UNIVERSITATEA SPIRU HARET

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2 0 0 9

Editură acreditată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării
prin Consiliu} Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul Superior.
Conf. univ. dr. EMANUEL ALBU

D e s c r i e r e a C I P a Bibliotecii N a ţ i o n a l e a R o m â n i e i
ALBU, EMANUEL
D e o n t o l o g i a funcţiei p u b l i c e / E m a n u e l Albu, Editura
Fundaţiei România de Mâine, B u c u r e ş t i , 2 0 0 9
ISBN 978-973-163-438-8

174:35.08(498)(094)
DEONTOLOGIA
FUNCŢIEI PUBLICE
9

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin

orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform
legii.

Răspunderea pentru conţinutul şi originalii atea textului revine

exclusiv autorului/autorilor.

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2009
 CUPRINS

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN DEONTOLOGIA FUNCŢIEI PUBLICE

Secţiunea 1. N o ţ i u n i g e n e r a l e 9

L I . Noţiunea de deontologie 9
1.2. Elica, m o r a l a şi dreptul 11

S e c ţ i u n e a a 2-a. Relaţiile d i n t r e d r e p t şi m o r a l ă 18

2 . 1 . Evoluţia relaţiilor dintre drept şi m o r a l ă 18

2.2. Interferenţe între drept şi morală. Principii morale şi principii juridice 21
2 . 3 . A s e m ă n ă r i şi deosebiri între drept şi m o r a l ă 24

Secţiunea a 3-a. N o ţ i u n e a de d e o n t o l o g i e a funcţiei p u b l i c e 28

3 . 1 . Consideraţii g e n e r a l e 28
3.2. Izvoarele deontologiei funcţiei p u b l i c e 33

C A P I T O L U L II

F U N C Ţ I A P U B L I C Ă ŞI F U N C Ţ I O N A R I I P U B L I C I

Secţiunea 1. F u n c ţ i a p u b l i c ă 35

1.1. N o ţ i u n e a de funcţie publică, în general 35

1.2. I m p o r t a n ţ a definirii noţiunii funcţiei p u b l i c e administrative . . . . 36
1.3. N o ţ i u n e a funcţiei p u b l i c e administrative 39
1.4. Trăsăturile caracteristice ale funcţiei p u b l i c e 41
1.5. Principiile exercitării funcţiei p u b l i c e ( a d m i n i s t r a t i v e ) 42
1.6. Clasificarea funcţiilor p u b l i c e din administraţia publică 44

5
 S e c ţ i u n e a a 2-a. F u n c ţ i o n a r i i p u b l i c i 46 Secţiunea a 3-a. D e o n t o l o g i a funcţiei p u b l i c e a p l i c a b i l ă u n o r
categorii s p e c i a l e de f u n c ţ i o n a r i p u b l i c i şi salariaţi 128
2 . 1 . N o ţ i u n e a d e funcţionar p u b l i c 46
2.2. Categorii de funcţionari publici 50 3 . 1 . Personalul contractual din autorităţile şi instituţiile p u b l i c e 128
3.2. C o d u l de etică şi d e o n t o l o g i e al poliţistului 131
S e c ţ i u n e a a 3-a. C a r i e r a funcţionarilor publici 53 3 . 3 . C o d u l d e o n t o l o g i c al personalului din sistemul administraţiei
penitenciare 136
3 . 1 . Principiile organizării şi dezvoltării carierei în funcţia publică .. 53
3.4. C o d u l d e o n t o l o g i c al j u d e c ă t o r i l o r şi procurorilor 141
3.2. Condiţiile de a c c e s la funcţiile publice din administraţia
3.5. D e o n t o l o g i a funcţiei de p a r l a m e n t a r 145
publică. Incompatibilităţi şi conflicte de interese 56
3.6. Alte r e g l e m e n t ă r i cu caracter d e o n t o l o g i c 148
3.3. R e c r u t a r e a funcţionarilor publici 59
3.4. N u m i r e a funcţionarilor publici. F u n c ţ i o n a r u l public d e b u t a n t . . . 61
CAPITOLUL IV
3.5. E v a l u a r e a , p r o m o v a r e a şi a v a n s a r e a funcţionarilor publici 67
EXERCITAREA ABUZIVĂ A FUNCŢIEI PUBLICE
S e c ţ i u n e a a 4~a. R a p o r t u l j u r i d i c de serviciu al f u n c ţ i o n a r i l o r
publici 76 Secţiunea 1. Corupţia, risc major pentru exercitarea deontologică
a funcţiei p u b l i c e 165
4.1. C o n d u i t a funcţionarilor publici şi raportul de serviciu 76
4.2. Drepturile funcţionarilor publici 78 1.1. Consideraţii generale privind riscurile exercitării funcţiei publice 165
4.3. îndatoririle funcţionarilor publici 81 3.2. Corupţia. I m p o r t a n ţ a p r o b l e m e i 167
4.4. C o n d u i t a profesională şi formarea profesională a funcţionarilor 1.3. Corupţia de-a lungul istoriei 169
publici 84 1.4. N o ţ i u n e a de corupţie 171
1.5. C a u z e l e corupţiei 181
C A P I T O L U L III
1.6. F o r m e l e corupţiei în E u r o p a şi în R o m â n i a 184
EXERCITAREA DEONTOLOGICĂ 1.7. Efectele corupţiei 186
A FUNCŢIEI PUBLICE 1.8. R e m e d i i ale f e n o m e n u l u i corupţiei 187

S e c ţ i u n e a 1. Principiile g e n e r a l e ale d e o n t o l o g i e i funcţiei publice 90 Secţiunea a 2-a. A l t e infracţiuni în l e g ă t u r ă cu e x e r c i t a r e a

funcţiei p u b l i c e 205
1.1. Consideraţii g e n e r a l e privind exercitarea d e o n t o l o g i c ă
a funcţiei p u b l i c e 90 2 . 1 . Consideraţii generale 205
1.2. Principiile constituţionale şi legale ale exercitării deontologice a 2.2. Infracţiuni săvârşite de funcţionari în exercitarea funcţiei publice .... 206
funcţiei publice 92 2 . 3 . Infracţiuni săvârşite de alte p e r s o a n e , care î m p i e d i c ă
1.3. R e g i m u l j u r i d i c al incompatibilităţilor şi al conflictului exercitarea în b u n e condiţii a funcţiei p u b l i c e 216
de interese în exercitarea funcţiei p u b l i c e 95
CAPITOLUL V
S e c ţ i u n e a a 2-a. C o d u l de c o n d u i t ă a funcţionarilor publici 107
RĂSPUNDEREA FUNCŢIONARILOR PUBLICI
2 . 1 . Preocupări de r e g l e m e n t a r e a conduitei funcţionarilor p u b l i c i . . . 107
2 . 2 . C o d u l de c o n d u i t ă a funcţionarilor p u b l i c i 110 Secţiunea 1. R e s p o n s a b i l i t a t e şi r ă s p u n d e r e în e x e r c i t a r e a
2 . 3 . Principiile g e n e r a l e ale conduitei funcţionarilor publici 112 funcţiei p u b l i c e 221
2.4. Normele generale de conduită profesională a funcţionarilor publici... 116
1.1. N o ţ i u n i l e de responsabilitate şi r ă s p u n d e r e 221
2 . 5 . C o o r d o n a r e a , m o n i t o r i z a r e a şi controlul aplicării n o r m e l o r
1.2. R ă s p u n d e r e a titularului unei funcţii p u b l i c e 223
de conduită profesională 124
6 7
 Secţiunea a 2-a. R ă s p u n d e r e a funcţionarilor p u b l i c i 227

2.1. A s p e c t e g e n e r a l e p r i v i n d r ă s p u n d e r e a funcţionarilor publici .... 227

2.2. R ă s p u n d e r e a disciplinară a funcţionarilor p u b l i c i 229 CAPITOLUL 1
2.3. R ă s p u n d e r e a c o n t r a v e n ţ i o n a l ă a funcţionarilor publici 232
INTRODUCERE ÎN DEONTOLOGIA
2.4. R ă s p u n d e r e a civilă a funcţionarilor publici 233
2.5. R ă s p u n d e r e a penală a funcţionarilor p u b l i c i 234 FUNCŢIEI PUBLICE

CAPITOLUL VI

PREOCUPĂRI DEONTOLOGICE EUROPENE Secţiunea l

NOŢIUNI GENERALE
Secţiunea 1. P r e o c u p ă r i la nivelul Consiliului E u r o p e i 238

1.1. Consideraţii g e n e r a l e 238 1.1. Noţiunea de deontologie

1.2. R e c o m a n d a r e a nr. R ( 2 0 0 0 ) 10 a C o m i t e t u l u i Miniştrilor
Consiliului Europei p r i v i n d codurile de conduită pentru Din punct de vedere etimologic, termenul general de
funcţionarii publici 239 deontologie îşi are originea în două cuvinte greceşti: cuvântul
1.3. Principiile generale ale C o d u l u i m o d e l de c o n d u i t ă pentru deon, -ontos, care înseamnă ceea ce trebuie făcut, ceea ce se
funcţionarii publici 241
1.4. Reguli n e c e s a r e p e n t r u r e s p e c t a r e a principiilor codului 243
cuvine, datorie şi cuvântul logos, care înseamnă cuvânt, dar şi
teorie, studiu, astfel că deontologia ne apare ca fiind teoria
Secţiunea a 2-a. P r e o c u p ă r i la nivelul Uniunii E u r o p e n e 251 generală a datoriei.
2 . 1 . Preocupările Uniunii E u r o p e n e p e n t r u instituirea unui drept în limba română, termenul de deontologie a intrat prin
la o b u n ă administraţie 251 intermediul limbii franceze, cu înţelesul de doctrină privitoare la
2.2. Dreptul la o bună administraţie şi instituţia Mediatorului European .. 255 normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesii, mai
2.3. Codul bunei conduite administrative şi principiile bunei administraţii 256
ales a celei medicale. 1

ANEXE Intra-adevăr, la începutul secolului trecut, în Franţa era

folosită expresia de deontologie medicală {deolologie medicale),
H o t ă r â r e nr. 3 2 8 / 2 0 0 5 271 care desemna ansamblul regulilor ce guvernau conduita
L e g e nr. 7/2004 277
medicului în relaţiile cu bolnavii, cu colegii şi confraţii săi,
H G nr. 991 din 2 5 a u g u s t 2 0 0 5 291
L e g e nr. 4 7 7 / 2 0 0 4 303
precum şi cu societatea în ansamblul ei. 2

Bibliografie 319

1
Dicţionarul explicativ al limbii române - D E X , Editura U n i v e r s
Enciclopedic, ediţia a Il-a. Bucureşti, 1998, p. 2 7 8 .
2
Larousse de la langue frangaise, Librairic Larousse, Paris, 1997,
p. 498.
8
 Astfel, deontologia s-a conturat ca fiind doctrina, teoria, 1.2. Etica, morala şi dreptul
ştiinţa datoriilor morale, dar şi legale specifice exercitării
oricărei profesii. Alături de ontologie, gnoseologie, logică, axiologie,
epistemologie, estetică, filozofia ştiinţei, filozofia culturii,
Ca ştiinţă, deontologia este o ştiinţă particulară, desprinsă
filozofia socială şi antropologia filozofică, etica reprezintă o
din etică, axată pe morală şi moralitate, antrenând şi elemente de
ramură a filozofiei moderne.
legalitate, acoperind cadrul de investigare şi interpretare a drep­
turilor şi îndatoririlor, precum şi a etaloanelor de acţiune, de Etica este una dintre principalele ramuri ale filozofiei şi
apreciere şi comportare într-un anumit domeniu al vieţii poate fi numită ştiinţa realităţii morale, care încearcă elucidarea
sociale. 3 problemelor morale printr-un demers cognitiv şi poate fi
înţeleasă de asemenea ca o filozofie asupra moralei, a binelui şi
Deontologia, prin specificul obiectului său de cercetare se
a răului, a datoriei. Etica este ştiinţa care se ocupă cu studiul
află la graniţa dintre drept şi morală, fiind astfel o ştiinţă
teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspectiva
inter/disciplinară, având ca obiect de studiu ansamblul normelor
principiilor morale şi a rolului lor în viaţa socială a comunităţii.
care conturează un anumit tip de comportament profesional dar
şi privat. Din punct de vedere etimologic, termenul de etică este
originar din grecescul ethos, care înseamnă cutumă, obicei,
Deontologia a fost totodată definită ca reprezentând
morav, caracter, comportament.
ansamblul normelor care conturează un anumit tip de compor­
în filozofia contemporană, etica se prezintă sub mai multe
tament profesional, astfel că vom regăsi o deontologie a medi­
tipuri, ramuri: etica normativă, etica prescriptivă, etica
cului, a avocatului, a judecătorului, a jurnalistului, a salariatului,
explicativă şi etica aplicată.
a funcţionarului public etc. 4

Astfel, etica normativă are în vedere prescrierea de norme

Unele dintre aceste norme sunt consacrate juridiceşte,
pentru comportamentul individual al omului, dar şi pentru orga­
respectarea lor putând fi deci impusă prin intervenţia forţei de
nizarea morală a vieţii sociale, în timp ce etica aplicată este for­
coerciţie a organelor statului, în timp ce altele pot fi sancţionate
mată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze
doar de oprobriul opiniei publice, înscriindu-se în categoria
filozofic cazuri, situaţii, dileme relevante pentru lumea reală.
normelor etice.
Printre disciplinele eticii aplicate se numără etica
Astfel, deontologia se află în relaţii deosebite atât cu etica
tehnologiei informaţiei, etica în afaceri, bioetica, etica medicală,
şi morala, cât şi cu dreptul, cu legalitatea care guvernează
etica mediului, etica cercetării ştiinţifice, etica în politicile
domeniile vieţii sociale.
publice, etica relaţiilor internaţionale, etica mijloacelor de
informare.
Morala, la rândul său, este obiectul de studiu al eticii, dar
este considerată şi ca fiind o ramură a eticii.
J
M o n a - M a r i a Pivniceru ş.a., Deontologia profesiei de magistrat. Din punct de vedere etimologic, termenul de morală vine
Repere contemporane, E d i t u r a H a m a n g i u , B u c u r e ş t i , 2 0 0 8 , p . 3 . din latinescul mos, moris, care se traduce, îndeobşte, prin:
4
V e r g i n i a V e d i n a ş , Deontologia vieţii publice, Editura U n i v e r s u l morală, moralitate, etică.
Juridic, Bucureşti, 2 0 0 7 , p . 1 2 2 .
10 11
 Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, termenii de
etică şi morală sunt folosiţi adesea ca fiind sinonimi, deşi, în
realitate, după cum s-a văzut, nu este aşa, morala fiind obiectul
de studiu al eticii. 5
Unii autori definesc morala ca fiind un ansamblu de norme
de reglementare a comportamentului, fundate pe valorile de
bine/rău, moral/imoral, cinste, corectitudine, sinceritate, res­
ponsabilitate, larg împărtăşite în cadrul unei colectivităţi, norme
caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi impuse atât
de propria conştiinţă (conştiinţa morala), cât şi de presiunea
atitudinilor celorlalţi (opinia publică) . 6
Morala se referă la comportamentul uman văzut prin
prisma valorilor (de bine şi rău, drept-nedrept) iar etica se referă
la studiul a ceea ce intră în această arie a valorilor şi normelor
morale în acţiune. 7
Deci, cu alte cuvinte, etica este o disciplină filozofică ce
are ca obiect de studiu problemele teoretice şi practice ale
moralei, principiile şi normele care stau la baza conduitei sociale
a oamenilor.
Morala reprezintă, astfel, ansamblul normelor de convie­
ţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii, în primul rând
şi faţă de colectivitate, în acelaşi timp.
Termenul de morală este folosit într-un dublu sens: într-un
sens larg, când în morală se includ atât valorile, cât şi
nonvalorile, atât aspectele pozitive, cât şi cele negative, în
funcţie de care este judecat comportamentul uman şi prin
raportare la care se realizează modelarea şi reglementarea etică
5
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit., p. 15.
6
D o m T o m p e a , Etică, morala şi putere, Editura P o l i r o m , Iaşi, 2000,
p. 15.
V a s i l e M o r a r , Etica în afaceri şi în politică. Editura Universităţii din
7
Bucureşti, Bucureşti, 2 0 0 6 , p . 11.
8
Ivan Vasile Ivanoff. Deontologia funcţiei publice, Editura
Bibliotheca, T â r g o v i ş t e , 2 0 0 8 , p . 9 9 .
12
si într-un sens restrâns, când termenul de morală reprezintă
numai ceea ce este pozitiv din punct de vedere etic.
Termenul de morală nu se confundă cu termenul de
moravuri / bune moravuri care este adesea utilizat în actele
juridice, de regulă cu caracter normativ, moravurile desemnând
loialitatea obiceiurilor şi deprinderilor care au o semnificaţie
morală care contribuie la corectarea comportamentului
indivizilor într-o colectivitate.
Oricum, scopul esenţial al moralei rezidă în funcţia sa
socială, de formulare a principiilor de judecată şi de conduită
care sunt impuse conştiinţei individuale sau de grup, cu privire
la valori fundamentale precum: bine-rău, corect-incorect,
bunătate-răutate, dreptate-nedreptate, frumos-urât, etc.
Deci, morala are ca scop să impună în comportamentul
uman individual sau colectiv doar ceea ce este pozitiv, util şi
plăcut, benefic, drept, corect, just, adică, ceea ce este „moral",
ceea ce este „bine", morala constituind astfel un fel de ghid al
alegerii deciziilor umane.
Specific valorilor promovate de morală este faptul că
normele moralei sunt doar recomandări care nu pot fi
impuse nici individului şi nici colectivităţii prin forţa de
constrângere a statului, ci prin forme de influenţare specifice
opiniei publice: oprobriul public, desconsiderarea, margina-
lizarea, excluderea etc.
Spre deosebire de normele morale, care au valoarea unor
recomandări, normele juridice pot fi impuse, atunci când nu sunt
respectate benevol, prin forţa de constrângere a statului, urmând
ca, astfel, conduita umană să se conformeze obligatoriu valorilor
promovate prin drept, iar în caz contrar se va supune
sancţiunilor aplicate de organele statului.
Valorile etice fundamentale care sunt unanim recunoscute,
cel puţin la nivel teoretic şi declarativ, sunt, de la Socrate şi până
la filozofii contemporani, aşa-numitele „virtuţi cardinale":
înţelepciunea, cumpătarea, dreptatea, curajul, credinţa, speranţa,
13
 mila, iertarea, iubirea, datoria, libertatea, responsabilitatea,
utilitatea, solidaritatea, respectul de sine şi de altul, grija,
binefacerea şi nonvătămarea, întrajutorarea, fidelitatea, recunoş­
tinţa, reparaţia morală, autocontrolul, prudenţa, bunătatea,
bărbăţia, spiritul de disciplină şi de sacrificiu, eroismul, omenia,
cinstea, corectitudinea şi principialitatea, modestia, prietenia,
onoarea, demnitatea ş.a.
Valorile etice fundamentale constituie o parte majoră a
ceea ce generic se înţelege prin „cultura morală a societăţii",
care vine în sprijinul omului în lămurirea sa asupra problemelor
existenţiale esenţiale: încotro să se îndrepte şi care să-i fie
idealul în viaţă? Cum să se îndrepte către idealul de viaţă şi cel
profesional pentru care a optat? Cum să echilibreze raportul
dintre ceea ce trebuie, vrea şi poate, ca individ, în funcţie şi de
exigenţele şi oportunităţile mediului social? Cum să se comporte
în domeniul profesional? Căror imperative de ordin moral se
cade a se supune, tocmai pentru a avea şansa reuşitei şi a
satisfacţiei profesionale? ş.a.
De aceea, este de dorit ca accesarea şi însuşirea valorilor
etice fundamentale să se impună în dobândirea profesionalis­
mului în orice domeniu al vieţii sociale şi în formarea oricărei
conduite profesionale, pentru buna desfăşurare a mecanismelor
implicate în exercitarea profesiei.
Pentru un funcţionar public, de conducere sau de execuţie
în egală măsură, competenţa profesională centrată pe principiul
respectării drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor este
de neconceput în afara unui set de valori etice fundamentale, în
raport cu care funcţionarul public îşi va câştiga stima şi respectul
comunităţii, dar, în acelaşi timp, îi va fi angajată şi răspunderea.
Datoria este valoarea de bază a eticii profesionale, în
general, dar şi a oricărei conduite din sfera serviciilor publice.
Datoria desemnează modalitatea de realizare a necesităţii în
sferă morală, este expresia lui „trebuie", a imperativului
14
interiorizat, implicând adeziunea de conştiinţă a subiectului, a
funcţionarului implicat.
' Fundamentată în gândirea filozofilor antici, datoria s-a
impus în filozofia modernă prin aportul deosebit al lui Immanuel
Kant - cel care a consacrat, de altfel, doctrina deontologistă,
dându-i o primă sistematizare şi conferindu-i acesteia o valoare
absolută şi universală.
Cu o mare încredere în om - fiinţă înzestrată cu raţiune şi
cu bună voinţă, Kant insistă asupra necesităţii ca omul să facă
efortul de a se depăşi pe sine ca individualitate şi de a-şi afirma
tăria de voinţă, respectiv, de a-şi depăşi simţurile şi înclinaţiile
egoiste, dat fiind că dispune de privilegiul raţiunii. Astfel, omul
poate şi trebuie să se conducă după „legea morală", ca lege
supremă a libertăţii: „pentru voinţa oricărei fiinţe raţionale
finite, o lege a datoriei, a constrângerii morale şi a determinării
acţiunilor ei prin respect pentru lege şi din veneraţie faţă de
datoria sa" . 9
în sec. al XX-lea, un important gânditor deontologist,
W.D. Ross a dezvoltat concepţia filosofului german, formulând
o clasificare în 3 grupe, a şapte datorii principale, astfel:
1. Datorii către alţii bazate pe actele noastre anterioare:
a) datoria fidelităţii, b) datoria reparaţiei morale, c) datoria
gratitudinii;
2. Datorii către alţii care nu se bazează pe actele noastre
anterioare: a) datoria binefacerii, b) datoria nevătămării,
c) datoria conformării la cerinţele dreptăţii;
3. Datorii către noi înşine, care în fapt este o singură
datorie, dar este cea mai importantă datorie: a) datoria autoper-
fecţionării. 10
9
Immanuel Kant, Critica raţiunii practice. întemeierea metafizicii
moravurilor, Editura 1R1, B u c u r e ş t i , 1995, p. 1 1 1 .
1 0
W . D R o s s , The Right and the Good, Indianapolis, 1988, p. 2 1 - 2 2 .
15
 Conştiinţa datoriei etice, care este o necesitate şi pentru
profesionistul din domeniul funcţiei publice, se centrează în
primul rând pe înţelegerea importanţei respectării dreptului, în
relaţia omului cu sine, dar şi în cadrul relaţiilor sale sociale,
necesitate care intră, în timpurile noastre, tot mai mult sub
incidenţa reglementării etice şi chiar juridice, pentru a contribui
la slujirea binelui general.
La rândul său, orice conduită profesională a funcţionarilor
publici se centrează pe datoria esenţială a acestora de a contribui
prin activitatea lor la realizarea binelui general şi la satisfacerea
drepturilor şi a intereselor legitime ale beneficiarilor serviciilor
publice.
Nerespectarea datoriei în cadrul oricărei conduite
profesionale, deci şi în cazul exerciţiului unei funcţii publice va
constitui întotdeauna şi o încălcare a drepturilor sau intereselor
legitime ale celor care ar fi trebuit să fie beneficiarii exercitării
funcţiei respective.
Aşa cum s-a observat de către clasicii filozofiei moralei,
datoria „este deci un act a cărei simplă omisiune din partea mea
îi cauzează altuia o daună, adică îi face o injustiţie".
în ciuda tentativelor de a imprima epocii noastre marca
„postdatoriei" - aşa cum se prefigurează într-o viziune pretins
„postmoralistă" , conştiinţa datoriei trebuie cultivată pe temeiul
12
conştiinţei binelui moral pentru că, dacă datoria îşi pierde
legitimitatea, în afara reglementării morale, ce şansă mai rămâne
omului, decât declinul pe scara umanului?! 13
Datoria, în esenţă, sintetizează marile afirmaţii
fundamentale - atât din filozofie, cât şi din religie, ale
" A r t h u r S c h o p e n h a u e r , Fundamentele moralei, Antet, O r a d e a ,
p . 114.
1 2
Cf. Gilles L i p o v e t s k y , Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor
timpuri democratice, E d i t u r a B a b e i , Bucureşti, 1996.
1 3
M o n a - M a r i a Pivniceru ş.a., op. cit., p. 16.
16
„bunătăţii", „bunăvoinţei", „nevătămării", „protecţiei", „grijii",
„respectului", „iubirii" din partea omului faţă de toţi ceilalţi cu
care vine în contact, fiind totodată şi expresia necesităţii de a
acorda cele cuvenite şi a refuzului „de a produce suferinţă, de a
distruge fară să fie nevoie, de a pustii". 14
Dreptul este definit ca fiind ansamblul regulilor asigurate
şi garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi
disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din
societate, într-un climat specific manifestării coexistenţei liber­
tăţilor, apărării drepturilor esenţiale ale omului şi statornicirii
spiritului de dreptate. 15
în limbajul juridic, termenul de drept este utilizat în două
sensuri:
- drept pozitiv (obiectiv), care reprezintă totalitatea
normelor obligatorii, elaborate de autorităţile competente ale
statului sau ale administraţiei publice locale, norme a căror res­
pectare poate fi impusă, la nevoie, prin intermediul coerciţiei
statale;
- drept subiectiv care semnifică acel atribut care
11
conferă unui subiect posibilitatea de a-şi valorifica sau de a-şi
apăra împotriva terţilor un interes legalmente protejat, prin care
se evocă puterea individului de a pretinde unei alte persoane un
anumit comportament, care constă în a da, a face sau a nu face
ceva, putând apela la nevoie la ajutorul organelor statului.
Dreptul este un proces complex al societăţii iar normele
sale intervin în toate domeniile vieţii sociale, stabilind reguli
generale pentru actul repetat al produceri i, repartiţiei şi
schimbului de produse şi activităţi. 16
1994, A n d r e C o m t e - S p o n v i l l e , Mic tratat al marilor virtuţi, Editura
1 4
Univers, Bucureşti, 1998, p. 2 0 8 .
1 5
N i c o l a e P o p a , Teoria generală a dreptului, Editura A c t a m i ,
Bucureşti, 2 0 0 0 , p . 9 7 .
Idem, p. 5 9 .
16
17
 Potrivit definiţiei date de Kant, dreptul este totalitatea
condiţiilor, conform cărora liberul arbitru al unui om se poate
uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale a
libertăţii . 17
Unii autori francezi definesc dreptul ca reprezentând
ansamblul regulilor de conduită umană edictate şi sancţionate de
către autoritatea statală şi destinate să asigure domnia ordinii şi
libertăţii în relaţiile sociale . 1S
în literatura juridică actuală, dreptul a mai fost definit ca
reprezentând sistemul normelor de conduită, elaborate sau
recunoscute de puterea de stat, care orientează comportamentul
uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective,
stabilind drepturi şi obligaţii juridice a căror respectare
obligatorie este asigurată, la nevoie, de forţa coercitivă a
statului. 19
Secţiunea a 2-a
RELAŢIILE DINTRE DREPT Şl MORALĂ
2.1. Evoluţia relaţiilor dintre drept şi morală
Când am definit deontologia, am afirmat că, prin specificul
obiectului său de cercetare, aceasta se află la graniţa dintre drept
şi morală, fiind astfel o ştiinţă interdisciplinară, având ca obiect
de studiu ansamblul normelor morale şi juridice care conturează
un anumit tip de comportament profesional dar şi privat.
Astfel, unele din aceste norme sunt consacrate juridiceşte,
respectarea lor putând fi impusă prin intervenţia forţei de
1 7
I. K.ant, Scrieri maral-politice. Introducere în teoria dreptului,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 87.
1 8
Jean G i c q u e l , A n d r e Hăuri ou, Droit constitutionnel et institutions
poîitiques, Editions M o n t c h r e s t i e n , Paris, 1985, p. 18.
1 9
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit, p. 8 5 .
18
coerciţie a organelor statului, în timp ce altele pot fi sancţionate
doar de oprobriul opiniei publice, înscriindu-se în categoria
normelor etice.
De aceea, considerăm necesar să prezentăm în continuare
evoluţia şi natura relaţiilor dintre drept şi morală, dar şi
consecinţele influenţelor lor reciproce.
Romanii au început prin a defini dreptul prin referire la
categorii ale moralei: ,jus est ars boni et aequi" , unde atât
binele cât şi echitatea erau categorii etice. Această concepţie era
consecinţa firească a faptului că dreptul s-a născut sub tutela
moralei, având ca mijloc de afirmare doar reglementarea în
norme juridice a principiilor morale ale vremii şi ca scop
realizarea binelui moral.
Deci, urmărind evoluţia istorică a dreptului ca fenomen
social şi istoric, se constată cu uşurinţă că dreptul s-a desprins
treptat din normele de morală şi din obiceiuri, astfel că morala
este cea care precede dreptului şi împrumută acestuia multe
dintre principiile sale: responsabilitatea, buna-credinţă, să nu
vatămi pe altcineva, interzicerea îmbogăţirii Iară justă cauză etc.
Multe dintre normele juridice au început prin a iniţial
norme morale, în egală măsură în care multe dintre normele
juridice sunt şi continuă să rămână şi norme morale, iar uneori şi
norme religioase.
Astfel, preceptul biblic „să nu ucizi" are şi astăzi o triplă
natură: religioasă, morală şi juridică şi va rămâne mereu actual,
atâta timp cât va dăinui o formă de organizare socială a
umanităţii.
Acesta este şi motivul pentru care, credem, s-a afirmat că
dreptul nu este în esenţă altceva decât morala recunoscută şi
sancţionată juridiceşte . 21
Dreptul este arta binelui şi a echităţii.
2 1
Ion D e l e a n u , Instituţii şi proceduri constituţionale - în dreptul
comparat şi în dreptul român, Editura Servo-Sat, Arad, 2 0 0 3 , p. 9.
19
 Influenţa moralei asupra dreptului s-a manifestat nu numai
în procesul creării dreptului, dar continuă să se manifeste şi în
procesul aplicării normelor juridice, care este influenţat în
proporţii variabile de principiile şi conduita morală a celor
chemaţi să aplice în concret dreptul.
La rândul lor, normele juridice reprezintă un important
mijloc de educaţie morală, deoarece legile influenţează, puţin
câte puţin, mentalităţile celor asupra cărora sunt aplicate, astfel
că, în proporţii diferite morala fiecăruia va suferi transformări.
Nu trebuie să uităm că scopul esenţial al dreptului este
înfăptuirea justiţiei, în sensul de dreptate care, aşa cum am spus,
este un concept moral.
De altfel, Henri Bergson, referindu-se la conceptele
morale, afirma că toate noţiunile morale se întrepătrund, dar
niciuna nu este mai instructivă decât aceea de dreptate, mai întâi,
pentru că ea cuprinde în sine majoritatea celorlalte noţiuni şi
apoi pentru că dreptatea a evocat întotdeauna idei de egalitate,
de proporţie şi compensaţie. 22
Totuşi, dreptul şi morala sunt două sfere care nu se
suprapun, astfel că nu toate regulile şi principiile morale se vor
regăsi reglementate prin normele juridice, după cum nu toate
reglementările juridice sunt conforme sau izvorăsc din princi­
piile morale.
De aceea, s-a afirmat că există anumite situaţii în care
unele modele sociale de comportament sunt în conflict cu
normele etice şi se poate chiar întâmpla ca o întreagă societate
să urmeze nişte modele de comportament considerate legitime,
fiind consacrate prin norme legale edictate de un anumit tip de
stat, dar acea societate să fie coruptă din punct de vedere moral,
2 2
Henri B e r g s o n , Cele două surse ale moralei şi
Institutul European, 1998, p. 9 0 .
20
aşa cum s-a întâmplat în cazul Germaniei naziste sau a Rusiei
bolşevice .
2.2. Interferenţe între drept şi morală. Principii morale
şi principii juridice
Despre deontologie, s-a spus că este o ştiinţă particulară,
desprinsă din etică, axată pe morală şi moralitate, dar care
antrenează şi elemente de legalitate, acoperind cadrul de
investigare şi interpretare a drepturilor şi îndatoririlor, precum şi
a etaloanelor de acţiune, de apreciere şi comportare într-un
anumit domeniu al vieţii sociale.
Astfel deontologia ne apare ca fiind un domeniu în cadrul
căruia se manifestă interferenţele dintre morală şi drept, dintre
principiile morale şi cele juridice, ceea ce ne determină ca, la fel
ca şi alţi autori, să acordăm atenţie deosebită acestor aspecte. 24
Principiile sunt acele elemente fundamentale, acele idei
sau legi de bază, pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un
sistem filozofic, politic, juridic etc. 25
Despre normele morale s-a spus că reprezintă standarde
ale comportamentului uman care impun, interzic sau permit
anumite comportamente, în timp ce principiile morale sunî
standarde mult mai generale, folosite pentru a evalua adecvarea
politicilor noastre sociale şi a instituţiilor, precum şi a
comportamentului uman. 26
Principiile morale, care stau la baza eticii şi a
deontologiei, au fost prezentate în literatura de specialitate ca
fiind următoarele:
2 3
D a n C r ă c i u n , V a s i l e M o r a r , V a s i l e M a c o v i c i u c , Erica afacerilor,
Editura Paideia, Bucureşti, 2 0 0 5 , p . 13.
Pentru detalii, V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit, p. 8 8 - 1 1 2 ; Ivan Vasile
2 4
Ivanoff, op. cit., p. 5 3 - 7 5 .
religiei. Editura DEX,op. cit, p. 850.
2 5
Vasile Morar, op. cit., p.82
2 6
23
 a) Un prim principiu care este recunoscut de specialişti,
este principiul egalităţii în faţa normelor morale, oamenii
fiind egali în faţa prescripţiilor morale, în egală măsură în care
sunt egali în faţa l e g i i , aşa cum postulează şi articolul 16 alin.
21
(1) din Constituţia României.
b) Un alt principiu reţinut în literatura de specialitate este
cel al clarităţii şi clarificării. 28
Din perspectiva lucrării de faţă, prezintă importanţă doar
acele principii care încorporează şi valori morale şi deontolo­
gice, pe care le vom prezenta succint în continuare.
a) Principiile juridice care definesc esenţa morală a
dreptului, enumerate de jurisconsultul roman Ulpian, potrivit
căruia dreptul înseamnă a trăi onest, a nu dăuna altuia şi a-i da
- - 30

c) Principiul aplicabilităţii limitate a normelor deonto­ I lecăruia ce î se cuvine .

logice, conform căruia regulile de natură deontologică au aplica­ b) Principiile juridice care definesc esenţa etică a
bilitate numai asupra membrilor profesiei pe care o vizează, dar dreptului, aşa cum au fost formulate în definiţia jurisconsultului
cetăţeanul cu care intră în contact funcţionarul public care a roman Celsius, potrivit căruia, dreptul este arta binelui şi a
încălcat o normă prevăzută de Codul de conduită a funcţio­ echităţii . 31

narilor publici, poate să sesizeze autorităţile competente să c) Principiul juridic potrivit căruia legea pedepseşte
constate şi să sancţioneze încălcarea respectivă. II u numai pe cel care a păcătuit, ci şi pentru ca să nu se mai
d) Principiul independenţei normelor deontologice ale păcătuiască . 2

unei profesii de normele aparţinând unei alte profesii. d) Principiul juridic potrivit căruia nimeni nu poate
Totuşi, normele deontologice ale unor profesii diferite se pot invoca în apărarea sa propria josnicie . 33

întâlni în situaţia în care aceeaşi persoană are mai multe
activităţi şi când persoana respectivă este obligată să respecte
normele caracteristice fiecărei profesii, precum în cazul unui
profesor universitar care este, totodată, şi judecător la înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, obligat să respecte normele
deontologice specifice celor două activităţi.
Principiile juridice sunt acele idei generale care stau la
baza întregului sistem de drept dintr-o ţară, orientând
reglementările juridice şi aplicarea dreptului, fiind expresia
valorilor promovate şi apărate de drept. 29
e) Principiul juridic al echităţii, potrivit căruia o soluţie
de interpretare şi aplicare a dreptului, trebuie să îndeplinească
cerinţele echităţii, care este şi un principiu moral, potrivit căruia
orice comportament trebuie să se bazeze pe respectarea
riguroasă şi reciprocă a drepturilor şi obligaţiilor şi pe satisface­
rea în mod egal a intereselor fiecăruia.
f) Principiul bunei-credinţe, aflat la baza exercitării
drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor de către toţi titularii
acestora, care trebuie să acţioneze cu cinste şi cu încredere.
g) Principiul respectării cuvântului dat şi al
angajamentelor luate , care trebuie să guverneze executarea
34

obligaţiilor contractuale asumate de părţi.

