lor din viata sociala. Copiii erau exclusi din scoli, iar cei
maturi si-au pierdut slujbele. Mai tarziu insa, Asociatia Americana a Medicilor a trebuit sa se
supuna principiului peren al medicinii, care ii obliga sa acorde ingrijire egala tuturor bolnavilor
cu compasiune, pana in ultima clipa a vietii. Astfel, s-au legiferat pincipiile asistentei medicale a
bolnavilor infectati cu HIV.

Pentru a intelege modul de transmitere a bolii trebuie avute in atentie trei elemente:
1. Sursa de infectie
2. Caile de transmitere
3. Organismul receptiv.

Sa le vedem pe rand:

1. Sursa de infectie

Infectia cu virusul HIV se face de la bolnav. Acest virus se gaseste in sange, sperma, secretiile
colului uterin si laptele matern. Boala poate preveni chiar si dintr-o simpla trasfuzie de sange.
Prin relatii sexuale se transmite partenerului. Femeile insarcinate il transmit copiilor care se nasc.

2. Caile de transmitere a virusului

Cea mai des intalnita cale este prin raporturile sexuale, mai ales prin homosexualitate. In SUA
73% din cazuri sunt pe cale homosexuala. In astfel de cazuri, la nivelul mucoasei anale apar
microhemoragii, pe unde virusul HIV eliberat odata cu sperma trece in sangele persoanei
sanatoase. Dar si persoana pasiva poate transmite virusul atunci cand organul genital al persoanei
active prezinta mici leziuni.

In multe situatii purtatorii virusului pot fi heterosexuali. Virusul se transmite chiar si in cadrul
familiei, cand unul din parteneri l-a obtinut prin desfraul cu concubine sau prostituate. Asa se
explica faptul ca prin cresterea prostitutiei clandestine si a raporturilor extraconjugale, creste
mereu numarul bolnavilor de SIDA. In unele tari europene, 25-30% dintre prostituate prezinta
testul ELISA pozitiv. Se crede ca aceasta categorie de persoane va prezenta in viitor principala
sursa de transmitere a bolii.

Alte cai de transmitere a bolii pot fi instrumente de manichiura si pedichiura, lamele de ras,
periutele de dinti folosite in comun. Acestora li se adauga toxicomanii care folosesc aceeasi
seringa.

Copiii nou-nascuti pot primi boala de la mama infectata in timpul vietii intrauterine sau hraniti la
san. Un numar de 6% din cazuri ramane necunoscut cu privire la modul in care au contractat
virusul.

3. Organismul receptiv

Organismul receptiv la boala poate fi orice persoana infectata. Boala SIDA este foarte ascunsa.
Majoritatea celor infectati au aparenta oamenilor sanatosi. La 50% din cazuri apar leziuni
cutanate. S-a constatat ca dupa 3-9 luni de la infectie, testul ELISA devine pozitiv. Dar la 10%
din purtatorii virusului abia dupa un interval de 2-5 ani s-a evidentiat boala.

Boala in general este foarte grea atat pentru purtatorul virusului, cat si pentru familie, sau mediul
social. Boala nu se poate trata, dar ingrijirea unui bolnav se ridica in prezent in SUA la 20-30 mii
de dolari.
De retinut este faptul ca virusul este rezistent in mediul ambiant, traind doar in celulele in care s-
a infuzat si prin care se transmite mai departe. Virusul este sensibil la antisepticele si
dezinfectantele utilizate in spitale. Bolnavii pot trai in mijlocul familiei cu conditia unei oarecare
izolari in folosirea camerei separate, a obiectelor personale si a aplicarii dezinfectiei materialelor
folosite de ei.

II. Evaluari etice

Dupa cum am vazut in cele prezentate pana aici, SIDA reprezinta un flagel devastator al vietii
personale si sociale, pentru a carui eradicare se cheltuieste enorm, sub toate formele ce implica
acest domeniu de activi¬tate. Rezultatele pana acum sunt nule.

In aceasta situatie etica crestina vine cu sugestia de prevenire a bolii. Iar aceasta e motivata de
faptul ca SIDA este in cele mai multe din cazuri consecinta a ceea ce morala crestina numeste
pacat. Altfel spus, ne ferim de pacat si evitam boala! De fapt, promovarea drepturilor omului e
un lucru necesar bunei desfasurari a vietii, dar trebuie sa ne gandim totdeauna la finalitatea unei
actiuni.