Juris praecepta sunt haec: honeste vivere; alterum non laedere; sum
Mihaela Miroiu, Gabriela B l e b e a N i c o l a e , Introducere în etica t -uique tribuere.
profesională, Editura T r e i , Bucureşti, 2 0 0 1 , p . 2 1 . 3 1
Jus est ars boni et aequi
2 8
Idem. 3 2
Lex punit non solum, quia peceatur, sed non peceatur.
2 9
loan Ceterchi, Ton C r a i o v a n , Introducere în teoria generală a 3 3
Nemo auditur propriam iurpitudinem allegans .
dreptului, Editura A I I , Bucureşti 1996, p. 2 6 . 3 4
Pacta sunt servanda.
22 23
 h) Principiul responsabilităţii, care presupune respec­
tarea conştientă şi benevolă a conduitei prescrise de normele
morale şi de normele juridice, fară a mai fi necesară intervenţia
forţei de coerciţie a statului.
i) Principiul egalităţii în faţa legii, ca temei al dreptăţii
de care trebuie să se bucure toţi destinatarii normelor juridice. 35
Prezentarea principiilor de mai sus permite concluzia că
foarte multe dintre principiile juridice au preluat şi contribuie la
impunerea unor valori morale care trebuie să se regăsească în
mod obligatoriu în conduita umană.
De asemenea, principiile prezentate mai sus demonstrează
că justiţia, ca finalitate ultimă a dreptului, are o componentă
juridică, dar, totodată, şi una morală, ca rezultat şi ca dovadă a
interferenţelor dintre drept şi morală.
2.3. Asemănări şi deosebiri între drept şi morală
Am definit dreptul ca fiind ansamblul regulilor asigurate şi
garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi discipli­
narea comportamentului uman în principalele relaţii din socie­
tate, într-un climat specific manifestării coexistenţei libertăţilor,
apărării drepturilor esenţiale ale omului şi statornicirii spiritului
de dreptate.
Despre morală am afirmat că este un ansamblu de norme
de reglementare a comportamentului uman, fundate pe valorile
de bine/rău, moral/imoral, cinste, corectitudine, sinceritate,
responsabilitate etc., larg împărtăşite în cadrul unei colectivităţi,
norme caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi
impuse atât de propria conştiinţă (conştiinţa morala), cât şi de
presiunea atitudinilor celorlalţi (opinia publică).
Deci, atât dreptul, cât şi morala sunt constituite din norme,
care sunt reguli, prescripţii adresate comportamentului uman,
" Verginia V e r d i n a ş , op. cit., p. 9 3 .
24
individual sau colectiv, cu scopul modelării acestuia în sensul
asigurării unei bune convieţuiri a membrilor unei comunităţi.
Norma morală reprezintă o regulă de comportament însuşită,
(raită de individ, ca impuls lăuntric spiritual în vederea promovării
binelui în conformitate cu valorile morale unanim admise. 36
Norma juridică este definită ca prezentând o regulă
generală şi obligatorie de conduită, al cărei scop este acela de a
asigura ordinea socială, regulă ce poate fi dusă la îndeplinire pe
cale statală, la nevoie prin constrângere. 37
Normele morale pot fi grupate în trei categorii:
- interdicţiile - sunt normele prin care se interzic
anumite acte sau atitudini, iar încălcarea lor atrage anumite
sancţiuni;
- recomandările - sunt normele care se referă la acte
sau atitudini dezirabile, a căror realizare este recomandabilă;
- prescripţiile - sunt normele prin care se instituie
unele obligaţii, cum ar fi aceea de a-ţi respecta părinţii.
- Normele juridice, în funcţie de caracterul conduitei
pe care o prescriu, se clasifică, la rândul lor, în trei categorii:
- onerative - sunt normele cu caracter imperativ, care
impun subiectului de drept să săvârşească o anumită acţiune, să
îndeplinească o anumită sarcină;
- prohibitive - sunt normele cu caracter imperativ, care
impun subiectului de drept să se abţină de la săvârşirea unor acţiuni;
- permisive - sunt acele norme care nici nu obligă,
nici nu interzic o anumită acţiune, lăsând la aprecierea
subiectului alegerea unei anumite conduite.
Tn ceea ce priveşte modul de aplicare şi sancţiunea ce poate
li aplicată în cazul încălcării lor, între normele juridice şi
normele morale există cea mai importantă deosebire.
G h e o r g h e C. M i h a i , R a d u I. M o t î c a , Fundamentele dreptului,
Optima Justiţia, Editura All B e c k , B u c u r e ş t i . 2 0 0 1 , p . 1 2 .
N i c o l a e Popa, op. cit., p. 159.
3 7
25
 Astfel, normele juridice sunt edictate de către stat prin
organele sale competente, după o procedură şi în forme stabilite,
în timp ce normele morale sunt adoptate de către comunitate în
cursul existenţei sale, tară respectarea unei proceduri sau după
forme prestabilite.
Pe de altă parte, aplicarea şi respectarea normelor juridice
sunt asigurate de stat prin organele sale competente, precum sunt
organele administraţiei şi autorităţile puterii judecătoreşti, care,
în cazul încălcării lor, vor recurge la angajarea răspunderii
juridice a persoanelor vinovate şi vor trece la aplicarea unor
sancţiuni penale, civile sau administrative, după caz.
In ceea ce priveşte normele morale, acestea vor fi aplicate
de către comunitate prin mijloace informale şi vor fi respectate
în mod benevol de către membrii comunităţii, Iară intervenţia
organelor de constrângere ale statului, singura constrângere
venind din partea opiniei publice, care va putea exercita diverse
forme de presiune, constând în manifestarea oprobriului, a
blamului, a dispreţului sau în marginalizarea sau izolarea celor
care au încălcat normele morale validate de comunitate.
Hans Kelsen afirma, în această privinţă, că dreptul poate fi
diferenţiat în profunzime de morală doar atunci când este înţeles
ca ordine coercitivă, deci ca ordine normativă care caută să
provoace un anumit comportament uman legând de contrariul
acestui comportament un anumit act de constrângere organizat
din punct de vedere social, în timp ce morala este o ordine
socială care nu statuează asemenea sancţiuni, ale cărei sancţiuni
constau doar în aprobarea comportamentului corespunzător
normei şi în respingerea celui contrar normei, astfel că folosirea
forţei fizice nici nu intră în discuţie. 38
Hans Kelsen, Doctrina pură a dreptului,
Bucureşti, 2 0 0 0 , p . 86.
26
O deosebire importantă între normele juridice şi normele
morale se manifestă în ceea ce priveşte întinderea în timp a
efectelor pe care le produce fiecare dintre ele.
Astfel, normele juridice şi în special cele care aparţin
dreptului public, au o existenţă limitată în timp, pe când normele
morale se bucură de o stabilitate cu mult mai mare, având o
longevitate milenară sau, chiar, multimilenară, deoarece valorile
pe care le consacră şi le apără sunt valori eterne precum:
dragostea, binele, cinstea, respectul, corectitudinea, sinceritatea,
responsabilitatea etc.
In ceea ce priveşte existenţa unor criterii de ierarhizare,
normele juridice se deosebesc de normele morale pentru că, în
cazul normelor morale nu există nicio ierarhie, fiecare având o
forţă egală în raport cu celelalte, care nu sunt situate pe diverse
trepte ale unei scări ierarhice.
In schimb, normele juridice au forţă juridică diferită, în
funcţie de forma în care sunt încorporate şi de poziţia în sistemul
puterii a organului de la care acestea emană, în vârful acestei
ierarhii aflându-se Constituţia, care este legea fundamentală şi
supremă a statului, după care urmează legile, ordonanţele,
hotărârile guvernului, decretele prezidenţiale, actele normative
ale organelor administraţiei centrale şi locale etc.
De asemenea, în funcţie de caracterul lor, între normele
juridice şi normele morale sunt unele deosebiri.
Astfel, în cazul normelor juridice, întâlnim atât norme cu
caracter normativ care se adresează unui număr nedefinit de
persoane, având aptitudinea de a produce efecte juridice erga
omnes, dar întâlnim şi norme juridice cu caracter individual care
se adresează unei singure persoane sau unui număr determinat
de persoane, ca în cazul unei hotărâri a guvernului prin care se
dispune numirea unei persoane în funcţia de prefect.
Editura Humanitas,
N i c o l a e Popa, op. cit., p. 170.
27
 în schimb, normele morale vor avea întotdeauna un
caracter normativ, neexistând niciodată norme morale care să fie
aplicabile în cazul unei singure persoane, caracteristică ce
subzistă şi în cazul normelor deontologice care se aplică unui
întreg ordin profesional şi relaţiilor în care membrii acestui
ordin intră cu beneficiarii serviciului public realizat de acel
ordin profesional.
Secţiunea a 3-a
NOŢIUNEA DE D E O N T O L O G I E A FUNCŢIEI PUBLICE
3.1. Consideraţii generale
Din cele spuse anterior rezultă, între altele, că termenul de
deontologie defineşte, pe de o parte, doctrina privind normele de
conduită şi obligaţiile etice ale unei profesii şi pe de altă parte,
teoria datoriei, a obligaţiilor morale.
în concepţia unor autori deontologia este definită ca fiind
„ansamblul normelor care conturează un anumit comportament
profesional şi privat". 40
Deci, deontologia include astfel norme de comportament
care privesc atât relaţiile de serviciu de toate tipurile, ceea ce
poate fî evocat prin sintagma de „comportament profesional",
cât şi cele care privesc viaţa privată a celui care exercită o
funcţie, deoarece aşa cum observa un alt autor „omul nu este un
robinet pe care să-1 porneşti când se află în societate şi să-1
închizi când ajunge acasă şi consideră că nu mai este obligat la
un comportament special". 4 i
4 0
C o n s t a n ţ a C ă l i n o i u , V e r g i n i a V e r d i n a ş , Teoria funcţiei publice
comunitare, E d i t u r a « L u m i n a L E X », B u c u r e ş t i , ] 9 9 9 , p. 166.
4 1
Letiţia B a l d r i g e , Codul manierelor în afaceri. B u s i n e s s T e c h
International Press S R L , Bucureşti, 1996, p . 7 8 .
28
Din acest punct de vedere, există o deontologie a
profesiilor libere, dar, totodată, există şi o deontologie a funcţiei
publice.
Astfel, în cadrul categoriei largi a deontologiei profesiilor
libere, vor putea fi incluse: deontologia profesiei de avocat,
deontologia profesiei de medic, deontologia profesiei de
arhitect, deontologia medicului dentist, deontologia farmacistu­
lui etc.
Pe de altă parte, aşa cum arătam mai sus, există totodată şi
o deontologie a funcţiei publice.
Pentru a vorbi de o deontologie a funcţiei publice, este
necesar să precizăm că prin funcţie publică înţelegem o profesie,
o activitate exercitată în legătură cu treburile statului, în baza
unei învestiri obţinute prin alegeri, numire, desemnare etc., al
cărei statut este stabilit de stat prin organele sale competente,
aspecte asupra cărora vom reveni când ne vom ocupa de
noţiunea de funcţie publică.
Din acest punct de vedere, putem vorbi de o deontologie a
funcţiei de parlamentar, de o deontologie a funcţiei de judecător
sau procuror, după cum vorbim, cel mai adesea, de o
deontologie a funcţionarului public, dar, peste toate acestea, se
poate vorbi şi se vorbeşte de o deontologie a funcţiei publice, în
general, care include un set de principii şi norme care rămân
general valabile.
Astfel, considerăm că principii şi norme precum;
supremaţia Constituţiei şi a legii, apărarea şi sporirea presti­
giului autorităţii sau instituţiei publice în cadrul sau în numele
i-ăreia exercită funcţia încredinţată, prioritatea interesului public,
asigurarea egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor şi
instituţiilor publice, exercitarea cu profesionalism şi bună
credinţă a funcţiei încredinţate, imparţialitatea şi independenţa în
exercitarea funcţiei, integritatea profesională şi morală în
exercitarea funcţiei, cinstea şi corectitudinea în exercitarea
hincţiei etc., trebuie considerate ca fiind principii şi norme
29
comune deontologiei funcţiei publice, în general, chiar dacă,
alături de alte principii şi norme le vom regăsi în deontologia
oricărei categorii de titulari ai unei funcţii publice.
In accepţiunea specială, cu referire la funcţionarii publici,
prin deontologie a funcţionarului public din sfera activităţii
executiv-administrative, se înţelege „ansamblul atribuţiilor,
obligaţiilor morale şi juridice ale funcţionarilor publici necesare
pentru îndeplinirea misiunilor ce incumbă acestora, considerate
ca îndatoriri în slujba societăţii, în scopul înfăptuirii raţionale,
eficiente, operative şi legale a sarcinilor administraţiei publice şi
a satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor
fizice şi juridice". 42
Deontologia funcţionarului public a fost definită şi ca
reprezentând totalitatea normelor care guvernează comporta­
mentul profesional şi privat al funcţionarului public, în virtutea
statutului său de detentor al autorităţii publice.
Acelaşi autor consideră că normele deontologice sunt
structurate în funcţie de faptul dacă relaţiile sociale la care se
referă sunt relaţii din interiorul instituţiei sau serviciului public,
ori sunt relaţii care s-au stabilit între funcţionarii publici şi
persoane situate în afara instituţiei sau serviciului public.
Astfel, în cazul relaţiilor realizate în interiorul instituţiei
sau serviciului public, sunt:
- relaţii stabilite între funcţionarii publici şi şefii lor
ierarhici, în cadrul cărora funcţionarul public are datoria
generală de a executa ordinul funcţionarului ierarhic superior,
iar acesta, la rândul său, are obligaţia generală de apreciere şi
motivare a funcţionarilor ierarhic inferiori;
M i h a i T. O r o v e a n u , Tratat de drept administrativ, Editura C E R M A
S R L , Bucureşti, 1998, p . 3 5 5 .
V e r g i n i a V e r d i n a ş , op.cit., p . 128.
4 1
30
- relaţii stabilite cu ceilalţi funcţionari publici, în
cadrul cărora funcţionarul public trebuie să dea dovadă de
colegialitate, respect, cooperare şi colaborare;
- relaţii stabilite cu restul personalului contractual din
cadrul instituţiei sau serviciului public, care trebuie să se bazeze
pe colaborare şi respect reciproc.
Relaţiile care se realizează în afara instituţiei sau a
serviciului public sunt relaţiile care se stabilesc între funcţionarii
publici şi beneficiarii serviciului public, ori cu diferite orga­
nizaţii nonguvernamentale care colaborează cu administraţia.
Or, în cazul acestei categorii de relaţii, caracteristica
normelor deontologice este aceea că prescriu funcţionarului
public adoptarea unei conduite de servire a interesului general şi
a beneficiarilor serviciilor publice, ceea ce nu înseamnă că acest
lucru se şi întâmplă întotdeauna şi în realitate.
3
Un alt autor defineşte deontologia funcţionarului public ca
reprezentând „ansamblul normelor juridice şi morale aferente
funcţiei publice statuate obiectiv, la un moment dat, de către
legiuitor, care conturează comportamentul profesional şi privat
al funcţionarului public, ca expresie a celui învestit cu autoritate
publică în scopul eflcientizărîi serviciului public" . 44
Din definiţiile date mai sus se pot desprinde următoarele
trăsături caracteristice deontologiei funcţiei publice, în raport cu
deontologia altor categorii profesionale:
- deontologia funcţiei publice reprezintă un ansamblu
de norme juridice şi morale, constituind, deci, o îmbinare a
dreptului cu morala şi punând în evidenţă în mod special
relaţiile privilegiate ale dreptului cu morala;
- normele deontologice menţionate sunt aferente func­
ţiei publice exercitate ca element intrinsec serviciului public;
Ivan Vasile IvanofY, Deontologia funcţiei publice, Editura
University Press, Târgovişte, 2 0 0 4 , p . 8 0 .
31
 - statuarea obiectivă a acestor norme de către societate
face referire în primul rând la un cadru legal, ştiut fiind că legea
are caracter general şi impersonal, fapt ce permite o abordare
obiectivă deontologiei funcţiei publice;
- aprecierea deontologiei funcţiei publice trebuie
făcută ţinând seama de caracterul istoric şi geografic al evoluţiei
sociale a dreptului şi moralei. Astfel, o anumită abordare avea
deontologia funcţiei publice într-o anumită orânduire şi o cu
totul altă abordare are în momentul de faţă, după cum aceasta va
cunoaşte abordări diferite de la o ţară la alta, în fiecare epocă
istorică, dar şi în prezent.
- scopul deontologiei este circumstanţiat serviciului
public, având un caracter nu numai teoretic, ci şi unul practic
foarte bine determinat.
Spre deosebire de celelalte categorii profesionale,
deontologia funcţionarului public prezintă specificul că el
acţionează în numele puterii publice, reprezentând instrumentul
de a acţiona al autorităţii, prin care impune astfel suveranitatea
legii, dar cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale
particularilor, persoane fizice şi juridice.
Pentru că funcţionarii publici sunt purtătorii puterii
discreţionare a administraţiei publice şi adesea se pot corupe sau
manifesta abuziv prin încălcarea drepturilor şi intereselor
cetăţenilor, este necesar ca normele ce privesc comportamentul
profesional şi moral al funcţionarului public, deontologia
acestuia, să se refere atât la relaţiile sale în interiorul serviciului,
cu şefii ierarhici, cu subalternii, cu întregul personal, cât şi cu
beneficiarii activităţii sale, cu celelalte persoane juridice,
inclusiv cu celelalte instituţii ale statului, de fapt cu societatea în
ansamblul său.
Aşa după cum vom vedea în cursul acestor prelegeri,
deontologia funcţionarului public se va contura pe deplin odată
cu prezentarea şi analizarea drepturilor şi obligaţiilor potrivit
32
Siatutului funcţionarilor publici, a regulilor de comportament
potrivit Codului de conduită al funcţionarilor publici, a
exercitării corecte, dar şi a exercitării abuzive a funcţiei publice,
precum şi a răspunderii juridice a funcţionarilor publici.
3.2. Izvoarele deontologiei funcţiei publice
în literatura de specialitate au fost identificate şi prezentate
izvoarele deontologiei funcţiei publice, ca şi în cazul altor
ramuri ale dreptului, urmând să subliniem că vor avea calitatea
45
de izvoare ale raporturilor juridice numai acele norme juridice
care reglementează drepturi şi obligaţii sau conduita unor titulari
de funcţii publice, cum sunt, între alţii, funcţionarii publici, ori
unele categorii speciale de funcţionari publici.
Constituţia reprezintă principalul izvor al deontologiei
funcţiei publice, ca lege fundamentală în care se regăsesc norme
^ principii privind statutul şi conduita persoanelor cărora le sunt
încredinţate funcţii publice.
Astfel, la art.73 alin.(3) lit.j) se precizează că statutul
funcţionarilor publici este reglementat prin lege organică, la
art. 16 alin.(l) şi (2) sunt consacrate principiile egalităţii în faţa
legii şi al respectării necondiţionate a legii, la art.54 alin.(l) şi
(2) este consacrat principiul fidelităţii faţă de ţară şi obligaţia
depunerii jurământului de credinţă de către titularii de funcţii
publice etc.
Legea, organică sau ordinară, este al doilea izvor
important al deontologiei funcţiei publice, pe scara ierarhiei
actelor normative.
în primul rând, este vorba de Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, care constituie reglementarea
cadru a regimului juridic al funcţiei publice şi al drepturilor şi
V e r g i n i a V e r d i n a ş , op.cit., p . 1 3 1 ; Ion P o p e s c u Slâniceanu, Teoria
funcţiei publice, Editura Evrika, Brăila, 1999, p. 3 7 5 .
33
 obligaţiilor funcţionarilor publici, dar este vorba şi de alte legi
care reglementează statutele unor categorii speciale de
funcţionari publici, precum şi de Legea nr.7/2004 privind Codul
de conduită a funcţionarului public.
Codul muncii, poate fi izvor al deontologiei funcţiei
publice, deoarece, potrivit art.l 17 din Legea nr.188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, republicată, dispoziţiile prezentei
legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, în măsura
în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.
Alte acte normative, precum ordonanţe sau hotărâri ale
Guvernului, alte acte administrative cu caracter normativ, prin
care se prescriu norme speciale privind drepturile şi obligaţiile
unor titulari de funcţii publice, ale funcţionarilor publici sau ale
unor categorii speciale de funcţionari publici, ori norme de
conduită ale acestora.
Spre exemplu, Hotărârea nr.328/2005 a consiliului
Superior al Magistraturii, prin care a fost adoptat Codul deon­
tologic al judecătorilor şi procurorilor, Ordinul nr.2794/2004 al
Ministrului Justiţiei, prin care a fost aprobat Codul deontologic
al personalului din sistemul administraţiei penitenciare etc.
Izvoare indirecte ale deontologiei funcţiei publice pot fî
jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti, precum şi doctrina, în
măsura în care conţin soluţii sau interpretări de principiu în
materia drepturilor, obligaţiilor şi conduitei funcţionarilor
publici.
34
C A P I T O L U L II
FUNCŢIA PUBLICĂ ŞI FUNCŢIONARII PUBLICI
Secţiunea 1
FUNCŢIA PUBLICĂ
1.1. Noţiunea de funcţie publică, în general
Definirea conceptului de funcţie publică presupune ca, mai
intâi, să se procedeze la definirea noţiunii generale de funcţie.
Din punct de vedere etimologic, termenul de funcţie
provine din cuvântul francez fonction, unde intrase, în jurul
anului 1500, din limba latină, de la cuvântul funcîio, care
însemna executare, săvârşire a ceva, pentru cineva.
Astfel, în limba franceză, dar şi în limba română, termenul
tie funcţie desemnează profesia, meseria, activitatea unei
persoane în cadrul societăţii sau a unui grup social, termenul de
funcţie devenind, în limbajul comun, sinonim cu slujbă, post,
• ' - • 46
carieră, munca, activitate .
Astfel, există funcţii publice şi funcţii private, după cum
activitatea specifică funcţiei respective se desfăşoară în sectorul
public sau în sectorul privat al vieţii economico-sociale.
O altă caracteristică, de natură să facă diferenţa între
funcţiile private şi funcţiile publice este aceea că funcţiile
publice presupun realizarea activităţilor specifice prin
exercitarea, în acelaşi timp, a unor prerogative de putere publică.
Larousse de la langue francaise, Librairie Larousse, Paris, 1997,
p. 7 3 3 .
35
 Dar, în raport de prerogativele de putere publică exer­
citate, după cum aceste prerogative aparţin puterii legislative sau
puterii executiv-administrative ori puterii judecătoreşti, vom
avea o funcţie publică legislativă sau o funcţie publică executiv-
administrativă ori o funcţie publică judecătorească, ceea ce
corespunde, de altfel, şi cu ramurile puterii statului, precum şi cu
funcţiile statului.
Din punctul de vedere al lucrării de faţă şi al conceptului
de deontologie a funcţiei publice, considerăm că există şi trebuie
definită o noţiune a funcţiei publice, în general, pe care o găsim
exercitată în legătură cu toate treburile statutului.
în literatura juridică administrativă din a doua parte a
secolului trecut, se vorbea de funcţia de stat ca fiind acel
complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestită o persoană
fizică ce face parte din cadrul unui organ al statului, care are
caracter de continuitate şi care se exercită pentru realizarea
puterii de stat, pentru îndeplinirea sarcinilor acelui organ al
statului . 47
în aceiaşi termeni, defineau şi alţi autori funcţia de stat, ca
fiind instituţia juridică a persoanei fizice legal învestită cu
atribuţii în realizarea competenţei unui organ de stat, ce constă
în ansamblul drepturilor şi obligaţiilor ce formează conţinutul
raportului juridic complex dintre persoana fizică respectivă şi
organul care a învestit-o . 48
1.2. Importanţa definirii noţiunii funcţiei publice administrative
Din punctul de vedere al lucrării de faţă, în cadrul căreia
prezentarea conduitei profesionale a funcţionarului public
administrativ ocupă locul principal, este pe deplin justificată
' R o m u l u s l o n e s c u , Drept administrativ, Editura D i d a c t i c ă şi
P e d a g o g i c ă , Bucureşti, 1970, p . 179.
4
A n t o n i e I o r g o v a n , V a l e n t i n a Gilescu, Drept administrativ şi ştiinţa
administraţiei, Bucureşti, 1986, p. 3 2 2 .
36
acordarea unei atenţii sporite acestei categorii de titulari ai
funcţiei publice.
în literatura de specialitate, atunci când sunt prezentate
părţile componente ale unei autorităţi a administraţiei publice, în
sensul de instituţie publică, se prezintă, alături de competenţă şi
de resursele materiale şi financiare, ca un element esenţial,
personalul sau resursele umane, care formează compartimentele
de lucru, organizate pe grupe de atribuţii şi responsabilităţi. 49
Componenţa personalului este variată, categoriile de
personal care formează colectivul organelor administraţiei
publice având statute juridice diferite.
Astfel, o primă categorie de personal, întâlnită atât în
razul organelor administraţiei publice centrale, cât şi al orga­
nelor administraţiei publice locale o constituie demnitarii.
Componenţa acestei categorii de personal şi noţiunea de
demnitar sunt delimitate şi definite prin O.G. nr.32/1998 şi 50
legea nr.154/1998 . 51
O altă categorie de personal este formată din membrii
cabinetului demnitarului, care au un statut juridic propriu,
diferit de cel al funcţionarilor publici, cât şi de cel al restului de
personal.
Categoria personalului contractual este o altă parte a
personalului organelor administraţiei publice care, potrivit art.6
E m a n u e l A l b u ( c o o r d o n a t o r ) , Drept administrativ, P a r t e a I, Editura
Inundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2 0 0 8 , p . 4 6 - 4 9 .
5 0
O.G. n r . 3 2 / 1 9 9 8 privind o r g a n i z a r e a cabinetului d e m n i t a r u l u i din
;itJininistraţia publică centrală, publicată în Monitorul Oficial al R o m â n i e i ,
l'artea I, n r . 4 2 din 30 ianuarie 1998, a p r o b a t ă cu modificări şi c o m p l e t ă r i prin
Legea n r . 7 6 0 / 2 0 0 1 , a suferit m a i m u l t e modificări şi c o m p l e t ă r i , ultimele
•ninse prin L e g e a n r . 1 9 8 / 2 0 0 5 .
A n e x e l e 2/1 şi 2/2 la L e g e a n r . 1 5 4 / 1 9 9 8 p r i v i n d sistemul de stabilire
3 1
.1 salariilor de bază în sectorul b u g e t a r şi a indemnizaţiilor pentru p e r s o a n e
• are o c u p ă funcţii de d e m n i t a t e publică, e n u m e r a funcţiile de d e m n i t a t e
publică alese şi n u m i t e .
37
lit.a) din Legea nr.188/1999, republicată, desfăşoară activităţi de
secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere,
reparaţii şi de deservire.
Funcţionarii publici formează categoria cea mai
importantă, mai numeroasă şi mai diversă a personalului
organelor administraţiei publice, ceea ce impune o abordare
specială a aspectelor juridice legate de funcţia publică, de
statutul funcţionarilor publici şi de managementul acestora, dar
mai ales a aspectelor legate de conduita lor profesională.
Exercitarea unei funcţii publice reprezintă un act social cu
o importanţă maximă, atât din punctul de vedere al funcţio­
narului public, în calitatea sa de titular al funcţiei respective şi al
unor prerogative de putere publică, cât şi pentru cei vizaţi de
exerciţiul funcţiei publice respective sau pentru beneficiarii
serviciului public în cadrul căruia se exercită acea funcţie.
Astfel, funcţionarul public va acţiona întotdeauna ca
reprezentant sau delegat al statului şi, prin actele sale, va pune în
joc nu numai reputaţia sa profesională şi socială, dar şi prestigiul
autorităţii sau instituţiei din care face parte sau în numele căreia
a acţionat, ceea ce face ca întreaga sa conduită, profesională dar
şi privată, să se afle sub spectrul unor acute exigenţe,
manifestate atât din partea organelor competente ale statului, cât
şi din partea celor care sunt beneficiarii activităţii sale sau sunt
vizaţi de activitatea sa.
Deci, cei vizaţi de activitatea funcţionarilor publici, de
aplicare în concret a legii, sau cei care sunt beneficiarii unui
serviciu public în cadrul căruia este exercitată funcţia respectivă,
de cele mai multe ori, înţeleg în mod diferit aplicarea legii ori au
interese care vin în contradicţie cu interesul general şi cu marja
de apreciere pe care o are administraţia publică.
în aceste condiţii pot apărea abuzuri, neglij enţă sau
indolenţă, însoţite sau nu de acte de corupţie din partea
funcţionarilor publici de execuţie sau de conducere, ori chiar a
înalţilor funcţionari publici, ceea ce justifică pe deplin
38
preocuparea legiuitorului, dar şi a celorlalte autorităţi
competente ale statului de a reglementa şi supraveghea conduita
profesională a funcţionarilor publici, precum şi preocuparea
11 istituţiilor specializate de învăţământ de a contribui la
dobândirea de către viitorii funcţionari publici a unei conduite
profesionale adecvate, aspecte care prezintă o importanţă
deosebită din perspectiva temei lucrării de faţă.
1.3. Noţiunea funcţiei publice administrative
De regulă, autorii de drept administrativ au susţinut ideea
caracterului legal al funcţiei publice, actul de numire fiind un act
unilateral de voinţă, de drept public şi anume de drept
administrativ, nicidecum un contract de drept comun.
Funcţia publică a fost definită, în primul rând de literatura
dc specialitate, aceasta constituind o preocupare constantă a
doctrinei vechi şi actuale, dar a fost definită şi de Legea privind
Statutul funcţionarilor publici.
Astfel, în doctrina veche, profesorul Paul Negulescu^ 2
spunea că „funcţiunea publică este complexul de puteri şi
competenţe, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes
general, în vederea de a fi ocupată în chip temporar, de un titular
(sau mai mulţi), persoană fizică, care, exercitând puterile, în
limitele competenţei, urmăreşte realizarea scopului pentru care a
lost creată funcţiunea".
în doctrina contemporană, profesorul Alexandru Negoiţă 53
II arătat că „funcţia în cadrul organelor administraţiei publice
poate fi definită ca un ansamblu de atribuţii stabilite prin lege
sau prin actele juridice emise pe baza şi în executarea legii,
atribuţii pe care le îndeplineşte o persoană fizică angajată într-un
Paul N e g u l e s c u , op.cit., p . 5 3 1 .
5 2
^ A l e x a n d r u Negoiţă, op.cit, 1998, p. 9 5 .
39
organ al administraţiei publice şi care are abilitatea legală de a
îndeplini acele atribuţii ale administraţiei publice".
Profesorul Antonie Iorgovan înţelegea prin funcţia 54
publică o situaţie juridică a persoanei fizice - învestită, legal, cu
atribuţii în realizarea competenţei unei autorităţi publice - ce
constă în ansamblul drepturilor şi obligaţiilor care formează
conţinutul juridic complex dintre persoana juridică respectivă şi
organul care l-a învestit".
Pentru profesoara Rodica Narcisa Petrescu funcţia publică
reprezintă complexul drepturilor şi obligaţiilor de interes general
stabilite potrivit legii în scopul realizării competenţei unei
autorităţi publice, instituţii publice au regii autonome, de către
persoane legal învestite. ^ 5
De asemenea, pentru profesorul Valentin I. Prisăcaru,
funcţia publică este acea grupare de atribuţii, puteri şi
competenţe, stabilite potrivit legii, din cadrul unui serviciu
public, înfiinţat în scopul satisfacerii, în mod continuu şi
permanent, de către funcţionarii publici, numiţi sau aleşi în
aceste funcţii, a intereselor generale ale societăţii. 36
Definiţia legală a funcţiei publice este dată de art.2
alin.(l) din Legea nr.188/1999, republicată , potrivit căruia 57
„funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsa­
bilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării preroga­
tivelor de putere publică de către administraţia publică centrală,
administraţia publică locală şi autorităţile administrative
autonome".
A n t o n i e I o r g o v a n , op.cit., 2 0 0 1 , vol.I, p . 5 6 1 .
5 5
R o d i c a N a r c i s a Petrescu, Drept administrativ, Editura C o r d i a l L e x ,
Cluj N a p o c a , 2 0 0 1 , p . 4 1 3 .
V a l e n t i n I. Prisăcaru, Tratat de drept administrativ. Partea generală,
5 6
ed. a Il-a r e v ă z u t ă şi adăugită, Editura AU, B u c u r e ş t i , 1996, p. 160.
5 7
R e p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea 1, n r . 3 6 5 din
29 mai 2007.
40
Remarcăm faptul că definiţiile date de prof. Paul
Negulescu şi prof. Antonie Iorgovan au un grad de generalitate
i are le permite să fie aplicabile în cazul oricărei funcţii publice,
ui timp ce definiţiile date de prof. Alexandru Negoiţă,
prof. Rodica Narcisa Petrescu, prof. Valentin I. Prisăcaru şi
definiţia legală se referă doar la funcţia publică administrativă.
Am făcut această remarcă pentru a pune în evidenţă că
noţiunea de funcţie publică este susceptibilă de două sensuri:
- într-un sens larg, noţiunea de funcţie publică include
luncţia publică exercitată în cadrul oricărui organ al statului,
indiferent cărei puteri îi aparţine: legislativă, executiv-
.ulministrativă sau judecătorească;
- într-un sens restrâns, noţiunea de funcţie publică se
H'feră în mod exclusiv la funcţia publică administrativă.
Funcţia publică administrativă se exercită preponderent în
activitatea organelor administraţiei publice centrale şi locale, dar
IMKtte fi identificată şi în activitatea organelor legislative şi a
ţiganelor de justiţie în cazul realizării unor atribuţii executiv-
administrative legate de organizarea şi funcţionarea acestor
autorităţi publice.
1.4. Trăsăturile caracteristice ale funcţiei publice
Din analiza aspectelor sintetizate în abordările conceptului
de funcţie publică, prezentate mai sus, rezultă că trăsăturile
caracteristice ale acesteia sunt următoarele:
a) Funcţia publică este o situaţie juridică reglementată
legal, în sensul că atât drepturile cât şi obligaţiile care formează
conţinutul acesteia sunt prestabilite pe cale unilaterală, prin
norme juridice, de către organele administraţiei publice.
b) Funcţia publică reprezintă un ansamblu complex de
drepturi şi obligaţii conferite titularului ei, care capătă un
adevărat statut propriu şi participă la realizarea competenţei
organului administraţiei publice din care face parte.
41
 c) Funcţia publică are un caracter propriu, în sensul că
aparţine numai celui anume învestit în cadrul unui organ al
statului. Caracterul propriu al funcţiei publice nu împiedică
organele administraţiei publice să-şi realizeze competenţa prin
îndeplinirea unor funcţii identice sau similare de către mai multe
persoane, cu delimitarea materială a activităţii fiecăreia.
d) Funcţia publică are un caracter continuu în sensul că
existenţa drepturilor şi obligaţiilor care formează conţinutul său
durează atâta timp cât durează competenţa organului de stat pe
care funcţionarul public o realizează, fară intermitenţe.
e) Funcţia publică are un caracter obligatoriu în sensul
că exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care
formează conţinutul său nu reprezintă o facultate sau o
posibilitate la aprecierea titularului funcţiei, care este obligat să
intervină, din oficiu sau la cerere, potrivit competenţei sale.
f) Drepturile şi obligaţiile care formează conţinutul
funcţiei publice sunt exercitate în regim de putere publică.
Astfel, în cadrul unui organ al statului, în care există o
multitudine de funcţii, vor putea fi diferenţiate funcţiile publice
care sunt exercitate în regim de autoritate, de putere publică, de
funcţiile nepublice, care sunt exercitate la nivelul comparti­
mentelor funcţionale (secretariat, registratură, juridic, conta­
bilitate etc.). Aceste din urmă funcţii sunt exercitate în baza unor
contracte de muncă şi nu sunt legate de exerciţiul puterii
publice.
1.5. Principiile exercitării funcţiei publice (administrative)
Consacrarea legală a principiilor pe baza cărora se
realizează exercitarea funcţiei publice şi prezentarea acestora are
o deosebită importanţă deoarece o mare parte din drepturile şi
obligaţiile funcţionarilor publici se întemeiază pe aceste
principii, dar şi pe normele de conduită a acestora.
42
Astfel, art.3 din Legea nr.188/1999, republicată, enumera
in iiicipiile care stau la baza exercitării funcţiei publice:
a) principiul legalităţii funcţiei publice, potrivit căruia
noţiunea de funcţie publică este definită de lege, iar funcţiile
publice sunt prevăzute în anexa legii;
b) principiul imparţialităţii, în sensul că funcţia publică
v,i Irebui să fie exercitată fară părtinire faţă de toţi participanţii
li raporturile juridice de drept administrativ;
c) principiul obiectivitătii, în sensul că exercitarea
inucţiei publice trebuie făcută cu respectarea adevărului şi a
i >i o vederilor legale aplicabile în cauza aflată spre soluţionare;
d) principiul transparenţei, potrivit căruia exercitarea
Inucţiei publice implică furnizarea, către cetăţeni şi asociaţiile
Kj'iile constituite, a tuturor informaţiilor de interes public legate
di- procesul decizional, potrivit prevederilor generale ale Legii
i u . 5 2 / 2 0 0 3 privind transparenţa decizională în administraţia
publică ; 58
e) principiu] eficienţei şi eficacităţii, potrivit căruia
funcţia publică trebuie exercitată cu respectarea limitelor
bugetului alocat organului respectiv şi, totodată, cu urmărirea
celui mai bun rezultat social pentru cetăţean şi/sau colectivitate;
f) principiul responsabilităţii în conformitate cu legea,
iu sensul că funcţia publică trebuie exercitată în conformitate cu
prevederile legale, iar încălcarea acestora atrage răspunderea
blidarului funcţiei publice;
g) principiul orientării către cetăţean, în sensul că exer-
cilarea funcţiei publice trebuie să aibă ca scop satisfacerea drep­
turilor legale şi intereselor legitime ale membrilor colectivităţii;
h) principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice,
potrivit căruia titularii funcţiei publice nu pot fi eliberaţi sau
destituiţi decât în condiţiile legii;
Legea n r . 5 2 / 2 0 0 3 , publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea
l . n r . 7 0 din 3 februarie 2 0 0 3 .
43
 i) principiul subordonării ierarhice a titularului funcţiei
publice, care este obligat la executarea întocmai şi la timp a
tuturor dispoziţiilor legale ale superiorilor săi.
1.6. Clasificarea funcţiilor publice din administraţia publică
în literatura de specialitate , funcţiile publice în general
59
sunt clasificate după diverse criterii: al importanţei funcţiei, al
gradului de disciplină, al regimului juridic, după modul de
desemnare a titularilor, după nivelul studiilor cerute, după durata
de exercitare, după gradul de acces etc.
Economia cursului de faţă ne determină să ne referim doar
la clasificarea făcută de legislaţia în materie ® potrivit căreia, 6
funcţiile publice se clasifică, în primul rând, în funcţii publice
generale şi funcţii publice specifice.
Funcţiile publice generale sunt definite ca reprezentând
ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi
comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea
realizării competenţelor lor generale.
Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribu­
ţiilor şi responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi şi
instituţii publice, stabilite în vederea realizării competenţelor lor
specifice sau care necesită competenţe şi responsabilităţi spe­
cifice.
De asemenea, în raport cu nivelul studiilor necesare
ocupării lor, funcţiile publice se împart în trei clase:
- clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror
ocupare se cer studii universitare de licenţă absolvite cu
Ion P o p e s c u S l ă n i c e a n u , op.cit., p . 1 3 4 şi u r m .
A n t o n i e I o r g o v a n , op. cit, 2 0 0 1 , vol.I p . 5 6 7 şi u r m .
R o d i c a N a r c i s a Petrescu, op. cit, 2 0 0 1 , p . 4 2 1 .
6 0
L e g e a nr. 188/1999, republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i ,
Partea I, nr.365 din 29 m a i 2 0 0 7 .
44
diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite
cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
- clasa a O-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror
ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu
diplomă;
- clasa a IlI-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror
ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale,
llnatizate cu diplomă de bacalaureat.
în funcţie de criteriul teritorial al exercitării atribuţiilor
iitularului, funcţiile publice se împart în funcţii publice de stat,
Iii neţii publice teritoriale şi funcţii publice locale.
Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite şi
.ivizate, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de
specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în
cadrul autorităţilor administrative autonome.
Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite
şi avizate, potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului,
serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
organe ale administraţiei publice centrale din unităţile admi-
uistrativ-teritoriale.
Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite şi
avizate, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al unităţilor
administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice
subordonate acestora.
După nivelul atribuţiilor titularului, funcţiile publice se
împart în trei categorii:
- funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici;
- funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţio­
narilor publici de conducere;
- funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţio­
narilor publici de execuţie.
45
 Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade
profesionale:
a) superior, ca nivel maxim;
b) principal;
c) asistent;
d) debutant.
La rândul lor, fiecare din primele trei grade profesionale -
superior, principal şi asistent - include câte trei trepte de
salarizare: treapta 3, treapta 2 şi treapta 1, ca nivel maxim.
Trebuie menţionat că prevederile Statutului aprobat prin
Legea nr. 188/1999 se aplică doar funcţionarilor publici din
administraţia publică şi nu se aplică personalului contractual,
personalului salarial încadrat pe baza încrederii personale, la
cabinetul demnitarului, corpului magistraţilor, cadrelor didac­
tice, persoanelor numite sau alese în funcţii de demnitate
publică.
Secţiunea a 2-a
FUNCŢIONARII PUBLICI
2.1. Noţiunea de funcţionar public
în secţiunea precedentă, analizând funcţia publică, în raport
cu prerogativele care formează conţinutul funcţiei publice, am
identificat existenţa unor funcţii publice exercitate de deputaţi şi
senatori în cadrul autorităţilor legislative, a unor funcţii publice
exercitate de judecători şi procurori în cadrul autorităţilor
judecătoreşti, precum şi o categorie de funcţii publice care sunt
exercitate de funcţionarii publici din cadrul puterii executiv-
administrative.
Având în vedere ponderea majoră a funcţionarilor publici
administrativi, în ansamblul deţinătorilor, titularilor de funcţii
publice, precum şi faptul că Deontologia funcţiei publice se
studiază la specializarea de administraţie publică sau ştiinţe
46
administrative din cadrul facultăţilor juridice, am considerat
necesar să punem accent şi să ne referim în cadrul acestei
lucrări, în mod prioritar, la funcţionarii publici administrativi şi
la Codul de conduită a acestora, chiar dacă vom continua să
folosim doar terminologia consacrată de funcţionarii publici
pentru desemnarea acestei categorii de titulari de funcţii publice.
La fel ca şi noţiunea funcţiei publice, noţiunea de
funcţionar public a fost definită atât de literatura de specialitate,
rât şi de legislaţia în materie.
Astfel, prof. Anibal Teodorescu defineşte funcţionarul
61
public ca fiind „persoana care, în schimbul unei remuneraţiuni,
îndeplineşte sau colaborează în mod permanent la îndeplinirea
unui serviciu public depinzând de autoritatea administrativă a
siatului, judeţelor sau comunelor".
Prof. Alexandru Negoiţă , referindu-se la noţiunea funcţiei
62
publice, pe care o defineşte aşa cum am arătat mai sus, afirmă că
funcţionarul public este „persoana care îndeplineşte aceste
atribuţii" ale administraţiei publice, în baza unei abilitări legale.
Noţiunea de funcţionar public este definită de art.2 alin.(2)
din Legea nr.188/1999, republicată, ca fiind „persoana numită,
in condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică". Deci, potrivit
Slatutului, funcţionarul public este titularul unei funcţii publice,
aliată în statul de funcţii al unei autorităţi sau instituţii publice.
Deci, am putea spune că funcţionarul public este persoana
r a r e este învestită în mod legal, prin actul unilateral de voinţă al
unei autorităţi sau instituţii publice cu exercitarea pe un timp
limitat sau nedeterminat a unei funcţii publice în vederea
u-alizării competenţei autorităţii sau instituţiei din structura
căreia face parte funcţia respectivă.
6 1
Anibal T e o d o r e s c u , Tratat de drept administrativ, vol. 1, B u c u r e ş t i ,
l'»29, p. 2 6 1 .
6 2
Alexandrul N e g o i ţ ă , op.cit., 1998, p . 9 5 .
47
 Deci, aflându-se într-o situaţie legală, funcţionarului
public îi sunt stabilite coordonatele funcţiei sale prin lege, iar
atribuţiile ce îi sunt încredinţate sunt de ordin general, prevăzute
de lege, nu în interesul său, ci în interesul serviciului public,
astfel că situaţia juridică a funcţionarilor publici trebuie socotită
o situaţie juridică obiectivă şi, ca urmare, raportul dintre
funcţionar şi funcţia publică este un raport juridic obiectiv,
funcţionarul public exercitând o putere legală şi nu un drept
subiectiv. 63
Analizând definiţiile date de reglementările legale şi de
literatura de specialitate noţiunii de funcţionar public au fost
observate următoarele trăsături : 64
- funcţionar public nu poate fi decât o persoană fizică,
nu şi o persoană juridică, persoană care trebuie să fie cetăţean
român şi să aibă domiciliul în ţară;
- învestirea într-o funcţie publică se face cu respectarea
prevederilor legale, printr-un act de numire, de regulă precedat
de un concurs şi urmat de depunerea jurământului;
- persoana numită într-o funcţie publică trebuie să
desfăşoare o activitate continuă şi permanentă pe o durată
nedeterminată;
- funcţionarul public îndeplineşte atribuţiile funcţiei
publice în scopul realizării competenţei autorităţii publice din
care face parte funcţia;
pe întreaga perioadă a ocupării funcţiei publice,
funcţionarul are anumite drepturi şi obligaţii, expres prevăzute
de dispoziţiile legale în materie.
D a n a A p o s t o l Tofan, Drept administrativ, vol. I, Editura ATI Beck,
Bucureşti, 2003, p. 283.
6 4
l o a n A l e x a n d r u , Tratat de administraţie publică, Editura U n i v e r s u l
J u r i d i c , Bucureşti, 2 0 0 8 , p . 5 I 3 .
48
între funcţia publică şi funcţionarul public există
mmeroase legături, dar şi aspecte care le diferenţiază.
Astfel, funcţia publică este o situaţie juridică obiectivă şi
impersonală, reglementată de lege, ce există independent de
ttularul său, care se poate schimba în condiţiile legii.
Dar, nicio funcţie publică nu se poate manifesta în afara
unui titular care să fi fost învestit legal cu realizarea ei, cu
excepţia funcţiei publice exercitate prin delegare.
De asemenea, funcţionarul va exercita funcţia publică
numai în baza unei învestiri legale şi în limitele atribuţiilor
conferite.
învestirea şi exerciţiul funcţiei publice se fac, de regulă, pe
o perioadă nedeterminată, fară a fi exclusă, însă, posibilitatea
modificării sau încetării raportului de funcţie, a raportului de
serviciu.
Totodată, funcţionarul public va primi pentru activitatea
depusă un salariu, care reprezintă echivalentul bănesc al funcţiei
publice exercitate.
Funcţionarilor publici li se aplică reglementările cuprinse
în Legea privind Statutul funcţionarilor publici, nr. 188/1999,
republicată, adoptată ca lege organică, prin angajarea răspun­
derii Guvernului, în condiţiile art. 114 alin.(l) din Constituţie.
Terminologia folosită, anume aceea de Statul al
funcţionarilor publici, relevă faptul că această lege grupează
principalele probleme legate de situaţia juridică a funcţionarilor
publici şi include normele juridice aplicabile acestora în
raporturile de serviciu (raporturile de funcţie), care se realizează
in baza prevederilor Statutului, iar nu al unor contracte colective
sau individuale de muncă, specifice personalului contractual.
De menţionat că, potrivit art.5 alin.(l) din lege, pot
beneficia de statute speciale proprii, funcţionarii care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
b) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
49
 c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) serviciile diplomatice şi consulare;
e) autoritatea vamală;
f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative;
g) alte servicii publice stabilite prin lege.
Ca o consecinţă, aşa după cum vom vedea, există diferite
categorii de funcţionari publici care au coduri deontologice sau
coduri de conduită proprii, distincte de Codul de conduită a
funcţionarilor publici aflaţi sub regimul Statutului funcţionarilor
publici adoptat prin Legea nr. 188/1999.
2.2. Categorii de funcţionari publici
Potrivit aceleiaşi legi, o primă clasificare este aceea în
funcţionari publici debutanţi şi funcţionari publici definitivi.
Pot fi numite funcţionari publici debutanţi persoanele
care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice
de grad profesional debutant.
Pot fî numiţi funcţionari publici definitivi:
- funcţionarii publici debutanţi, care au efectuat
perioada de stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultatul
corespunzător la evaluare;
- persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici
prin concurs şi care au vechimea în specialitatea studiilor
necesare ocupării de minimum 12 luni, 8 luni şi, respectiv, 6
luni, în raport cu nivelul studiilor absolvite.
O altă clasificare a funcţionarilor publici este aceea în
înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de conducere şi
funcţionari publici de execuţie.
Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoa­
nele care sunt numite în una dintre următoarele funcţii publice:
- secretar general şi secretar general adjunct al
Guvernului;
50
- secretar general din ministere şi secretar general din
alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
- prefect;
- secretar general adjunct din ministere şi secretar
general adjunct din alte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale;
- subprefect;
- inspector guvernamental.
Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde
persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice:
- director general şi director general adjunct, din apa­
ratul autorităţilor administrative autonome, al ministerelor şi al
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice cen­
trale, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora;
- director şi director adjunct din aparatul autorităţilor
administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe
ale administraţiei publice centrale, precum şi în funcţiile publice
specifice asimilate acestora;
- secretara] unităţii administrativ-teritoriale;
- director executiv şi director executiv adjunct al
serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din
unităţile administrativ-teritoriale, în cadrul instituţiei prefectului,
în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice
locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, precum şi
în funcţiile specifice asimilate acestora;
- şef de serviciu, precum şi în funcţiile specifice asi­
milate acesteia;
- şef de birou, precum şi în funcţiile specifice asimilate
acesteia.
Din categoria funcţionarilor publici de conducere, face
parte şi arhitectul-şef, care deţine, potrivit anexei la Legea
nr.188/1999, republicată, o funcţie publică specifică.
51
 De menţionat că funcţionarii publici de conducere orga­
nizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile care
implică exercitarea prerogativelor de putere publică numai sub
autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unui
demnitar, după caz.
Categoria funcţionarilor publici de execuţie, care exerci­
tă o funcţie publică generală, se împarte în clase, astfel că:
- în clasa I sunt incluse persoanele numite în funcţii
publice generale de consilier, consilier juridic, auditor, expert,
inspector, precum şi în âincţiile specifice asimilate acestora;
- în clasa a Il-a se includ persoanele numite în funcţie
publică generală de referent de specialitate, precum şi în
funcţiile specifice asimilate acesteia;
- în clasa a IlI-a sunt incluse persoanele numite în
funcţia publică generală de referent, precum şi în funcţiile
specifice asimilate acesteia.
în ceea ce priveşte funcţionarii publici de execuţie,
potrivit anexei la Legea nr. 188/1999, republicată, aceştia sunt:
- consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector;
- referent de specialitate;
- referent.
Potrivit aceleiaşi anexe, funcţiile publice generale, altele
decât cele menţionate mai sus, se pot stabili cu avizul Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici.
în ceea ce priveşte funcţionarii publici de execuţie, care
potrivit anexei la Legea nr.188/1999, republicată, exercită o
funcţie publică specifică, aceştia sunt:
- inspector de concurenţă;
- inspector vamal;
- inspector de muncă;
- controlor delegat;
- expert în tehnologia informaţiilor şi a telecomunicaţiilor;
- comisar.
52
De asemenea, în categoria funcţionarilor publici de
i-seculie care deţin o funcţie publică specifică intră, potrivit
aceleiaşi anexe şi managerul public.
De menţionat că funcţii publice specifice, altele decât cele
la care ne-am referit mai sus, se pot stabili de autorităţile şi
instituţiile publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici.
In ceea ce priveşte categoria înalţilor funcţionari publici
mai trebuie menţionat că aceştia sunt numiţi după reguli stricte
de competenţă:
- guvernul numeşte secretarul general, secretarul
i'.cneral adjunct al Guvernului, prefecţii şi subprefecţii;
- pri mu l-ministru numeşte secretarii generali şi secre-
i.nii generali adjuncţi din ministere şi din celelalte organe ale
administraţiei publice centrale, precum şi inspectorii guverna­
mentali.
Numirea funcţionarilor de conducere şi a funcţionarilor de
f\ocuţie este reglementată în actele normative de organizare şi
funcţionare a fiecărui organ al administraţiei publice, regula
liiud că aceştia sunt numiţi de către şeful structurii respective,
personal sau prin delegarea acestei competenţe.
S e c ţ i u n e a a 3-a
CARIERA FUNCŢIONARILOR PUBLICI
3 . 1 . Principiile organizării şi dezvoltării carierei în
lunclia publică
Cariera funcţionarilor publici este formată din ansamblul
a (naţiilor juridice şi efectele produse în timpul evoluţiei
laponului de serviciu, de la naşterea acestuia şi până la încetarea
potrivit legii.
53
 Dezvoltarea carierei reprezintă evoluţia ansamblului situa­
ţiilor juridice şi efectelor produse, prin mobilitate, promovare
într-o funcţie publică superioară şi avansare în treptele de
salarizare, care intervin de la data naşterii raportului de serviciu
al funcţionarului public şi până în momentul încetării acestui
raport;
Dezvoltarea carierei în funcţia publică se realizează prin
următoarele modalităţi:
- mobilitate în funcţia publică;
- promovarea într-o funcţie publică superioară;
- avansarea în treptele de salarizare.
Evoluţia carierei funcţionarilor publici se află în strânsă,
legătură cu evoluţia conduitei lor profesionale. Mai mult, se
poate afirma că dezvoltarea carierei funcţionarilor publici este,
în ultimă instanţă, consecinţa conduitei lor profesionale, pentn
că o bună conduită profesională va atrage, în majoritatea
cazurilor, şi o evoluţie pozitivă a carierei în funcţia respectivă.
De asemenea, asumarea de către funcţionarii publici a une:
conduite profesionale în conformitate cu normele deontologice
este influenţată de modul de organizare şi gestionare a carierei
funcţionarilor publici de către autorităţile şi instituţiile publice
competente.
Astfel, respectarea cu rigoare, de către autorităţile ş
instituţiile publice competente, a condiţiilor legale şi a criteriiloi
profesionale, cu ocazia recrutării şi selectării funcţionarilo!
publici, precum şi cu ocazia evaluării, promovării în funcţii sai
avansării în trepte de salarizare a acestora, va favoriza adoptarea
şi cultivarea de către funcţionarii publici a unei conduit*
deontologice, precum şi crearea unui climat de încredere într-(
astfel de conduită.
Dimpotrivă, cultivarea favoritismului şi a nepotismului
precum şi nerespectarea de către autorităţile şi instituţiile publics
competente, a condiţiilor legale şi a criteriilor profesionale, ci
54
• '. a/.ia recrutării şi selectării, evaluării, promovării în funcţii sau
i\misării în trepte de salarizare a funcţionarilor publici, va
induce în rândul acestora un climat de neîncredere în valorile
iin>rale şi legale, ceea ce va atrage, în acelaşi timp, neîncrederea
in buna funcţionare a autorităţilor şi instituţiilor statului.
lată de ce am considerat necesar să facem o prezentare a
noţiunilor generale privind cariera funcţionarilor publici în
« "Irul lucrării de faţă.
Principiile care stau la baza organizării şi dezvoltării
i .11 icrei în funcţia publică sunt următoarele : 65
- principiul competenţei, potrivit căruia persoanele
• . i n - doresc să acceadă sau să promoveze într-o funcţie publică
inimic să deţină şi să confirme cunoştinţele şi aptitudinile
ucresare exercitării funcţiei publice respective;
- principiul competiţiei, potrivit căruia confirmarea
• inioştinţelor şi aptitudinilor necesare exercitării unei funcţii
publice se face prin concurs sau examen;
- principiul egalităţii de şanse, potrivit căruia se
i' cunoaşte vocaţia la carieră în funcţia publică oricărei persoane
• n e îndeplineşte condiţiile stabilite potrivit legii;
- principiul profesionalismului, potrivit căruia
• Micitarea funcţiei publice se face cu respectarea principiilor
l-icvăzute de lege;
- principiul motivării, potrivit căruia, în vederea
dezvoltării carierei, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia
-l identifice şi să aplice, în condiţiile legii, instrumente de
înnulare morală şi materială a funcţionarilor publici, precum şi
..î sprijine iniţiativele privind dezvoltarea profesională
individuală a acestora;
H . G . n r . 6 1 1 / 2 0 0 8 pentru a p r o b a r e a n o r m e l o r privind o r g a n i z a r e a şi
iV/voltarea carierei funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al
I'.-mâniei. Partea I, n r . 5 3 0 din 14 iulie 2 0 0 8 .
55
 - principiul transparenţei, potrivit căruia autorităţile
şi instituţiile publice au obligaţia de a pune la dispoziţie tuturor
celor interesaţi informaţiile de interes public referitoare la
carieră în funcţia publică.
3.2. Condiţiile de acces la funcţiile publice din
administraţia publică. Incompatibilităţi şi conflicte de interese.
Aşa cum am arătat mai sus, modalitatea prin care o
persoană poate deveni funcţionar public este numirea sa într-o
funcţie publică. Dar, pentru ca o persoană să poată fi numită
într-o funcţie publică trebuie să îndeplinească o serie de condiţii
generale referitoare la cetăţenie, domiciliu, capacitatea de
exerciţiu, starea sănătăţii, antecedente penale, precum şi o serie
de condiţii speciale, referitoare la vârstă, aptitudini, susţinerea
unui examen sau participarea la un concurs, efectuarea unui
stagiu de specialitate etc.
Condiţiile cerute unei persoane de art.54 din Legea'
nr.l88/1999, republicată, pentru ocuparea unei funcţii publice
sunt următoarele:
- are cetăţenie română şi domiciliul în România;
- cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
- are vârsta de minim 18 ani împliniţi;
- are capacitatea deplină de exerciţiu;
- are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publi­
ce pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical
de specialitate;
- îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege
pentru funcţia publică;
- îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea
funcţiei publice;
- nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei
infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau autorităţii, de^
serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea
56
Iiistiţiei, de fals, ori a unor fapte de corupţie sau a unei infrac-
II II ni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu
«•xercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a
intervenit reabilitarea;
- nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a
încetat contractul individual de muncă pentru motive discipli­
nare în ultimii 7 ani;
- nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel
cum este definită prin lege.
La aceste condiţii generale se adaugă condiţiile specifice
liecărei categorii de funcţionari publici şi, respectiv, fiecărei
III neţii publice.
în plus, pentru ocuparea şi exercitarea unei funcţii publice,
persoana nu trebuie să se afle în vreuna dintre incompatibilităţi le
•-numerate de art.94 din Legea nr.161/2003.
Respectarea interdicţiilor legale privind incompatibili tăţile
••\ conflictul de interese reprezintă aspecte esenţiale ale modului
d e realizare a conduitei funcţionarilor publici, iar adoptarea unei
i unduite conforme cu normele deontologice presupune întotdeauna
observarea cu atenţie şi respectarea cu stricteţe a reglementărilor
legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor şi conflictului
de interese.
Astfel, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu
orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum
,.i cu funcţiile de demnitate publică.
De asemenea, funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii
Vi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate,
d u p ă cum urmează:
a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;
b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în
• are funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în
condiţiile legii, pe durata numirii sale;
57
 c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori
în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în
cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată;
d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.
Este de menţionat faptul că, potrivit alin.(2') al aceluiaşi
articol, introdus prin Legea nr. 171/2004, nu se află în situaţie de
incompatibilitate, în sensul prevederilor alin.(2) lit.a) şi c),
funcţionarul public care este desemnat printr-un act
administrativ, emis în condiţiile legii, să reprezinte sau să
participe în calitate de reprezentant al autorităţii ori instituţiei
publice în cadrul unor organisme sau organe colective de
conducere constituite în temeiul actelor normative în vigoare.
Funcţionarii publici care, în exercitarea funcţiei publice, au
desfăşurat activităţi de monitorizare şi control cu privire la
societăţi comerciale sau alte unităţi cu scop lucrativ de natura
celor prevăzute la alin.(2) lit.c) nu pot sa-şi desfăşoare
activitatea şi nu pot acorda consultanţă de specialitate la aceste
societăţi timp de 3 ani după ieşirea din corpul funcţionarilor
publici.
Totodată, funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor
persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu
funcţia publică pe care o exercită.
Tot Legea nr. 161/2003 reglementează şi conflictul de
interese în care s-ar afla o persoană care exercită o funcţie
publică ce are un interes de natură patrimonială în realizarea
atribuţiilor sale de serviciu.
Astfel, potrivit art.79 alin.(l) din această lege, funcţionarul
public este în conflict de interese dacă se află în una dintre
următoarele situaţii:
a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să
participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi
juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
58
b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform
legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de
j-radul 1;
c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale
de gradul 1 pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în
exercitarea funcţiei publice.
3.3. Recrutarea funcţionarilor publici
Potrivit art.56 din Legea nr. 188/1999, republicată, ocu­
parea funcţiilor publice vacante se poate face prin promovare,
iiansfer, redistribuire, recrutare şi alte modalităţi prevăzute de lege.
Recrutarea este ansamblul proceselor şi procedurilor
aplicate de autorităţile şi instituţiile publice, conform competen­
ţelor prevăzute de lege în organizarea şi desfăşurarea concur­
surilor, destinate identificării şi atragerii de candidaţi în vederea
ocupării posturilor vacante sau, după caz, temporar vacante.
Recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor
publici se face, potrivit art. 57 din aceeaşi lege, prin concurs, în
limita funcţiilor publice vacante rezervate în acest scop prin
planul de ocupare a funcţiilor publice elaborat de Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici, pe baza propunerilor făcute
dc autorităţile şi instituţiile publice.
Concursurile de recrutare pentru funcţiile vacante din
autorităţile şi instituţiile publice centrale se organizează:
- pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici, de
eătre o comisie permanentă, independentă, formată din 7 mem­
bri numiţi prin decizie a primului-ministru;
- de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici,
pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere generale şi
specifice;
- de către autorităţi şi instituţii publice, cu avizul
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea
funcţiilor publice de execuţie generale şi specifice.
59
 Concursul de recrutare pentru funcţiile publice vacante din
autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică locală
este organizat, în condiţiile legii:
- de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru
funcţiile publice de conducere din domeniile privind protecţia
copilului, evidenţa informatizată a persoanei, audit public intern,
financiar-contabilitate, urbanism şi arhitectură, resurse umane,
integrare europeană, pentru secretarii unităţilor administrativ-
teritoriale, precum şi pentru funcţiile publice din domeniul
auditului public intern;
. - de către autorităţi şi instituţii publice, pentru ocupa­
rea funcţiilor publice vacante, altele decât cele enumerate mai
sus.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate delega
autorităţilor sau instituţiilor publice, în condiţiile legii, compe­
tenţa de a organiza concursuri de recrutare pentru ocuparea
funcţiilor publice de conducere generale şi specifice.
în vederea organizării şi desfăşurării concursurilor pentru
ocuparea funcţiilor publice şi pentru recrutarea funcţionarilor
publici se constituie comisii de concurs şi, respectiv, comisii de
soluţionare a contestaţiilor, prin act administrativ al şefului
autorităţii sau instituţiei publice organizatoare.
Comisia de concurs este un organ colegial special
constituit în vederea luării unei decizii, conform legii, asupra
rezultatelor desfăşurării procedurilor de recrutare şi selecţie,
precum şi de promovare a funcţionarilor publici.
Comisia de sol uţionare a contestaţiilor este un organ
colegial special constituit în vederea luării unei decizii, conform
legii, în urma solicitării primite din partea unuia sau mai multor
candidaţi la ocuparea unei funcţii publice, prin recrutare ori
promovare, asupra menţinerii sau, după caz, modificării
rezultatelor stabilite de comisia de concurs.
60
Concursul constă în 3 etape, după cum urmează:
- selectarea dosarelor de înscriere în raport de îndepli­
nirea condiţiilor legale şi specifice;
- proba scrisă, care constă în redactarea unei lucrări
\au rezolvarea unor teste grilă;
- interviul . 66
Rezultatul final al concursului poate fi contestat în termen
«Ic 5 zile de la afişare, la comisia de soluţionare a contestaţiilor,
• Ic către unul sau mai mulţi candidaţi interesaţi.
Soluţia comisiei de soluţionare a contestaţiilor poate fi
aincată la instanţa de contencios administrativ în condiţiile Legii
i n . 5 5 4 / 2 0 0 4 a contenciosului administrativ, cu modificările şi
completările ulterioare.
3.4. Numirea funcţionarilor publici. Funcţionarul
public debutant
După selectare, prin promovarea concursului organizat în
.«cest scop, funcţionarul public va fi învestit în funcţia publică
pentru care a candidat.
Numirea funcţionarilor publici se face prin actul adminis-
hativ emis de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
Aşa cum am arătat anterior, funcţionarii publici sunt debu­
tanţi sau definitivi.
Pot fi numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele
care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice
de grad profesional debutant.
Pot fi numiţi funcţionari publici definitivi:
a) funcţionarii publici debutanţi, care au efectuat perioada
tic stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultat corespunzător
la evaluare;
Pentru detalii asupra organizării, desfăşurării şi stabilirii rezultatului
• niicursului, a se v e d e a H . G . n r . 6 1 1 / 2 0 0 8 pentru a p r o b a r e a n o r m e l o r p r i v i n d
i>ii',;mizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, p u b l i c a t ă în
Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea 1, n r . 5 3 0 din 14 iulie 2 0 0 8 .
61
 b) persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin
concurs şi care au vechimea în specialitatea studiilor necesare
ocupării funcţiei publice, de minimum 12 luni, 8 luni şi,
respectiv, 6 luni, în funcţie de nivelul studiilor absolvite.
în cazul funcţionarilor publici debutanţi, evoluţia carierei
lor cunoaşte o primă etapă denumită perioadă de stagiu care,
potrivit art.60 alin.(l) din Legea nr.188/1999, republicată, are ca
obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea
atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea
practică şi cunoaşterea specificului activităţii, organizării şi
exigenţelor administraţiei publice.
Perioada de stagiu este etapa din cariera funcţionarului
public cuprinsă între data numirii ca funcţionar public debutant
şi data numirii ca funcţionar public definitiv şi este de 12 luni
pentru funcţionarii publici din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa
a Il-a şi 6 luni pentru cei din clasa a III-a, calculată de la data
numirii ca funcţionar public debutant.
Perioada de stagiu se desfăşoară pe baza unui program
aprobat de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, iar
activitatea funcţionarului public debutant se desfăşoară sub
îndrumarea unui funcţionar public definitiv, care va întocmi un
referat în vederea evaluării funcţionarului public debutant, la
terminarea perioadei de stagiu.
îndrumător este funcţionarul public definitiv desemnat de
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, de regulă din
cadrul compartimentului în cadrul căruia urmează a-şi desfăşura
activitatea funcţionarul public debutant, cu atribuţii în stabilirea
programului de desfăşurare a perioadei de stagiu şi în
coordonarea activităţii funcţionarului public debutant pe toată
perioada de stagiu.
îndrumătorul are ca atribuţii:
- să coordoneze activitatea funcţionarului public
debutant pe parcursul perioadei de stagiu;
62
- să sprijine funcţionarul public debutant în identi-
lu area celor mai bune modalităţi de rezolvare a lucrărilor repar-
11 /.ate acestuia;
- să supravegheze modul de îndeplinire a atribuţiilor
ilr serviciu de către funcţionarul public debutant;
- să propună conducătorului compartimentului cursu-
ii Ic de perfecţionare profesională la care trebuie să participe
luiicţionarul public debutant;
- să întocmească un referat în vederea evaluării
lniicţionarului public debutant, la finalizarea perioadei de stagiu.
Evaluarea activităţii funcţionarului public debutant constă
in aprecierea nivelului cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor
practice dobândite, necesare îndeplinirii atribuţiilor aferente unei
luncţii publice, a cunoaşterii specificului activităţii autorităţii
au instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea şi a
exigenţelor administraţiei publice în general.
Evaluarea activităţii funcţionarilor publici debutanţi se face
pe baza raportului de stagiu întocmit de funcţionarul public
debutant, a referatului întocmit de îndrumătorul acestuia, pre­
l u m şi a interviului de evaluare cu funcţionarul public debutant.
La terminarea perioadei de stagiu, funcţionarul public
debutant completează raportul de stagiu care cuprinde descrierea
.iilivităţii desfăşurate de funcţionarul public debutant pe
parcursul perioadei de stagiu, prin prezentarea atribuţiilor de
\crviciu, a modalităţilor de îndeplinire a acestora, precum şi
eventualele dificultăţi întâmpinate în timpul perioadei de stagiu.
Referatul îndrumătorului trebuie să cuprindă descrierea
activităţii desfăşurate de funcţionarul public debutant,
aptitudinile pe care le-a dovedit funcţionarul public debutant în
modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, conduita
lniicţionarului public debutant în timpul serviciului, precum şi
concluzii privind desfăşurarea perioadei de stagiu.
63
 Referatul, astfel întocmit, se înaintează conducătorului
compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul
public debutant, care se numeşte evaluator.
Deci, evaluator este persoana din cadrul autorităţii sau
instituţiei publice cu atribuţii de conducere a compartimentului
în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public
evaluat sau, după caz, care coordonează activitatea respectivului
funcţionar public.
Interviul de evaluare cu funcţionarul public debutant se
susţine, cu evaluatorul, anterior finalizării raportului de evaluare.
După realizarea interviului, evaluatorul va întocmi raportul
de evaluare notându-1 pe funcţionarul debutant pe baza
următoarelor criterii de evaluare:
- gradul de cunoaştere a reglementărilor specifice dome­
niului de activitate;
- gradul de cunoaştere a specificului şi a principiilor care |
guvernează administraţia publică şi a raporturilor administrative
din cadrul autorităţii sau instituţiei publice;
- capacitatea de îndeplinire a atribuţiilor;
- gradul de adaptabilitate şi flexibilitate în îndeplinirea]
atribuţiilor;
- aptitudinea de a distinge corect între caracteristicile,!
diverselor opţiuni în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi de ij
identifica cea mai bună variantă de acţiune;
- capacitatea de transmitere a ideilor, în scris şi verbal
fluenţă în scris, inclusiv capacitatea de a scrie clar şi concis;
- capacitatea de a lucra în echipă, respectiv capacitatea de]
a se integra într-o echipă, de a-şi aduce contribuţia prii
participare efectivă, de a sprijini activitatea echipei în realizare!
obiectivelor acesteia.
Fiecare criteriu de evaluare se notează de la 1 la 5, se fac^J
media aritmetică a notelor acordate pentru fiecare criteriu dţ
evaluare şi se obţine o notă finală în funcţie de care se acorc
calificativul de evaluare, care va fi „necorespunzător" dacă not£
64
Imală este între 1,00-3,00 sau va ft „corespunzător", dacă nota
inială este între 3,01-5,00.
In raportul de evaluare, evaluatorul formulează propunerea
plivind numirea funcţionarului public debutant într-o funcţie
imblică definitivă, în situaţia în care calificativul de evaluare
i-sie „corespunzător", sau formulează propunerea de eliberare
din funcţie, în condiţiile legii, în situaţia în care funcţionând
public debutant a obţinut calificativul „necorespunzător".
Funcţionarul public debutant nemulţumit de rezultatul
• -valuării poate contesta calificativul de evaluare, în termen de
• /ile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, la funcţionarul
public ierarhic superior evaluatorului.
Funcţionarul public debutant nemulţumit de modul de
"lnţionare a contestaţiei sale se poate adresa instanţei de
«oniencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare.
In baza propunerii formulate de evaluator, conducătorul
nilorităţii sau instituţiei publice va dispune, printr-un act admi-
nisirativ corespunzător, numirea în funcţia publică de asistent a
Imilionarului public debutant care a obţinut calificativul de
• \aluare „corespunzător".
Numirea în funcţia publică reprezintă un act de drept
.nlministrativ cu caracter unilateral şi individual, provenind de la
>> aducătorul autorităţii sau instituţiei publice, prin care o
l»-isoană este învestită cu exercitarea unei funcţii publice în
• adrul autorităţii sau instituţiei respective.
Actul administrativ de învestire are formă scrisă, având
diwrse denumiri în practica administrativă, precum ordin,
d' i/ie, dispoziţie etc., şi va trebui să conţină temeiul legal al
(
n u m i r i i , numele funcţionarului public, denumirea funcţiei
l'iildice, data de la care şi locul unde se exercită aceasta şi
drepturile salariale.
La intrarea în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul
piiUie depune jurământul de credinţă, în termen de 3 zile de la
65
emiterea actului de numire în funcţia publică definitivă, în faţa - să îl consulte pe îndrumător pentru realizarea lucrărilor
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, în prezenţa a n-partizate de conducătorul compartimentului;
doi martori, dintre care unul va fi şeful compartimentului în care - să participe la manifestări ştiinţifice şi profesionale, în
este numit, iar celălalt va fi un alt funcţionar public definitiv din * >dorea completării pregătirii profesionale;
cadrul autorităţii sau instituţiei respective. - să participe la formele de pregătire organizate pentru
Refuzul depunerii jurământului atrage revocarea actului de iiiucţionarii publici debutanţi;
numire în funcţie. - să îşi organizeze o evidenţă proprie a pregătirii
Având în vedere că perioada de stagiu are o importanţă pi * •lesionale pe care o efectuează potrivit programului de stagiu.
deosebită în evoluţia ulterioară a carierei unui funcţionar public
şi mai ales în dobândirea unei conduite profesionale corecte, 3.5. Evaluarea, promovarea şi avansarea funcţionarilor
considerăm necesar să amintim faptul că funcţionarul public publici
debutant are o serie de drepturi specifice, dar şi o serie de
în carieră, funcţionarul public beneficiază de dreptul de a
obligaţii specifice, în raport cu funcţionarii publici definitivi.
pumiova în funcţia publică şi de a avansa în treptele de
Astfel, funcţionarul public debutant are următoarele
.ilarizare, pe baza rezultatelor stabilite în urma evaluării
drepturi specifice:
performanţelor profesionale individuale care se realizează anual.
- să fie sprijinit şi îndrumat în îndeplinirea atribuţiilor de
Evaluarea performanţelor profesionale individuale repre-
serviciu pe parcursul perioadei de stagiu;
-nilă ansamblul proceselor şi procedurilor implementate anual,
- să i se stabilească atribuţii de serviciu al căror nivel de
pun aplicarea criteriilor de performanţă la gradul de îndeplinire
dificultate şi complexitate să crească gradual pe parcursul
,i obiectivelor profesionale individuale, stabilite în baza
perioadei de stagiu;
atribuţiilor prevăzute în fişa postului.
- să i se asigure timpul necesar pregătirii individuale, în
Potrivit art.69 din Legea nr.188/1999, republicată,
scopul dobândirii cunoştinţelor teoretice a deprinderilor practice
< va luarea performanţelor profesionale individuale ale funcţio­
necesare exercitării unei funcţii publice şi să participe la formele
narilor publici se face anual iar calificativele obţinute sunt avute
de pregătire profesională organizate pentru funcţionarii publici
in vedere la:
debutanţi;
- avansarea în treptele de salarizare;
- să i se asigure, prin grija autorităţii sau instituţiei publice,
- promovarea într-o funcţie publică superioară;
accesul la sursele de informare utile perfecţionării sale;
- eliberarea din funcţia publică;
- să participe la formele de pregătire organizate pentru
Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale
funcţionarii publici debutanţi.
huicţionarilor publici se face în conformitate cu normele privind
De asemenea, funcţionarul public debutant are următoarele
i>ii>anizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici,
îndatoriri specifice:
aprobate prin H.G. nr.611/2008, evaluarea având ca scop un
- să îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi să
i o r p profesionist de funcţionari publici şi, totodată, stabilirea
îşi însuşească deprinderile practice necesare exercitării unei
n u l i i cadrul general pentru:
funcţii publice;
66 67
 - corelarea obiectivă dintre activitatea funcţionarului
public şi cerinţele funcţiei publice;
- aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale indivi­
duale ale funcţionarilor publici, prin compararea gradului de
îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele
obţinute în mod efectiv;
- asigurarea unui sistem motivational, prin recompensarea
funcţionarilor publici care au obţinut rezultate deosebite, care sa
determine creşterea performanţelor profesionale individuale;
- identificarea necesităţilor de instruire a funcţionarilor
publici pentru îmbunătăţirea rezultatelor activităţii desfăşurate în
scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.
Evaluarea performanţelor profesionale individuale se
realizează de către un evaluator care poate fi, după caz:
- funcţionarul public de conducere care coordonează
compartimentul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea
funcţionarul public de execuţie sau care coordonează activitatea
acestuia;
- funcţionarul public de conducere ierarhic superior
potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei
publice, pentru funcţionarul public de conducere;
- înaltul funcţionar public, pentru funcţionarii publici de
conducere din subordine sau pentru funcţionarii publici de
execuţie, atunci când aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul
unor compartimente care nu sunt coordonate de un funcţionar
public de conducere, cu excepţia cazului în care există un raport
direct de subordonare cu demnitarul;
- primarul^ pe baza propunerii consiliului local, pentru
secretarul comunei, oraşului şi al subdiviziunii administrativ-
teritoriale a municipiilor;
- demnitarul, pentru funcţionarii publici care sunt în
subordînea directă a acestuia.
68
Procedura de evaluare se realizează în trei etape:
- completarea raportului de evaluare de către evalua­
tor, după analizarea îndeplinirii obiectivelor individuale şi nota­
u-a criteriilor de performanţă, stabilirea calificativului final şi
- onsemnarea rezultatelor deosebite şi a observaţiilor relevante;
- interviul, care se realizează ca un schimb de infor­
m a ţ i i între evaluator şi funcţionarul public, în cadrul căruia se
Mununică rezultatul evaluării şi calificativul final, iar
luiicţionarul public semnează raportul de evaluare;
- contrasemnarea raportului de evaluare de către
luiicţionarul public ierarhic superior evaluatorului, care poate
' on firma sau modifica raportul de evaluare.
Funcţionarul public nemulţumit de rezultatul evaluării
poate să îl conteste la conducătorul autorităţii sau instituţiei
publice. Contestaţia se formulează în termen de 5 zile calenda-
ustice de la luarea la cunoştinţă de către funcţionarul public
t-valuat a calificativului acordat şi se soluţionează în termen de
I s zile de la data expirării termenului de depunere a contestaţiei,
iar rezultatul contestaţiei se comunică funcţionarului public în
icrmen de 5 zile calendaristice de la soluţionarea contestaţiei.
Funcţionarul public nemulţumit de modul de rezolvare a
contestaţiei se poate adresa instanţei de contencios administrativ
in condiţiile Legii nr.554/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
De menţionat că instanţa de contencios administrativ este
competentă să verifice doar respectarea prevederilor legale şi
metodologice privind evaluarea şi soluţionarea contestaţiei
funcţionarului public, dar nu va putea să se substituie organului
competent şi să procedeze la reevaluarea proprie a perfor­
manţelor profesionale individuale ale funcţionarului public
nemulţumit.
69
 Promovarea în funcţie a funcţionarilor publici consti­
tuie modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei
funcţii publice de nivel superior celei deţinute, ca urmare a
îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi a promovării
concursului sau examenului organizat în vederea promovării.
Promovarea reprezintă modalitatea de dezvoltare a carierei
funcţionarilor publici prin ocuparea, în condiţiile legii, a unei:
- funcţii publice cu grad profesional superior celui deţinut
anterior promovării;
- funcţii publice dintr-o clasă superioară, ca urmare a
obţinerii unei diplome de nivel superior şi promovării exame­
nului sau concursului organizat în acest sens;
- funcţii publice de conducere ca urmare a promovării
examenului sau concursului organizat în acest sens.
Promovarea poate fi definitivă, când funcţia publică
superioară se ocupă prin concurs sau examen şi poate fi tempo­
rară, când se ocupă prin delegare pe o perioadă determinată, în
condiţiile legii.
Funcţionarii publici pot promova într-un grad profesional
superior pe bază de examen sau concurs, în limita funcţiilor
publice rezervate promovării din planul de ocupare a funcţiilor
publice şi în limita fondurilor bugetare, care se organizează
anual, până la data de 15 august a fiecărui an, de către
autoritatea sau instituţia publică în al cărei stat de funcţii se află
funcţiile publice.
Potrivit art.65 alin.(2) din Legea nr.188/1999, republicată,
pentru a participa la examenul de promovare în gradul
profesional imediat superior celui deţinut, funcţionarul public
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- să aibă cel puţin 4 ani vechime în gradul profesional ai
funcţiei publice din care promovează;
- să aibă cel puţin 2 ani vechime în treapta de salarizare
din care avansează;
70
- să fi obţinut cel puţin calificativul „bine' la evaluarea 1
performanţelor individuale în ultimii 2 ani;
- să nu aibă în cazierul administrativ o sancţiune
disciplinară neradiată în condiţiile acestei legi.
Promovarea într-o funcţie publică de conducere se poate
lealiza numai pe bază de examen sau de concurs şi numai pe o
iinicţie publică de conducere vacantă.
Potrivit art.66 din Legea nr.188/1999, republicată, pentru a
participa la concursul de promovare într-o funcţie publică de
• onducere, funcţionarii publici trebuie să îndeplinească
• uniulativ următoarele condiţii:
- să fie absolvenţi de masterat sau de studii postuniver-
.Mare în domeniul administraţiei publice, management sau în
•pccialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;
- să fie numiţi într-o funcţie publică din clasa I;
- să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa
postului;
- să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (6);
- să nu aibă în cazierul administrativ o sancţiune disci­
plinară neradiată în condiţiile acestei legi.
Promovarea în clasă a funcţionarilor publici se realizează
pc bază de examen la care pot participa funcţionarii publici
încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, care au
absolvit o formă de învăţământ superior de lungă sau de scurtă
durată în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, iar
examenul se organizează de autoritatea sau instituţia publică
icspectivă.
Sistemul de promovare rapidă în funcţia publică a fost
111 trodus p r i n Legea nr.251 /2006 ', d e care pot beneficia:
6
L e g e a n r . 2 5 1 / 2 0 0 6 pentru modificarea şi c o m p l e t a r e a Legii
nr.188/1999 a fost p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I,
I U . 5 7 4 din 4 iulie 2 0 0 6 .
71
 - persoanele care au absolvit programe organizate, în con­
diţiile legii, pentru obţinerea statutului de manager public;
- funcţionarii publici care au promovat concursul
prevăzut la art. 65 alin. (3);
- funcţionarii publici care îndeplinesc cumulativ urmă­
toarele condiţii:
a) au cel puţin 1 an vechime în gradul profesional al
funcţiei publice din care promovează;
b) au obţinut calificativul „foarte bine" la evaluarea
performanţelor profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sancţiune disciplinară
neradiată în condiţiile prezentei legi;
d) au urmat cel puţin o formă de perfecţionare
profesională în ultimul an.
Potrivit art.70 alin.(3) din Legea nr. 188/1999, republicată,
concursul pentru promovarea rapidă prevăzut la art. 65 alin. (3)
se organizează anual, de către Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici, în limita numărului de funcţii publice
rezervate promovării rapide, pe baza unui regulament emis de
către această agenţie.
Avansarea în trepte de salarizare reprezintă un alt
eveniment care, potrivit art.63 din Legea nr. 188/1999, republi­
cată, poate surveni în evoluţia carierei funcţionarului public.
La fel ca şi în cazul promovării în clasă şi a promovării în
grade profesionale, nici avansarea în trepte de salarizare nu este
condiţionată de existenţa unui post vacant, urmând să se
realizeze în condiţiile legii privind sistemul unitar de salarizare a
funcţionarilor publici.
Mobilitatea funcţionarilor publici implică evenimente
care pot surveni în cariera funcţionarilor publici, cu importante
consecinţe juridice în evoluţia acesteia.
Potrivit reglementărilor actuale, distingem între mobili­
tatea generală a funcţionarilor publici şi mobilitatea înalţilor
funcţionari publici.
72
Astfel, autorităţile şi instituţiile publice pot asigura instru-
i u. iitele de dezvoltare a carierei funcţionarilor publici prin
mobilitate pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică.
Mobilitatea funcţionarilor publici din cadrul unei autorităţi
ni instituţii publice se realizează, în principal, în vederea asigu-
t ani:
- protecţiei funcţionarilor publici din sectoarele vulne-
iii'ile la corupţie, prin exercitarea periodică a unor atribuţii
• lili-rite ori prin utilizarea mutării temporare în cadrul unui alt
ipartiment al autorităţii sau instituţiei publice;
- dezvoltării cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor
funcţionarilor publici prin realizarea unor stagii practice în
• u l i u l altor autorităţi sau instituţii publice, în condiţiile legii, ori
I utilizarea mutării temporare în cadrul unui alt compartiment
il autorităţii sau instituţiei publice.
In mod general, potrivit art.87 din Legea nr.188/1999,
n publicată, mobilitatea în cadrul corpului funcţionarilor publici
.i' realizează prin modificarea raporturilor de serviciu, fie pentru
• -heientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice, fie în
i i i i c i e s public, fie în interesul funcţionarului public, pentru
• K /.voltarea carierei în funcţia publică, aspecte la care ne-am
u l c i i t în lucrări anterioare în care am abordat teme privind
funcţia publică şi funcţionarii publici. 68
Mobilitatea înalţilor funcţionari publici este
n i'.lcmentată prin H.G. nr. 341/2007privind intrarea în categoria
înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobili-
lau-a înalţilor funcţionari publici.
Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează în
< alegoria înalţilor funcţionari publici prin modificarea
i.i| unturilor de serviciu pentru efîcientizarea activităţii
E m a n u e l Albu(coorckmator), op.cit., 2 0 0 8 , p . 2 2 8 - 2 7 8 .
6 8
E m a n u e l Albii, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Partea I,
I diiiira f u n d a ţ i e i România de Mâine, B u c u r e ş t i , 2 0 0 5 , p . 2 6 9 - 3 2 3 .
73
autorităţilor şi instituţiilor publice, în interes public sau în
interesul funcţionarului public.
Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează cu
respectarea principiilor privind legalitatea, imparţialitatea,
obiectivitatea şi transparenţa şi poate fi dispusă numai în condi­
ţiile legii, în scopul şi limitele expres prevăzute de lege, sub
sancţiunea nulităţii acestei măsuri, care poate fi invocată în faţa
instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile
Legii nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
înalţii funcţionari publici prezintă disponibilitate la numi­
rile în funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici, prin mobilitate, în condiţiile Legii nr. 188/1999,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Mobilitatea pentru eficientizarea activităţii autorităţilor si
instituţiilor publice se dispune atunci când există o funcţie
publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici
vacantă sau temporar vacantă, în cazuri excepţionale, care
necesită coordonarea unor situaţii complexe de natura celor care
intră în atribuţiile înalţilor funcţionari publici şi atunci când este
necesară coordonarea unor activităţi de către un înalt funcţionar
public cu o anumită calificare, specializare şi experienţă.
Mobilitatea în interes public se dispune pentru realizarea
unui interes care vizează satisfacerea nevoilor comunitare sau
realizarea competenţei autorităţilor şi instituţiilor publice şi
atunci când este necesară coordonarea la nivel central, regional,
teritorial sau local a unor proiecte, programe sau activităţi.
Mobilitatea în interesul funcţionarului public poate fi
aprobată de persoana care are competenţa numirii în funcţia
publică, la cererea înaltului funcţionar public, formulată în scris
şi motivat, pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică.
Mobilitatea pentru eficientizarea activităţii autorităţilor si
instituţiilor publice se dispune:
74
- prin hotărâre a Guvernului, pentru funcţiile publice de
' notar general al Guvernului şi secretar general adjunct al
< -iivcrnului;
- prin decizie a primului-ministru, la solicitarea motivată a
• •-lulucătorului autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de
iimcţii se regăseşte funcţia publică respectivă, pentru funcţiile
publice de secretar general şi secretar general adjunct;
- prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a
listrului internelor şi administraţiei publice, pentru funcţiile
publice de prefect si subprefect; 69
• prin decizie a primului-ministru, pentru funcţiile publice
<!•• inspector guvernamental.
Mobilitatea în interes public se poate dispune în mod
individual, prin act administrativ al persoanei care are
< unipetenţa de numire sau pe baza unui plan de mobilitate
ipiobat prin hotărâre a Guvernului.
Mobilitatea în interesul funcţionarului public poate fî
n.ili/ată numai în cazul în care cererea înaltului funcţionar
public se face pentru o funcţie publică corespunzătoare
• alegoriei înalţilor funcţionari publici vacantă sau temporar
'. K antă, pentru care îndeplineşte condiţiile stabilite.
1
Prin D e c i z i a n r . 4 3 7 5 din 27 n o i e m b r i e 2 0 0 8 , pronunţată de Secţia de
> Hiiieitcios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost
> iiMliimatâ soluţia de anulare a Deciziei nr.208 din 1 a u g u s t 2 0 0 7 e m i s ă de
r u m u l M i n i s t r u al G u v e r n u l u i R o m â n i e i prin care se decisese mobilitatea
imm înalt funcţionar public, din funcţia de prefect în funcţia de inspector
1'iivi.Tnamental. în m o t i v a r e a soluţiei, Instanţa S u p r e m ă a reţinut, în esenţă şi
IM principal, că primul-ministru a emis decizia respectivă cu depăşirea
• oinpetenţei sale legale, d e o a r e c e , potrivit art, 19 a l i n . ( l ) din L e g e a
ut I S 8 / 1 9 9 9 , republicată, numirea, modificarea, suspendarea sau încetarea
i M i l u i t u r i l o r de serviciu, p r e c u m şi s a n c ţ i o n a r e a disciplinară, în cazul
pi'-li'clului ca înalt funcţionar p u b l i c , se fac de către G u v e r n . ( n e p u b l i c a t ă ) .
75

Secţiunea a 4-a
RAPORTUL JURIDIC DE SERVICIU
AL FUNCŢIONARILOR PUBLICI
4.1. Conduita funcţionarilor publici şi raportul de serviciu
Conduita profesională a funcţionarilor publici se află într-o
legătură foarte strânsă cu raporturile de serviciu ale acestora,
normele de conduită profesională venind în continuarea şi
completarea drepturilor şi obligaţiilor care formează conţinutul
unui astfel de raport juridic.
De altfel, întreaga conduită profesională a unui funcţionar
public este determinată de drepturile şi obligaţiile legale ale'
acestuia care formează conţinutul raportului juridic în cadrul i
căruia îşi va exercita funcţia publică cu care a fost învestit legal,
astfel încât conduita sa profesională va fi consecinţa drepturilor]
şi îndatoririlor sale legale.
De aceea, mai înainte de a prezenta şi analiza normele del
conduită profesională care au fost stabilite prin Codul del
conduită a funcţionarilor publici, considerăm necesară!
prezentarea şi analizarea conţinutului raportului juridic del
serviciu în cadrul căruia orice funcţionar public îşi exercit
funcţia în care a fost numit.
Această prezentare se impune şi ca urmare a legăturii carej
există între natura conduitei profesionale a funcţionarilor publici!
şi regimul juridic al raportului de serviciu, care este un regim de,]
drept public şi anume de drept administrativ, spre deosebire de
un raport juridic de muncă obişnuit care are un regim juridic d<
drept comun şi anume de dreptul muncii, de unde rezull
poziţiile diferite pe care se află funcţionarii publici faţă d*
ceilalţi salariaţi.
Astfel, în cazul funcţionarului public, subiect al unui rapoi
juridic de drept public, caracterizat prin inegalitatea juridică
76
pairilor (instituţie publică - persoană fizică), ne aflăm în faţa
u n o r relaţii de autoritate.
în cazul salariatului, aflat într-un raport juridic de muncă
nu heiat între angajat şi angajator, care este guvernat de normele
ilu'ptului comun şi anume de dreptul muncii, părţile se află pe
i>o/iţii de egalitate juridică.
Deosebiri de regim juridic aplicabil sunt şi în privinţa
.'încetului şi conţinutului raporturilor juridice.
Astfel, obiectul raportului juridic de serviciu vizează
• \crcitarea de către funcţionarul public, în numele autorităţii sau
nisittuţiei publice, a unei părţi din drepturile şi obligaţiile care
niirâ în conţinutul competenţei autorităţii sau instituţiei
n-spective, ceea ce face ca funcţionarul public să acţioneze în
u ;-im de putere publică pentru realizarea atribuţiilor şi sarcinilor
..ile de serviciu.
Pe de altă parte, obiectul raportului juridic de muncă
u/cază realizarea unor prestaţii de către angajat în beneficiul
angajatorului pentru care angajatul primeşte un salariu
i itrespunzător cantităţii, calităţii şi importanţei muncii depuse.
în ceea ce priveşte conţinutul raportului de funcţie publică,
.n-csta este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce
n-vin părţilor, riguros stabilite prin Legea nr.188/1999 privind
M a tutui funcţionarilor publici şi de la care nu se poate deroga,
|M- când în conţinutul raportului juridic de muncă părţile sunt
libere să stabilească drepturi şi obligaţii pe baza acordului de
v o i n ţ ă , cu respectarea doar a normelor imperative prevăzute de
Ici'.e.
Raportul juridic de serviciu îşi are izvorul în actul
administrativ de numire, care este un act administrativ de
autoritate cu caracter unilateral, pe când raportul juridic de
muncă îşi are izvorul în contractul individual de muncă, act
;|K'cific dreptului muncii, fiind un act juridic bilateral de natură
i oiitractuală.
77
 4.2. Drepturile funcţionarilor publici
Drepturile recunoscute de lege în favoarea funcţionarilor
publici constituie, totodată, elemente importante care conturează
conduita profesională a acestora, precum şi conduita lor privată
şi socială.
Drepturile pe care funcţionarii publici le au corelativ cu
obligaţiile autorităţii sau instituţiei publice la care îşi exercită
funcţia publică în care au fost numiţi sunt enumerate la art.27 -
42 din Statut.
Dreptul la opinie este o particularizare a libertăţii
constituţionale de conştiinţă şi de exprimare, în virtutea căruia
este interzisă orice discriminare pe criterii politice, de aparte­
nenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare
sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă
asemenea natură.
Dreptul de a nu fi discriminat în raport cu ceilalţi
funcţionari publici pe criterii politice, de apartenenţă sindicală,
convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare
materială, origine socială sau de orice alta natură.
Dreptul funcţionarului public de a fi informat cu privire
la deciziile care se iau în aplicarea statutului şi care îl vizează în
mod direct, autoritatea sau instituţia publică fiind obligată să-i
comunice funcţionarului public toate actele administrative care
se referă la situaţia sa profesională şi juridică.
Dreptul de asociere sindicală este garantat, în principiu,
tuturor funcţionarilor publici. Fac excepţie înalţii funcţionari
publici, funcţionarii publici de conducere, precum şi acele
categorii de funcţionari publici cărora, datorită specificului
activităţii (apărare naţionale, siguranţă naţională, ordine
publică), le este interzis acest drept prin statutele lor speciale.
Astfel, în situaţia în care înalţii funcţionari publici sau
funcţionarii publici de conducere sunt aleşi în organele de
conducere ale organizaţiilor sindicale, aceştia au obligaţia ca în
78
i.-nnen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale
..n'.anizaţiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele doua
Inncţii. în cazul în care funcţionarul public optează pentru desta-
.marea activităţii în funcţia de conducere în organizaţiile
.indicate, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o
p a ioadă egală cu cea a mandatului în funcţia de conducere din
mp.anizaţia sindicală.
Dreptul de asociere profesională este garantat tuturor
linieţionariloT publici, care se pot asocia în organizaţii profe-
.lonale sau în alte organizaţii având ca scop reprezentarea
mk-reselor proprii, promovarea pregătirii profesionale şi
jtinicjarea statutului lor.
Dreptul la grevă este recunoscut funcţionarilor publici şi
poale fi exercitat în condiţiile Legii nr. 168/1999 privind
- olulionarea conflictelor de muncă , care la art.6 enumera cate-
70
r.niile de personal excluse de la exerciţiul acestui drept:
l »t (K-urorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării
! lalionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al
mulaţilor din subordinea acestora, personalul Serviciului Român
iii- Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de
ii-lecomunicaţii Speciale, personalul militar din Ministerul
iir.liliei, precum şi din unităţile aflate în subordinea acestuia.
De menţionat, totuşi, că funcţionarii publici care se află în
i-u-vâ nu beneficiază de salariu şi alte drepturi salariate pe durata
rirvei.
Dreptul la salariul pe care funcţionarul public îl primeşte
pi-ntru activitatea desfăşurată, salariul fiind compus din salariul
• li* bază, sporuri, premii şi alte drepturi salariate prevăzute, de
u-i'.iilă, într-o ordonanţă de urgenţă anuală care reglementează
ilu-plurile salariate şi alte drepturi ale funcţionarilor publici
p i - M i r u anul în curs sau pentru anul următor.
7 0
Legea nr. 168/1999, publicată îu Monitorul Oficial al R o m â n i e i ,
l'.n lea 1, nr.582 din 29 n o i e m b r i e 1999.
79
 Dreptul Ia uniformă gratuită al funcţionarilor publici
obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului, precum
militarii, poliţiştii, vameşii etc.
Dreptul la protecţie socială, recunoscut în favoarea
funcţionarilor publici include:
- dreptul la durata legală de lucru, care este de regulă de
8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, cu posibilitatea plăţii
orelor suplimentare lucrate din dispoziţia conducătorului
autorităţii sau instituţiei peste durata normală a timpului de lucru
sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare;
- dreptul de acordare a concediului de odihnă, de plată a
concediilor medicale, de maternitate, de îngrijire a copilului sau
de alte concedii. De menţionat că, funcţionarul public are
dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu
salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se
impozitează separat. De asemenea, ca un corolar al acestor
drepturi, în perioada concediilor de boală, a concediilor de
maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor,
raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât
din iniţiativa funcţionarului public în cauză:
- dreptul de a beneficia de condiţii normale de muncă şi de
igienă la locul de muncă, autorităţile şi instituţiile publice având
obligaţia să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi.
psihică;
- dreptul de a beneficia de asistenţă medicală, proteze şi
medicamente în condiţiile legii;
- dreptul de a beneficia de pensii şi de celelalte drepturi de
asigurări sociale, potrivi legii;
- de asemenea, în caz de deces al funcţionarului public,
membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de
urmaş, primesc pe o perioada de 3 luni echivalentul salariului de
bază din ultima lună de activitate a funcţionarului public
decedat.
80
Dreptul funcţionarilor publici de a fi aleşi sau numiţi
mir-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile legii, cu
menţiunea că înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de
. imducere pot candida pentru funcţii de demnitate publică sau
pd fi numiţi în funcţii de demnitate publică numai după
im darea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.
Dreptul funcţionarilor publici de a beneficia de
i M o l c c ţ i a legii în exercitarea atribuţiilor, autoritatea sau
iii'.iituţia publică fiind obligată să asigure protecţia acestora
împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-
,ii putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau în legătură
• ii aceasta.
De asemenea, Guvernul este obligat ca, la propunerea
V.enţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici să stabilească prin
i< ie normative măsuri speciale de protecţie pentru funcţionarii
publici cu atribuţii de control şi inspecţie, executare silită a
ueanţelor bugetare, precum şi pentru alte categorii de
limcţionari publici care desfăşoară activităţi cu grad ridicat de
i isc profesional.
Dreptul funcţionarului public de a fi despăgubit de
auioritatea sau instituţia publică din culpa căreia a suferit un
piejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Dreptul şi obligaţia funcţionarului public de a-şi
îmbunătăţi continuu abilităţile şi pregătirea profesională şi
de a participa la forme de perfecţionare profesională organizate
la iniţiativa sau în interesul autorităţii sau instituţiei publice, care
r i d c obligată să-i asigure drepturile salariale pentru perioada
icspectivă.
4 . 3 . îndatoririle funcţionarilor publici
Dacă drepturile recunoscute de lege în favoarea
111 ucţionarilor publici constituie elemente importante care
conturează conduita profesională a acestora, obligaţiile
81
prevăzute de lege în sarcina lor reprezintă adevărate borne care
conturează şi delimitează în mod esenţial conduita lor profe­
sională, în funcţie de care este exercitată funcţia publică şi sunt
realizate relaţiile cu particularii, persoane fizice şi juridice, cu
care intră în contact, dar şi relaţiile cu colegii sau cu şefii
ierarhici.
îndatoririle, pe care funcţionarii publici le au, sunt
enumerate la a r t . 4 3 - 49 din Statut:
- obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile şi sarcinile de
serviciu cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu
legea;
- obligaţia să se abţină de la orice fapte care ar putea
aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului
Corpului funcţionarilor publici;
- obligaţia funcţionarilor publici de conducere de a
sprijini propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din
subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau
instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a
calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor;
- obligaţia de a respecta normele de conduită profe­
sională şi civică, prevăzute de lege, în relaţiile de serviciu;
- obligaţia de a nu ocupa funcţii de conducere în struc*
turile sau organele de conducere ale partidelor sau
organizaţiilor politice sau ale fundaţiilor ori asociaţiilor cars
funcţionează pe lângă partidele politice;
- obligaţia înalţilor funcţionari publici de a nu 0 mem­
bri ai partidelor sau organizaţiilor politice sau ai fundaţiilor ori
asociaţiilor care funcţionează pe lângă acestea; ;••
- obligaţia tuturor funcţionarilor publici ca, în exer­
citarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea
sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor
politice şi să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo
organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca ş
partidelor politice;
82
- obligaţia de a răspunde, potrivit legii, de îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu ce le revin din funcţia publică pe care o
ilrlin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate;
- obligaţia de a se conforma dispoziţiilor primite de la
•.uperiorii ierarhici, având, însă, dreptul să refuze, în scris şi
motivat, dispoziţiile pe care le consideră nelegale, cu obligaţia
di' a-1 informa pe superiorul ierarhic celui care i-a dat dispoziţia
H-spectivă. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris,
iiincţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului
in care aceasta este vădit ilegală, funcţionarul public având
îndatorirea să-1 înştiinţeze pe superiorul ierarhic celui care i-a
dai dispoziţia respectivă.
- obligaţia de a păstra secretul de stat, secretul de ser-
vidu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele,
documentele şi informaţiile de care iau cunoştinţă în exercitarea
iii ibuţiilor de serviciu, cu excepţia celor de interes public;
- obligaţia de a nu solicita sau accepta daruri sau orice
avantaj, direct sau indirect, pentru el sau pentru alţii, în legătură
»ii exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- obligaţia de a depune declaraţia de avere şi declaraţia
«Ic interese, la numirea în funcţia publică sau la încetarea rapor­
tului de serviciu, precum şi de a le actualiza anual, potrivit legii;
- obligaţia de a rezolva întocmai şi în termenele
stabilite lucrările repartizate de către superiorii ierarhici;
- obligaţia funcţionarilor publici de a se conforma
inlerdicţiei de a nu primi direct cereri care intră în
competenţa lor sau să discute direct cu petenţii, cu excepţia celor
i-arora le sunt stabilite asemenea atribuţii, precum şi să intervină
pentru soluţionarea acestor cereri;
- obligaţia de a respecta întocmai regimul juridic al
conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, stabilite
potrivit legii.
i
83
 4.4. Conduita profesională şi formarea profesională a
funcţionarilor publici
Conduita profesională a funcţionarilor publici este caracte­
rizată şi definită nu numai de elementele de moralitate şi :
legalitate, dar şi de aspectele care ţin de competenţa profesională
a acestora, care interacţionează şi se condiţionează reciproc.
De altfel, este de domeniul evidenţei că un funcţionar
public ce are o bună pregătire şi bune abilităţi profesionale are,
de regulă, şi o conduită morală şi legală corespunzătoare.
Pe de altă parte, lipsa unei bune pregătiri profesionale sau,
altfel spus, lipsa de profesionalism este prima condiţie a slugăr-:
niciei şi, deci, primul pas spre imoralitate în conduita profe­
sională a oricărui funcţionar public.
Este adevărat că administraţia publică, în general, şi exer­
citarea funcţiei publice, în special, se realizează inclusiv pe baza]
principiului ordonării şi subordonării ierarhice a structurilor!
componente ale sistemului administraţiei publice, precum şi aj
funcţionarilor publici din cadrul acestor structuri, dar subordo­
narea ierarhică manifestată în baza şi în limitele legii nu]
presupune, ci, am putea spune, chiar o exclude.
Deci, cu alte cuvinte, slugărnicia nu este o formă de mani­
festare a subordonării ierarhice care caracterizează exercitarea]
funcţiei publice, ci este o maladie care afectează negaţii
exercitarea deontologică a oricărei funcţii publice.
Or, aşa cum afirmam mai sus, apariţia unei conduita
slugarnice la un funcţionar public este condiţionată, de cele mal
multe ori, de o pregătire profesională slabă, incompletă, necores­
punzătoare etc., ceea ce constituie un suficient motiv pentru ca,]
în cadrul acestei lucrări, să acordăm o importanţă corespun­
zătoare problemei pregătirii şi formării profesionale a funcţioJ
narilor publici.
Formare profesională a funcţionarilor publici constituie
preocupare constantă a autorităţilor şi instituţiilor publice]
84
•u 11vitatea de formare profesională a funcţionarilor publici fiind
«•încet de reglementare specială , scopul acestei reglementări
71
lutul asigurarea, în conformitate cu dispoziţiile legale, a cadrului
i'« iieral necesar derulării procesului de îmbunătăţire continuă a
l'ier.ătirii profesionale, abilităţilor şi competenţelor necesare
• licitării prerogativelor de putere publică, în vederea dezvol-
i-n II unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient
i imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi al autorităţilor şi
m ,ii(uţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.
Formarea profesională a funcţionarilor publici reprezintă
l'M.cesul de instruire de tip formare continuă, destinat dezvoltării
>lt competenţe şi abilităţi profesionale, în vederea îmbunătăţirii
• •iliiaţii activităţilor profesionale individuale desfăşurate în
' .iei tarea funcţiei publice.
Sistemul de formare profesională a funcţionarilor publici
• .»n:.lă în dezvoltarea de competenţe şi aptitudini specifice prin
• licitarea repetată, sistematică, a unor acţiuni determinate în
l' i'.iiură cu activitatea curentă, necesare exercitării unor atribuţii
i II rrad mai ridicat de complexitate şi diversitate, comparativ cu
' «-le existente în fişa postului.
Principiile aplicabile sistemului de formare profesională a
funcţionarilor publici sunt:
a) principiul eficienţei, potrivit căruia autorităţile şi institu-
l u l e publice au obligaţia de a asigura atingerea obiectivelor
I î ă r i i cu un consum raţional de resurse;
b) principiul eficacităţii, potrivit căruia beneficiarii de
fmmare au dreptul de a obţine rezultate superioare resurselor
itliicale;
c) principiul coerenţei, potrivii căruia regulile instituite
niiii general aplicabile în cadrul procesului de asigurare a
H.G. nr. 1066/2008 pentru a p r o b a r e a n o r m e l o r privind f o r m a r e a
t ' H t l r s i o n a l ă a funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial a]
M M I H . m i e i , P a r t e a 1. nr. 665 din 2 4 s e p t e m b r i e 2 0 0 8 .
85
respectării dreptului şi îndeplinirii obligaţiei de formare ş|
perfecţionare profesională a funcţionarilor publici;
d) principiul egalităţii de tratament, potrivit căruia, în con^
tractarea serviciilor de formare, părţile contractante au obligaţii
de a nu face discriminări între categoriile de beneficiari, reţj
pectiv între categoriile de furnizori de formare;
e) principiul gestiunii descentralizate a procesului de foi
mare, potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au deplini
competenţă în planificarea formării, achiziţionarea serviciilor
formare, monitorizarea şi evaluarea formării funcţionările-^
publici;
f) principiul liberului acces la servicii de formare, potrivij
căruia furnizorii de formare au acces liber în procedura
achiziţie a serviciilor de formare, în condiţii de concurenţă ş|
egalitate de tratament în relaţia cu beneficiarii de formare;
g) principiul planificării, potrivit căruia autorităţile ){
instituţiile publice au obligaţia de a iniţia anual procesul d(
identificare a nevoilor de formare a funcţionarilor publici şi de 1
stabili priorităţile în achiziţionarea serviciilor de formare,
baza nevoilor de formare identificate şi a resurselor disponibil©'^
h) principiul transparenţei, potrivit căruia autorităţile
instituţiile publice au obligaţia de a pune la dispoziţia tutuit
celor interesaţi informaţiile de interes public referitoare
formarea profesională a funcţionarilor publici.
Modalităţile folosite pentru realizarea formării profesioni
a funcţionarilor publici sunt:
a) programe de formare organizate şi desfăşurate de cat
furnizorii de formare profesională, finalizate cu certificat
participare sau, după caz, diplomă de absolvire;
b) programe de formare organizate şi desfăşurate sau, duj
caz, aprobate de angajatori în cadrul autorităţilor şi instituţiile
publice;
c) programe de formare organizate şi desfăşurate în cac.
implementării de proiecte cu finanţare externă;
86
d) alte forme de pregătire profesională prevăzute de lege.
Recunoaşterea statutului de absolvent sau, după caz, de
l'iiiiripant la programele de formare se face pe baza
• U nmentului prin care se atesta absolvirea ori participarea la
1'H.fiamul în cauză.
Diploma, certificatul de participare sau, după caz, adeve-
H i i i a trebuie să conţină, de regulă, cel puţin următoarele ele­
ni, nie:
a) însemnele oficiale ale organizatorului: denumire, siglă,
•md-i şi alte elemente oficiale de identificare;
b) denumirea documentului;
c) seria şi numărul documentului sau, în cazul adeve-
i inielor, numărul de înregistrare la emitent;
d) denumirea completă a programului pentru care se atestă
•ib .oIvirea sau participarea, tipul programului, durata şi perioada
'l' derulare a acestuia;
c) datele de identificare ale persoanei pentru care se atestă
ii' olvirea sau participarea;
() data eliberării documentului;
g) certificarea prin ştampila furnizorului de formare şi
n mătura conducătorului sau reprezentantului legal al acestuia;
h) certificarea prin semnătură a primirii documentului de
• me persoana pentru care se atestă absolvirea sau participarea
H I i .Ic către împuternicitul acesteia.
Prin program de formare se înţelege ansamblul activităţilor
>ir .însurate de un furnizor de formare în vederea realizării
"bu-ctivelor de formare de competenţe pentru un grup-ţintă
i l r i c i minat.
Serviciile de formare sunt acele servicii furnizate de către
mi furnizor de formare şi care au ca finalitate organizarea şi
il« nilarea unui program de formare destinat unei categorii de
luueţionari publici determinate.
Furnizorul de formare poate fi o organizaţie publică sau
p n \ ată legal înfiinţată care are prevăzute în obiectul principal de
87
activitate organizarea şi derularea de activităţi de formai
profesională, indiferent de natura acestora.
Beneficiaail de formare poate fi orice autoritate sau
instituţie publică ce alocă resurse financiare, umane, informa-'
ţionale şi de timp în scopul achiziţionării de servicii de formare
profesională a funcţionarilor publici, dar pot fi şi funcţionarii
publici participanţi la forme de realizare a formării profesionale.
în relaţia cu funcţionarii publici participanţi la programele 1
de formare, autorităţile şi instituţiile publice au următoarele
obligaţii specifice:
a) să planifice corespunzător şi să asigure participarea
funcţionarilor publici la programe de formare conform planificării;
b) să asigure formarea funcţionarilor publici în mod
echitabil, prioritar, în conformitate cu obiectivele postului şi
activităţile din fişa postului, dar şi cu luarea în considerare a
opiniilor exprimate de funcţionarul public la momentul evaluării
performanţelor profesionale individuale;
c) să aducă la cunoştinţa funcţionarilor publici toate
informaţiile relevante privind formarea profesională individuală;
d) să aducă la cunoştinţa funcţionarilor publici care parti­
cipă la un program de formare anterior derulării acestuia toate
informaţiile privind condiţiile de desfăşurare şi obligaţiile
furnizorului de formare;
e) să asigure întocmirea, conform legii, a tuturor docu­
mentelor şi actelor administrative la baza respectării drepturilo
şi asumării obligaţiilor funcţionarilor publici în domeniul
formării profesionale;
f) să elibereze documente care să ateste, dacă este cazulj
competenţa funcţionarilor publici în domenii care nu sunt
prevăzute în mod expres în fişa postului.
Ca urmare a situaţiei în care se află pe durata participării, la
programele de formare profesională, cât şi ca urmare a absolvirii
unor astfel de programe, funcţionarii publici au o serie d
drepturi şi obligaţii specifice.
88
Astfel, funcţionarii publici participanţi la programele de
Mimare au următoarele drepturi specifice:
a) să fie consultaţi în stabilirea domeniilor programelor de
i u r i n a r e profesională individuală la care vor participa şi să li se
i ii-ure dreptul la contestarea deciziilor care se iau în acest sens;
b) să li se aducă la cunoştinţă informaţiile relevante privind
im marea profesională individuală, precum şi condiţiile de
tli'slăşurare a programelor de formare la care aceştia participă;
c) să li se permită participarea la programele de formare,
m condiţiile legii, cu diminuarea corespunzătoare a volumului
• li- muncă pe perioada derulării acestora;
d) să li se recunoască competenţele şi abilităţile obţinute în
M i m a participării la programe de formare;
;
e) să li se elibereze documentele sau, după caz, copii de pe
documentele justificative ori doveditoare ale participării la
piograme de formare.
Funcţionarii publici participanţi la programele de formare
.MI următoarele obligaţii specifice:
a) să participe la toate activităţile din cadrul programului
• Ic formare, conform cerinţelor acestuia;
b) să participe la toate formele de evaluare a programului
ilr formare, respectiv a competenţelor şi abilităţilor obţinute;
c) să sesizeze autoritatea sau instituţia publică din ale cărei
iiHiduri este finanţată participarea la programul de formare
plivind neregulile şi abaterile constatate în derularea contrac­
tului în ceea ce priveşte obligaţiile furnizorului de formare;
d) să restituie, în condiţiile legii, sumele cheltuite cu
participarea la programele de formare, în situaţia în care nu îşi
îndeplineşte obligaţiile asumate;
e) să utilizeze în activitatea curentă cunoştinţele dobândite,
ii-spectiv competenţele obţinute sau abilităţile dezvoltate şi,
după caz, să asigure transferul de cunoştinţe către ceilalţi colegi
din compartimentul în care îşi desfăşoară activitatea.
89