Cine nu priveste finalitatea unei actiuni, risca sa aleaga prapastia. Desigur, drepturile omului se
desfasoara in contextul ordinii juridice impuse de legi. Dar soarta socetatii omenesti ar fi mult
mai fericita si drepturile omului ar fi mai autentic afirmate daca s-ar avea in vedere principiile
divine ale Evagheliei.

Hristos nu a venit sa anuleze viata, ci ca oamenii "sa aiba viata si din belsug sa aiba." "Insusi este
Viata" (Ioan 14, 6), iar cei ce isi traiesc viata impartasindu-se din Viata Lui, gasesc in viata lor
bucuria si seninatatea adevaratei ei impliniri.

De aici vedem ca viata umana este inzestrata de la zamislire a ei cu sacralitate divina. Natura
umana purtand in sine sacralitatea, are menirea de a adanci semnificatia spirituala a persoanei
umane prin "Duhul sfinteniei" (Rom. 1,4) prezent si lucrator in viata ei.

In aceasta viziune, privind sensul si scopul ulterior al vietii, rezulta ca viata traita in pacat in
contul unei libertati oarbe este o cumplita amagire. Pacatul transforma totdeauna libertatea in
anarhie, cu finalitate dezastruoasa. SIDA o dovedeste pe deplin. Prevenirea pacatului inseamna
prevenirea bolii fara a impieta intru nimic libertatea autentica a naturii umane. SIDA este o
dovada in plus ca pacatul nu este propriu naturii umane. E boala care o duce la pierzanie.

Pacatul nu afirma demnitatea libertatii umane. El este o rana a firii, de aceea creeaza suferinta.
Libertatea trupului de a se "balaci" in pofte, fara nici-un discernamant, a creat si creeaza boli si
suferinte fizice si morale; personale si sociale. SIDA este o dovada convingatoare in acest sens.
Daca toti oamenii ar trai viata impartasindu-se de viata lui Hristos, ar cunoaste adevaratele
valente ale libertatii intru Adevar. Ne-a asigurat Domnul spunand: "veti cunoaste adevarul si
adevarul va va face liberi" (Ioan 8, 32). Iar Adevarul este El Insusi (Ioan 14, 6). Adevarul nu
poate fi decat unul singur. El e lumina, si "lumina lu¬mineaza in intuneric, iar intunericul nu a
cuprins-o" (Ioan 1, 3).
Pentru a arata concret ca respectarea principiilor Evangheliei ar preveni SIDA ne vom referi la
doua dintre ele.

In primul rand, morala evanghelica nu condamna relatiile sexuale, ci pretinde ca ele sa se

exercite doar intre soti in cadrul familiei binecuvantate de Dumnezeu, pe care Apostolul o ridica
la taina iubirii lui Hristos fata de Biserica Sa, si precizeaza ca "datori sunt barbatii sa-si iubeasca
femeile lor ca si trupurile lor. Cel ce isi iubeste femeia, pe sine se iubeste" (Efes. 6, 28-33),
fiindca "femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan
pe trupul sau, cifemeia" (1 Cor. 7,4), "caci barbatul se sfinteste pldnfemeie, sifemeia se sfinteste
prin barbat" (1 Cor. 7, 14).

In al doilea rand, morala evanghelica aminteste mereu ca trupul omului este templu al Duhului
Sfant. Sfintenia vietii ii intareste puterile, pe cand patimile ii distrug sanatatea si vitalitatea.
Asemenea sufletului, trupul a fost creat de Dumnezeu si, deci, merita aceasta atentie si ingrijire
ca si sufletul, intrucat el este slujitor al sufletului. Insa si menirea vesnica a tru¬pului pretinde
consacrarea lui, fiindca toti cei care au partasie cu Dumnezeu devin sfinti asemenea Lui: "Fiti
sfinti precum si Dumnezeu este sfant" (Lev. 19,2).

Sfintenia lui Dumnezeu impartasita deopotriva sufletului si trupului, confera persoanei umane
perspectiva transcendenta a existentei sale. De aici si cuvintele Apostolului: "Trupul nu este
(facut) pentru desfranare, ci pentru Domnul si Domnul pentru trup. Nu stiti ca trupurile voastre
sunt madularele lui Hristos? Luand deci madularele lui Hristos, le vei face madularele unei
desfranate? Sa nu fie. Sau nu stiti ca cel ce se alipeste de desfranata este un trup cu ea? Caci vor
fi, zice amandoi un trup". Iar cel ce se alipeste de Domnul, un Duh este cu el. Fugiti de
desfranare. Orice alt pacat ar face omul este afara de trup; dar cel ce face desfranare pacatuieste
in trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant. Preamariti dar pe
Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (1 Cor. 16, 13-20).