C A P I T O L U L III
EXERCITAREA DEONTOLOGICĂ A FUNCŢIEI
PUBLICE
Secţiunea 1
PRINCIPIILE GENERALE ALE DEONTOLOGIEI
FUNCŢIEI PUBLICE
1.1. Consideraţii generale privind exercitarea deontologică
a funcţiei publice
Exercitarea deontologică a funcţiei publice reprezintă acea
situaţie în care funcţionarul public îşi îndeplineşte atribuţiile
legale şi sarcinile de serviciu în spiritul respectării datoriei şi
satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime ale particularilor,
persoane fizice şi juridice, în calitatea lor de beneficiari ai
serviciilor publice.
Datoria va fi cea care îl va obliga pe funcţionarul public
să-şi formeze conduita profesională pe baza constrângerii mo­
rale şi a respectului pentru lege.
Deci, exercitarea deontologică a funcţiei publice va
implica, pe de o parte, obligaţia funcţionarului public de a
respecta îndatoririle morale şi, pe de altă parte, respectarea
prevederilor legale care reglementează conduita sa profesională
şi exercitarea funcţiei respective.
în literatura de specialitate anterioară adoptării Legii
privind Statutul funcţionarului public, erau identificate trei
principale obligaţii care reveneau funcţionarilor publici:
90
- obligaţia de consacrare a activităţii acestora în slujba
•ulministraţiei;
- obligaţia subordonării funcţionarilor publici faţă de
ai perioral ierarhic;
- obligaţia păstrării secretului în legătură cu problemele de
• • 72
•orviciu.
Ulterior, în literatura de specialitate, obligaţiile deonto­
logice ale funcţionarilor publici au fost clasificate în obligaţii
morale şi obligaţii legale şi prezentate ca atare. 73
Astfel, sunt prezentate ca obligaţii morale ale funcţio-
itarului public:
- obligaţia funcţionarului să-şi consacre activitatea sa
administraţiei, ceea ce face ca funcţionarul să nu poată cumula
m a i multe funcţii sau exercita alte profesii, cu excepţia
îndeletnicirilor literare sau ştiinţifice, sau obşteşti şi acestea, în
afara orelor de serviciu;
- obligaţia funcţionarului de subordonare faţă de superiorul
inamic rezultată din atitudinea funcţionarilor ierarhic inferiori
«le a executa ordinele funcţionarului ierarhic superior;
- obligaţia funcţionarului administraţiei de a păstra secretul
profesional şi discreţia în legătură cu problemele de serviciu;
- obligaţia de respect faţă de funcţia exercitată, în sensul ca
«xercitarea acesteia să se facă în limitele competenţelor legale;
- obligaţia de probitate care, pe lângă demnitate, impar­
ţialitate, fidelitate şi respectul faţă de funcţie, formează practic
„coloana vertebrală" a deontologiei funcţionarului public;
- obligaţia de exercitare a funcţiei publice cu demnitate,
demnitatea fiind acea trăsătură morală, comportamentală care
i e s e cel mai mult în evidenţă în cazul funcţionarului public şi
înglobează întreaga educaţie şi instruire a funcţionarului public,
A l e x a n d r u N e g o i ţ ă , Ştiinţa administraţiei, Editura Didactică şi
i v d a g o g i c ă , Bucureşti, 1977, p . 1 0 4 .
7 3
I v a n Vasile Ivanoff, op. cit, p . 7 8 - 9 9 .
91
•e se câştigă foarte greu, se păstrează şi mai greu, dar se pierde
mai uşor; 74
- obligaţia de neutralitate şi imparţialitate a funcţionarului
blic, care este consacrată şi din punct de vedere legal. Astfel,
. 43 din Legea nr. 188/1999, republicată, consacră „imparţia-
ttea", în mod expres, iar neutralitatea, ca obligaţie morală,
:ultă implicit din formularea art. 44 alin.(3) din aceeaşi lege,
-e se referă la necesitatea abţinerii de la exprimarea sau
mifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor sale
litice;
- obligaţia funcţionarului public de a avea un compor-
nent profesional corespunzător, obligaţie care este o chinte-
îţă a probităţii şi demnităţii şi care priveşte funcţionarul pu-
c nu numai în activitatea sa de la serviciu, ci şi în viaţa sa
vată.
O a doua categorie de obligaţii o formează îndatoririle
tale ale funcţionarului public, care sunt enumerate la art.43-50
î Legea nr. 188/1999, republicată şi care au fost deja pre-
itate în secţiunea consacrată conţinutului raportului juridic de
•viciu, astfel că reluarea acestora în cadrul secţiunii de faţă a
venit superfluă.
într-o altă abordare, obligaţiile deontologice principale
*e trebuie să determine şi să limiteze, în acelaşi timp, conduita
rfesională a funcţionarilor publici, au fost abordate ca
ncipii de bază ale deontologiei funcţiei publice.
1.2. Principiile constituţionale şi legale ale exercitării
ontologice a funcţiei publice
într-adevăr, din normele constituţionale şi din dispoziţiile
^ale la care ne-am referit, rezultă că funcţia publică trebuie
Idem, p. 8 3 .
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit., p . 1 3 2 - 1 4 6 .
exercitată iar funcţionarii publici trebuie să acţioneze în
exercitarea funcţiilor publice cu care au fost învestiţi, pe baza
m i o r adevărate principii diriguitoare.
Astfel, au fost prezentate ca fiind principii constituţio­
nale:
- principiul egalităţii de tratament faţă de toţi bene-
heiarii serviciului public, care se regăseşte în art.4 şi în art. 16
iii ii Constituţie, care, în esenţă, obligă funcţionarul public la un
eomportament echilibrat şi nediscriminatoriu faţă de toţi cei care
e adresează pentru rezolvarea diferitelor probleme;
- principiul supremaţiei Constituţiei şi al respectării le-
i-ilor, care trebuie respectat de funcţionarul public în exercitarea
imicţiei publice, consacrat de art.l din Constituţie, constituind
imidamentul activităţii tuturor funcţionarilor publici;
- principiul apărării şi respectării de către funcţionarul
public a demnităţii beneficiarilor serviciului public, a vieţii
m i i me, familiale şi private a acestora, care rezultă din art. 26
eoroborat cu art.l alin.(3) din Constituţie;
- principiul exercitării funcţiei publice cu credinţă şi
Inlelitate faţă de ţară, aşa cum apare consacrat la art.54 alin.(l)
«lin Constituţie, care instituie obligaţia depunerii jurământului.
Principiile legale rezultă, în principal, din prevederile
I i-gii privind Statutul funcţionarilor publici:
- principiul potrivit căruia funcţionarii publici au înda­
75
torirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică
prevăzute de lege, consacrat la art.43 alin.(3) din Legea
ni.[88/1999, republicată;
- principiul care îi obligă pe funcţionarii publici ca, în
lelivitatea lor, să nu prejudicieze persoanele fizice sau juridice şi
a apere prestigiul corpului funcţionarilor publici, consacrat la
.a 1.43 alin.(l) din aceeaşi lege;
- principiul care îl obligă pe funcţionarul public să
manifeste discreţie profesională cu privire la informaţiile de care
93
ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei publice, consacrat la art.46 din
Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit căruia funcţionarii
publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de ser­
viciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele,
informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exer­
citarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia
informaţiilor de interes public;
- principiul care îl obligă pe funcţionarul public ca, în
activitatea prestată să manifeste supunere faţă de superiorul său
ierarhic, consacrat la art.45 alin.(2) din Legea nr. 188/1999,
republicată, potrivit căruia funcţionarul public este obligat să se
conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici;
- principiul care îl obligă pe funcţionarul public ca, în
exercitarea funcţiei publice, să aibă un comportament neutru din
punct de vedere politic, consacrat la art.44 alin.(3) din Legea
nr. 188/1999, republicată, potrivit căruia funcţionarii publici sunt
obligaţi ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de
la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi
preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic
sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic
ca şi partidelor politice;
- principiul care îl obligă pe funcţionarul public de
conducere să dea curs şi să folosească propunerile şi iniţiativele
funcţionarilor publici de execuţie care pot contribui la
îmbunătăţirea activităţii din cadrul autorităţii sau instituţiei
publice, consacrat la art.43 alin.(2) din Legea nr. 188/1999,
republicată, potrivit căruia funcţionarii publici de conducere sunt
obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale
personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea,
precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor;
- principiul care îl obligă pe funcţionarul public să
exercite funcţia publică în condiţii de cinste şi probitate morală
94
a profesională, consacrat la art.47 alin.(l) din Legea
n i . 188/1999, republicată, potrivit căruia funcţionarilor publici le
este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru
ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau
-11le avantaje. Consacrarea acestui principiu nu se limitează la
dispoziţiile din Statutul funcţionarilor publici, faptele de
încălcare fiind incriminate ca infracţiuni de corupţie, de care ne
vom ocupa în mod special într-o secţiune separată, consacrată
exercitării nedeotologice a funcţiei publice;
- principiul care îi obligă pe funcţionarii publici să
i cspecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al
mcompatibilităţilor, stabilite potrivit legii, consacrat la art.49 din
I egea nr. 188/1999, republicată, principiu care are nu doar o
natură morală, dar şi legală, primind o reglementare distinctă
prin Legea nr. 161/2003 şi căruia îi vom acorda o abordare
••parată.
1.3. Regimul juridic al mcompatibilităţilor şi al
conflictului de interese în exercitarea funcţiei publice
Regimul juridic al incompatibilităţilor şi al conflictului de
interese în exercitarea oricărei funcţii publice a fost reglementat,
aşa cum am precizat deja, prin Legea nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei. 76
Titlul IV din Partea I a legii reglementează conflictul de
interese şi regimul incompatibilităţilor ce pot interveni în
exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice, dispoziţiile
::ale aplicându-se persoanelor care exercită următoarele dem­
nităţi publice şi funcţii publice:
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 2 7 9 din 21
• iprilie 2 0 0 3 .
95
 a) Preşedinte al României;
b) deputat şi senator;
c) consilier prezidenţial şi consilier de stat din Administraţia
Prezidenţială;
d) prim-ministru, ministru, ministru delegat, secretar de
stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora, prefect şi
subprefect;
e) magistraţi;
f) aleşi locali;
g) funcţionari publici.
Deci, cu alte cuvinte, legea are în vedere toate persoanele
care ocupă o funcţie sau o demnitate publică într-una din
autorităţile prin care se exercită cele trei puteri ale statului.
Noţiunea de conflict de interese este definită ca fiind acea
situaţie în care persoana ce exercita o demnitate publică sau o
funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială,
care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor
care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
Limitarea conflictului de interese doar la situaţia existenţei
unui interes personal de natură patrimonială reprezintă o soluţie
criticabilă a legii, fiind evident că obiectivitatea unei persoane
care deţine o demnitate publică sau o funcţie publică poate fi
influenţată la fel de uşor, dacă nu chiar mai uşor şi de interese de
natură politică, ori de altă natură, care, în mod inexplicabil, au
fost ignorate de legiuitor.
Totuşi, nu a fost vorba de o simplă omisiune, ci de o
adevărată filozofie a legii, ceea ce rezultă cu evidenţă din
dispoziţiile art. 72 alin.(l), potrivit cărora, persoana care exercită
funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de
stat sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect este
obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act
juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în
exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos
material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I,
96
legiuitorul continuând să limiteze conflictul de interese la
noţiunea de folos material.
Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de
mlerese în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice
sunt, potrivit legii, imparţialitatea, integritatea, transparenţa
deciziei şi supremaţia interesului public.
Astfel, potrivit art. 72 din lege, persoana care exercită
funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de
slat sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect este
' 'bligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act
111ridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în
exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos
material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.
încălcarea acestor obligaţii constituie abatere administra-
livă, dacă nu este o faptă mai gravă, potrivit legii, iar actele
administrative emise sau actele juridice încheiate prin încălcarea
acestor obligaţii sunt lovite de nulitate absolută.
La fel, primarii şi viceprimarii, primarul general şi vicepri-
marii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act
administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o
dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material
pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I, iar actele
administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile
• anise cu încălcarea acestor obligaţii sunt lovite de nulitate
absolută.
Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii
• o n s i l i i l o r judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt
prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale
ni 215/2001, potrivit cărora, aceştia nu pot lua parte la
deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul dacă, fie
personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al
patrulea inclusiv, au un interes patrimonial în problema supusă
• I./baterilor consiliului local sau judeţean, după caz. Hotărârile
adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, după caz,
97
cu încălcarea acestor interdicţii, sunt nule de drept, nulitatea
urmând a se constata de către instanţa de contencios adminis­
trativ, ca urmare a unei acţiuni care poate fi introdusă de orice
persoană interesată.
în ceea ce îl priveşte pe funcţionarul public administrativ,
acesta este în conflict de interese dacă, potrivit art.79 din lege, se
află în una dintre următoarele situaţii:
- este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să
participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi
juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
- participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform
legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de
gradul I;
- interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale
de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în
exercitarea funcţiei publice.
Astfel, în cazul existenţei unui conflict de interese,
funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea
cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi
să-1 informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este
subordonat direct.
La rândul său, şeful ierarhic căruia îi este subordonat dired
funcţionarul public, este obligat să ia măsurile care se impun
pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen
de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă, iar conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhii'
căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în cauză, vil
desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire $1
nivel de experienţă.
în ceea ce priveşte incompatibilităţile, înainte de a vetloii
care este regimul juridic al acestora, aşa cum este el reglementul
de dispoziţiile Legii nr. 161/2003, cu modificările şi completării*
ulterioare, considerăm necesar să prezentăm înţelesul noţiunii de
incompatibilitate, care nu este definit de lege.
98
Termenul general de incompatibilitate a intrat în limba
i oi nană prin intermediul limbii franceze, unde s-a format, prin
• onipunere, din cuvântul compatible, format la rândul său din
• II vântul latin comparo, compati, care însemna a pune alături, a
i ' i u i e faţă în faţă.
Astfel, în limba franceză, prin termenul incompatibilite, în
•• u s juridic, se înţelege situaţia în care două funcţii sau două
.".ii vi taţi nu pot fi exercitate, în mod legal, de către una şi
i' <-i-aşi persoană, înţeles pe care îl regăsim întocmai şi în limba
• - 77
i"in;ma.
Potrivit art. 80 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi
"•inpletările ulterioare, incompatibilităţile privind demnităţile
i'iiUice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie,
legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care
i- oanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică
i ' desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile Titlului IV
•im aeeastă lege.
Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă
ii exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, potrivit
1
"nsiituţiei, cu excepţia celei de membru al Guvernului.
I )upă cum se observă, legea preia, prin excepţia la care se
" i' ' a , o incompatibilitate care şi-a găsit consacrare constitu-
i ' o n . i h i (art.71 alin.(2) din Constituţie), deşi principiul separaţiei
i'in. nlor în stat ar fi trebuit să constituie suficient temei pentru
• ' timcţiile de membru al guvernului şi de parlamentar să nu
l-o-'ia li cumulate în mâinile aceleiaşi persoane.
Aşa după cum am mai spus, reamintim că instituirea
!»' ii'iliiăţii ca un membru al Guvernului să fie şi deputat sau
• H n o i , ori invers, ca un deputat sau senator să fie şi membru al
inului, constituie, cel puţin, o încălcare a principiului
' l ' - n a i i c i puterilor în stat, fiind necontestat că parlamentarii
• i | ' i n I m puterii legislative, iar membrii Guvernului aparţin puterii
I arousse, op.cit., p . 3 6 5 ; D E X , op.cit., p . 4 8 3 .
99
executive, iar argumentul că puterile statului trebuie să
colaboreze nu este în măsură să justifice cumulul celor două
funcţii de către aceeaşi persoană.
în acest sens, este edificatoare soluţia Constituţiei Franţei
care a prevăzut că funcţiile membrilor Guvernului sunt incom­
patibile cu exercitarea oricărui mandat parlamentar, a oricărei
funcţii de reprezentare profesională şi a oricărui serviciu public
sau activităţi profesionale, ceea ce demonstrează că soluţiile
legale sunt întotdeauna consecinţele voinţei puterii politice.
Aceeaşi soluţie, a incompatibilităţilor funcţiei de membru
al Guvernului cu aceea de parlamentar se regăseşte şi în SUA,
precum şi în alte 25 de state ceea ce ne întăreşte convingerea
78
că soluţia Constituţiei şi legislaţiei subsecvente acesteia este
conformă cu interesele puterii politice din România, iar nu cu
experienţa statelor cu cea mai avansată democraţie din lume.
în sensul Legii nr. 161/2003, prin funcţii publice de
autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator,
se înţelege funcţiile din administraţia publică asimilate celor de
ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi
funcţiile asimilate celor de secretar de stat şi subsecretar de stat
din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului
sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţială, din
aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţiile de
conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii
publice, funcţiile de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de
prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din
aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar
şi secretar al unităţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de
conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale
ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ-
l o a n M u r a m , Drept constituţional
7 8
şi
1998,p.437.
E m a n u e l A l b u , op.cit., 2 0 0 5 , p . 1 0 8 .
7 9
100
teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale
e o n s i l i i l o r judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care,
potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin să candideze în
degeri.
De asemenea, calitatea de deputat şi senator este incompa­
tibilă cu:
- funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general,
director, administrator, membru al consiliului de administraţie
iu cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte
instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare,
p i e c u m şi la instituţiile publice;
- funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor
•encrale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale
[nevăzute mai sus;
79
funcţia de reprezentant al statului în adunările generale
ile societăţilor comerciale prevăzute mai sus;
- funcţia de manager sau membru al consiliilor de
-idministraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor
naţionale;
- calitatea de comerciant persoană fizică;
- calitatea de membru al unui grup de interes economic;
- o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu
• \eepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la
• n e România este parte.
Totuşi, deputaţii şi senatorii pot exercita funcţii sau acti­
v a ţ i în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei
iiterar-artistice, iar cei care sunt avocaţi, au posibilitatea să
• ercite şi profesia de avocat, fără a putea însă să acorde
rastenţă juridică învinuiţilor sau inculpaţilor în cauzele penale
pi ivind:
- infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infrac-
!nulilor de corupţie, infracţiunile în legătură directă cu
instituţii politice, Bucureşti,
ni li acţiunile de corupţie, precum şi infracţiunile împotriva
intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzute în
101
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţio­
narea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările
ulterioare;
- infracţiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu
modificările şi completările ulterioare;
- infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile
în legătură cu traficul de persoane, prevăzute în Legea
nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
persoane, cu modificările şi completările ulterioare;
- infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută în Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, cu
modificările ulterioare;
- infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute în
art. 155-173 din Codul penal;
- infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei,
prevăzute în art. 259-272 din Codul penal;
- infracţiunile contra păcii şi omenirii, prevăzute în
art. 356-361 din Codul penal.
De asemenea, deputatul sau senatorul avocat nu poate să
pledeze în cauzele civile sau comerciale împotriva statului, a
autorităţilor sau instituţiilor publice, a companiilor naţionale ori
a societăţilor naţionale în care acestea sunt părţi şi nici în
procese intentate statului român, în faţa instanţelor
internaţionale.
Funcţia de judecător şi procuror este incompatibilă,
aşa cum a statuat foarte clar şi concis legiuitorul, la art. 101 din
Legea nr. 161/2003, cu orice altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
De asemenea, magistraţilor le este interzis:
- să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile,
comerciale sau de altă natură;
- să aibă calitatea de asociat, membru în organele de
conducere, administrare sau control Ia societăţi civile, societăţi
102
i-omerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi
de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi
naţionale ori regii autonome;
- să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin per­
soane interpuse;
- să aibă calitatea de membru al unui grup de interes eco­
nomic;
- să facă parte din partide politice ori să desfăşoare acti-
\ i taţi cu caracter politic;
- să îşi exprime sau să-şi manifeste convingerile lor po-
111 ice;
- orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o
o c u p ă ori de natură să afecteze imparţialitatea sau prestigiul
aeesteia;
- să participe la judecarea unei cauze, în calitate de jude-
e a t o r sau procuror:
a) dacă sunt soţi sau rude până la gradul IV inclusiv între
b) dacă ei, soţii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv
au vreun interes în cauză.
Judecătorul care devine avocat nu poate pune concluzii la
instanţa unde a funcţionat, timp de 2 ani de la încetarea calităţii
.le judecător.
Procurorul care devine avocat nu poate acorda asistenţă
imidică la organele de urmărire penală din localitatea unde a
Inncţionat, timp de 2 ani de la încetarea calităţii de procuror.
încălcarea interdicţiilor de mai sus constituie abateri
disciplinare şi se sancţionează, în raport cu gravitatea abaterilor,
eu:
- suspendarea din funcţie pe timp de maximum 6 luni;
- îndepărtarea din magistratură.
Sancţiunile disciplinare se aplică de către Consiliul
'aiperior al Magistraturii, potrivit procedurii stabilite în Legea
n i . 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu
103
modificările şi completările ulterioare, iar judecătorul sau
procurorul sancţionat cu îndepărtarea din magistratură nu poate
ocupa nicio funcţie de specialitate juridică timp de 3 ani.
Totuşi, magistraţii pot participa la elaborarea de publicaţii
sau studii de specialitate, a unor lucrări literare ori ştiinţifice sau
la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic şi
pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de elaborare a
unor proiecte de acte normative, a unor documente interne sau
internaţionale.
Incompatibilităţile incidente în cazul funcţionarilor
publici sunt reglementate în mod separat de dispoziţiile
art. 9 4 - 96 din Legea nr. 161/2003, care consacră ca principiu
faptul că statutul de funcţionar public este declarat incompatibil
cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, cu
publice, precum şi cu orice funcţie privată, remunerată sau
neremunerată.
Astfel, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu
orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum
şi cu funcţiile de demnitate publică.
Mai mult, funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi
nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, în
cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, în cadrul cabinetului
demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este
suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata
numirii sale, în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale
ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat,
în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică auto­
rizată sau în calitate de membru al unui grup de interes
economic.
Potrivit art.l 18 din lege, grupul de interes economic
reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice
sau juridice, constituită pe o perioadă determinată, în scopul
înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi,
precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective.
104
Nu se află în situaţie de incompatibilitate funcţionarul
public care este desemnat printr-un act administrativ, emis în
condiţiile legii, să reprezinte sau să participe în calitate de
i' prezentam al autorităţii ori instituţiei publice în cadrul unor
organisme sau organe colective de conducere constituite în
i'-meiul actelor normative în vigoare.
De asemenea, funcţionarii publici care, în exercitarea
luncţiei publice, au desfăşurat activităţi de monitorizare şi
' outrol cu privire la societăţi comerciale sau alte unităţi cu scop
lucrativ, nu pot să-şi desfăşoare activitatea şi nu pot acorda
• onsultanţă de specialitate la aceste societăţi timp de 3 ani după
"-şirea din corpul funcţionarilor publici.
De asemenea, funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai
unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în
l«-;',ătură cu funcţia publică pe care o exercită.
Potrivit art. 95 nu sunt permise raporturile ierarhice directe
ni cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude
<lc gradul I, interdicţie care se aplică şi în cazul în care şeful
i e r a r h i c direct are calitatea de demnitar, situaţie în care,
persoanele în cauză va trebui să opteze, în termen de 60 de zile,
pentru încetarea raporturilor ierarhice directe sau renunţarea la
• ilitatea de demnitar.
Totuşi, potrivit art. 96 din lege, funcţionarii publici pot
• ercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării
lunţifice şi al creaţiei literar-artistice.
De asemenea, funcţionarul public poate candida pentru o
luticţie eligibilă sau poate fi numit într-o funcţie de demnitate
publică, situaţie în care raportul de serviciu al funcţionarului
public se suspendă, pe durata campaniei electorale, până în ziua
ulierioară alegerilor, dacă nu este ales sau până la încetarea
luncţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în
' ue funcţionarul public a fost ales sau numit.
Potrivit art. 98 din lege, funcţionarilor publici le este
inierzis să fie membri ai organelor de conducere a partidelor
105
politice şi să exprime sau să apere în mod public poziţiile unui
Secţiunea 2
partid politic.
CODUL DE CONDUITĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI
De asemenea, funcţionarii publici care, potrivit legii, fac
parte din categoria înalţilor funcţionari publici nu pot fi membri
ai unui partid politic, sub sancţiunea destituirii din funcţia 2.1. Preocupări de reglementare a conduitei funcţionarilor
iuil>lici
publică respectivă.
în vederea asigurării exercitării funcţiilor şi demnităţilor Aşa cum s-a spus, pe drept cuvânt, realizarea deciziilor
publice în condiţii de imparţialitate, integritate, transparenţă şi a politice, ca şi obţinerea unor rezultate cât mai bune în domeniul
verificării conflictelor de interese, precum şi de sesizare a ' onomic şi social sunt dependente, într-o mare măsură, de
1

incompatibilităţilor, a fost adoptată Legea nr. 144/2007 privind • iliiatea administraţiei. 81

înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate .
Potrivit competenţelor legale, Agenţia începe verificarea
conflictelor de interese, precum şi a incompatibilităţilor, dacă în
urma verificării prealabile rezultă probe sau indicii temeinice
referitoare la încălcarea prevederilor legale şi întocmeşte un aci
de constatare dacă, în urma probelor aflate la dosar, rezultă că*
una dintre persoanele supuse dispoziţiilor legale privind
Având în vedere că performanţele administraţiei sunt
. ondiţionate, în primul rând, de profesionalismul şi moralitatea
i-'-rsonalului care activează în cadrul structurilor administrative,
•M'.n'e ca fiind absolut justificată şi necesară preocuparea privind
• nnoaşterea, studierea şi influenţarea comportamentului perso-
"-i Iu lui administrativ, în general, şi a comportamentului funcţio­
n a l i l o r publici, în special, în scopul îmbunătăţirii activităţii
•i'liiiinistrative. 82

conflictele de interese a emis un act administrativ, a încheiat un
act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii,
cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese,
precum şi atunci când una dintre persoanele prevăzute de lege se
află în stare de incompatibilitate.
In România, după evenimentele revoluţionare din 1989,
i n u n e l e preocupări privind conduita profesională a funcţio-
ii.iiilor publici s-au concretizat în H.G. nr.667/1991 privind
iin.-le măsuri pentru asigurarea prestigiului social al funcţio-
n-ii ilor publici. 3

în cazul unui conflict de interese sau al unei stări de
incompatibilitate, toate actele juridice sau administrative
încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea
dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite tio
nulitate absolută.
După cum s-a afirmat încă din titlul acestei hotărâri, scopul
ui m ă r i t de Guvern a fost acela de asigurare a prestigiului social
•tl iimcţionarilor publici şi al autorităţilor administraţiei publice,
in lila cetăţenilor ca beneficiari ai serviciilor publice.

"' loan Alexandru, Administraţia publică. Teorii. Realităţi.

>'•• < i'.-rtive, E d i t u r a L u m i n a L e x , Bucureşti, 1999, p. 4 2 6 .
8 0
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, n r . 3 5 9 din ?S
Mihai T. O r o v e a n u , Tratat de ştiinţa administraţiei, E d i t u r a C e r m a ,
mai 2 0 0 7 , m o d i f i c a t ă prin O r d o n a n ţ a de u r g e n ţ ă a G u v e r n u l u i nr. 49/2007,
lt şli,1996, p . 4 7 7 .
O r d o n a n ţ a de u r g e n ţ ă a G u v e r n u l u i nr. 138/2007, a p r o b a t ă p r i n LcgoM
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , P a r t e a I, nr. 2 0 5 din
n r . 1 0 5 / 2 0 0 8 şi L e g e a nr. 9 4 / 2 0 0 8 .
" »i.niibrie 1 9 9 1 .
106
107
 Astfel, se preciza că autorităţile administraţiei publice -
ministere, agenţii guvernamentale, departamente, secretariate şi
subsecretariate, alte structuri, prefecturi şi primării, fiecare în
domeniul lor de activitate, sunt în serviciul cetăţenilor, pentru
satisfacerea cerinţelor vieţii sociale prin aplicarea corectă a
legilor şi a celorlalte dispoziţii legale sau, după caz, prin
organizarea aplicării lor, în scopul realizării politicii stabilite de
Guvern potrivit programului său de guvernare.
Referitor la funcţionarii publici, se afirmă că sunt obligaţi,
în conformitate cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei
publice, să-şi îndeplinească cu fidelitate şi în mod conştiincios
îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice fapt care ar
putea sa aducă un prejudiciu instituţiei în care îşi desfăşoară
activitatea, funcţionarii publici fiind datori, totodată, să-şi
consacre activitatea profesională pentru exercitarea atribuţiilor
funcţiei în care au fost numiţi, în vederea realizării obiectivelor
instituţiei şi servirii binelui public.
De asemenea, această hotărâre consacra din punct de
vedere legal primele îndatoriri ale funcţionarilor publici, care, în
conformitate cu statutul lor juridic şi social, erau obligaţi:
- să aducă la îndeplinire, în termen şi în mod corect,
sarcinile încredinţate, cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale;
- să păstreze secretul profesional, fiindu-le interzis să
divulge probleme de serviciu care, prin natura lor sau potrivit
unei dispoziţii legale exprese, trebuie să rămână secrete, precum
şi să dea dovadă de discreţie profesională în legătură cu faptele,
informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în
exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiei lor;
- să furnizeze publicului, în cadrul serviciului, informaţiile
cerute, cu respectarea prevederilor de la alineatul de mai sus;
- să se ajute între ei în aducerea la îndeplinire a
obligaţiilor de serviciu şi să se suplinească în serviciu, în cadrul
specialităţii lor.
108
Funcţionarii publici erau supuşi, totodată, unor interdicţii
nicte, pentru ca, prin întregul lor comportament, să se arate
• k-înni de consideraţia şi de încrederea pe care o impune poziţia
lor oficială şi să se abţină de la orice acte de natură să
c o m p r o m i t ă prestigiul funcţiei cu exercitarea căreia fuseseră
investiţi.
în acest scop, funcţionarilor publici le era interzis:
- să accepte, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea
iluaţiei lor oficiale, daruri sau alte avantaje sau să facă să li se
IMomită asemenea daruri sau avantaje;
- să primească cereri a căror rezolvare nu este de
< ompetenţa lor şi care nu le sunt repartizate de şefii ierarhici ori
A intervină pentru soluţionarea unor asemenea cereri;
- să fie mandatarii unei persoane în ce priveşte efectuarea
m i o r acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc;
- să facă activităţi de comerţ, să ia lucrări în antrepriză sau
pământ în arendă.
încălcarea acestor obligaţii şi interdicţii atrăgea răspun­
derea disciplinară a funcţionarilor publici, iar în cazul în care
lapta funcţionarului public îl făcea incompatibil cu funcţia pe
..ne o deţinea sau era de natură să compromită încrederea de
c a r e trebuia să beneficieze, urma să se dispună îndepărtarea sa
• Im funcţie.
După cum am constatat atunci când am prezentat obliga­
ţii le şi îndatoririle statutare ale funcţionarilor publici, cea mai
mare parte dintre obligaţiile şi îndatoririle consacrate de
11 G. nr. 667/1991 au fost preluate de Legea nr. 188/1999 privind
bătutul funcţionarilor publici, ceea ce a justificat pe deplin
' 84
. 11 > rogarea acestei hotărâri a Guvernului .
8 4
H . G . nr. 6 6 7 / 1 9 9 1 a fost a b r o g a t ă prin H . G . nr. 2 3 3 / 2 0 0 4 p r i v i n d
ili-i-lararea ca a b r o g a t e a u n o r acte n o r m a t i v e , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial
ii României, Partea I , nr. 1 9 1 din 4 m a r t i e 2 0 0 4 .
109
 2.2. Codul de conduită a funcţionarilor publici < oucursurilor, organizarea perioadei de stagiu, evaluarea
performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici. 86

După intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 privind

Totuşi, Codul de conduită a funcţionarilor publici avea să
Statutul funcţionarilor publici, una dintre preocupările principale
h e adoptat abia în anul următor, prin Legea nr.7/2004 , care a 87

ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, a constituit-o

II ferit importante modificări şi completări, fiind republicată în
adoptarea unui Cod de conduită a funcţionarilor publici, prin
.mul 2007. 88

care să se consacre principiile etice minimale după care să se

Codul de conduită a funcţionarilor publici cuprinde
ghideze funcţionarii publici în realizarea activităţii lor profe­
n o i mele de conduită profesională a funcţionarilor publici, care
sionale.
u n t obligatorii pentru persoanele care ocupă o funcţie publică în
Prin Recomandarea nr. R (2000) 10, Comitetul Miniştrilor
< ulmi autorităţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei
Consiliului Europei a recomandat guvernelor Statelor membre
publice centrale şi locale, precum şi în cadrul autorităţilor admi­
să promoveze, respectând legislaţia naţională şi principiile care
nistrative autonome.
guvernează administraţia publică, adoptarea unor coduri
Obiectivele urmărite de legiuitor sunt ca acest cod de
naţionale de conduită pentru funcţionarii publici, inspirându-se
< onduită să asigure creşterea calităţii serviciului public, o bună
din Codul model de conduita pentru funcţionarii publici anexat
idiiiinistrare în realizarea interesului public, precum şi să
la această recomandare şi a însărcinat „Grupul Statelor contra
• ontribuie la eliminarea birocraţiei şi a faptelor de corupţie din
corupţiei - GRECO" să urmărească punerea ei în practică. "
i<Imînistraţia publică, prin:
Despre existenţa unor norme de «conduită civică» sau
- reglementarea normelor de conduită profesională nece-
«conduită morală şi profesională» se face deja vorbire în
• IIe realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespun-
legislaţia aplicabilă funcţionarilor publici prin art.l pct.5 lit. g)
iloare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei
din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei
luncţiei publice şi al funcţionarilor publici;
Naţionale a Funcţionarilor Publici, aprobat prin
- informarea publicului cu privire la conduita profesională
H.G. nr.624/2003, care, în domeniul monitorizării şi controlului
l i care este îndreptăţit să se aştepte din partea funcţionarilor
activităţii referitoare la funcţia publică şi la funcţionarii publici,
pul >lici în exercitarea funcţiilor publice;
avea ca atribuţii să coordoneze metodologic, să monitorizeze, să
- crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între
verifice şi să controleze aplicarea şi respectarea prevederilor
• c i a ţ e n i şi funcţionarii publici, pe de o parte şi între cetăţeni şi
legale privind normele de conduită morală şi profesională a
nilorităţile administraţiei publice, pe de altă parte.
funcţionarilor publici, organizarea şi funcţionarea comisiilor
paritare şi a comisiilor de disciplină, organizarea şi desfăşurarea
H . G . n r . 6 2 4 / 2 0 0 3 , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial Al R o m â n i e i ,
i'.uiea I, nr. nr. 4 1 0 din 11 iunie 2 0 0 3 .
8 /
L e g e a n r . 7 / 2 0 0 4 p r i v i n d C o d u l de c o n d u i t ă a funcţionarilor publici,
i'nlilicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n e i , Partea 1, nr. 157 din 23 februarie
8 5
R e c o m m a n d a t i o n N° R ( 2 0 0 0 ) 10 du C o m i t e des M i n i s t r e s a u x Etats 'iiii-l.
m e m b r e s sur Ies c o d e s de c o n d u i t e p o u r Ies a g e n t s p u b l i c s ( a d o p t e e par le Republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 525 din
8 8