Apostolul scrie uneia dintre comunitatile crestine: "De desfranare nici sa nu se pomeneasca intre
voi!" (Efes. 5, 3). Si nici nu s-a pomenit. Dar nici SIDA nu a existat! De aici vedem ca ceea ce
eticile biologizante numesc "calitatea" vietii nu se realizeaza prin abuzuri libertine, ci numai prin
sfintenia ei.

Un alt aspect etic al problemei in discutie se refera la atitudine a crestina fata de bolnavii de
SIDA. Ei au fost la inceput marginalizati si parasiti. Vazandu-se insingurati, erau coplesiti de
deznadejde. "Inainte de orice insa a stigmatiza pe cei infectati cu SIDA este pe cat de simplu, tot
pe atat de necrestineste. E simplu, adica, precum spunea cineva, sa impartim lumea in noi si ei,
noi adica cei care suntem sanatosi, cuminti, morali si cei care sunt infectati, bolnavi, imorali.
Numai ca procedand astfel, s-a afirmat, "aducem vatamare ideii de om, ideii de umanitate si
chiar ideii de Dumnezeu. In masura in care Biserica promoveaza ideea de unicitate a omului, a
umanitatii, ideea necesitatii de a ingriji pe cei atinsi de boala, de a ajuta pe cei neatinsi sa fie
protejati, de a face educatie in acest sens, in aceeasi masura Biserica participa la lupta contra
SIDA."

Cu prudenta cuvenita, diakonia crestina trebuie mai ales sa ajute copiii nevinovati, victime ale
bolii, sau ramasi orfani, pierzandu-si parintii tot de pe urma acestei cumplite boli. Dar nici cei
maturi care prin pacat au ajuns purtatorii virusului HIV, nu trebuie indepartati. Mantuitorul cauta
mereu oaia cea pierduta si "in cer va fi mai mare bucurie de un pacatos ce se pocaieste, decat
nouazeci si noua de drepti carora nu le trebuie pocainta" (Luca 15, 7), caci "Fiul Omului nu a
venit sa piarda sufletele oamenilor, ci sa le mantuiasca" (Luca 9, 56).

Hristos Domnul "a venit ca sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi."
Implinind lucrarea samarineanului milostiv, Biserica totdeauna cauta pe pacatosi si se apropie de
ei pentru a-i incorpora in viata de har fiindca "cei bolnavi au nevoie de doctori" (Matei 9, 12).

In legatura cu participarea celor infectati cu virusul HIV, la viata Bisericii, se ridica o problema
practica, privind modul lor de impartasanie, stiut fiind ca boala este transmisibila. Parerile sunt
impartite: unii considera ca trebuie sa fim prudenti si sa nu-i impartasim pe cei bolnavi cu
aceeasi lingurita cu care ii impartasim pe cei sanatosi, pentru a nu se contamina, sau a nu-i pune
pe cei sanatosi in retinere fata de Sfanta Taina.

Altii considera o adevarata impietate punerea unei astfel de probleme, intrucat e vorba de
impartasirea cu darurile consacrate, devenite Trupul si Sangele Domnului, iar noi cerem sa ne fie
Euharistia "spre sanatatea trupului si a sufletului". Cei preocupati de acest aspect al problemei
sustin ca inca nu s-a semnalat niciun caz de infectie HIV prin lingurita de la impartasanie.

Altii mai scrupulosi sugereaza unele solutii practice, in sensul oferirii impartasaniei individuale,
lingurite de plastic; sau a cere credinciosilor sa deschida gura pentru ca sa poata fi introdusa
lingurita fara a fi atinsa saliva; sau ca cei bolnavi sa primeasca impartasania la urma, dupa
credinciosii sanatosi.

Pe de alta parte, s-a constatat ca "riscul infectiei dupa contact oral cu lucruri contaminate cu
saliva, in cantitate ne semnificativa ar fi neglijabila." Apoi "se crede ca microbii potentiali care
cauzeaza boala supra¬vietuiesc numai putin timp in vin, dar nu au putut fi extrasi din vin in vreo
mostra, adica nu au putut fi pusi in evidenta in nici un caz in vin."

In sfarsit, un alt aspect etic se refera la intreruperea sarcinii femeilor infectate cu virusul HIV,
pentru a nu transmite boala copilului ce se va naste. Un medic crestin, considerand avortul crima,
spune scurt: "Nu suntem de acord." In schimb, medicina laica, pentru care avortul este o
problema de rutina recomanda intreruperea sarcinii.

pr. prof. dr. Sorin Cosma

Facultatea de Teologie Ortodoxa – Arad

Sursa: crestinortodox.ro