C o m i t e d e s M i n i s t r e s le 11 m a i 2 0 0 0 â sa 1 0 6 Session); w w w . c o e . i n t .
e
' iiijaist 2 0 0 7 .
110 111
 2.3. Principiile generale ale conduitei funcţionarilor
publici
Conduita profesională a funcţionarilor publici este guver­
nată de următoarele principii consacrate în mod expres de
această lege:
- principiul supremaţiei Constituţiei şi a legii, conform
căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta
Constituţia şi legile ţării.
Acest principiu general este urmarea firească a acţiunii
principiului general ai legalităţii, care trebuie să guverneze
activitatea întregii administraţii publice, Constituţia, ca lege
fundamentală şi legea, în sens larg, constituind temeiul, dar şi
limita oricărei acţiuni administrative într-un stat de drept.
- principiul priorităţii interesului public, conform
căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a considera interesul
public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcţiei
publice, ceea ce constituie însăşi filozofia existenţei şi funcţio­
nării administraţiei publice, în general, şi a oricărui serviciu
public, în special;
- principiul asigurării egalităţii de tratament a
cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu
conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a aplica
acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare, fără nicio
discriminare.
Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere,
restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie,
limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare
sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare
HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt
criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor
112
H-cunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi
* ultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice; 89
- principiul profesionalismului, conform căruia funcţio­
narii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu
irsponsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiin-
< aozitate, ceea ce constituie, sau ar trebui să constituie, singura
".aranţie a stabilităţii funcţionarilor publici pe funcţiile publice
I ic care au fost numiţi, indiferent de modificările care pot surve-
ni la nivelul politic de conducere a structurilor administrative;
- principiul imparţialităţii şi independenţei, conform
< aruia funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă o atitudine
obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios
ni de altă natură, în exercitarea funcţiei publice.
Acest principiu va funcţiona numai împreună cu celălalt
mare principiu la care ne-am referit deja, principiul asigurării
nulităţii de tratament al cetăţenilor în faţa autorităţilor şi
II islituţiilor publice, fără nicio discriminare.
- principiul integrităţii morale, conform căruia
luncţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte,
• încet ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj ori
beneficiu în considerarea funcţiei publice pe care o deţin, sau să
abuzeze în vreun fel de această funcţie.
Acest principiu al moralităţii, alături de principiul
i'iolesio-nalismului, constituie cei doi piloni pe care trebuie să
•c construiască sau, mai bine spus, să se reconstruiască funcţia
publică în ţara noastră. 90
- principiul libertăţii gândirii şi a exprimării, principiu
.onform căruia funcţionarii publici pot să-şi exprime şi să-şi
O.G. nr. 1 3 7 / 2 0 0 0 p r i v i n d p r e v e n i r e a şi s a n c ţ i o n a r e a tuturor
i'Miiidor d e d i s c r i m i n a r e , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i ,
i' mea I, nr. 4 3 1 din 2 s e p t e m b r i e 2 0 0 0 .
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit., p . 1 6 3 .
, 0
113
fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a
bunelor moravuri.
Totuşi, aşa după cum vom vedea când ne vom ocupa de
normele de conduită a funcţionarilor publici, libertatea acestora,
de a-şi exprima gândurile şi opiniile, cunoaşte anumite limitări,
existând chiar o obligaţie de rezervă de care funcţionarii publici
trebuie să dea dovadă în exerciţiul acestei libertăţi fundamentale.
- principiul cinstei şi corectitudinii, conform căruia în
exercitarea funcţiei publice şi în îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu funcţionarii publici trebuie să fie de bună-credinţă.
Din punct de vedere filozofic, buna-credinţă nu
este altceva decât iubire de adevăr, după cum afirma Andre"
Comte- Sponville . 91
Buna-credinţă, în plan juridic, se manifestă prin patru
elemente : 92
- intenţia dreaptă, ca rezultantă a loialităţii sau probi­
tăţii, care implică totdeauna absenţa dorului şi a fraudei, precum
şi fidelitatea în angajamente;
- diligenta, corespondentă a valorii morale a prudenţei,
determină săvârşirea de acte sau fapte cu prevederea rezultatului
lor, circumscris în limitele legii;
- sinceritatea, reprezintă latura juridică a ordinii cu
valoare morală;
- abţinerea de la vătămarea sau de la păgubirea altuia,
care este echivalentul preceptului roman: alterum non laedere.
- principiul deschiderii şi transparenţei, conform căruia
activităţile desfăşurate de funcţionarii publici în exercitarea
funcţiei lor sunt publice şi pot fi supuse monitorizării
cetăţenilor.
9 1
Andre Comte-Sponville, Mic tratat
U n i v e r s , Bucureşti, 1998, p . 2 2 9 .
9 2
Dimitrie G h e r a s i m , Buna-credinţă în
E d i t u r a Ştiinţifică, Bucureşti, 1 9 8 1 , p . 2 4 .
114
Transparenţa administrativă fusese deja reglementată prin
I egea nr.52/2003, care a stabilit regulile procedurale minimale
aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul
autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alese sau
numite, precum şi al altor instituţii publice care utilizează
resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu
cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.
Scopul acestei legi este tocmai acela:
- să sporească gradul de responsabilitate a administraţiei
publice faţă de cetăţean, ca beneficiar al deciziei administrative;
- să stimuleze participarea activă a cetăţenilor în procesul
de luare a deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a
actelor normative;
- să sporească gradul de transparenţă la nivelul întregii
administraţii publice.
Transparenţa activităţii funcţionarilor publici şi a struc-
iurilor administrative impune respectarea unor principii care
presupun:
- informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra
problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi
asupra proiectelor de acte normative;
- consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite,
la iniţiativa autorităţilor publice, în procesul de elaborare a
proiectelor de acte normative;
- participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor admi­
nistrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte
normative.
După cum vom vedea, evident, există şi o parte a acti-
\ «lăţii administraţiei şi a funcţionarilor publici supusă confi­
denţialităţii, dar, dincolo de aceste aspecte, publicul trebuie să
al marilor virtuţi, Editurii ului posibilitatea legală de a cunoaşte şi monitoriza activitatea
luiicţionarilor, ceea ce impune asigurarea caracterului ei
raporturile juridice civili ,
1
eminamente public.
115
 Principiile enumerate mai sus constituie pilonii conduitei
profesionale a funcţionarilor publici, obligaţiile şi îndatoririle
stabilite de lege fiind materializarea concretă a acestor principii
fundamentale ale deontologiei funcţiei publice, astfel cum vor fi
prezentate în continuare.
2.4. Normele generale de conduită profesională a
funcţionarilor publici
Normele generale ale Codului de conduită includ reguli
care privesc atât conduita profesională a funcţionarilor publici,
cât şi reguli care privesc conduita extraprofesională a acestora.
Prima normă generală a conduitei profesionale a funcţio­
narilor publici este aceea care statuează că scopul principal al
activităţii funcţionarilor publici este acela de a asigura
realizarea unui serviciu public de calitate cât mai bună.
Astfel, funcţionarii publici au obligaţia de a asigura un
serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor, prin parti­
ciparea activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în
practică, în scopul realizării competenţelor autorităţilor şi ale
instituţiilor publice.
în exercitarea funcţiei publice, funcţionarii publici au
obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de
a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă, pentru
a câştiga şi a menţine încrederea publicului în integritatea,
imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor publice.
A doua normă generală a conduitei profesionale a
funcţionarilor publici este aceea care statuează obligaţia de
loialitate a funcţionarilor publici faţă de Constituţie şi lege.
Astfel, funcţionarii publici au obligaţia ca, prin actele şi
faptele lor, să respecte Constituţia, legile ţării şi să acţioneze
pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, în conformităţii
cu atribuţiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale.
116
în acelaşi timp, funcţionarii publici trebuie să se confor­
m e z e dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor
'liepturi, ca o consecinţă a naturii funcţiilor publice deţinute.
Această normă generală este urmarea firească a acţiunii
I>I incipiului general al legalităţii, care trebuie să guverneze acti-
\ iiatea întregii administraţii publice, legea constituind temeiul,
• In şi limita oricărei acţiuni administrative.
O altă normă importantă a conduitei profesionale a
luiicţionarilor publici este aceea care îi obligă la loialitate faţă
>l<- autorităţile şi instituţiile publice.
Astfel, funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod
l o i a l prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori
i-i|)i care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale
• li - acesteia.
în scopul asigurării premizelor, pentru ca activitatea să se
i'.ilizeze în condiţii de loialitate, funcţionarilor publici le este
iniiTzis:
- să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea
i n legătură cu activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care
i i desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori
• a proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
- să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile
i d i l e în curs de soluţionare şi în care autoritatea sau instituţia
iml>lică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte;
- să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte
di ţii decât cele prevăzute de lege;
- să dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea
i n i i c l i e i publice, dacă această dezvăluire este de natură să atragă
i' uiiaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile
i n hluţiei ori ale unor funcţionari publici, precum şi ale
l" i • ;oanelor fizice sau juridice;
să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau
i i i i n l i c e în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă
117
natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea.
De asemenea, dezvăluirea informaţiilor care nu au caracter
public sau remiterea documentelor care conţin asemenea
informaţii, la solicitarea reprezentanţilor unei alte autorităţi ori
instituţii publice, este permisă numai cu acordul conducătorului
autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public
respectiv îşi desfăşoară activitatea.
O altă normă se referă la principiul respectării
libertăţii opiniilor, care trebuie să se manifeste în întreaga
activitate şi conduită a funcţionarilor publici.
Astfel, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii
publici au obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei publice
deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intere­
selor autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea.
De asemenea, în activitatea lor, funcţionarii publici au
obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa
influenţaţi de considerente personale sau de popularitate, fiind
necesar ca, în exprimarea opiniilor, funcţionarii publici să aibă o
atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor cauzate de
schimburi de păreri.
Altă normă se referă la conduita funcţionarilor publici
când participă la activităţi sau dezbateri publice, în cadrul
cărora, aceştia au o obligaţie de rezervă şi echilibru.
Astfel, funcţionarii publici desemnaţi să participe lu
activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie sit
respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat dc
conducătorul autorităţii ori instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea, iar atunci când nu sunt desemnaţi în acest
sens, funcţionarii publici pot participa la activităţi sau dezbateri
publice, având obligaţia de a face cunoscut faptul că opiniu
exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii
ori instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.
118
O altă normă se referă la conduita funcţionarilor publici
.dlaţi în exerciţiul funcţiei publice, în raport cu activităţile
politice.
Astfel, legea interzice funcţionarilor publici:
- să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea
partidelor politice;
- să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de
demnitate publică;
- să colaboreze, în afara relaţiilor de serviciu, cu
persoanele fizice sau juridice care fac donaţii ori sponsorizări
partidelor politice;
- să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice,
însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla sau denumirea
partidelor politice ori a candidaţilor acestora.
O altă normă reglementează interdicţia folosirii
imaginii proprii în diverse activităţi sau scopuri.
Astfel, funcţionarilor publici le este interzis ca, în consi­
derarea funcţiei publice deţinute, să permită utilizarea numelui
au imaginii proprii în acţiuni publicitare pentru promovarea
m i c i activităţi comerciale, precum şi în scopuri politice.
Această interdicţie este materializarea principiului
imparţialităţii şi independenţei care trebuie să caracterizeze
a> iivitatea şi conduita funcţionarilor publici, nu numai în
exercitarea propriu-zisă a funcţiei publice, dar şi în acţiunile şi
opurile care au în vedere faptul exercitării funcţiei publice,
m a i exact au în vedere imaginea şi renumele persoanei
ii-spective ca titular al unei funcţii publice.
Este, totuşi, de observat şi de remarcat că, această
nilerdicţie se referă numai la faptul de a permite folosirea de
< aire altcineva a numelui sau imaginii proprii a funcţionarului
public, în acţiuni publicitare pentru promovarea unei activităţi
• oinerciale, precum şi în scopuri politice.
Interdicţia nu are în vedere utilizarea personală de către
luncţionarul public, a numelui sau imaginii proprii în acţiuni
119
publicitare pentru promovarea unei activităţi comerciale,
deoarece, o astfel de activitate, este incompatibilă cu calitatea de
funcţionar public.
în ceea ce priveşte utilizarea numelui sau imaginii proprii
în scopuri electorale, considerăm că, acest lucru, nu este interzis
funcţionarului public aflat în postura de candidat la o demnitate
publică accesibilă pe cale electorală, la care acesta poate candida
în condiţiile legii.
O altă serie de reguli se referă la cadrul relaţiilor de
exercitare propriu-zisă a funcţiei publice, unde funcţionarii
publici sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect,
bună-credinţă, corectitudine şi amabilitate, atât în relaţiile cu
personalul din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea, cât şi cu persoanele fizice sau juridice din
afara acesteia.
Astfel, funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce
atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din cadrul
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea,
precum şi persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea
funcţiei publice, prin:
- întrebuinţarea unor expresii jignitoare;
- dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private;
- formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.
Cu alte cuvinte, întreaga conduită a funcţionarului public şi
relaţiile sale de serviciu cu persoanele din cadrul autorităţii sau
instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu
persoanele cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei
publice, trebuie să se realizeze pe baza principiului respectului
reciproc.
De asemenea, funcţionarii publici trebuie să adopte o
atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară şi
eficientă a problemelor cetăţenilor. Funcţionarii publici au
obligaţia să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii
şi a autorităţilor publice, prin:
120
- promovarea unor soluţii similare sau identice raportate la
aceeaşi categorie de situaţii de fapt;
- eliminarea oricărei forme de discriminare bazată pe
a s p e c t e privind naţionalitatea, convingerile religioase şi politice,
larea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.
Alte norme reglementează obligaţia funcţionarului
public să promoveze o imagine favorabilă ţării şi autorităţii
,:m instituţiei publice pe plan internaţional.
Astfel, funcţionarii publici care reprezintă autoritatea sau
instituţia publică în cadrul unor organizaţii internaţionale,
instituţii de învăţământ, conferinţe, seminarii şi alte activităţi cu
• aracter internaţional au obligaţia să promoveze o imagine
favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o
n prezintă, iar în relaţiile cu reprezentanţii altor state, le este
micrzis să exprime opinii personale privind aspecte naţionale
a u dispute internaţionale, fiind obligaţi să aibă o conduită
i orespunzătoare regulilor de protocol şi să respecte legile şi
obiceiurile ţării gazdă.
O categorie aparte de norme este cea care are drept
><op transpunerea principiului integrităţii morale a
in acţionarilor publici, care trebuie să guverneze ansamblul
' unduitei profesionale a acestora.
Astfel, funcţionarii publici nu trebuie să solicite ori să
it eepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj,
• a r e le sunt destinate personal, familiei, părinţilor, prietenilor ori
Persoanelor cu care au avut relaţii de afaceri sau de natură
politică, avantaje care le pot influenţa imparţialitatea în
M-rcitarea funcţiilor publice deţinute ori pot constitui o
u compensa în raport cu aceste funcţii.
De asemenea, este interzisă folosirea de către funcţionarii
publici, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a
pu rogativelor funcţiei publice deţinute.
Pe de altă parte, funcţionarilor publici le este interzis ca,
pun activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a
121
proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la
anchete ori acţiuni de control, să urmărească obţinerea de
foloase sau avantaje în interes personal ori producerea de
prejudicii materiale sau morale împotriva altor persoane.
într-o altă ordine de idei, dar tot în scopul asigurării res­
pectării principiului integrităţii, participarea funcţionarilor
publici la achiziţii, concesionări sau închirieri, este serios
limitată.
Astfel, orice funcţionar public poate achiziţiona, conce­
siona sau închiria un bun aflat în proprietatea privată a statului
sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării, conce­
sionării sau închirierii, în condiţiile legii, cu excepţia urmă­
toarelor cazuri:
- când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a înde­
plinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea
bunurilor care urmează să fie vândute, concesionate sau
închiriate;
- când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
la organizarea vânzării, concesionării sau închirierii bunului
respectiv;
- când poate influenţa operaţiunile de vânzare, conce­
sionare sau închiriere, ori când a obţinut informaţii la care
persoanele interesate nu au avut acces.
De asemenea, funcţionarilor publici le este interzisă furni­
zarea informaţiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau
privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, supuse
operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte
condiţii decât cele prevăzute de lege.
Principiul integrităţii morale a funcţionarilor publici
trebuie respectat şi în activitatea de participare a acestora la
procesul de luare a deciziilor.
Astfel, în procesul de luare a deciziilor, funcţionarii
publici au obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi
să îşi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi
122
imparţial, fiindu-le interzis să promită luarea unei decizii de
i atre autoritatea sau instituţia publică, de către alţi funcţionari
publici, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.
Totodată, funcţionarilor publici le este interzis să
lolosească poziţia oficială pe care o deţin sau relaţiile pe care le­
an stabilit în exercitarea funcţiei publice, pentru a influenţa
anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei
anumite măsuri.
Funcţionarilor publici le este interzis să impună altor
luncţionari publici să se înscrie în organizaţii sau asociaţii, indi-
liaent de natura acestora, ori să le sugereze acest lucru, promi-
landu-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale,
interdicţie care are în vedere, în primul rând, activităţile politice
«le racolare de noi membri ai unor partide sau organizaţii
politice, ori cu caracter politic.
Altă categorie de reguli se referă la conduita
iu acţionarilor publici în privinţa utilizării resurselor publice
pe care le au la dispoziţie pentru exercitarea funcţiei publice,
lată de care trebuie să se comporte ca un bun gospodar,
indiferent de natura resurselor respective.
Astfel, funcţionarii publici sunt obligaţi să asigure
ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor
administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu,
acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
De asemenea, funcţionarii publici au obligaţia să
lolosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând
autorităţii sau instituţiei publice, numai pentru desfăşurarea
activităţilor aferente funcţiei publice deţinute, precum şi să
asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, folosirea utilă şi
eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.
O categorie aparte de reguli sunt cele care se referă la
obligaţia de obiectivitate a funcţionarilor publici de
conducere în realizarea activităţii de evaluare.
123
 Astfel, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor
publice de conducere, funcţionarii publici au obligaţia să asigure
egalitatea de şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei
în funcţia publică pentru funcţionarii publici din subordine.
în acest scop, funcţionarii publici de conducere au obli­
gaţia să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare
a competenţei profesionale pentru personalul din subordine, atunci
când propun ori aprobă avansări, promovări, transferuri, numiri sau
eliberări din funcţii, ori acordarea de stimulente materiale sau
morale, excluzând orice formă de favoritism ori discriminare.
2.5. Coordonarea, monitorizarea şi controlul aplicării
normelor de conduită profesională
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, este auto­
ritatea competentă să coordoneze, monitorizeze şi să controleze
aplicarea normelor prevăzute de prezentul Cod de conduită a
funcţionarilor publici.
In acest scop, potrivit art.20 din Lege nr.7/2004, repu­
blicată, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici exercită
următoarele atribuţii:
- urmăreşte aplicarea şi respectarea, în cadrul autorităţilor
şi instituţiilor publice, a prevederilor Codului de conduită;
- elaborează studii şi analize privind respectarea
prevederilor Codului de conduită;
- colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au
ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale
cetăţenilor în relaţia cu funcţionarii publici.
De asemenea, potrivit art.7 din H.G.nr. 1000/2006 privind
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici , în domeniul monitorizării şi controlului activităţii
93
; 3
H.G.nr. 1 0 0 0 / 2 0 0 6 p u b l i c a t ă în Monitorul
Partea I, n r . 6 8 9 din 15 august 2 0 0 6 .
124
icleritoare la funcţia publică şi la funcţionarii publici, această
autoritate are, între altele, şi atribuţii de monitorizare, verificare
.1 control privind aplicarea şi respectarea prevederilor legale
cue vizează normele de conduită a funcţionarilor publici,
organizarea şi funcţionarea comisiilor paritare şi a comisiilor de
disciplină, organizarea şi desfăşurarea concursurilor, organizarea
perioadei de stagiu, evaluarea performanţelor profesionale ale
funcţionarilor publici.
Autorităţile şi instituţiile publice, la rândul lor au
dobândit un rol important în implementarea şi respectarea dispo­
ziţiilor Codului de conduită a funcţionarilor publici, ca urmare a
<i carii postului de consilier etic, în cadrul compartimentului de
resurse umane.
Consilierul etic exercită următoarele atribuţii:
- acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor
publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice cu privire la
respectarea normelor de conduită;
- monitorizarea aplicării prevederilor prezentului cod de
eonduită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice;
- întocmirea de rapoarte trimestriale privind respectarea
normelor de conduită de către funcţionarii publici din cadrul
autorităţii sau instituţiei publice.
Rapoartele transmise de autorităţile şi instituţiile publice
sunt centralizate la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în
scopul:
- identificării cauzelor care determină încălcarea normelor
de conduită profesională, inclusiv a constrângerilor sau ame­
ninţărilor exercitate asupra unui funcţionar public pentru a-1
determina să încalce dispoziţii legale în vigoare ori să le aplice
necorespunzător;
- identificării modalităţilor de prevenire a încălcării
normelor de conduită profesională;
Oficial al României,
- adoptării măsurilor privind reducerea şi eliminarea
cazurilor de nerespectare a prevederilor legale.
125
 La rândul său, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici
întocmeşte un raport anual cu privire la managementul funcţiei
publice şi al funcţionarilor publici, care trebuie să cuprindă şi
următoarele date:
- numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de
încălcare a normelor de conduită profesională;
- categoriile şi numărul de funcţionari publici care au
încălcat normele de conduită morală şi profesională;
- cauzele şi consecinţele nerespectării prevederilor
Codului de conduită a funcţionarilor publici;
- evidenţierea cazurilor în care funcţionarilor publici li s-a
cerut să acţioneze sub presiunea factorului politic.
Astfel, în Raportul privind managementul funcţiei publice
şi al funcţionarilor publici pe anul 2007, la Cap.II, pct.2.3.3. au
fost consemnate aspectele privind monitorizarea şi evaluarea
Codului de conduită a funcţionarilor publici, respectiv regimul
incompatibilităţilor şi conflictului de interese.
Din totalul petiţiilor monitorizate de ANFP în anul 2007
un număr de 68 de petiţii s-au referit la modul de aplicare la
nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice a normelor de
conduită prevăzute de Legea nr. 7/2004, republicată.
Cercetarea analitică a speţelor prezentate Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, circumscrise domeniului
Codului de conduită a funcţionarilor publici, a permis identi­
ficarea următoarelor încălcări ale normelor prescrise de acesta,
rezultate din:
1. Sesizări referitoare la încălcări ale Codului do
conduită de către funcţionarii publici de conducere, vizând:
- lipsa de obiectivitate în evaluare;
- favorizarea accesului în funcţia publică pe criterii de ru­
denie;
- încălcarea obligaţiei de a asigura ocrotirea proprietăţii
publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ-
teritoriale;
126
- lipsa de profesionalism în relaţia cu subalternii;
- neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
2. Sesizări referitoare la încălcări ale Codului de
conduită de către funcţionarii publici de execuţie:
- neîndeplinirea cu profesionalism şi imparţialitate a
alribuţiilor de serviciu;
- comportament neprofesionist în relaţiile cu personalul
'lin cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea, precum şi cu persoanele fizice sau juridice.
Pentru anul 2007, în urma analizei datelor primite de la
autorităţile şi instituţiile publice, cu privire la încălcarea
prevederilor Legii nr. 7/2004 republicată şi a Legii nr. 161/2003
<u modificările şi completările ulterioare, din administraţia
centrală şi locală, pe baza machetelor transmise, au rezultat
următoarele informaţii:
- sub aspect numeric general, la nivelul autorităţilor şi
instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală
• au înregistrat un număr total de 378 de sesizări adresate
comisiei de disciplină, dintre care 70 împotriva funcţionarilor
publici de conducere şi 308 împotriva funcţionarilor publici de
execuţie;
- din numărul total de sesizări adresate comisiei de
disciplină, în 240 de cazuri s-au aplicat sancţiuni disciplinare,
14 sancţiuni fiind aplicate unor funcţionari publici de conducere,
i a r 226 funcţionarilor publici de execuţie;
- sub aspectul actului normativ încălcat, 363 de sesizări au
vizat încălcarea prevederilor Legii nr. 7/2004, republicată, iar
15 au vizat sesizări privind încălcarea prevederilor Legii
i u . 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare -
incompatibilităţi şi conflict de interese;
- în cazul categoriei funcţionarilor publici de conducere au
lost identificate următoarele cauze: lipsa de profesionalism în
iclaţia cu subalternii, neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, lipsa
obiectivitate în evaluare, atitudine necorespunzătoare, atingere
127
adusă imaginii instituţiei, nerespectarea atribuţiilor de serviciu,
comportament neprofesionist;
- în cazul categoriei funcţionarilor publici de execuţie au
fost identificate următoarele cauze: comportament neprofe­
sionist în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nerespectarea
termenelor de soluţionare a lucrărilor repartizate, nerespectarea
programului normal de lucru, neglijenţă în efectuarea lucrărilor,
absenţe nemotivate.
Secţiunea a 3-a
DEONTOLOGIA FUNCŢIEI PUBLICE APLICABILĂ
UNOR CATEGORII SPECIALE DE FUNCŢIONARI PUBLICI
ŞI S A L A R I A Ţ I
3.1. Personalul contractual din autorităţile şi instituţiile
publice
în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, alături de
funcţionarii publici, îşi desfăşoară activitatea şi o altă categorie
de salariaţi, anume personalul contractual salariat care realizează
activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire,
întreţinere-reparaţii şi de deservire, pază, precum şi alte categorii
de personal care nu exercită prerogative de putere publică, care
nu au calitatea de funcţionar public şi cărora nu li se aplică
Statutul funcţionarilor publici, ci li se aplică legislaţia muncii.
Pe cale de consecinţă, personalului contractual nu i se
aplică nici Codul de conduită al funcţionarilor publici, adoptat
prin Legea nr.7/2004, republicată, şi, cum s-a constatat nevoia
ca şi această categorie de personal să beneficieze de prevederile
Codului de conduită a funcţionarilor publici, ca lege-cadru
pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice, a fost
128
adoptată Legea nr.477/2004 privind Codul de conduită a
personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice . 94
La adoptarea acestei legi, au fost avute în vedere şi
prevederile Recomandării (2000)10 a Comitetului Miniştrilor al
< onsiliului Europei, care, de altfel, a fost avut în vedere şi la
adoptarea Legii nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcţio­
narilor publici.
Aşa cum se precizează în expunerea de motive a legii,
adoptarea Codului de conduită a personalului contractual din
autorităţile şi instituţiile publice a fost determinată şi de faptul
< a s-au identificat fapte generatoare de lipsă de integritate în
i a udul consilierilor încadraţi la cabinetul demnitarului, precum
a în cazul personalului din cadrul compartimentelor adminis-
hative din autorităţile şi instituţiile publice.
Codul de conduită a personalului din autorităţile şi
instituţiile publice, reglementează normele de conduită profe-
aonală a personalului contractual, încadrat în baza prevederilor
l egii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, cu
excepţia persoanelor alese sau numite politic.
Obiectivele acestui cod de conduită urmăresc să asigure
creşterea calităţii serviciului public, o bună administrare în
i ealizarea interesului public, precum şi eliminarea birocraţiei şi a
Iaptelor de corupţie din administraţia publică, prin:
- reglementarea normelor de conduită profesională nece­
sare realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespun­
zătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei
publice şi a personalului contractual;
- informarea publicului cu privire la conduita profesională
la care este îndreptăţit să se aştepte din partea personalului
contractual în exercitarea funcţiei;
9 4
L e g e a n r . 4 7 7 / 2 0 0 4 , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial, Partea I nr. 1105
iii ii 26 n o i e m b r i e 2 0 0 4 .
129
 - crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între
cetăţeni şi personalul contractual din administraţia publică, pe de
o parte şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice, pe
de altă parte.
După cum se observă, obiectivele acestui cod sunt similare
cu cele ale Codului de conduită a funcţionarilor publici, formu­
late fiind, însă, din perspectiva conduitei profesionale a persona­
lului contractual, care îşi desfăşoară activitatea alături de
funcţionarii publici, în cadrul aceloraşi autorităţi sau instituţii
publice.
Aceeaşi este situaţia şi în cazul principiilor care guver­
nează conduita profesională a personalului contractual, care
sunt:
- prioritatea interesului public;
- asigurarea egalităţii de tratament al cetăţenilor în faţa
autorităţilor şi instituţiilor publice;
- profesionalismul;
- imparţialitatea şi nediscriminarea;
- integritatea morală;
- libertatea gândirii şi a exprimării;
- cinstea şi corectitudinea;
- deschiderea şi transparenţa.
Aceste principii, stau la baza normelor generale de
conduită profesională a personalului contractual, care, ca şi în
cazul funcţionarilor publici, au în vedere: asigurarea unui
serviciu public de calitate, respectarea Constituţiei şi a legilor,
loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice, libertatea
opiniilor, activitatea publică, activitatea politică şi respectiv,
folosirea imaginii proprii a personalului contractual, cadrul
relaţiilor în exercitarea atribuţiilor funcţiei, conduita perso­
nalului contractual în cadrul relaţiilor internaţionale, interdicţia
privind acceptarea cadourilor, serviciilor şi avantajelor, partici­
parea la procesul de luare a deciziilor, obiectivitatea
personalului contractual de conducere în evaluare, folosirea
130
i l>u zi vă a atribuţiilor funcţiei deţinute, utilizarea resurselor
publice, limitarea personalului contractual în privinţa participării
l.i achiziţii, concesionări sau închirieri.
Spre deosebire de Codul de conduită a funcţionarilor
publici, a cărui aplicare este coordonată şi controlată de Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici, în cazul Codului de conduită
i personalului contractual, acest rol este jucat de Ministerul
\dministraţiei şi Internelor, care exercită următoarele atribuţii:
- urmăreşte aplicarea şi respectarea în cadrul autorităţilor
a instituţiilor publice a prevederilor prezentului cod de
' unduită;
- soluţionează petiţiile şi sesizările primite privind
încălcarea prevederilor prezentului cod de conduită sau le
iiansmite spre soluţionare organului competent, conform legii;
- formulează recomandări de soluţionare a cazurilor cu
< are a fost sesizat;
- elaborează studii şi cercetări privind respectarea
prevederilor prezentului cod de conduită;
- colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au
ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale
cetăţenilor în relaţia cu personalul din administraţia publică, cu
e x c e p ţ i a funcţionarilor publici.
3.2. Codul de etică şi deontologie al poliţistului
Potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr.360/2002 privind
Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, 95
poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat,
cc poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite
pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a
latului.
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 4 4 0 din
' I iunie 2 0 0 2 .
131
 Ca orice funcţionar public, poliţistul este învestit cu
exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndepli­
nirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele compe­
tenţelor stabilite prin lege, desfâşurându-şi activitatea profesio­
nală în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi
instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu
respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, pro-
porţionalităţii şi gradualităţii.
De asemenea, poliţistul este obligat să respecte drepturile
şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării,
jurământul de credinţă faţă de România, prevederile regulamen­
telor de serviciu şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale
ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională, răspun­
zând, în condiţiile legii, pentru modul în care îşi execută atribu­
ţiile de serviciu.
Regulile de conduită pe care, pe de o parte, poliţistul are
obligaţia să le respecte în exercitarea atribuţiilor profesionale şi
pe care, pe de altă parte, orice persoană este în drept să le
pretindă poliţistului în raporturile sale cu acesta, au fost regle­
mentate prin Codul de etică şi deontologie al poliţistului,
aprobat prin H.G. nr. 438/2004 , înlocuit ulterior de Codul de
%
etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin
H.G. nr. 991/2005 . 97
Normele de conduită profesională a poliţistului, instituite
prin Codul de etică şi deontologie al poliţistului, au avut în
vedere funcţiile principale ale Poliţiei Române, precum şi
calitatea activităţii de poliţie, ca serviciu public specializat.
Astfel, funcţiile principale ale poliţiei sunt apărarea
drepturilor şi libertăţilor persoanei, a proprietăţii private şi
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I
9 aprilie 2 0 0 4 .
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l
9 7
Oficial al R o m â n i e i , Partea I
7 septembrie 2005.
132
publice, prevenirea, descoperirea şi combaterea actelor şi
faptelor infracţionale, asigurarea ordinii şi siguranţei publice.
Activitatea poliţiei constituie serviciu public specializat
care se realizează în interesul persoanei şi comunităţii, precum şi
î n sprijinul instituţiilor statului, în conformitate cu legislaţia
internă şi internaţională aplicabilă în domeniu.
Conduita poliţistului, ca funcţionar public civil, cu statut
special, este guvernată de o serie de principii, dintre care,
unele, se regăsesc şi în cazul conduitei generale a oricărui
funcţionar public:
a) principiul legalităţii, potrivit căruia, în exercitarea
atribuţiilor sale, poliţistul este obligat să respecte legea, precum
şi drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanelor;
b) principiul egalităţii, imparţialităţii şi nediscri­
minării, potrivit căruia, în îndeplinirea atribuţiilor profesionale,
poliţistul aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luând
aceleaşi măsuri pentru situaţii similare de încălcare a normelor
protejate de lege, fără a fi influenţat de considerente etnice, de
naţionalitate, rasă, religie, opinie politică sau de orice altă
opinie, vârstă, sex, orientare sexuală, avere, origine naţională,
socială sau decurgând din orice altă situaţie;
c) principiul transparenţei, care constă în deschiderea pe
care poliţistul trebuie să o manifeste faţă de societate în limitele
stabilite de reglementările poliţieneşti;
d) principiul capacităţii şi datoriei de exprimare, care
reprezintă posibilitatea poliţistului de a analiza situaţiile
profesionale pe care le întâlneşte şi de a-şi exprima punctul de
vedere, potrivit pregătirii şi experienţei sale, pentru a îmbunătăţi
calitatea şi eficacitatea serviciului poliţienesc cu privire la acestea;
e) principiul disponibilităţii, care presupune intervenţia
poliţistului în orice situaţie în care ia cunoştinţă despre atingerea
nr. 3 1 4 din
adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de
nr. 813 din
momentul constatării acesteia, capacitatea de a asculta şi de a
rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a îndruma
133
către alte autorităţi cazurile care se situează în afara competenţei
ori atribuţiilor sale;
f) principiul priorităţii interesului public, care se mani­
festă prin aceea că, pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţionale, poli­
ţistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunităţii;
g) principiul profesionalismului, care presupune apli­
carea corectă şi responsabilă a cunoştinţelor teoretice şi a
deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
h) principiul confidenţialităţii, care determină obligaţia
poliţistului de a garanta securitatea datelor şi informaţiilor
obţinute în exercitarea autorităţii conferite de lege;
i) principiul respectului, care se manifestă prin consi­
deraţia pe care poliţistul o acordă persoanelor, colegilor, supe­
riorilor, subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor acestora, insti­
tuţiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice şi deontologice;
j) principiul integrităţii morale, care presupune adop­
tarea unui comportament conform normelor etice acceptate şi
practicate în societate;
k) principiul independenţei operaţionale, care constă în
îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor potrivit competenţelor
stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl ocupă în cadrul poliţiei,
fără imixtiunea ilegală a altor poliţişti, persoane sau autorităţi;
1) principiul loialităţii, care se exprimă prin ataşamentul
faţă de instituţie şi valorile promovate de aceasta, adeziunea
conştientă manifestată de către poliţist, din proprie iniţiativă,
faţă de obiectivele instituţiei, respectul faţă de ierarhia instituţiei,
onestitate în relaţiile interpersonale, respectul faţă de adevăr şi
dreptate, conştiinciozitate în îndeplinirea atribuţiilor, respectarea
angajamentelor asumate, asigurarea confidenţialităţii informa­
ţiilor obţinute în procesul muncii.
Exercitarea atribuţiilor de către poliţişti trebuie să se
realizeze în conformitate cu dreptul intern, convenţiile şi
acordurile internaţionale la care România este parte, iar în activi­
tatea de aplicare a legii, poliţistul trebuie să respecte principiul
134
prezumţiei de nevinovăţie, asigurând fiecărei persoane care face
obiectul cercetării exercitarea deplină şi efectivă a drepturilor
sale, în condiţiile prevăzute de lege.
De asemenea, pe timpul îndeplinirii atribuţiilor profesio­
nale, poliţistul trebuie să acţioneze în parteneriat cu populaţia şi
să acorde persoanelor protecţie, asistenţă de specialitate pe care
aceştia sunt îndreptăţiţi să o primească şi servicii, conform
misiunilor şi atribuţiilor poliţiei.
In ceea ce priveşte utilizarea forţei, poliţistul poate executa
acţiuni în forţă numai ca măsură excepţională, în strictă confor­
mitate cu prevederile legale şi numai în situaţii de absolută
necesitate, fiind obligatoriu ca acţiunile în forţă desfăşurate de
poliţie să fie subordonate principiilor necesităţii, gradualităţii şi
proporţionalităţii.
O parte importantă a Codului de etică şi deontologie al
poliţistului este consacrată normelor de conduită profesională a
poliţistului, dar se referă şi la conduita generală şi la comporta­
mentul acestuia, precum şi la răspunderea poliţiştilor.
Astfel, conduita generală a poliţistului constă în aceea că
acesta va trebui să răspundă la orice solicitare privind exer­
citarea profesiei, să evite comportamentul care ar putea afecta
încrederea populaţiei, să fie disciplinat şi să apere prestigiul
instituţiei şi profesiei, exercitând toate prerogativele şi îndato­
ririle specifice funcţiei publice pe care o deţine.
Comportamentul poliţistului trebuie să fie unul civilizat,
poliţistul fiind dator să dea dovadă de amabilitate şi solicitudine,
adoptând o atitudine politicoasă, dar şi ferma, în acelaşi timp.
De asemenea, poliţistul trebuie să dovedească stăpânire de
sine, capacitate de comunicare, abilităţi de gestionare a
situaţiilor conflictuale, dezvoltându-şi prin sistemul de formare
continuă puterea de înţelegere a problemelor sociale, culturale şi
educaţionale specifice colectivităţii în care îşi exercită profesia,
precum şi, după caz, capacităţile manageriale.
135
 Poliţistul este obligat să respecte demnitatea umană,
fiindu-i interzis să aplice, să încurajeze şi să tolereze actele de
tortură, tratamente şi pedepse inumane sau degradante, constrân­
geri fizice ori psihice.
în ceea ce priveşte atitudinea faţă de corupţie, poliţistului
îi este interzis să tolereze actele de corupţie şi să utilizeze abuziv
autoritatea publică pe care i-o conferă statutul său.
Astfel, poliţistului îi este interzis să pretindă sau să accepte
bani, bunuri ori valori în scopul de a îndeplini sau de a nu
îndeplini atribuţiile profesionale şi să primească sarcini, misiuni
sau lucrări care sunt în afara competenţelor stabilite prin fişa
postului, fiindu-i interzis şi să uzeze de calitatea sau de funcţia
îndeplinită pentru rezolvarea unor interese de ordin personal.
Pentru acţiunile, inacţiunile şi omisiunile sale, poliţistul
răspunde personal, în condiţiile legii, iar măsurile disciplinare se
stabilesc şi se aplică numai după efectuarea cercetării prealabile,
în cursul căreia poliţistul îşi poate exercita şi valorifica dreptul la
apărare, beneficiind de prezumţia de nevinovăţie.
De menţionat că, normele Codului de etică şi deontologie
al poliţistului se aplică atât personalului aflat sub incidenţa
prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cât
şi personalului Jandarmeriei Române aflat sub incidenţa preve­
derilor Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea
Jandarmeriei Române, indiferent de structura în care este
9 8
încadrat şi de funcţia pe care o deţine.
3.3. Codul deontologic al personalului din sistemul
administraţiei penitenciare
O categorie importantă de funcţionari publici o reprezintă
funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare care,
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l
9 8
Oficial al R o m â n i e i , Partea I
13 d e c e m b r i e 2 0 0 4 .
136
l>i"in activitatea desfăşurată, contribuie la apărarea ordinii publice
,i siguranţei naţionale, precum şi a drepturilor şi libertăţilor
lundamentale ale cetăţenilor.
Normele de conduită, valorile şi principiile morale pe care
funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are
obligaţia să le respecte în viaţa socială, pe timpul cât deţine
•u castă calitate, sunt stabilite în Codul deontologic al perso­
nalului din sistemul administraţiei penitenciare, aprobat prin
« Mdinul nr. 2.794 din 8 octombrie 2004 al Ministrului Justiţiei. 99
Principiile care guvernează conduita profesională a
iimcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare
unt enumerate la art.2 din Codul deontologic:
- supunerea deplină faţă de lege;
- respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în
• ondiţiile prevăzute de lege;
- egalitatea şanselor;
- responsabilitate şi imparţialitate;
- eficacitate în serviciul intereselor generale ale societăţii;
- eficienţa în utilizarea resurselor;
- ierarhia organizatorică şi funcţională.
Conduita profesională a funcţionarilor publici din cadrul
a sternului administraţiei penitenciare este definită de un set de
oUigaţii, restricţii şi prescripţii, după cum urmează:
- să cunoască şi să respecte Constituţia şi legile ţării şi să
aplice dispoziţiile legale în conformitate cu atribuţiile ce le
u-vin, cu respectarea eticii profesionale;
- să se comporte civilizat şi demn în toate împrejurările, să
manifeste stăpânire de sine, amabilitate, politeţe şi să vorbească
H-spectuos şi decent, într-o manieră potrivită cu funcţia pe care o
• le-ţin;
nr. 1175 din Publicat în M o n i t o r u l
9 9
Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 1.098 din
"• noiembrie 2 0 0 4 .
137
 - să constituie exemple pentru subordonaţi, colegi şi
persoanele private de libertate, să creeze un climat corespun­
zător de muncă şi să contribuie la realizarea şi menţinerea unei
imagini pozitive a instituţiei;
- să execute, cu profesionalism şi în termenul stabilit,
atribuţiile ce îi revin şi să dovedească, în toate împrejurările,
cinste, corectitudine, disciplină şi respect faţă de şefii ierarhici,
colegi şi subalterni;
- să se prezinte la serviciu într-o stare corespunzătoare, să
respecte întocmai programul de muncă şi să folosească timpul
de lucru, resursele materiale şi financiare ale instituţiei în mod
eficient şi raţional, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu;
- să asigure ocrotirea bunurilor instituţiei şi să prevină
producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca
buni gospodari;
- să respecte prevederile legale referitoare la incom­
patibilităţi şi interdicţii;
- să nu interzică sau să nu împiedice exercitarea libertăţilor
publice şi a drepturilor sindicale ale funcţionarilor publici din
sistemul administraţiei penitenciare;
- să se abţină de la exprimarea sau manifestarea con­
vingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- să respecte jurământul de credinţă depus cu ocazia
numirii în funcţie;
- să nu manifeste toleranţă faţă de abateri şi să informeze
autorităţile abilitate cu privire la infracţiunile de care au luat la
cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură
cu serviciul, îndeosebi a actelor de corupţie;
- să informeze şeful ierarhic despre existenţa unui conflict
de interese privind exercitarea atribuţiilor de serviciu, în
condiţiile legii.
O componentă importantă a conduitei funcţionarilor
publici din sistemul administraţiei penitenciare o formează
138
iclaţiile cu persoanele private de libertate, în cadrul realizării
cărora funcţionarii au obligaţii specifice, precum:
- să respecte şi să protejeze drepturile şi libertăţile
fundamentale ale persoanelor private de libertate, precum şi
viaţa, sănătatea şi demnitatea acestora;
- să prevină şi să se abţină de la orice acţiune care
presupune discriminarea persoanelor private de libertate sau a
oricărei alte persoane pe temei de etnie, rasă, naţionalitate, sex şi
orientare sexuală, religie, limbă, opinie sau alte temeiuri;
- să manifeste înţelegere faţă de problemele persoanelor
private de libertate şi respect pentru dreptul acestora la
exprimarea opiniilor, in limitele regulilor de ordine şi disciplină
stabilite în penitenciar;
- să acţioneze pentru influenţarea pozitivă a comporta­
mentului persoanelor private de libertate, atât prin exemplul
personal, cât şi prin încurajarea acestora de a-şi asuma răspun­
derea pentru faptele comise şi de a participa la activităţi spe­
cifice astfel încât, la punerea în libertate, să se poată reintegra în
societate;
- să primească şi să soluţioneze, cu imparţialitate şi în
termen legal, cererile, sesizările şi plângerile persoanelor private
<lc libertate sau ale altor persoane;
- să sprijine persoanele private de libertate, în limita com­
petenţelor profesionale, pentru rezolvarea legală a problemelor
iu ridice, sociale şi familiale pe care le au pe timpul executării
pedepselor pronunţate de instanţele de judecată, dovedind
solicitudine şi înţelegere.
De asemenea, funcţionarilor publici din sistemul adminis-
i raţiei penitenciare le este interzis:
- să dispună, să exercite, să instige ori să tolereze actele de
ioi tură sau orice formă de tratament inuman ori degradant
asupra persoanelor private de libertate;
- să primească, să solicite ori să accepte, direct sau
indirect, pentru sine sau pentru alte persoane, în considerarea
139
calităţii oficiale, cadouri, bani, împrumuturi, orice alte valori sau
servicii;
- să uzeze de calitatea sau de funcţia pe care o îndeplinesc
pentru rezolvarea unor interese de ordin personal ori pentru a
constrânge, a intimida sau a înşela alte persoane în scopul
obţinerii unor privilegii, bunuri ori servicii;
- să stabilească relaţii de afaceri ori de altă natură cu
persoanele private de libertate, cu persoane din lumea interlopă
sau cunoscute a fi implicate în activităţi ilegale;
- să intervină pentru soluţionarea unor cereri sau lucrări
care nu sunt de competenţa lor ori nu le-au fost. repartizate de
conducătorii ierarhici;
- să exercite activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu
atribuţiile funcţiei publice pe care o deţin şi să fie mandatari ai
unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în
legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc;
- să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru
care sunt retribuiţi, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul
instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică
şi creaţie literar-artistică;
- să recurgă la forţa sau la folosirea mijloacelor de
imobilizare împotriva persoanelor private de libertate, în alte
condiţii decât cele expres prevăzute de lege.
Caracteristica specială a acestui cod constă în faptul că şi
persoanele din afara sistemului administraţiei penitenciare, care
participă sau derulează activităţi specifice cu persoanele private
de libertate, au obligaţia să respecte principiile sale deonto­
logice, precum şi faptul că dispoziţiile sale se aplică şi
funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei,
care au atribuţii de coordonare şi control al activităţii din
sistemul administraţiei penitenciare sau alte atribuţii în legătură
cu activitatea administraţiei penitenciare.
140
3 . 4 . Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor
Deşi în activitatea pe care o desfăşoară potrivit compe­
tenţelor legale, judecătorii şi procurorii exercită prerogative de
putere publică, ei nu au statutul şi nici calitatea de funcţionari
publici în sensul Legii nr. 188/1999, republicată, deoarece prero­
gativele de putere publică nu provin din ramura execuţiv-admi-
nistrativă a puterii statului, ci provin din ramura jurisdicţională a
puterii statului, după cum nici deputaţii şi senatorii nu sunt
funcţionari publici, deşi exercită prerogative de putere publică,
tocmai pentru că aceste prerogative aparţin ramurii legislative a
puterii statului.
Deci, în concepţia Legii nr. 188/1999, republicată, are
calitatea de funcţionar public doar persoana titulară a unei
funcţii publice care are în conţinutul său prerogative de putere
publică ce aparţin puterii executiv-administrative a statului, pe
care le exercită pentru organizarea executării legilor şi aplicarea
in concret a acestora.
Or, deputaţii, senatorii, judecătorii şi procurorii nu exercită
prerogativele de putere publică pentru organizarea executării
legilor şi aplicarea în concret a acestora, ci pentru realizarea
funcţiei legislative a statului, în cazul parlamentarilor şi,
respectiv, pentru realizarea funcţiei jurisdictional a statului, în
cazul magistraţilor, astfel că aceştia sunt titularii demnităţii
publice, iar nu ai unor funcţii publice în sensul Legii
nr.188/1999, republicată.
Totuşi, aceste demnităţi, ca orice alte activităţi umane, au
un set de principii, precum şi norme legale, morale etc., care
conturează conduita deţinătorilor acestor demnităţi, astfel că s-ar
putea vorbi despre o deontologie a parlamentarului, după cum se
vorbeşte şi există o deontologie a magistratului, a judecătorilor
şi procurorilor.
In ceea ce-i priveşte pe demnitarii parlamentari, în
literatura de specialitate s-a afirmat că, având în vedere
141
 Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor şi
Regulamentele Camerei Deputaţilor şi, respectiv, ale Senatului
se poate vorbi, astfel, despre un soi de codificare a statutului
juridic şi etic al parlamentarului român. 101
De altfel, judecătorii şi procurorii au un statut special,
adoptat separat prin Legea nr.303/2004 privind statutul jude­
cătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi 102
completările ulterioare, care reglementează drepturile şi obli­
gaţiile acestora.
Din acest punct de vedere, considerăm că prezintă
importanţă pentru lucrarea de faţă şi prezentarea Codului
deontologic al judecătorilor şi procurorilor, pentru a analiza nor­
mele şi regulile profesionale şi morale pe baza cărora se desfă­
şoară activitatea şi relaţiile colegiale, sociale etc., ale acestora.
In anul 2001 Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat
Codul deontologic al magistratului, iar acum este în vigoare
Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin
Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii , fiind astfel stabilite standardele de
103
conduită a acestora, conforme cu onoarea şi demnitatea
profesiei.
în primul rând, judecătorii şi procurorii sunt datori să
apere independenţa justiţiei şi, în acest scop:
- trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi
imparţialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs
presiunilor şi influenţelor de orice natură;
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 3 8 0 din
3 mai 2006.
1 0 1
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit., p . 1 8 8 .
1 0 2
R e p u b l i c a t ă în Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea I n r . 8 2 6 din
13 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 .
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l
1 0 3
Oficial al R o m â n i e i , Partea I
8 septembrie 2005.
142
100
- se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii pentru
orice faptă de natură să le afecteze independenţa, imparţialitatea
sau reputaţia profesională;
- nu trebuie sa fie influenţaţi de doctrine politice în
îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
- nu pot participa la colectarea fondurilor pentru
formaţiunile politice şi nu pot permite folosirea prestigiului sau
a imaginii lor în astfel de scopuri;
- nu pot să acorde niciun fel de sprijin unui candidat la o
funcţie publică cu caracter politic;
- nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc în
exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau
manifesta convingerile politice;
- nu pot participa la reuniuni publice cu caracter politic.
în al doilea rând, judecătorii şi procurorii au
îndatorirea să promoveze supremaţia legii, statul de drept şi
să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor
şi, în acest scop, sunt obligaţi să respecte egalitatea cetăţenilor în
faţa legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu,
să respecte şi să apere demnitatea, integritatea fizică şi morală a
tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile
judiciare.
O altă categorie de norme au ca scop asigurarea
imparţialităţii judecătorilor şi procurorilor, care trebuie să fie
imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, fiind obligaţi
să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influenţe şi să se abţină
de la orice comportament, act sau manifestare de natură să
altereze încrederea în imparţialitatea lor, astfel că, în caz de
incompatibilitate, judecătorii şi procurorii sunt datori să se
abţină, potrivit legii.
De asemenea, relaţiile de familie şi sociale ale
judecătorilor şi procurorilor nu trebuie să influenţeze
nr. 8 1 5 din
soluţiile pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
iar, pe de altă parte, judecătorilor şi procurorilor le este interzis
143
să intervină pentru soluţionarea unor cereri, să pretindă ori să
accepte rezolvarea intereselor personale sau ale membrilor fa­
miliei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal.
O altă categorie de obligaţii sunt cele care privesc, în
mod direct, exercitarea îndatoririlor profesionale specifice
funcţiei de judecător şi, respectiv, de procuror.
Astfel, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să-şi
îndeplinească cu competenţă şi corectitudine îndatoririle
profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ
stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu.
De asemenea, judecătorii şi procurorii sunt datori să
depună diligenta necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor
repartizate, cu respectarea termenelor legale şi să impună ordine
şi solemnitate în timpul soluţionării cauzelor şi să adopte o
atitudine demnă şi civilizată faţă de părţi, avocaţi, martori,
experţi, interpreţi ori alte persoane şi să le solicite acestora un
comportament adecvat.
Judecătorii şi procurorii au, totodată, obligaţia de a nu
dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de
exercitarea profesiei, informaţiile pe care le-au obţinut în această
calitate, iar atunci când, potrivit legii, lucrările au un caracter
confidenţial, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să păstreze
materialele respective în incinta instanţei sau a parchetului şi să
nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege şi de
regulament.
O preocupare deosebită trebuie să manifeste pentru
apărarea şi ridicarea demnităţii şi onoarei profesiei de
judecător sau procuror, sens în care, judecătorii şi procurorii
sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să
compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.
De asemenea, relaţiile judecătorilor şi procurorilor în
cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe
respect şi bună-credinţă, indiferent de vechimea în profesie şi de
144
funcţia acestora, fiindu-le interzis să îşi exprime părerea cu
privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor.
Pe de altă parte, judecătorii şi procurorii nu pot desfăşura
acţiuni care, prin natura lor sau modul de finanţare ori executare
ar putea, în orice formă, să impieteze îndeplinirea cu
imparţialitate, corectitudine şi în termenele legale a obligaţiilor
profesionale.
Având în vedere calitatea lor de magistraţi, o serie întreagă
de activităţi sunt incompatibile cu funcţia de judecător sau
procuror, astfel că, judecătorii şi procurorii nu pot cumula
această calitate cu nicio altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
3.5. Deontologia funcţiei de parlamentar
Aşa cum am arătat mai sus, în literatura de specialitate, s-a
afirmat că Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi
senatorilor şi Regulamentele Camerei Deputaţilor şi, respectiv,
Senatului reprezintă un soi de codificare a statutului juridic şi
etic al parlamentarului român.
Dacă îi vom da crezare lui Machiavelli, care spunea că un
conducător înţelept nu poate şi nici nu trebuie să-şi ţină cuvântul
atunci când motivele care l-au făcut să promită un lucru au
încetat de a mai exista , atunci ne va fi greu să acceptăm că ar
104
putea exista o deontologie a omului politic.
Acceptând, însă, că şi activitatea politică trebuie să aibă un
set de reguli care să determine conduita omului politic, în
general, şi a parlamentarului, în cazul de faţă, considerăm că
este necesar să prezentăm aceste reguli şi norme, aşa cum sunt
instituite în reglementările actuale.
104
Niccolo Machiavelli, Măştile puterii, Institutul European, 1996,
p. 9 9 - 1 0 0
145
 Astfel, legea reglementează ca principii şi reguli de
conduită:
- principiul interesului naţional, potrivit căruia deputaţii
şi senatorii au îndatorirea de a acţiona în interesul întregii
naţiuni şi al locuitorilor din circumscripţiile electorale pe care le
reprezintă;
- principiul legalităţii şi al bunei-credinţe, potrivit
căruia, deputaţii şi senatorii, în calitatea lor de reprezentanţi
aleşi ai poporului român, îşi îndeplinesc îndatoririle şi îşi
exercită drepturile în conformitate cu Constituţia, legile ţării şi
regulamentele Camerei Deputaţilor şi Senatului, pe toata durata
mandatului pe care îl deţin;
în acest sens, deputaţilor şi senatorilor le este interzis să îşi
asume faţă de persoanele fizice sau juridice obligaţii financiare
ori de alt tip, menite să influenţeze exercitarea mandatului cu
bună-credinţă, potrivit propriei conştiinţe.
- principiul transparenţei, potrivit căruia, deputaţii şi
senatorii trebuie să dea dovadă de transparenţă în activitatea
parlamentară, având obligaţia menţinerii unui dialog permanent
cu cetăţenii pe problemele care îi interesează şi care rezultă din
asumarea şi exercitarea mandatului de parlamentar;
- principiul fidelităţii, potrivit căruia, deputaţii şi senatorii
sunt datori să manifeste pe durata exercitării mandatului
fidelitate faţă de România şi popor şi respect faţă de oameni;
- respectarea regulamentelor, deputaţii şi senatorii fiind
obligaţi să respecte prevederile regulamentelor, să se supună
normelor de conduită civilizată, de curtoazie şi de disciplină
parlamentară şi să nu aibă atitudini sau să folosească expresii ori
cuvinte injurioase, ofensatoare sau calomnioase.
Ca şi Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 96/2006 consacră un
întreg capitol regimului incompatibilităţilor, interdicţiilor şi
conflictului de interese, care reprezintă, în acelaşi timp,
importante aspecte deontologice în conturarea şi determinarea
unei anumite conduite parlamentare pentru deputaţi şi senatori.
146
Astfel, ca incompatibilităţi cu caracter general, putem
enumera:
- nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator;
- calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu
exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia
celei de membru al Guvernului.
O altă categorie de incompatibilităţi sunt în raport cu
funcţii din economie, calitatea de deputat sau de senator fiind
incompatibilă cu următoarele funcţii:
- preşedinte, vicepreşedinte, director general, director,
administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor
la societăţi comerciale, inclusiv la bănci ori la alte instituţii de
credit, la societăţi de asigurare şi la cele financiare, precum şi în
instituţii publice;
- preşedinte sau secretar al adunărilor generale ale
acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale enumerate
mai sus;
- reprezentant al statului în adunările generale ale
societăţilor comerciale de mai sus;
- manager sau membru al consiliilor de administraţie ale
regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
- comerciant persoană fizică;
- membru al unui grup de interes economic, definit
conform legii.
De asemenea, calitatea de deputat sau de senator este
incompatibilă cu funcţiile şi activităţile persoanelor care
conform statutului lor nu pot face parte din partide politice, cu
calitatea de membru cu drepturi depline in Parlamentul
I European, cu o funcţie publică încredinţată de un stat străin
Totodată, este interzisă folosirea numelui însoţit de
calitatea de deputat sau de senator în orice acţiune publicitară
privitoare la orice societate comercială, financiară ori industrială
sau altele asemenea cu scop lucrativ.
147
 în ceea ce priveşte participarea la şedinţă, legea statuează
că această îndatorire reprezintă pentru deputaţi şi senatori o
obligaţie legală, morală şi regulamentară.
3.6. Alte reglementări cu caracter deontologic
A. Personalul Administraţiei Prezidenţiale
Potrivit art.5 alin.(l) din Legea nr.47/1994 privind
serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată,
personalul Administraţiei Prezidenţiale este alcătuit din persoane
detaşate, la cererea Preşedintelui României, din ministere şi alte
autorităţi publice, precum şi din persoane încadrate direct pc
funcţiile sau posturile pe care urmează să le îndeplinească.
Acest personal de la Administraţia Prezidenţială, pe lângă
calităţile excepţionale de profesionalism pe care ar trebui să Ic
satisfacă, trebuie să îndeplinească două condiţii speciale de
fidelitate şi loialitate, introduse prin OUG nr. 1/2001, care a
modificat şi completat Legea nr.47/1994.
Astfel, potrivit art.5 alin.(2) din Legea nr.47/1994,
republicată, personalul de la Administraţia Prezidenţială poate fi
încadrat numai pe baza încrederii acordate de Preşedintele
României şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate,
iar retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum
şi încetarea detaşării, eliberarea sau destituirea din funcţie ori
desfacerea contractului de muncă, după caz.
Referitor la introducerea celor două condiţii noi, care urma
să fie satisfăcute inclusiv de personalul aflat în funcţie la data
R e p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 2 1 0 din
25 aprilie 2 0 0 1 , în t e m e i u l art. III din O r d o n a n ţ a de urgenţă a Guvernului
nr. 1 din 4 ianuarie 2 0 0 1 p e n t r u modificarea şi c o m p l e t a r e a Legii nr. 47/1994
p r i v i n d o r g a n i z a r e a şi funcţionarea Preşedinţiei R o m â n i e i , p u b l i c a t ă în
M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2 0 0 1 , aprobaţii
prin L e g e a nr. 124 din 3 aprilie 2 0 0 1 , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al
R o m â n i e i , Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2 0 0 1 .
148
mirării în vigoare, prevederile art. 4 (art.5 după republicare) din
1
legea nr. 47/1994, introduse prin art. I pet. 4 din OUG
ni. 1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994,
precum şi cele ale art. II din această ordonanţă, au făcut obiectul
mior excepţii de necostituţionalitate.
106
Curtea Constituţională a constatat că introducerea unor noi
< i Sterii de selectare, încadrare şi menţinere a personalului din
Administraţia Prezidenţială sunt constituţionale, atât în ceea ce
priveşte condiţiile în sine, şi anume „numai pe baza încrederii
acordate de Preşedintele României" şi „semnarea unui
angajament de loialitate", precum şi cu privire la efectele
lelragerii încrederii, cât şi sub aspectul neretroactivităţii acestor
dispoziţii în ceea ce priveşte aplicarea lor, inclusiv î n cazul
personalului aflat în funcţie, ordonanţa de urgenţă prevăzând
< liiar că urma să se aplice la 15 zile de la data intrării în vigoare.
Rezultă, astfel, că încrederea este un element fundamental
.il statutului juridic aplicabil personalului din cadrul
Administraţiei prezidenţiale, iar fidelitatea şi loialitatea perso­
nalului faţă de Preşedintele României, reprezintă elemente
lundamentale ale conduitei deontologice a acestui personal.
Deci, încrederea acordată de Preşedintele României, pe de
" parte, şi loialitatea asumată prin semnarea unui angajament
s c r i s de către personalul respectiv, care reprezintă în mod
o l i i ş n u i t valori morale, pe de altă parte, au fost transformate de
' a i r e legiuitor în valori juridice, acestea devenind astfel condiţii
de naştere şi, respectiv, de menţinere a raportului de serviciu
care, aşa cum am arătat, au fost considerate ca fiind
<•< instituţionale de către Curtea Constituţională.
Decizia nr. 2 8 8 din 5 n o i e m b r i e 2 0 0 2 p u b l i c a t ă în Monitorul Oficial
• ii României, Partea I, nr. 836 din 20 n o i e m b r i e 2 0 0 2 ; Decizia nr. 46 din
I februarie 2 0 0 3 publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 180
• Im 21 martie 2 0 0 3 ; D e c i z i a nr. 218 din 3 iunie 2 0 0 3 publicată în M o n i t o r u l
< Hicial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 4 0 5 din 10 iunie 2 0 0 3 .
149
 B. Personalul Corpului de Control al Primului Ministru
Prin OUG nr.3/2009 Departamentul de Control al
Guvernului, structură fără personalitate juridică în cadrul
aparatului de lucru al Guvernului, a fost desfiinţat, fiind înfiinţat
Corpul de Control al primului-ministru, ca departament fără
personalitate juridică, în subordinea prim-ministrului şi în
coordonarea, din punct de vedere administrativ-fmanciar, a
secretarului general al Guvernului, preluând toate reprezentările
şi competenţele fostului Departament de Control al Guvernului
din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.
Această ordonanţă de urgenţă nu face referiri la statutul
personalului Corpului de Control al primului-ministru, dar
observând atribuţiile stabilite pentru această structură a
administraţiei ministeriale, putem lesne trage concluzia că aceşti
salariaţi au statutul de funcţionari publici, exercitând în
activitatea lor importante prerogative de putere publică.
Astfel, potrivit art.VII alin.(5), Corpul de Control al
primului-ministru îndeplineşte, printre altele, următoarele
atribuţii purtătoare de prerogative de putere publică:
- în vederea realizării funcţiei de autoritate a Guvernului,
controlează şi urmăreşte activitatea ministerelor, agenţiilor,
autorităţilor administraţiei locale, serviciilor deconcentrate
instituţiilor publice, oficiilor, departamentelor, comisiilor,
regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor şi
societăţilor naţionale, instituţiilor financiar-bancare, cu capital
de stat integral sau majoritar;
- urmăreşte îmbunătăţirea modalităţilor de efectuare şi
corelare a activităţilor de control la nivel naţional pentru a se
1 0 7
O U G n r . 3 / 2 0 0 9 p e n t r u m o d i f i c a r e a ş i c o m p l e t a r e a u n o r acte
n o r m a t i v e referitoare la o r g a n i z a r e a şi funcţionarea u n o r structuri din cadrul
aparatului de lucru al G u v e r n u l u i , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al
R o m â n i e i , Partea I, nr.84 din 11 februarie 2 0 0 9 .
150
evita paralelismele şi pentru creşterea exigenţei şi responsa­
bilităţii în actul de control;
- verifică modul în care s-a exercitat de către prefect
controlul de legalitate asupra actelor administrative ale autori­
tăţilor administraţiei publice locale;
- exercită controlul administrativ intern privind respectarea
prevederilor legale în cadrul aparatului de lucru al Guvernului,
la solicitare, în ministere, în celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, precum şi la regiile autonome,
107
companiile şi societăţile naţionale sau la societăţile comerciale
cu capital integral ori majoritar de stat;
- verifică eficienţa şi transparenţa activităţii administraţiei
publice locale;
- exercită controlul asupra activităţii autorităţilor şi
instituţiilor publice centrale, stabilit prin sarcină de Guvern sau
dispus de primul-ministru;
- urmăreşte implementarea politicilor şi strategiilor în
domeniul controlului;
- îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de actele
normative în vigoare, cu excepţia Legii nr. 477/2004 privind
Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi
instituţiile publice şi dispuse de primul-ministru.
Deci, după cum se observă, cea mai mare parte dintre
atribuţiile exercitate de Corpul de Control al primului-ministru,
prin personalul de control numit prin decizia primului-ministru,
sunt atribuţii care includ prerogative de putere publică, ceea ce
justifică pe deplin afirmaţia că membrii acestui personal au
calitatea de funcţionari publici administrativi, fiind titulari ai
unor funcţii publice administrative pe care le exercită în scopul
realizării prerogativelor de putere publică de către această
structură a administraţiei guvernamentale.
Având în vedere statutul de funcţionari publici pe care îl
au membrii personalului de control din Corpul de Control al
primului-ministru, este evident că aceştia va trebui să se
151
conformeze, din punct de vedere deontologic, principiilor şi
normelor Codului de conduită a funcţionarilor publici adoptai
prin Legea nr.7/2004, republicată, precum şi normelor speciale
din OUG nr.3/2009, deoarece această ordonanţă de urgenţă con­
ţine unele reglementări speciale şi derogatorii privind condiţiile
de recrutare, numire, menţinere, eliberare din funcţie etc.
Astfel, potrivit art.VII alin.(12)-(17) din OUG nr.3/2009,
personalul Corpului de Control al primului-ministru este
încadrat numai pe baza încrederii acordate de primul-ministru şi
cu condiţia semnării unui angajament de loialitate, iar retragerea
încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum şi eliberarea
sau destituirea din funcţie ori desfacerea contractului de muncă,
după caz.
Deci, ca şi în cazul personalului Administraţiei
Prezidenţiale, în cazul personalului Corpului de Control al
primului-ministru, încrederea acordată de Primul-Ministru
Guvernului României, pe de o parte, şi loialitatea asumată prin
semnarea unui angajament scris de către personalul respectiv,
care reprezintă în mod obişnuit valori morale pe de altă parte,
au fost transformate de către legiuitor în valori juridice, acestea
devenind astfel condiţii de naştere şi, respectiv, de menţinere a
raportului de serviciu.
Pe lângă aceste condiţii, personalul Corpului de Control al
primului-ministru cu atribuţii de control trebuie să îndeplinească
condiţiile prevăzute de lege, să aibă o bună reputaţie, precum şi
recomandare de la ultimul loc de muncă şi este obligat să aibă
un comportament decent, moral şi legal.
Referitor la personalul fostului Departament de Control al
Guvernului se prevede că se preia în cadrul noii structuri
înfiinţate, în limitele numărului de posturi alocat prin decizie a
primului-ministru, pe baza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de
lege, precum şi a bunului său renume şi a încrederii acordate de
primul-ministru, cu condiţia semnării unui angajament de
loialitate faţă de primul-ministru.
152
Astfel, criterii bazate pe valori morale au devenit, în cazul
personalului Corpului de Control al primului-ministru, elemente
decisive în recrutarea, numirea, menţinerea sau eliberarea, desti­
tuirea ori desfacerea contractului de muncă, după caz, fiind
transformate de legiuitor în criterii legale determinante şi elimi­
natorii pentru conduita profesională a acestei categorii speciale
<le personal, în general şi de funcţionari publici, în mod special.
C. Auditorul intern - Codul privind conduita etică a
< uiditorului intern
în cadrul Ministerului Finanţelor Publice funcţionează
i initatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern
(l ICAAPI), structurată pe compartimente de specialitate, în
•ubordinea directă a ministrului finanţelor publice, condusă de
un director general, care este funcţionar public, numit de
ministrul finanţelor publice.
Auditul public intern este o activitate funcţional-
ii dependentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere
conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor
publice.
Auditorii interni sunt funcţionari publici care, potrivit
a r t . 18 din Legea nr.672/2002, cu modificările şi completările
108
ulterioare, au drepturile, obligaţiile şi incompatibilităţile prevă­
zute de Statutul funcţionarilor publici, dar au un Cod de etică
distinct de Codul de conduită a funcţionarilor publici.
Astfel, prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice
nr.252/03.02.2004 a fost adoptat Codul privind conduita etică
109
a auditorului intern, care reprezintă un ansamblu de principii şi
i eguli de conduită ce se aplică salariaţilor care ocupă funcţia de
auditor intern în cadrul entităţilor publice care au obligaţia de a
[ m
L e gea n r . 6 7 2 / 2 0 0 2 privind auditul public intern, publicată î n
Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 9 5 3 din 24 d e c e m b r i e 2 0 0 2 .
Publicat în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 128 din
1 0 9
I.', februarie 2 0 0 4 .
153
organiza structuri de audit public intern conform prevederilor
Legii nr. 672/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Necesitatea adoptării unui cod distinct de codul de
conduită aplicabil celorlalţi funcţionari publici s-a impus ca
urmare a faptului că auditorii interni sunt o categorie specială de
funcţionari publici, care au misiuni speciale şi diferite de cele
ale funcţionarilor publici din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice, pe care le desfăşoară supraveghind respectarea legisla­
ţiei financiare şi fiscale de către şi în cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice.
Adoptarea şi implementarea Codului privind conduita
etică a urmărit ca, în activitatea auditorului intern, să fie
realizate următoarele obiective principale:
- performanţa, în sensul că profesia de auditor intern
presupune desfăşurarea activităţii în scopul îndeplinirii cerin­
ţelor interesului public, în condiţii de economicitate, eficacitate
şi eficienţă;
- profesionalismul, în sensul că profesia de auditor intern
presupune existenţa unor capacităţi intelectuale şi experienţe
dobândite prin pregătire şi educaţie şi printr-un cod de valori şi
conduită comun tuturor auditorilor interni;
- calitatea serviciilor, în sensul că auditorii interni trebuie
să-şi realizeze sarcinile ce le revin cu obiectivitate, respon­
sabilitate, sârguinţă şi onestitate;
- încrederea, în sensul că, în îndeplinirea sarcinilor de
serviciu, auditorii interni trebuie să promoveze cooperarea şi
bunele relaţii cu ceilalţi auditori interni, deoarece încrederea
publică şi respectul de care se bucură un auditor intern repre­
zintă rezultatul realizărilor cumulative ale tuturor auditorilor
interni;
- conduita, în sensul că auditorii interni trebuie să aibă o
conduită ireproşabilă atât pe plan profesional, cât şi personal;
154
- credibilitatea, în sensul că informaţiile furnizate de
rapoartele şi opiniile auditorilor interni trebuie să fie fidele
realităţii şi de încredere.
In scopul realizării acestor obiective în activitatea audi­
torilor interni, Codul privind conduita etică a auditorului intern
reglementează distinct principiile fundamentale ale conduitei,
precum şi regulile de conduită instituite pe baza principiilor.
Astfel, în desfăşurarea activităţii, auditorii interni sunt
obligaţi să respecte următoarele principii fundamentale:
- principiul integrităţii, potrivit căruia auditorul intern
trebuie să fie corect, onest şi incoruptibil, integritatea fiind
suportul încrederii şi credibilităţii acordate raţionamentului audi­
torului intern;
- principiul independenţei şi obiectivităţi, potrivit căruia
auditorii interni trebuie să depună toate eforturile pentru a fi
independenţi în tratarea problemelor aflate în analiză, iar
independenţa auditorilor interni nu trebuie să fie afectată de
interese personale sau exterioare;
- principiul obiectivitătii, potrivit căruia, în activitatea lor
auditorii interni trebuie să manifeste obiectivitate şi
imparţialitate în redactarea rapoartelor, care trebuie să fie
precise şi obiective, iar concluziile şi opiniile formulate în
rapoarte trebuie să se bazeze exclusiv pe documentele obţinute
şi analizate conform standardelor de audit;
- principiul confidenţialităţii, potrivit căruia auditorii
interni sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea în legătură cu
faptele, informaţiile sau documentele despre care iau cunoştinţă
în exercitarea atribuţiilor lor, fiindu-le interzis să utilizeze în
interes personal sau în beneficiul unui terţ informaţiile dobândite
în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- principiul competenţei profesionale, potrivit căruia
auditorii interni sunt obligaţi să îşi îndeplinească atribuţiile de
serviciu cu profesionalism, competenţă, imparţialitate şi la
155
standarde internaţionale, aplicând cunoştinţele, aptitudinile şi
experienţa dobândită;
- principiul neutralităţii politice, potrivit căruia auditorii
interni trebuie să fie neutri din punct de vedere politic, să îşi
menţină independenţa faţă de orice influenţe politice şi să se
abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor
politice, în exercitarea atribuţiilor ce le revin.
Regulile de conduită prevăzute de Codul de conduită etică
sunt norme de comportament pentru auditorii interni pe care
aceştia sunt obligaţi să le aplice în scopul respectării principiilor
prezentate mai sus.
Astfel, respectarea principiului integrităţii, are ca reguli:
a) exercitarea profesiei cu onestitate, bună-credinţă şi res­
ponsabilitate;
b) respectarea legii şi acţionarea în conformitate cu cerin­
ţele profesiei;
c) respectarea şi contribuţia la obiectivele etice legitime
ale entităţii;
d) se interzice auditorilor interni să ia parte cu bună ştiinţă
la activităţi ilegale şi angajamente care discreditează profesia de
auditor intern sau entitatea publică din care fac parte.
Pentru respectarea principiului independenţei şi obiecti­
vitătii:
a) se interzice implicarea auditorilor interni în activităţi
sau în relaţii care ar putea să fie în conflict cu interesele entităţii
publice şi care ar putea afecta o evaluare obiectivă;
b) se interzice auditorilor interni să asigure unei entităţi
auditate alte servicii decât cele de audit şi consultanţă;
c) se interzice auditorilor interni, în timpul misiunii lor, să
primească din partea celui auditat avantaje de natură materială sau
personală care ar putea să afecteze obiectivitatea evaluării lor;
d) auditorii interni sunt obligaţi să prezinte în rapoartele
lor orice documente sau fapte cunoscute de ei, care în caz
contrar
156 ar afecta activitatea structurii auditate.
Respectarea principiului confidenţialităţii interzice
folosirea de către auditorii interni a informaţiilor obţinute în
cursul activităţii lor în scop personal sau într-o manieră care
poate fi contrară legii ori în detrimentul obiectivelor legitime şi
etice ale entităţii auditate.
Pentru respectarea principiului competenţei:
a) auditorii interni trebuie să se comporte într-o manieră
profesională în toate activităţile pe care le desfăşoară, să aplice
standarde şi norme profesionale şi să manifeste imparţialitate în
îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
b) auditorii interni trebuie să se angajeze numai în acele
misiuni pentru care au cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa
necesară;
c) auditorii interni trebuie să utilizeze metode şi practici de
cea mai bună calitate în activităţile pe care le realizează; în
desfăşurarea auditului şi în elaborarea rapoartelor, auditorii
interni au datoria de a adera la postulatele de bază şi la
standardele de audit general acceptate;
d) auditorii interni trebuie să îşi îmbunătăţească în mod
continuu cunoştinţele, eficienţa şi calitatea activităţii lor; şeful
compartimentului de audit public intern, respectiv conducătorul
entităţii publice, trebuie să asigure condiţiile necesare pregătirii
profesionale a auditorilor interni, perioada alocată în acest scop
fiind de minimum 15 zile lucrătoare pe an;
e) auditorii interni trebuie să aibă un nivel corespunzător
de studii de specialitate, pregătire şi experienţă profesională
e locventă;
f) auditorii interni trebuie să cunoască legislaţia de
specialitate şi să se preocupe în mod continuu de creşterea
nivelului de pregătire, conform standardelor internaţionale;
g) se interzice auditorilor interni să îşi depăşească
atribuţiile de serviciu.
Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public
Intern (UCAAPI) sau organul ierarhic superior verifică
157
respectarea prevederilor Codului privind conduita etică a - promovarea funcţionării corecte şi transparente a
auditorului intern de către compartimentele de audit public pieţelor reglementate;
intern şi poate iniţia măsurile corective necesare, în cooperare cu - prevenirea manipulării pieţei şi a fraudei şi asigurarea
conducătorul entităţii publice în cauză, fiind aplicabile integrităţii pieţelor reglementate;
dispoziţiile legale ale Statutului funcţionarilor publici. - stabilirea standardelor de soliditate financiară şi de
D. Codul de etică şi conduită a membrilor şi personalului practică onestă pe pieţele reglementate;
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare - adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariţiei
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare- C.N.V.M.- este riscului sistemic pe pieţele reglementate;
o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, - prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament al
având competenţa de a reglementa şi supraveghea piaţa de investitorilor sau al intereselor acestora.
capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare Celălalt personal al C.N.V.M. are statutul de personal
derivate, precum şi instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, contractual, fiind angajat conform prevederilor Codului muncii.
competenţă pe care o exercită pe întregul teritoriu al României, Având în vedere statutul şi atribuţiile exercitate în scopul
fiind subordonată Parlamentului, căruia îi prezintă rapoarte de realizării obiectivelor legale, C.N.V.M. a adoptat Regulamentul
activitate. nr. 5/1995 privind Codul de etică şi conduită a membrilor şi
C.N.V.M. este compusă din 7 membri, dintre care un personalului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. 111

preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 4 comisari, numirea şi revocarea Toţi salariaţii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare au
acestora fiind făcută de către Parlament în şedinţa comună a obligaţia de a nu face afirmaţii denigratoare la adresa acesteia,
celor două Camere. susţinând în mod loial prestigiul instituţiei şi, ca funcţionari într-
un serviciu public, toţi salariaţii Comisiei trebuie să dovedească
Membrii C.N.V.M. au un statut special, exercitând
profesionalism şi conştiinciozitate, fiind obligaţi a nu desfăşura
prerogative de putere publică în scopul realizării obiectivelor
niciun fel de activitate politică în cadrul instituţiei.
prevăzute la art.2 din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare, şi anume:
110 Membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare au
- stabilirea şi menţinerea cadrului necesar dezvoltării obligaţia de a dovedi în permanenţă o conduită ireproşabilă, nu
pieţelor reglementate; vor accepta cadouri sau favoruri de la persoane care sunt subiec­
- promovarea încrederii în pieţele reglementate şi în te ale supravegherii comisiei sau de la reprezentanţi ai acestora.
investiţiile în instrumente financiare; Calitatea de membru sau de angajat al C.N.V.M. implică o
- asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor serie de incompatibilităţi instituite de dispoziţiile Statutului
împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase; Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, precum şi de cele ale
Codului de etică şi conduită a membrilor şi personalului
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

1 1 0
A p r o b a t prin O U G n r . 2 5 / 2 0 0 2 p u b l i c a t ă î n M o n i t o r u l Oficial a l Publicat în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr.
1 1 1
2 1 3 din
R o m â n i e i , Partea I, nr. 2 2 6 din 4 aprilie 2 0 0 2 . 19 septembrie 1995.
158 159
 Astfel, membrii C.N.V.M.:
- nu pot fi soţi şi nici rude ori afini până la gradul al treilea
cu Preşedintele României, preşedinţii Camerelor Parlamentului,
membrii Guvernului, guvernatorul Băncii Naţionale a României,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi nu se
pot înrudi între ei;
- nu pot fi membri ai vreunui partid politic;
- nu pot exercita o altă funcţie remunerată, publică sau
privată, cu excepţia celor de cadru didactic universitar şi de
consultant sau expert al autorităţilor publice ori al organismelor
internaţionale;
- nu pot fi membri în consiliile de administraţie, directori
executivi, cenzori sau auditori ai persoanelor juridice subiecte
ale supravegherii C.N.V.M., Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor sau Băncii Naţionale a României ori acţionari
semnificativi la astfel de persoane juridice;
- nu trebuie să fi fost declaraţi faliţi;
- nu trebuie să aibă cazier judiciar.
De asemenea, conduita ireproşabilă cerută membrilor
C.N.V.M., precum şi conduita exemplară cerută celuilalt
personal, impune evitarea conflictelor de interese în exercitarea
atribuţiilor legale, respectiv în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Astfel, membrii şi angajaţii Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare nu pot recomanda sau sugera niciunei persoane
vânzarea sau cumpărarea de valori mobiliare, iar efectuarea de
către membrii sau angajaţii Comisiei a oricărei tranzacţii cu
valori mobiliare este interzisă, cu excepţia valorilor mobiliare
cumpărate în scop de investiţie.
Membrii şi angajaţii Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare nu pot cumpăra valori mobiliare ale emitenţilor sau
deţinute de societăţi de intermediere care fac obiectul unei
inspecţii sau anchete în curs de desfăşurare de către Comisie şi
nici ale unei societăţi comerciale care se află într-una dintre
fazele procedurii reorganizării şi lichidării judiciare.
160
De asemenea, fiecare membru şi angajat al Comisiei
Naţionale a Valorilor Mobiliare va întocmi şi va depune o
declaraţie ce va deţine date privind:
- valorile mobiliare deţinute de către acesta, de către soţul
sau soţia, ori de către alte persoane care locuiesc împreună cu
acesta;
- soţul (soţia) sau rudele până la gradul al treilea sau afinii
până la gradul al doilea care sunt acţionari sau angajaţi în cadrul
unei persoane juridice, subiect al supravegherii Comisiei
Naţionale a Valorilor Mobiliare;
- alte informaţii prevăzute prin regulamente ale Comisiei
Naţionale a Valorilor Mobiliare.
Un angajat al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare,
care în cursul exercitării atribuţiilor sale are sarcina să
desfăşoare activităţi legate de societăţi implicate în piaţa de
capital în care acesta deţine valori mobiliare sau are un interes
personal, a fost angajat în ultimii 5 ani, client sau acţionar
semnificativ al acesteia, are obligaţia să aducă de îndată această
situaţie la cunoştinţă şefului ierarhic imediat superior, care, în
condiţiile constatării unui conflict de interese, va lua decizia de
recuzare a angajatului respectiv.
încălcarea cu vinovăţie a dispoziţiilor Codului de etică şi
conduită a membrilor şi personalului Comisiei Naţionale a
Valorilor Mobiliare, se sancţionează disciplinar de către
Comisie.
E. Enumerarea altor reglementări deontologice
In momentul de faţă, în România există şi alte categorii de
funcţionari publici a căror conduită profesională a fost
reglementată, după cum sunt şi ordine profesionale care au
considerat necesar să recurgă la soluţia reglementării conduitei
membrilor lor prin coduri de deontologie, dintre care enumerăm,
cu titlu de exemplu:
161
 - Codul privind Conduita Etică profesională şi disci­
plină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din
România;
- Codul privind conduita etică şi profesională în do­
meniul consultanţei fiscale;
- Codul de conduită al Asociaţiei Române de
Marketing Direct cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal în marketing direct;
- Codul privind conduita etică şi profesională în
domeniul auditului financiar, elaborat de Federaţia
Internaţională a contabililor (IFAC);
- Codul conduită al Asociaţiei Societăţilor de Leasing
din România cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal;
- Codul de conduită pentru activităţile de recreere din
zona costieră;
- Codul de conduită a participanţilor la piaţa angro de
energie electrică;
- Codul privind Conduita Etică şi Profesională a experţilor
contabili şi contabililor autorizaţi din România;
- Codul deontologic al profesiei de geodez;
- Codul deontologic al farmacistului;
- Codul deontologic al medicului dentist;
- Codului deontologic al personalului auxiliar de specia­
litate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă
acestea;
- Codul deontologic al membrilor Comisiei Naţionale de
Evaluare şi Acreditare a învăţământului Preuniversitar, respectiv
ai comisiilor de evaluare şi acreditare a învăţământului
preuniversitar judeţean şi al municipiului Bucureşti;
- Codul de deontologie medicală veterinară;
162
- Codul de etică şi deontologie al personalului cu atribuţii
<le inspector din Agenţia Naţională a Medicamentului;
- Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor
din România.
Am menţionat în finalul acestei enumerări Codul de
deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România, nu
pentru că acesta ar fi locul unui astfel de cod, ci pentru a face o
scurta observaţie referitoare la o situaţie surprinzătoare.
Astfel, analizând codurile de deontologie, deontologice
s a u de conduită ale diverselor categorii de profesii, a rezultat că
o preocupare importantă a legiuitorului sau a conducerii dife­
ritelor ordine profesionale a fost aceea de a impune în conduita
profesională a funcţionarilor publici sau a membrilor ordinelor
profesionale respectarea principiului integrităţii morale care
iiebuie să guverneze ansamblul conduitei profesionale a
acestora.
în acest scop, în fiecare cod există norme exprese care
interzic funcţionarilor sau membrilor diferitelor ordine profe­
sionale, după caz, să solicite ori să accepte cadouri, servicii,
favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, care le pot influenţa într-
un fel sau altul exercitarea funcţiilor ori desfăşurarea activităţilor
specifice statutului lor.
Or, în cazul medicilor aparţinând ordinului profesional
condus de Colegiul Medicilor din România nu a existat o astfel
• le preocupare şi nu există astfel de interdicţii, ceea ce ar putea
lustifica opinia că, în cazul medicilor, pretinderea sau primirea
<le avantaje de orice natură pentru sau în legătură cu exercitarea
actului medical, ar putea fi atitudini conforme cu deontologia
profesiei de medic, în situaţia în care mai mult de 85% dintre
medici activează în sectorul public, fiind salarizaţi din surse
bugetare.
163
 Este adevărat că, la art. 3 5 din Codul de deontologie
medicală al Colegiului Medicilor din România, având denu­
mirea marginală Integritatea si imaginea medicului se CAPITOLUL IV

precizează că medicul trebuie să fie model de comportament EXERCITAREA ABUZIVĂ A FUNCŢIEI PUBLICE
etico-profesional, contribuind la creşterea nivelului său
profesional şi moral, a autorităţii şi prestigiului profesiunii
medicale pentru a merita stima şi încrederea pacienţilor şi a
colaboratorilor, ceea ce este de apreciat, dar insuficient pentru a
aprecia caracterul moral/imoral şi legal/ilegal al acţiunii de a
pretinde sau accepta avantaje de orice natură pentru sau în Secţiunea 1
legătură cu exercitarea actului medical.
CORUPŢIA, RISC MAJOR PENTRU EXERCITAREA
DEONTOLOGICĂ A FUNCŢIEI PUBLICE

1.1. Consideraţii generale privind riscurile exercitării

funcţiei publice
Aşa cum am precizat, deontologia funcţiei publice poate
li definită ca fiind ansamblul normelor etice şi legale, care
conturează un anumit comportament profesional şi privat, în
cadrul exercitării sau în legătură cu exercitarea unei funcţii
publice, în una dintre ramurile puterilor statului.
Din acest punct de vedere, se poate vorbi de o deontologie
a funcţiei de parlamentar, de o deontologie a funcţiei de
judecător sau procuror, după cum vorbim, cel mai adesea, de o
deontologie a funcţionarului public.
Având în vedere conceptele de bună administraţie(bună
administrare) şi respectiv, de proastă administraţie(proastă
administrare), putem afirma că deontologia funcţiei publice
112

reprezintă, în ultimă instanţă, un ansamblu de norme etice şi

legale care au ca scop şi, de dorit, ca rezultat, buna exercitare a
l'uncţiei publice, în timp ce lipsa unei deontologii a funcţiei

v. R e c o m a n d a r e a R e c . C M ( 2 0 0 7 ) 7 a C o m i t e t u l u i Miniştrilor
( onsiliului E u r o p e i , p r i v i n d b u n a administraţiefbuna administrare).
164 165
publice sau încălcarea deontologiei funcţiei publice va fi, în
acelaşi timp, şi o proastă exercitare a funcţiei publice.
După ce am analizat diverse reglementări ale normelor
deontologice aplicabile conduitei diferiţilor titulari de funcţii
publice şi am văzut, astfel, care sunt cerinţele şi condiţiile pentru
o bună exercitare a funcţiei publice, considerăm necesar să
prezentăm şi să analizăm care sunt riscurile şi provocările pentru
exercitarea funcţiei publice, care vor conduce, cu alte cuvinte, la
o proastă exercitare a funcţiei publice.
Potrivit unor autori care s-au ocupat de această problemă,
funcţia publică este periclitată în momentul de faţă de:
- corupţie, care reprezintă una dintre problemele cele mai
discutate din România zilelor noastre, existentă, la alţi parametri
şi cu alte conotatii, şi în alte state, inclusiv la nivelul unor
' • 113
structuri europene sau internaţionale;
- birocraţie, politizare şi slugărnicie, ca fenomene
patologice ale funcţiei publice; 114
- exercitarea abuzivă a funcţiei publice, care trebuie
adăugată, de asemenea ca risc, ca pericol care afectează buna
exercitare a funcţiei publice.
Dintre acestea, considerăm că trebuie acordată o atenţie
mai mare, având în vedere şi tema lucrării de faţă, aspectelor
privind exercitarea abuzivă a funcţiei publice (corupţia fiind cea
mai gravă şi periculoasă formă de exercitare abuzivă a funcţiei
publice), care constituie, de altfel, dovezi şi rezultate ale proastei
exercitări a funcţiei publice şi încălcării normelor morale şi
legale ale deontologiei funcţiei publice.
De fapt, exercitarea abuzivă a funcţiei publice reprezintă
exercitarea funcţiei publice cu neobservarea sau cu încălcarea
voită a dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile,
formele, scopul şi limitele acestei reglementări.
1 1 3
V e r g i n i a V e d i n a ş , op.cit., p . 1 9 2 .
1 1 4
Ivan V a s i l e Ivanoff, op. cit., p . 2 6 9 şi u r m .
166
Actele şi faptele care constituie exercitarea abuzivă a
luncţiei publice pot fi clasificate în raport de împrejurarea dacă
acestea sunt sancţionate sau nu de legea penală, deci, după cum
acestea constituie sau nu infracţiuni.
Astfel, actele sau faptele care constituie infracţiuni sunt
incriminate de dispoziţiile Codului penal, dar şi de unele legi
speciale, constituind cele mai grave cazuri de exercitare abuzivă
a funcţiei publice şi angajând răspunderea penală a funcţiona­
rilor publici vinovaţi.
Pe de altă parte, sunt actele şi faptele care nu sunt
sancţionate de legea penală, care au un grad de pericol social
mai redus, constituind abateri disciplinare care vor atrage
răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici vinovaţi sau
rare constituie abateri de la normele de morală, situaţie în care
acestea vor atrage dezaprobarea opiniei publice.
Dintre acestea, aşa cum am precizat, considerăm necesar
să acordăm atenţie şi să ne ocupăm de faptele care sunt incluse
in noţiunea şi fenomenul de corupţie, care reprezintă riscul
major pentru exercitarea deontologică a funcţiei politice, dar şi
«le celelalte infracţiuni prevăzute de Codul penal, care sunt, de
asemenea, încălcări brutale ale normelor deontologice de
exercitare a funcţiei publice.
1.2. Corupţia. Importanţa problemei.
în România, după 1990, problemele legate de corupţia
generalizată la toate nivelurile şi, în special, corupţia la nivel
înalt, au constituit temele stringente ale dezbaterilor publice, ale
mijloacelor de comunicare în masă, ale campaniilor electorale,
ale monitorizării organismelor europene.
Astfel, Raportul intermediar al Comisiei Europene către
Parlamentul European şi Consiliul European, privind progresele
realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi
verificare, dat publicităţii la Bruxelles, la data de 12 februarie
167
2009, a consemnat că „ritmul progreselor consemnat în raportul exercitări a funcţiei publice, prin vicierea normelor deontologice
Comisiei din iulie 2008 nu a fost menţinut şi, cu toate că au fost ale funcţiei publice.
câteva semnale pozitive în reforma judiciară, rezultatele suni
dificil de demonstrat. 1.3. Corupţia de-a lungul istoriei
Guvernul a finalizat proiectul de modificare a Codului
Fenomenul corupţiei, care a apărut încă din Antichitate, a
civil, un proiect de Cod penal şi proiectele de Coduri de
lost considerat întotdeauna ca fiind una dintre cele mai rele tare
procedură penală şi de procedură civilă, însă acestea nu au fosl
ale societăţii şi, în acelaşi timp, cea mai răspândită formă de
încă adoptate.
comportament care perverteşte administrarea treburilor publice
Intenţiile Consiliului Superior al Magistraturii de a accepta
de către funcţionarii publici şi de către reprezentanţii aleşi ai
să-şi asume într-o mai mare măsură reforma sistemului de
comunităţii.
justiţie sunt încurajatoare, dar acestea trebuie transpuse în fapte.
Nu există nicio definiţie exactă a corupţiei care să
Agenţia Naţională de Integritate şi-a constituit un istorie
cuprindă toate formele, toate tipurile sau toate gradele corupţiei
operaţional de cazuri, care trebuie menţinut.
sau'care să fie universal admisă şi care să includă toate actele
în majoritatea celorlalte domenii, deficienţele identificate
calificate drept corupţie în fiecare jurisdicţie naţională.
de Comisie în iulie 2008 sunt încă de actualitate.
Considerate, în unele timpuri şi în anumite împrejurări, ca
Cu toate că, recent, Curtea Constituţională a respins
fiind fapte de corupţie, în alte timpuri şi în alte împrejurări,
modificările aduse Codului de procedură penală care ar res­
aceleaşi fapte au fost apreciate ca fiind conduite licite, dacă nu
trânge în mod grav competenţele organelor de urmărire penală,
chiar lăudabile.
situaţia legislativă rămâne nerezolvată şi ambiguă.
De-a lungul timpului, în mod firesc, moravurile, fluctua­
Anchetarea anumitor cazuri la nivel înalt este în conti­
ţiile istoriei cât şi configuraţiile geografice au influenţat în mod
nuare blocată de Parlamentul român.
substanţial percepţia opiniei publice cu privire la acest
în plus, sunt aşteptate în continuare îmbunătăţiri semni­
comportament, adică importanţa şi atenţia care trebuie acordate
ficative în domenii care privesc: accesul la jurisprudenţă şi unifi­
comportamentului respectiv. în funcţie de această percepţie,
carea acesteia, o mai mare răspundere a magistraţilor, deficitul
iratamentul rezervat acestui comportament în textele legislative
de personal şi deficienţele de gestionare ale sistemului judiciar.
şi în alte reglementări a fost, la rândul său, profund diferit.
Este important ca autorităţile române să se reîncadreze pe
Astfel, în trecut, au existat unele fapte de corupţie care
linia dinamică a reformării sistemului judiciar şi a luptei împo­
erau considerate ca fiind acceptabile, precum primirea de
triva corupţiei, astfel încât să contrabalanseze regresele din
foloase, favoruri de către funcţionarii publici, ca recunoştinţă
ultimele luni".
pentru acte care nu aveau o legătură evidentă cu îndatoririle lor,
Concluziile acestui raport pun în evidenţă, o dată în plus, sau erau pedepsite cu sancţiuni, care fie erau aplicate doar
că problema corupţiei în sistemul activităţii publice din România formal, fie în general nu erau aplicate.
rămâne una dintre cele mai stringente probleme pentru
Altădată, singurele fapte de corupţie care erau incriminate
autorităţile publice, ceea ce demonstrează că aceasta este şi
şi sancţionate ca atare, erau actele comise de deţinătorii unei
principala cauză şi rezultatul cel mai evident al unei proaste
168 169
funcţii publice, fie că era vorba de membri ai legislativului, ai 1.4. Noţiunea de corupţie
executivului sau ai puterii judiciare, ceea ce nu mai este valabil
Dreptul nu prezintă şi nici nu abordează noţiunea de
şi în prezent când, aşa după cum vom vedea ulterior, regle­
corupţie la nivel empiric, ci preferă să-1 analizeze în contextul
mentările juridice au căutat să acopere cât mai multe dintre
acelor activităţi care antrenează şi, deci, au ca urmare coruperea
actele care au ca scop sau ca rezultat deturnarea exerciţiului
bunei funcţionări a sectorului public, a sectorului privat, precum
funcţiei publice de la satisfacerea interesului general către
si a autorităţilor care guvernează şi administrează problemele
interesul privat.
comunităţii, problemele ţării.
în mod efectiv, reglementările juridice aplicabile în
Analiza fenomenului corupţiei permite să se observe că
materia corupţiei, fac parte dintre cele care au ca scop aplicarea
acesta are mai multe faţete care pot fi privite din mai multe
şi perfecţionarea acelor reguli şi norme pe care societatea le
unghiuri, ajungându-se astfel la diferite definiţii ale conceptului
consideră ca fiind necesare pentru buna sa funcţionare la un
de corupţie. Astfel, corupţia poate fi definită ca fenomen social
moment dat.
sau din perspectiva şi unghiul ştiinţelor politice, sau al teoriei
în Europa, odată cu adoptarea de către Franţa a Codului
economice şi organizaţionale, ori din punctul de vedere al
napoleonian din 1810, când au fost prevăzute pedepse grele
dreptului penal şi civil.
pentru lupta împotriva corupţiei, au fost vizate nu numai actele
în limba română, termenul de corupţie are sensul general
care aveau o legătură directă cu îndatoririle de serviciu, când era
de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie , 115

vorba de corupţia propriu-zisă, dar au fost vizate şi actele care

provenind din limba latină, prin intermediul limbii franceze. în
nu aveau o legătură directă cu obligaţiile de serviciu, când era
limba franceză, cuvântul corruption^ a intrat în jurul anilor
vorba de corupţia în sens general.
1000-1100, cu sensul de alterare (a moravurilor), depravare,
în zilele noastre, conştientizarea şi interesul din ce în ce
pervertire (a sufletelor), viciere (a unei judecăţi), cumpărare (a
mai mare cu privire la aceste aspecte, au suscitat aproape peste
bunăvoinţei cuiva), provenind din cuvântul latin corruptio, -onis , ] 17

tot reacţii naţionale şi internaţionale, astfel că, în presa celor mai

care însemna stricare, alterare, falsificare.
multe ţări, mai ales după 1990, corupţia a ţinut prima pagină a
în limbajul comun, termenul de corupţie este folosit într-o
tuturor mijloacelor de comunicare în masă, iar scandalurile de
accepţiune mai generală, care include toate activităţile şi actele
corupţie au zguduit ţări din Europa Occidentală, Centrală şi
prin care se urmăreşte, se mijloceşte sau se realizează în concret
Orientală, corupţia fiind considerată ca fiind o ameninţare
denaturarea şi vicierea funcţiei publice, prin deturnarea sa de la
serioasă la adresa sistemelor democratice şi economice.
scopul satisfacerii interesului general şi realizarea drepturilor şi
Din păcate, niciun sistem de guvernare sau administraţie
intereselor legitime, către satisfacerea unor scopuri şi interese
nu se află la adăpost în faţa acestui flagel care îi tentează în mod
particulare.
egal pe toţi cei care sunt atraşi de exercitarea abuzivă a puterii în
general.
Toate acestea demonstrează că flagelul corupţiei este un U5
DEX, op. cit.,p. 2 3 0 .
fenomen şi o problemă pe care guvernele şi parlamentele trebuie
L a r o u s s e , op. cit., p. 4 1 4 .
1 1 6

să o trateze cu maximum de seriozitate. 117

Dicţionar latin-român, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973, p . 1 4 6 .
170 171
 Astfel, în accepţiunea generală a corupţiei vor fi incluse şi
fapte care, deşi nu se vor regăsi incriminate şi sancţionate ca
infracţiuni de corupţie în Codul penal sau în legile penale
speciale, rezultatul corupător asupra unui funcţionar public sau
deţinător al unei alte funcţii în stat este evident, iar persoana
respectivă, chiar dacă nu va suferi o condamnare la o sancţiune
penală, aceasta va suferi în mod inevitabil oprobriul opiniei
publice, ca sancţiune morală, ori o sancţiune politică etc.
Totuşi, pentru a identifica şi determina esenţialul, trebuie
subliniat că, prin corupţie nu se înţelege orice furtişag sau
pagubă, comis sau produsă, după caz, de către un titular de
funcţie publică sau în legătură cu exercitarea oricărei funcţii
publice, ci trebuie să fie avut în vedere, ca element definitoriu,
abuzul de putere şi lipsa de probitate în procesul de luare a unei
decizii în cadrul exercitării prerogativelor funcţiei publice.
Deci, noţiunea generală de corupţie este cu mult mai largă
decât noţiunea de corupţie penală, corupţie infracţională, iar
această distincţie este necesară şi îşi are importanţa sa, deoarece
strategiile globale de luptă împotriva corupţiei nu se rezumă şi
nici nu trebuie să fie limitate doar la corupţia penală.
în concluzie, corupţia, oricare ar fi forma şi nivelul la care
se produce, slăbeşte în mod substanţial şi grav valorile
fundamentale ale societăţii, distrugând noţiunea de bună-
credinţă care este indispensabilă unei corecte funcţionări a
autorităţilor şi instituţiilor statului, politice, legislative, juridice,
administrative, comerciale etc., prin instaurarea arbitrariului şi
incertitudinii, precum şi prin negarea şi dispreţuirea legii, a
preeminenţei dreptului.
în România, într-o accepţiune strict juridică, noţiunea de
corupţie include, în primul rând, faptele pe care Codul penal le
califică drept infracţiuni de corupţie, după cum urmează:
- infracţiunea de luare de mită, prevăzută la art.254 din
Codul penal, potrivit căruia, fapta funcţionarului care, direct sau
indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se
172
cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o
respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau
în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor
drepturi, iar atunci când fapta a fost săvârşită de un funcţionar cu
atribuţii de control, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi;
- infracţiunea de dare de mită, prevăzută la art.255 din
Codul penal, potrivit căruia promisiunea, oferirea sau darea de
bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate la art. 254,
se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani;
- infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută
!a art.256 din Codul penal, potrivit căruia, primirea de către un
funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după
ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era
obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 5 ani;
- infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută la art.257
din Codul penal, potrivit căruia, primirea ori pretinderea de bani
sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct
sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o
persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influentă
asupra unui funcţionar pentru a-1 determina să facă ori să nu facă
un act ce intră in atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 10 ani.
După cum se observă, doar infracţiunile de luare de mită şi
de primire de foloase necuvenite sunt infracţiuni care pot fi
comise de către un funcţionar public, în timp ce pentru celelalte
două infracţiuni, de dare de mită şi, respectiv, trafic de influenţă,
Codul penal nu cere ca autorul să aibă calitatea de funcţionar
public, ceea ce nu înseamnă că acestea nu pot fi comise şi de
funcţionari publici, evident că nu în exercitarea funcţiei publice
pe care o deţin.
173
 De asemenea, trebuie menţionat că, în accepţiunea
Codului penal, noţiunea de funcţionar public este diferită faţă de
aceea folosită de Legea nr. 188/1999, republicată, fiind cu mult
mai largă.
Astfel, potrivit art. 147 alin.(l) din Codul penal, prin
funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită
permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost
învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în
serviciul unei unităţi precum autorităţile publice, instituţiile
publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public,
sau care se ocupă cu administrarea, folosirea sau exploatarea
bunurilor proprietate publică, ori serviciile de interes public, la
care se referă art. 145 din acelaşi cod.
De asemenea, noţiunea de funcţionar este şi mai largă
decât aceea de funcţionar public, art. 147 alin.(2) din Codul
penal, precizând că prin funcţionar se înţelege persoana
menţionată la art. 147 alin.(l), precum şi orice salariat care
exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice,
decât cele prevăzute în acel alineat.
Cu alte cuvinte, în sensul art. 147 alin.(2) din Codul penal,
noţiunea de funcţionar include atât funcţionarii publici, în sensul
art. 147 alin.(l), cât şi funcţionarii privaţi, care exercită o
însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice, decât cele
prevăzute în acel alineat.
De asemenea, în accepţiune strict juridică, noţiunea de
corupţie include, în al doilea rând, faptele pe care alte legi
speciale le califică drept infracţiuni de corupţie şi avem în
vedere, în special, Legea nr.78/2000, privind prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările
şi completările ulterioare. 118
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , P a r t e a I nr. 2 1 9 din
18 mai 2 0 0 0 .
174
Această lege a instituit măsuri de prevenire, descoperire şi
sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică persoanelor:
- care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în
care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau
instituţiilor publice;
- care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii,
o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea
deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice,
regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţio­
nale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor
agenţi economici;
- care exercită atribuţii de control, potrivit legii;
- care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute
mai sus, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot
influenţa;
- care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează
sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care participă la
luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni
care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de banca, de
schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse,
în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare
şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi
internaţionale;
- care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o
formaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţie patronală
ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;
- alte persoane fizice decât cele prevăzute mai sus, în
condiţiile prevăzute de lege.
Legea nr.78/2000 extinde sfera infracţiunilor de corupţie
pe care le incriminează şi le sancţionează, clasificându-le în
infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate faptelor de corupţie,
infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu
cele asimilate acestora şi infracţiuni împotriva intereselor
financiare ale Comunităţii Europene.
175
 Astfel, sunt considerate ca infracţiuni de corupţie:
- infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din
Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul
penal, de primire de foloase necuvenite prevăzută la art. 256 din
Codul penal şi de trafic de influenţă prevăzută la art. 257 din
Codul penal, care se pedepsesc potrivit acelor texte de lege;
- promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte
foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau
lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru
a-1 determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile
sale de serviciu, care se pedepseşte cu închisoare de la 2 la
10 ani;
- constituie infracţiunile prevăzute mai sus şi faptele
săvârşite de manageri, directori, administratori, cenzori sau alte
persoane cu atribuţii de control la societăţile comerciale,
companiile şi societăţile naţionale, regiile autonome şi la orice
alţi agenţi economici;
- infracţiunile enumerate mai sus, atunci când sunt săvâr­
şite de:
a) funcţionari sau persoane care îşi desfăşoară activitatea
pe baza unui contract de muncă ori persoane care exercită
atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale
la care România este parte;
b) membrii adunărilor parlamentare ale organizaţiilor
internaţionale la care România este parte;
c) funcţionari sau persoane care îşi desfăşoară activitatea
pe baza unui contract de muncă ori persoane care exercită
atribuţii similare în cadrul Comunităţilor Europene;
d) persoane care exercită funcţii judiciare în cadrul instan­
ţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de
România, precum şi funcţionari de la grefele acestor instanţe;
e) funcţionarii unui stat străin;
f) membrii adunărilor parlamentare sau administrative ale
unui stat străin;
176
- promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de
bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin ori al unei
organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu
îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul
obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice
internaţionale, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 7 ani.
Separat, sunt prevăzute infracţiunile asimilate infrac­
ţiunilor de corupţie:
- sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie
următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru
sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de
valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor
economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice
locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori
de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu
ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând
autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni
de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei
care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de
executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;
b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii
sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau
normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor
sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante;
c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri
decât cele pentru care au fost acordate.
- fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a
însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla
sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru
acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni
efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de către
agentul economic privat ori de a participa cu capital la un
asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce
177
direct sau indirect foloase necuvenite, constituie infracţiune
asimilată infracţiunilor de corupţie, chiar şi atunci când a fosl
săvârşită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, atri
buţiei ori însărcinării;
- sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie
următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru
sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ,
incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o
îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare,
utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau
însărcinării sale;
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de infor­
maţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului
unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
- fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere
într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei
persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori
autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de
bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, constituie infracţiune
asimilată infracţiunilor de corupţie;
- infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor pu­
blice, infracţiunea de abuz in serviciu contra intereselor
persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea
unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau
pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial constituie
infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie;
- infracţiunea de şantaj, prevăzută la art. 194 din Codul
penal, în care este implicată o persoana dintre cele cărora le sunt
aplicabile prevederile Legii nr.78/2000, enumerate anterior,
constituie infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie.
178
Sunt infracţiuni împotriva intereselor financiare ale
< omunităţilor Europene:
- folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii
lalse, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe
nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor
I uropene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele
lor;
- omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit
legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al
< 'omunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea
ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept
a acestor fonduri;
- schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a desti­
naţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor
I uropene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele
lor;
- schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a desti­
naţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat dimi­
nuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor
I iuropene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele
lor;
- folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii fal­
se, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ile­
gală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene
sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor;
- omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit
legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor
din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele
administrate de acestea ori în numele lor;
- încălcarea din culpă, de către director, administrator sau
persoana cu atribuţii de decizie sau de control în cadrul unui
agent economic, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea
acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă a avut ca
rezultat săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute mai sus
179
sau săvârşirea unei infracţiuni de corupţie ori de spălare a
banilor în legătură cu fondurile Comunităţilor Europene, de
către o persoană care se află în subordinea sa şi care a acţionat în
numele acelui agent economic.
Infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de
corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infrac­
ţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor
Europene sunt, potrivit art. 17 din Legea nr. 78/2000,
următoarele:
a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infrac­
ţiuni enumerate mai sus în cadrul celor trei categorii de infrac­
ţiuni, precum şi favorizarea persoanelor care au comis o astfel
de infracţiune;
b) asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni de mai
sus;
c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde
comiterea uneia dintre infracţiunile de mai sus sau săvârşite în
realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;
d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în
serviciu contra intereselor persoanelor şi abuzul în serviciu prin
îngrădirea unor drepturi, săvârşite în realizarea scopului urmărit,
printr-o infracţiune dintre cele prevăzute mai sus;
d ) şantajul, săvârşit în legătură cu infracţiunile prevăzute
1
mai sus;
e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea
nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor,
atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea
unei infracţiuni de corupţie sau asimilată cu o infracţiune de
corupţie;
f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârşirea unei
infracţiuni de corupţie sau asimilată cu o infracţiune de corupţie,
ori săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea
infracţiune;
180
g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru
combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvâr­
şite în legătură cu infracţiuni de corupţie sau asimilate cu o
infracţiuni de corupţie;
h) infracţiunea de bancrută frauduloasă şi celelalte
infracţiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioa­
re, săvârşite în legătură cu infracţiunile de corupţie sau asimilate
cu o infracţiuni de corupţie;
i) traficul de droguri, traficul de substanţe toxice şi
nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, săvârşite
în legătură cu o infracţiune de corupţie sau asimilată cu o
infracţiune de corupţie;
j) infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea
nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
persoane, săvârşite în legătură cu o infracţiune de corupţie sau
asimilată cu o infracţiune de corupţie;
k) infracţiunea prevăzută în OUG nr. 159/2001 pentru
prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în
scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea
nr. 466/2002, săvârşită în legătură cu o infracţiune de corupţie
sau asimilată cu o infracţiune de corupţie.
1.5. Cauzele corupţiei
Cauzele corupţiei sunt o problemă complexă a acestui
fenomen social care, în forme şi grade diferite, s-a manifestat şi
se va manifesta în toată existenţa statului, fiind urmarea
interacţiunii unor factori subiectivi, dar şi a unor factori
obiectivi.
Factorii subiectivi care, în opinia noastră, constituie
adevărate cauze ale fenomenului de corupţie, sunt, în primul
rând, cei care îl caracterizează pe titularul funcţiei publice, pe
181
care îl conturează ca pe o persoană cu un sistem de valori străine
de valorile morale şi legale ale deontologiei funcţiei respective.
Astfel, titularul corupt al unei funcţii publice sau predispus
la o acţiune coruptibilă, are o conduită profesională străină de
valorile morale fundamentale ale integrităţii, cinstei şi corectitu
dinii, precum şi de valorile legale ale conduitei profesionale
precum supremaţia legii, prioritatea interesului public, asigura
rea egalităţii de tratament al cetăţenilor în faţa autorităţilor şi
instituţiilor publice etc.
La toate acestea se adaugă incapacitatea titularului funcţiei
publice de a-şi construi buna reputaţie în societate, în raport cu
devotamentul manifestat pentru o bună exercitare a funcţiei
publice, iar nu în raport cu cantitatea de bunuri materiale
dobândite pe căi evident nelegale, chiar dacă nu şi dovedite,
întotdeauna, ca fiind nelegale.
Pe de altă parte, beneficiarii serviciilor publice, la rândul
lor, manifestă importante tare de conduită socială, comporta­
mentul lor social fiind marcat de o mare neîncredere în
autorităţile şi instituţiile statului şi, în principal, în forţa legii, dar
şi de un nemărginit dispreţ faţă de principiul egalităţii cetăţenilor
în faţa legii, a autorităţilor şi a instituţiilor statului, pe care va
încerca să-1 surmonteze prin obţinerea favorurilor funcţionarului
public prin acordarea avantajelor corupătoare.
De altfel, chiar şi în Programul de acţiune împotriva
corupţiei, adoptat de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei,
se menţionează că o concepţie materialistă cu privire la reuşită
sau putere, bani, poziţie socială şi lipsă de modestie, joacă un rol
major, dacă nu chiar primordial, între cauzele corupţiei.
Factorii obiectivi ai fenomenului corupţiei care, în opinia
noastră, reprezintă de asemenea cauze care concură, alături de
P r o g r a m m e (Paction contre l a corruption
1 1 9
adopte p a r l e C o m i t e des
Ministres, Strasbourg, 14-17 o c t o b r e 1996.
182
cele subiective, la manifestarea fenomenului de corupţie, sunt,
de asemenea, multiple şi imputabile statului.
Programul de acţiune împotriva corupţiei, adoptat de
< omitetul Miniştrilor Consiliului Europei enumera, drept cauze
principale, care contribuie la corupţie, următorii factori: concen-
I rărea puterii, a bogăţiei şi prestigiului social, regimurile
nedemocratice şi autocratice, birocraţia apăsătoare, excesul de
controale administrative şi de restricţii comerciale, monopo­
lurile, nepotismul, concesionarea autorităţii cu titlu de
dezvoltare economică, industrială şi infrastructurală, proasta
organizare şi insuficienta salarizare a funcţionarilor publici şi
slăbiciunea sistemului judiciar.
într-adevăr, o astfel de cauză o reprezintă şi salarizarea
insuficientă şi incoerentă practicată de stat, existând funcţionari
cu venituri foarte reduse în raport cu nevoile vieţii de zi cu zi şi,
pe de altă parte, categorii de funcţionari cu venituri de invidiat
pentru cei mai mulţi funcţionari.
Totuşi, în opinia noastră, nivelul de salarizare a
funcţionarilor publici nu poate fi şi nici nu trebuie să fie
considerată o cauză obiectivă ci, mai degrabă, o condiţie
lavorizantă a fenomenului de corupţie, pentru că, dacă ar fi cu
adevărat o cauză, ar trebui să acceptăm ca aproape toţi
funcţionarii publici să fie corupţi, deoarece aproape toţi sunt
nemulţumiţi de salariile primite, or, din fericire, acest lucru nu
este adevărat, majoritatea funcţionarilor publici fiind persoane
oneste, cinstite şi cu o conduită axată pe probitate morală.
Dar, pe de altă parte, existenţa unei legislaţii efervescente,
119
stufoase şi incoerente, adeseori creează un cadru deosebit de
permisiv în privinţa încercărilor de fraudare şi ocolire a căilor
normale şi legale de recunoaştere şi valorificare a drepturilor şi
intereselor legitime, constituindu-se, astfel, într-o condiţiona-
litate extrem de favorizantă.
De asemenea, lipsa unor politici, pe termen mediu şi lung,
de recâştigare a încrederii cetăţenilor faţă de autorităţile şi
183
instituţiile statului ca promotoare a bunei administraţii şi a
servirii interesului general al comunităţii locale sau naţionale, va
favoriza în continuare manifestarea unor opţiuni corupţionale în
conduita a din ce în ce mai multor beneficiari ai serviciilor
publice.
Existenţa unor proceduri administrative greoaie şi
stufoase, precum şi a unei birocraţii tergiversante, se va constitui
în tot atâtea condiţii, chiar cauze suplimentare de favorizare,
respectiv de producere, a fenomenului de corupţie.
De asemenea, nu în ultimul rând, lipsa unei reacţii
prompte şi exemplare din partea organelor statului cu
competenţe în investigarea, cercetarea şi judecarea infracţiunilor
de corupţie, nu va face altceva, decât să încurajeze manifestările
acestui fenomen infracţional, faţă de care nu este nemulţumită
doar populaţia, ci sunt îngrijorate, aşa cum am arătat, şi
organismele europene.
1.6. Formele corupţiei în Europa şi în România
în ţările europene, domeniile în care activităţile infrac­
ţionale au loc pe fondul unor acte de corupţie sunt următoarele:
- activitatea antreprizelor, unde, pe lângă acţiunile de
intimidare, mita este folosită pentru „cucerirea" întreprinderii,
prin influenţarea factorilor de decizie iar, pe de altă parte, după
dobândirea controlului întreprinderii respective, profiturile obţi­
nute sunt utilizate pentru comiterea unor noi acte de corupţie;
- contrabanda cu ţigări, efectuată prin sustragerea de la
regimul de tranzit şi prin întocmirea unor documentaţii false
aferente importurilor de ţigări însoţită de coruperea unor
funcţionari vamali cu atribuţii de inspecţie;
- evaziunea fiscală, realizată prin utilizarea unor firme
fantomă organizate pe mai multe paliere şi prin coruperea
funcţionarilor;
184
- spălarea banilor murdari, inclusiv prin repunerea în
circulaţie, sub formă de mită, a unor fonduri dobândite ilicit sau
prin reciclarea sau refolosirea de către funcţionarii corupţi a
sumelor de bani primite cu titlu de mită;
- comercializarea ilegală a alcoolului;
- falsificarea cărţilor de credit;
- transferurile frauduloase de bani prin mijloace electro­
nice (inclusiv prin Internet);
- traficul de deşeuri şi infracţiunile asupra mediului încon­
jurător, cu consecinţe dezastroase şi ireversibile asupra mediului
înconjurător, care au loc şi cu complicitatea unor funcţionari
corupţi;
- traficul de arme, materiale nucleare, droguri sau fiinţe
umane, generează profituri mari şi, de cele mai multe ori, sunt
realizate şi cu concursul funcţionarilor corupţi;
- deturnarea şi schimbarea destinaţiilor subvenţiilor, cu
referire specială la finanţările comunitare, care se realizează, de
cele mai multe ori, cu concursul funcţionarilor corupţi, în pofida
legislaţiei specifice adoptate pentru protejarea intereselor
financiare ale Comunităţilor Europene.
în România au fost identificate următoarele forme de
corupţie:
- corupţia administrativă, care priveşte activitatea admi­
nistraţiei publice centrale şi locale şi, în mod predilect, auto­
rităţile vamale, sănătatea şi asistenţa socială, cultura şi învăţă­
mântul, instituţiile din domeniul apărării, ordinii publice şi
siguranţei naţionale;
- corupţia în justiţie, cu referire la autorităţile judecă­
toreşti: instanţe, parchete, Consiliul Superior al Magistraturii, dar
şi la auxiliarii justiţiei: avocaţi, experţi, executori judecătoreşti;
- corupţia economică, manifestată, în special, în domeniul
financiar-bancar, în agricultură, silvicultură şi în unele ramuri
ale industriei, precum şi în prelucrarea şi comercializarea
petrolului;
185
 - corupţia politică, manifestată, în special, în legătură cu
activitatea parlamentară şi a partidelor politice, influenţarea
iniţiativelor legislative, finanţarea partidelor politice şi a
campaniilor electorale.
1.7. Efectele corupţiei
Efectele corupţiei sunt multiple şi, întotdeauna, negative.
Dintre aceste, vom enumera, cu titlu de exemplu:
- afectarea demnităţii, a probităţii profesionale şi a
credibilităţii tuturor categoriilor de titulari de funcţii publice, iar
nu numai a funcţionarului public care are o conduită coruptă;
- prejudicierea gravă a prestigiului şi credibilităţii
autorităţilor şi instituţiilor publice;
- diminuarea şi, chiar, pierderea încrederii cetăţenilor în
autorităţile şi instituţiile statului;
- alterarea activităţii serviciilor publice, în special prin
deturnarea fondurilor destinate realizării obiectivelor de interes
public, în scopul realizării unor interese private;
- agravarea sărăciei în rândul celor care ar trebui să fie
beneficiarii serviciilor publice şi slăbirea sistemului de servicii
publice;
- corupţia poate constitui, prin efectele sale, un risc pentru
siguranţa naţională a statului;
- corupţia afectează, în multe situaţii, însuşi procesul
legislativ pe care îl deturnează şi îl aserveşte anumitor interese
private etc.
Aşa cum spuneam mai sus, corupţia slăbeşte în mod
substanţial şi grav valorile fundamentale ale societăţii,
distrugând noţiunea de bună-credinţă care este indispensabilă
unei corecte funcţionări a autorităţilor şi instituţiilor statului,
politice, legislative, juridice, administrative, comerciale etc.,
prin instaurarea arbitrariului şi incertitudinii, precum şi prin
negarea şi dispreţuirea legii, a preeminenţei dreptului.
186
1.8. Remedii ale fenomenului corupţiei
A. Aspecte generale
Gravitatea efectelor fenomenului corupţiei impune
identificarea, adoptarea şi folosirea unor mijloace cât mai
eficiente pentru a preveni, combate şi elimina corupţia, de toate
felurile şi nu numai corupţia penală.
Parametrii care constituie sau ar trebui să constituie ceea
c e numim corupţia penală sunt cu certitudine mai vizibili şi mai
uşor de atins, în raport cu cei care determină sau ar trebui să
determine corupţia înţeleasă în sens general.
în cazul corupţiei penale, metodele generale folosite
pentru prevenirea şi combaterea actelor de corupţie vizează, în
primul rând, descoperirea, cercetarea, urmărirea, judecarea şi
sancţionarea realizată împotriva autorului.
însă, în cazul luptei împotriva corupţiei în sens general,
este necesară o altă stare de spirit, o nouă abordare a valorilor,
precum şi a criteriilor etice, pentru că, vigilenţa, transparenţa,
publicitatea şi structurile instituţionale adaptate scopului
urmărit, sunt instrumente şi mijloace utile şi necesare, dar
acestea trebuie să pătrundă mult mai profund. în acest caz,
trebuie găsită o modalitate de a denunţa la lumina zilei partea
vicioasă şi periculoasă a fenomenului corupţiei, precum şi
efectele sale dezastruoase pentru societate, în general şi pentru
fiecare din majoritatea membrilor acesteia, în particular.
De asemenea, este necesar să se demonstreze viabilitatea
unei societăţi curate, care respectă valorile morale fundamentale
bazate pe dreptate şi ataşate criteriilor etice, punându-se accent
pe transparenţă, măsuri de încurajare, pe responsabilitatea
individuală şi pe obligaţia fiecăruia de a răspunde pentru faptele
sale.
Lupta împotriva corupţiei presupune folosirea unor măsuri
negative, precum sunt cele represive, dar sunt necesare, în egală
măsură, şi metodele pozitive, pentru că, edificarea unei culturi
187
anticorapţie, bazată pe morală şi educaţie civică, este fără îndoială
cea mai bună abordare a luptei pentru prevenirea şi combaterea
corupţiei, statul fiind obligat să inoculeze cetăţenilor săi înaltele
valori morale şi etice, pentru a fi determinaţi să respingă corupţia
ca pe un lucru rău şi detestabil, fiind unanim acceptat că, dobân­
direa de valori morale şi etice solide, creează rezistenţă la rău.
De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere şi nici ignorai
efectul descurajant al pedepselor în cauzele de corupţie care
ajung să fie descoperite, urmărite şi judecate, astfel că aceste
pedepse trebuie să fie exemplare şi inhibitoare, iar confiscarea
bunurilor şi valorilor, care au fost folosite sau obţinute pentru
sau prin comiterea infracţiunilor de corupţie, trebuie să
contribuie la înţelegerea faptului că infracţiunea nu aduce profit.
Problema principală pe care o pun toate formele de
corupţie şi din care îşi trag forţa, este aceea a secretului şi tăcerii
cu care se înconjoară orice faptă sau act de corupţie, pentru că
niciuna dintre părţile implicate nu este interesată să dezvăluie
ceea ce a făcut şi nici să consemneze în documente, sau în alte
forme de înregistrare, faptele comise. Tocmai de aceea, corupţia
a ajuns un fenomen despre care toată lumea vorbeşte sau este
gata să vorbească, dar nimeni nu este dispus să contribuie la
probarea, la dovedirea lui.
în ceea ce priveşte domeniul administraţiei publice,
vorbind în termeni de volum al capitalurilor implicate şi rulate,
cel mai expus corupţiei este sectorul achiziţiilor publice şi de
aceea prevenirea şi combaterea corupţiei în acest domeniu
trebuie să fie axul motorului luptei împotriva corupţiei.
B. Remedii stabilite în documentele europene
Deşi România ocupă în statisticile internaţionale privind
corupţia un loc de neinvidiat, problema corupţiei nu este o
problemă doar pentru ţara noastră, ci şi pentru alte ţări din
Europa şi de pe mapamond, motiv pentru care este o preocupare
esenţială a organismelor europene.
188
Astfel, lupta pentru prevenirea şi combaterea corupţiei
constituie obiectul multor acţiuni şi documente ale organismelor
europene, urmând ca, în continuare, să ne referim la cele mai
importante.
Declaraţia adoptată cu ocazia Summitului şefilor de state
şi de guverne, care a avut loc la Strasbourg, în perioada zilelor
de 10 şi 11 octombrie 1997 , a însemnat nu numai un nou elan
120
pentru activităţile Consiliului Europei care ca scop susţinerea
eforturilor statelor membre pentru a face faţă schimbărilor socie­
tăţii în pragul unui nou secol şi mileniu, dar a însemnat şi adop­
tarea Planului de acţiune pentru întărirea stabilităţii democratice
în statele membre.
Planul de acţiune, la Secţiunea a IlI-a, paragraful 2, a
stabilit, în scopul cooperării între statele membre, măsurile con­
crete necesare în domeniul luptei împotriva corupţiei şi a
infracţionalităţii organizate:
- adoptarea, înainte de sfârşitul anului, a principiilor
directoare care trebuie să conducă la dezvoltarea legislaţiei şi
practicilor naţionale;
- finalizarea rapidă a lucrărilor de elaborare a
instrumentelor juridice internaţionale, conform Programului de
acţiune a Consiliului Europei împotriva corupţiei;
- stabilirea imediată a unui mecanism corespunzător şi
eficace pentru a veghea la respectarea principiilor directoare şi
la aplicarea instrumentelor juridice menţionate.
Rezoluţia (97) 24 a Comitetului Miniştrilor Consiliului
lîuropei privind cele 20 de principii directoare pentru lupta
121
împotriva corupţiei , adoptată pentru aducerea la îndeplinire a
L a D e c l a r a t i o n adoptee lors d u D e u x i e m e S o m m e t des Chefs d ' E t a t
el de G o u v e r n e m e n t , reuni â S t r a s b o u r g Ies 10 et 11 o c t o b r e 1997;
vvcd.coe.int.
R e s o l u t i o n (97) 24 portant Ies vingt principes directeurs p o u r la
1 2 1
lutte contre la corruption adoptee p a r le C o m i t e des M i n i s t r e s le 6 n o v e m b r e
1997, lors de la 101-e session du C o m i t e des Ministres; wcd.coe.int.
189
Declaraţiei adoptate cu ocazia Summitului şefilor de state şi de
guverne, care a avut loc la Strasbourg, în perioada zilelor de 10
şi 11 octombrie 1997, a confirmat cele 20 de principii directoare
pentru lupta împotriva corupţiei, elaborate în cadrul Grupului
Multidisciplinar pentru Corupţie (GMC).
Prin acest document, Comitetul Miniştrilor s-a obligat la:
1. luarea măsurilor celor mai eficace pentru prevenirea
corupţiei şi, în acest sens, să contribuie la educaţia opiniei pu­
blice şi la promovarea unor conduite conforme cu normele etice;
2. asigurarea unei incriminări adecvate a corupţiei naţio­
nale şi internaţionale;
3. să se asigure că toţi cei responsabili de prevenirea,
investigarea, urmărirea şi judecarea cazurilor de corupţie să se
bucure de gradul necesar de autonomie şi independenţă,
necesare pentru a-şi putea îndeplini funcţiile lor corespun­
zătoare, urmând să fie feriţi de orice imixtiuni şi influenţe
nepotrivite şi să aibă la dispoziţie mijloace efective pentru
obţinerea probelor necesare, asigurând protejarea persoanelor
care vor ajuta autorităţile în vederea combaterii corupţiei şi
păstrării confidenţialităţii investigaţiilor;
4. luarea unor măsuri potrivite pentru identificarea şi
confiscarea produselor actelor de corupţie;
5. asigurarea de măsuri adecvate pentru prevenirea
utilizării persoanelor juridice în scopul acoperirii contravenţiilor
legate de corupţie;
6. limitarea imunităţii, în cazul anchetelor, urmăririlor şi
judecării infracţiunilor de corupţie până la nivelul considerat a fi
drept minim pentru o societate democratică;
7. promovarea specializării persoanelor sau a organelor
responsabile de lupta împotriva corupţiei şi acordarea mijloa­
celor adecvate şi instruirea corespunzătoare, pentru exercitarea
funcţiilor lor;
190
8. asigurarea ca legislaţia fiscală şi autorităţile respon­
sabile de implementarea acesteia să contribuie la combaterea
corupţiei într-un mod cât mai eficient şi coordonat, în special
prin neacordarea deductibilităţii fiscale, nici în drept şi nici prin
practici administrative, în ceea ce priveşte comisioanele oculte
sau alte cheltuieli legate de infracţiunile de corupţie;
9. vegherea ca organizarea, funcţionarea şi procesul de
luare a deciziilor în administraţia publică să ţină seama de
necesitatea stringentă a combaterii corupţiei, în special prin
stabilirea unei cât mai mari transparenţe compatibilă cu nevoia
de a asigura mai multă eficienţă acţiunii lor;
10. asigurarea ca reglementările care privesc drepturile şi
îndatoririle funcţionarilor publici să se inspire şi să ia în
consideraţie cerinţele generale cunoscute pentru lupta împotriva
corupţiei, asigurând o serie de măsuri disciplinare adecvate şi
efective; promovarea elaborării instrumentelor juridice
corespunzătoare, precum Codurile de conduită, care să prevadă
dinainte comportamentul aşteptat de la funcţionarii publici;
11. folosirea procedurilor corespunzătoare de audit,
aplicabile tuturor activităţilor din domeniul administraţiei
publice şi al sectorului public;
12. sublinierea rolului esenţial pe care-1 au procedurile de
audit în ceea ce priveşte prevenirea şi descoperirea corupţiei în
afara administraţiilor publice;
13. asigurarea că sistemul răspunderii administraţiilor
publice va ţine seama de consecinţele actelor de corupţie comise
de către funcţionarii publici;
14. adoptarea procedurilor referitoare la achiziţiile publice,
cu asigurarea unei transparenţe necesare să asigure o concurenţă
loială şi să descurajeze tentaţia pentru corupţie;
15. încurajarea adoptării, de către reprezentaţii aleşi, a
diferitor coduri de conduită şi promovarea de reguli stricte
pentru finanţarea partidelor politice şi de organizare a
campaniilor electorale, care să prevină corupţia;
191
 16. garantarea ca mijloacele de comunicare în masă să Corupţiei -GRECO, prin care reprezentanţii Comitetului de
aibă libertatea de a obţine şi de a difuza informaţiile privind Miniştri din Belgia, Bulgaria, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa,
cauzele de corupţie, sub rezerva unor restricţii sau limitări numai Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Lituania, Luxemburg,
în limitele necesare pentru o societate democratică; România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, recunoscând că
17. asigurarea că legislaţia civilă ia în consideraţie ridicarea conştiinţei publice şi promovarea valorilor etice sunt
necesitatea luptei împotriva corupţiei şi, în particular, să ofere măsuri efective în prevenirea corupţiei şi referindu-se la cele 20
remedii eficiente pentru a proteja drepturile şi interesele care de Principii directoare în lupta contra corupţiei, adoptate de
sunt afectate de corupţie; Comitetul Miniştrilor la 6 noiembrie 1997, au stabilit fondarea
18. încurajarea cercetărilor privind fenomenul corupţiei; Grupului de State împotriva Corupţiei - GRECO.
19. asigurarea că în orice aspect al luptei împotriva Potrivit Statutului, Grupul de State contra Corupţiei -
corupţiei, orice legături posibile cu infracţionalitatea organizată GRECO, are ca scop ameliorarea capacităţii membrilor săi de a
şi spălarea de bani să fie luate în consideraţie; lupta contra corupţiei, urmărind implementarea angajamentelor
20. dezvoltarea, cât mai mult posibil, a cooperării pe care şi le-au asumat în acest domeniu pe calea procesului
internaţionale în toate domeniile luptei împotriva corupţiei. dinamic de evaluare şi de constrângere mutuală.
Prin Rezoluţia (97) 24, Comitetul Miniştrilor Consiliului Funcţiile Grupului de State contra Corupţiei - GRECO,
Europei a invitat autorităţile naţionale să aplice cele 20 de necesare realizării obiectului de activitate arătat mai sus, sunt:
principii în cadrul legislaţiei lor interne, dar şi în cadrul - să urmărească aplicarea Principiilor directoare în lupta
practicilor pe care le formulează, recomandări care au fost avute contra corupţiei, adoptate de Comitetul Miniştrilor Consiliului
în vedere, aşa cum vom vedea şi de autorităţile competente ale Europei la 6 noiembrie 1997;
României. - să urmărească implementarea instrumentelor juridice
Rezoluţia (98)7 a Comitetului Miniştrilor Consiliului internaţionale care vor fi adoptate în aplicarea Programului de
Europei privind autorizarea creării acordului parţial şi lărgit acţiune contra corupţiei, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse
pentru stabilirea Grupului de State împotriva Corupţiei - în aceste instrumente.
GRECO , prin care statele membre ale Consiliului Europei, cât
122

şi statele nemembre, au fost invitate să devină membre ale
Acordului GRECO.
Rezoluţia (99)5 a Comitetului Miniştrilor Consiliului
Europei privind Fondarea Grupului de State pentru combaterea
1 2 2
R e s o l u t i o n (98)7 p o r t a n t a u t o m a t i o n d e creer l ' A c c o r d pârtiei e t
elargi etablissant le « G r o u p e d ' E t a t s contre la C o r r u p t i o n - G R E C O » ,
a d o p t e e p a r le C o m i t e des Ministres le 5 m a i 1998; wcd.coe.int.
192
C. Remedii stabilite în documentele interne
La semnalele primite, deopotrivă din partea organismelor
internaţionale dar şi din rândul societăţii româneşti, Guvernul
României a elaborat mai multe programe şi strategii pe baza
cărora a fost, sau ar fi trebuit să fie organizată şi implementată
lupta împotriva corupţiei, dar, după cum este precizat în
majoritatea rapoartelor de monitorizare a luptei anticorupţie din.
R e s o l u t i o n (99) 5 instituant Le G r o u p e d ' E t a t s contre la C o r r u p t i o n
G R E C O adoptee p a r le C o m i t e des Ministres le Ier m a i 1999; wcd.coe.int.
193
România, problema nu este atât lipsa aparatului instituţional sau
legislativ, cât dificultatea cu care acesta este utilizat sau aplicat.
Astfel, o prezentare a eforturilor guvernamentale este
necesară, dar de la programe şi strategii până la punerea acestora
în aplicare cu succes s-a dovedit că este un drum foarte lung şi
anevoios şi, oricum, cu rezultate mult sub aşteptări.
La începutul anului 1997, la iniţiativa Preşedintelui
României, a fost înfiinţat Consiliul Naţional de Acţiune
împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate (CNAICCO), ca
organism consultativ aflat în subordinea Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării(CSAT), care avea structuri şi la nivel judeţean,
dar activitatea acestuia s-a rezumat la primirea şi înregistrarea de
plângeri, sesizări, denunţuri etc. de la cetăţeni.
Activitatea acestui organism a fost contestată încă de la
început pe motiv că nu exista un temei constituţional pentru
înfiinţarea şi funcţionarea unei asemenea structuri executive în
subordinea Preşedintelui României, care se imixtiona în sfera
unei alte puteri constituite în stat, încălcând astfel principiul
separaţiei puterilor în stat.
De altfel, în toamna anului 1998, Preşedintele României a
anunţat desfiinţarea acestui organism, fără ca în scurta sa de
activitate să fi fost înregistrat vreun succes notabil.
în ceea ce priveşte participarea pe plan european la lupta
împotriva corupţiei, prin OG nr.46/1999 a fost aprobată
124
participarea României la Grupul de state împotriva
corupţiei (GRECO), instituit prin Rezoluţia Consiliului
Europei nr. (99)5 din 1 mai 1999, la care ne-am referit deja mai
sus.
1 2 4
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 4 0 1 din
24 a u g u s t 1999.
194
Prin HG nr. 1065/2001 a fost aprobat Programul
125
naţional de prevenire a corupţiei şi Planul naţional de
acţiune împotriva corupţiei, care constituia o prioritate a
Programului de guvernare a noului executiv instalat la sfârşitul
anului 2000.
Acest document afirmă că fenomenul corupţiei constituie
o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului,
echităţii sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei
administraţii eficiente, subminează economia de piaţă şi pune în
pericol stabilitatea instituţiilor statale.
Pentru definirea corupţiei, s-au avut în vedere concluziile
obţinute de Grupul Multidisciplinar privind Corupţia (GMC),
înfiinţat de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei în anul
1994, care a adoptat provizoriu următoarea definiţie: „Corupţia
cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte demersuri care
implică persoane învestite cu funcţii publice sau private, care şi-
au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar
public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o altă
relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite,
indiferent de ce natură, pentru ele însele sau pentru alţii."
în viziunea acestui program, corupţia implică utilizarea
abuzivă a puterii publice în scopul obţinerii, pentru sine ori
pentru altul, a unui câştig necuvenit obţinut prin:
- abuzul de putere în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- frauda (înşelăciunea şi prejudicierea unei alte persoane
sau entităţi);
- utilizarea fondurilor ilicite în finanţarea partidelor
politice şi a campaniilor electorale;
- favoritismul;
- instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii
în domeniul privatizării sau al achiziţiilor publice;
Publicată în Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 728 din
15 n o i e m b r i e 2 0 0 1 .
195
 - conflictul de interese (prin angajarea în tranzacţii sau
dobândirea unei poziţii ori a unui interes comercial care nu este
compatibil cu rolul şi îndatoririle oficiale).
Filozofia acestui program a fost dezvoltată plecând de la
ideea că fenomenul corupţiei este o disfuncţie de sistem şi, deci,
îşi are provenienţa şi afectează cadrul normativ, sistemul
instituţional şi relaţiile interumane specifice instituţiilor sociale.
Astfel, referitor la cadrul normativ s-a reţinut că
influenţează în mod determinant fenomenele antisociale prin:
- excesul normativ, fetişizarea legislativă multiplică, dato­
rită incoerenţei şi redundanţei, oportunităţile pentru corupţie;
- lipsa reglementărilor legale alimentează, într-un spaţiu
de vid normativ, factorii de risc pentru corupţie.
Pornind de la această concluzie, s-a prevăzut ca programul
să cuprindă componenta normativă care să urmărească:
- simplificarea normativă;
- corelarea normativă şi eliminarea paralelismelor;
- codificarea;
- adoptarea unor acte nonnative care să reglementeze:
a) cadrul legal al activităţilor de prevenire a corupţiei;
b) instrumentele procedurale care să permită descoperirea
şi anchetarea operativă a cazurilor de corupţie.
Referitor la cadrul instituţional, care cuprinde structurile
care au atribuţii de prevenire şi control al corupţiei, s-a prevăzut
în program că prin stabilirea clară a competenţelor şi prin
cooperare, potrivit dispoziţiilor legale, se vor crea condiţiile unei
eficiente instituţionale sporite.
De asemenea, s-a prevăzut că programul de selecţie,
recrutare, perfecţionare şi control al resurselor umane trebuie să
asigure funcţionarea instituţiilor în condiţii de eficienţă şi
legalitate.
196
în perioada următoare, prin Legea nr.27/2002 a fost 126
ratificată Convenţia penală privind corupţia, adoptată la
Strasbourg la 27 ianuarie 1999, iar prin Legea nr. 147/2002 127
a fost ratificată Convenţia civilă asupra corupţiei, adoptată la
Strasbourg la 4 noiembrie 1999, care fuseseră adoptate,
luându-se în considerare Rezoluţia (97) 24 cu privire la cele 20
de principii directoare în lupta împotriva corupţiei, adoptată de
Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei în noiembrie 1997, cu
prilejul sesiunii 101, Rezoluţia (98) 7 cu privire la autorizarea
creării Acordului parţial şi lărgit pentru stabilirea „Grupului de
state împotriva corupţiei - GRECO", adoptată de Comitetul
Miniştrilor Consiliului Europei în mai 1998, cu prilejul sesiunii
sale 102, şi Rezoluţia (99) 5 pentru înfiinţarea GRECO, adoptată
la 1 mai 1999, documente europene la care ne-am referit deja.
Totuşi, în Raportul periodic asupra progreselor înregistrate
de România în vederea aderării la UE din 6 octombrie 2004 s-a
reţinut că studiile şi evaluările întreprinse atât de organizaţiile
naţionale cât şi de cele internaţionale confirmă faptul că
fenomenul corupţiei rămâne o problemă serioasă şi răspândită în
România, care afectează aproape toate aspectele societăţii.
In acelaşi raport, s-a mai reţinut şi că nu au fost
înregistrate reduceri ale nivelului de percepere a corupţiei iar
numărul condamnărilor a rămas scăzut, mai ales în ceea ce
priveşte corupţia la nivel înalt, iar lupta împotriva corupţiei este
împiedicată de probleme de integritate chiar în cadrul
instituţiilor care sunt implicate în aplicarea legii şi în lupta
împotriva corupţiei.
126
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 65 din
W ianuarie 2 0 0 2 .
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 2 6 0 din
1 2 7
I K aprilie 2 0 0 2 .
197
 Referitor la măsurile conţinute în Strategia Naţională
Vnticorupţie şi în Planul de acţiune aferent, s-a reţinut că,
cestea au avut până la data respectivă un impact limitat.
Următorul guvern, la rândul său, a avut propria lui
Itrategie naţională anticorupţie pe perioada 2005-2007 şi
iropriuî Plan de acţiune, adoptate prin HG nr.231/2005, ca
eHectare a angajamentului politic necondiţionat, în ceea ce
niveşte lupta împotriva corupţiei, după cum se afirma.
Potrivit acestei strategii, prin corupţie se înţelege devierea
istematică de la principiile de imparţialitate şi echitate care
rebuie să stea la baza funcţionării administraţiei publice şi care
nesupun ca bunurile publice să fie distribuite în mod universal,
chitabil şi egal, prin substituirea acestor principii cu practici
are conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei
lărţi disproporţionate a bunurilor publice în raport cu contribuţia
;>r.
Totodată, actele de corupţie au fost definite ca fiind acele
lemersuri care lezează această distribuţie universală şi echitabilă
u scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri de
iersoane.
De asemenea, au fost enumerate şi definite principiile care
onstituiau baza luptei împotriva corupţiei:
- principiul statului de drept, pe baza căruia este
onsacrată supremaţia legii, toţi cetăţenii fiind egali în faţa
cesteia, care are la bază respectarea drepturilor omului şi
>resupune separaţia puterilor în stat;
- principiul bunei guvernări, conform căruia Guvernul
rebuie să-şi stabilească acţiuni clare, eficiente, pe baza unor
'biective bine stabilite şi de calitate şi să aibă capacitatea şi
lexibilitatea de a răspunde rapid necesităţilor sociale;
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 2 7 2 din
aprilie 2 0 0 5 .
98
- principiul responsabilităţii, care impune obligaţia
Guvernului de a formula politici publice şi de a răspunde pentru
eficienţa şi implementarea acestora, de a accepta şi suporta
consecinţele neîndeplinirii acestei obligaţii;
- principiul prevenirii săvârşirii actelor de corupţie,
128
conform căruia identificarea anticipată şi înlăturarea în timp util
a premiselor de apariţie a faptelor de corupţie sunt prioritare şi
imperative;
- principiul eficienţei în combaterea corupţiei, care se
bazează pe evaluarea continuă a activităţii PNA, atât din punctul
de vedere al rezultatelor concrete, cât şi al managementului
instituţional;
- principiul cooperării şi coerenţei în baza căruia
instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei
trebuie să coopereze îndeaproape, asigurând o concepţie
coerentă asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite şi a măsurilor
ce urmează a fi luate;
- principiul transparenţei, consultării societăţii civile şi
al dialogului social, care impune, pe de o parte, transparenţa
procesului decizional, iar pe de altă parte, consultarea membrilor
societăţii civile în cadrul acestui proces;
- principiul parteneriatului public-privat, care
recunoaşte importanţa cooptării societăţii civile în activităţile
concrete de implementare a măsurilor de prevenire a corupţiei.
Au fost stabilite în mod expres obiectivele principale ale
luptei împotriva corupţiei ca fiind:
- creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia pu­
blică;
- prevenirea corupţiei în mediul de afaceri;
- campanii de informare şi măsuri educative;
- creşterea integrităţii şi a rezistenţei la corupţie a sistemu­
lui judiciar;
- reducerea numărului de structuri cu atribuţii în lupta
împotriva corupţiei;
199
 - întărirea capacităţii instituţionale a Parchetului Naţional
Anticorupţie (PNA);
- creşterea celerităţii în urmărirea penală şi în procesul
penal;
- combaterea corupţiei prin mijloace administrative;
- coordonarea şi monitorizarea implementării Strategiei şi
a Planului de acţiune;
- implementarea completă a tuturor instrumentelor
anticorupţie ale UE, ONU, CoE şi OECD.
Acelaşi guvern a adoptat şi Strategia naţională antico­
rupţie privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publică
locală pe perioada 2008-2010, aprobată prin HG nr.609/2008,
ceea ce a însemnat reformularea principiilor generale directoare
ale luptei împotriva corupţiei, iar la principiile stabilite prin
strategia anterioară, au fost adăugate:
- principiul participării, prin care se instituie asigurarea
consultării şi participării reprezentanţilor actorilor interesaţi în
faza de concepţie, elaborare şi implementare a politicilor publice
şi a actelor normative. Actorii interesaţi pot fi atât din cadrul
societăţii civile, cât şi de la nivelul instituţiilor sau autorităţilor
publice;
- principiul simplificării procedurilor administrative,
care presupune facilitarea şi simplificarea formalităţilor adminis­
trative, pe care un solicitant (persoană fizică sau juridică) este
obligat să le execute în vederea respectării regulilor impuse de
către autorităţi;
- principiul calităţii serviciilor, care presupune definirea
unor norme calitative şi cantitative, adaptate nevoilor actuale ale
societăţii;
- principiul subsidiarităţii, potrivit căruia exercitarea
competenţelor se va face de către autoritatea administraţiei
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 5 1 4 din
1 2 9
8 iulie 2 0 0 8 .
200
publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de
cetăţean şi care dispune de capacitatea administrativă necesară;
- principiul profesionalismului, principiu potrivit căruia
funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de
serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă şi corectitu­
dine.
De asemenea, au fost stabilite obiectivele prioritare pentru
lupta împotriva corupţiei în noua perioadă:
- creşterea gradului de informare a publicului cu privire la
consecinţele actelor de corupţie;
- creşterea gradului de responsabilizare a personalului
129
propriu asupra riscurilor asociate corupţiei;
- eliminarea barierelor administrative;
- utilizarea tehnologiilor informatice în cadrul serviciilor
publice;
- sprijinirea administraţiei publice în vederea evaluării
dimensiunii fenomenului de corupţie;
- adaptarea cadrului legislativ şi a politicilor publice
conform recomandărilor studiilor, analizelor şi auditurilor inde­
pendente;
- creşterea transparenţei în sistemul de management al
resurselor umane;
- gestionarea corectă a fondurilor publice;
- susţinerea campaniilor de prevenire a fenomenului co­
rupţiei;
- combaterea fenomenului corupţiei prin întărirea colabo­
rării intra şi interinstituţionale şi prin monitorizarea aplicării
prevederilor legale.
Actualul Guvern al României, instalat după alegerile din
toamna anului 2008, are în Programul de guvernare 2009-2012,
între altele, două capitole care sunt consacrate, unul reformei
administraţiei publice şi altul justiţiei şi politicilor de luptă
anticorupţie, la care ne vom referi succint, fiind în legătură
directă cu tema acestei lucrări.
201
 Astfel, în ceea ce priveşte reforma administraţiei publice, să asigure un echilibru între protejarea drepturilor şi libertăţilor
Guvernul şi-a fixat ca obiective de guvernare: individuale şi asigurarea eficienţei urmăririi penale.
- continuarea reformei în administraţia publică bazată pe în ceea ce priveşte rezultatele concrete de reprimare a
creşterea autonomiei colectivităţilor locale prin realizarea atât a faptelor de corupţie, aşa cum rezultă din Raportul de activitate
autonomiei decizionale, cât şi a celei financiare şi patrimoniale, pe anul 2008, Direcţia Naţională Anticorupţie a finalizat
concomitent cu declanşarea reală a procesului de descentra­ urmărirea penală prin rechizitorii, în cazul infracţiunilor
lizare, cu respectarea principiului subsidiarităţii; incriminate de Legea nr.78/2000, pentru:
- restructurarea profundă a administraţiei publice centrale - 3 1 0 infracţiuni de corupţie;
şi locale; - 193 infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie;
- reducerea birocraţiei şi eficientizarea serviciilor publice.
- 191 infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de
Referitor la gestiunea resurselor umane, actualul Guvern
corupţie;
şi-a propus să contribuie la ameliorarea imaginii funcţiei publi­
- 93 infracţiuni împotriva intereselor financiare ale C E .
ce, prin creşterea transparenţei actului administrativ şi luarea
Totuşi, rezultatele obţinute nu au fost pe măsura
unor măsuri anticorupţie mai ferme, vizibile pentru opinia pu­
programelor şi a strategiilor întocmite şi, cu atât mai puţin, pe
blică.
măsura aşteptărilor, aşa cum rezultă şi din Raportul intermediar
Un capitol important al Programului de guvernare îl
al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind
reprezintă cel consacrat politicilor privind Justiţia şi lupta
progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de
împotriva corupţiei, Guvernul fixându-şi ca obiective:
cooperare şi verificare, din 12 februarie 2009.
- obţinerea de rezultate în lupta împotriva corupţiei;
Astfel, se menţionează că, ritmul progreselor consemnat
- asigurarea stabilităţii şi coerenţei legislative;
în raportul Comisiei din iulie 2008 nu a fost menţinut, iar în ceea
- îmbunătăţirea politicii de resurse umane în magistratură;
ce priveşte reforma judiciară, rezultatele sunt dificil de
- reducerea duratei proceselor.
demonstrat, cu toate că au fost câteva semnale pozitive, precum:
Ca direcţii de acţiune în lupta împotriva corupţiei şi pentru
- Guvernul a finalizat proiectul de modificare a Codului
asigurarea integrităţii profesionale a magistraţilor se vor urmări:
civil, un proiect de Cod penal şi proiectele de Coduri de
- consolidarea instituţională şi funcţională a Direcţiei
procedură penală şi de procedură civilă, care, însă, nu au fost
Naţionale Anticorupţie şi a Agenţiei Naţionale de Integritate;
încă adoptate;
- întărirea capacităţii instituţionale, a rolului şi a
- intenţiile Consiliului Superior al Magistraturii de a
independenţei Inspecţiei Judiciare din cadrul CSM;
accepta să-şi asume într-o mai mare măsură reforma sistemului
- continuarea formării profesionale a personalului implicat
de justiţie sunt încurajatoare, dar acestea trebuie transpuse în
în soluţionarea cauzelor de corupţie, criminalitate organizată şi
fapte;
criminalitate economico-financiară;
- Agenţia Naţională de Integritate şi-a constituit un istoric
- stabilizarea şi perfecţionarea cadrului legislativ, astfel
operaţional de cazuri, care trebuie menţinut.
încât să nu impieteze asupra anchetelor în curs de desfăşurare şi

202 203
 In rest, în majoritatea celorlalte domenii, deficienţele
identificate de Comisie în iulie 2008, au rămas încă de
actualitate, iar anchetarea anumitor cazuri la nivel înalt este în
continuare blocată de Parlamentul român. în plus, sunt aşteptate
în continuare îmbunătăţiri semnificative în domenii care privesc:
accesul la jurisprudenţă şi unificarea acesteia, o mai mare
răspundere a magistraţilor, deficitul de personal şi deficienţele
de gestionare ale sistemului judiciar.
în finalul capitolului privind reforma sistemului judiciar şi
lupta împotriva corupţiei, se menţionează că este important ca
autorităţile române să se reîncadreze pe linia dinamică a
reformării sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei,
astfel încât să contrabalanseze regresele din ultimele luni.
Astfel, se subliniază în raport următoarea evaluare a
progreselor, efectuată de Comisie în vara anului 2009, ce va
arăta măsura în care România a fost capabilă să remedieze cu
succes deficienţele identificate în cadrul reformei sistemului
judiciar şi să obţină rezultate convingătoare şi concrete în lupta
împotriva corupţiei, fiind crucial ca România să realizeze
progrese semnificative şi ireversibile până la acea dată.
De aceea, se atenţionează că România trebuie să de­
monstreze existenţa unui sistem judiciar stabil, care funcţionează
autonom şi care este capabil să identifice şi să sancţioneze
cazurile de corupţie şi să menţină statul de drept. Aceasta
înseamnă, în special, adoptarea legislaţiei restante, necesare
pentru a moderniza sistemul juridic şi pentru a demonstra - prin
instrumentarea rapidă a cazurilor de corupţie la nivel înalt - că
sistemul juridic este capabil să pună în aplicare legile într-un
mod independent şi eficient.
Cu alte cuvinte, tocmai rezultatele incerte obţinute în
materia reformei sistemului judiciar şi a luptei împotriva corup­
ţiei au impus Comisiei Europene să apeleze la instrumentul
Mecanismului de cooperare şi verificare, în scopul stimulării
Statului român în efortul său de apropiere de standardele
204
europene în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului de justiţie şi
lupta împotriva corupţiei.
Secţiunea a 2-a
ALTE INFRACŢIUNI ÎN LEGĂTURĂ CU EXERCITAREA
FUNCŢIEI PUBLICE
2.1. Consideraţii generale
Aşa după cum am menţionat anterior, exercitarea abuzivă
a funcţiei publice reprezintă exercitarea funcţiei publice cu
neobservarea sau cu încălcarea voită a dispoziţiilor legale care
reglementează condiţiile, formele, scopul şi limitele acestei
reglementări.
Actele şi faptele care constituie exercitarea abuzivă a
funcţiei publice pot fi clasificate în raport de împrejurarea dacă
acestea sunt sancţionate sau nu de legea penală, deci, după cum
acestea constituie sau nu infracţiuni.
Astfel, actele sau faptele care constituie infracţiuni sunt
incriminate de dispoziţiile Codului penal, dar şi de unele legi
speciale, constituind cele mai grave cazuri de exercitare abuzivă
a funcţiei publice şi angajând răspunderea penală a funcţio­
narilor publici vinovaţi.
în secţiunea anterioară, am acordat o atenţie deosebită
fenomenului corupţiei, analizând aspectele privind noţiunea de
corupţie, cauzele, formele de manifestare, efectele, precum
problemele privind lupta pentru prevenirea şi combaterea
fenomenului corupţiei, iar în această secţiune ne vom ocupa de
celelalte infracţiuni prevăzute în Codul penal, care au ca subiect
activ funcţionarii publici sau funcţionarii în sensul legii penale şi
care constituie la fel de grave cazuri de exercitare abuzivă a
funcţiei publice şi angajând răspunderea penală a celor vinovaţi.
205
 In cadrul infracţiunilor săvârşite de funcţionarii publici
sau de funcţionari, de care ne vom ocupa în cadrul acestei
secţiuni, amintim: infracţiunile de serviciu sau în legătură cu
serviciul, infracţiuni privind patrimoniul, infracţiuni care împie­
dică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni contra autorităţii, infracţiuni
de falsuri, infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind
convieţuirea socială.
De asemenea, la categoriile de infracţiuni enumerate mai
sus care afectează în mod grav buna exercitare a funcţiei
publice, credem că ar trebui amintit şi faptul că, separat, există şi
alte infracţiuni care afectează exercitarea în bune condiţii a
funcţiei publice, care sunt săvârşite de alte persoane decât
funcţionarii publici.
Menţionăm că, potrivit art. 147 din Codul penal, prin
funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită perma­
nent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită,
o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei
autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau alte persoane
juridice de interes public sau servicii de interes public.
Prin funcţionar se înţelege persoana menţionată mai sus,
precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul
unei alte persoane juridice decât cele prevăzute mai sus.
2.2. Infracţiuni săvârşite de funcţionari în exercitarea
funcţiei publice
A. Delapidarea
Aşa cum am arătat, potrivit art. 18 din Codul de conduită a
funcţionarilor publici, aceştia sunt obligaţi să asigure ocrotirea
proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor admi-
nistrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu,
acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
Astfel, incriminarea faptelor care formează conţinutul
infracţiunii de delapidare, reprezintă corolarul sancţionatoriu şi al
206
încălcării normelor deontologice care prescriu pentru conduita
funcţionarilor publici acţiuni de bun gospodar şi de bun proprietar.
' Potrivit art. 215 din Codul penal, însuşirea, folosirea sau
1
traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru
altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le
administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
în cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de
grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi.
Deci, obiect al acestei infracţiuni îl constituie banii,
valorile sau alte bunuri aflate în domeniul public sau privat, pe
care funcţionarul public sau funcţionarul le gestionează sau
administrează.
în ceea ce priveşte subiectul acestei infracţiuni, trebuie
spus că acesta trebuie să fie funcţionar public sau funcţionar şi,
în acelaşi timp, trebuie să fie gestionarul sau administratorul
banilor, valorilor sau bunurilor pe care le-a însuşit, folosit sau
traficat.
De menţionat că, această infracţiune este comisă cu
intenţie, iar răspunderea funcţionarului public sau a funcţio­
narului va fi angajată atât penal, în raport cu pedeapsa închisorii,
cât şi civil, în raport cu paguba pe care a produs-o prin
săvârşirea infracţiunii de delapidare.
B. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin.(3) din Codul de
conduită a funcţionarilor publici, funcţionarii publici trebuie să
adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară
şi eficientă a problemelor cetăţenilor, prin promovarea unor
soluţii similare sau identice raportate la aceeaşi categorie de
situaţii de fapt.
Rezolvarea clară şi exactă a problemelor cetăţenilor, adică
a drepturilor şi intereselor legale ale acestora, a impus
207
incriminarea ca infracţiune a încălcării cu ştiinţă a acestor norme
;le conduită profesională.
Potrivit art.246 din Codul penal, fapta funcţionarului
uiblic care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă,
ui îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin
iceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane,
•e pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
C. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi
Revenind la dispoziţiile art. 12 alin.(3) din Codul de con-
uită a funcţionarilor publici, amintim că, funcţionarii publici
ebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru
jzolvarea clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor şi prin
liminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte
rivind naţionalitatea, convingerile religioase şi politice, starea
îaterială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.
Realizarea acestui scop al normelor deontologice este
figurată şi de incriminarea ca infracţiune a faptelor de încălcare
acestor norme.
Astfel, potrivit art. 247 din Codul penal, îngrădirea de
itre un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului
epturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei
luaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie,
nbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă
>titică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate,
»ală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA, se
•depseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Prin această incriminare şi prin mijloacele dreptului penal
asigură realizarea principiului constituţional prevăzut la
. 16 alin.(l), potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii
a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
D. Abuzul în serviciu contra intereselor publice
Din coroborarea dispoziţiilor art.7 şi 18 din Codul de
conduită a funcţionarilor publici, rezultă că funcţionarii publici
sunt datori ca, în exercitarea funcţiei publice, să se abţină de la
orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau
intereselor legale ale autorităţii sau instituţiei publice, să asigure
ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor
administrativ-teritoriale şi să evite producerea oricărui preju­
diciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
Aceste norme urmăresc îndeplinirea cu corectitudine a
îndatoririlor de serviciu de către funcţionarii publici sau funcţio­
nari, în scopul apărării intereselor legale ale autorităţii sau
instituţiei publice, a patrimoniului acesteia, precum şi asigurarea
bunei funcţionări.
De asemenea, prin art. 248 din Codul penal, a fost
incriminată fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori
îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o
tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei
instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă
art. 145, sau aduce o pagubă patrimoniului acesteia; aceasta se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă faptele au
avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de
la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
De menţionat că, în cazul acestei infracţiuni, funcţionarul
public sau funcţionarul trebuie să acţioneze cu intenţie, atât în
cazul îndeplinirii în mod defectuos a atribuţiilor sale de serviciu,
cât şi în cazul neîndeplinirii acestora, indiferent dacă urmarea
produsă va fi o pagubă sau o tulburare a bunului mers al
activităţii unităţii respective.
209

E. Neglijenţa în serviciu
Spre deosebire de infracţiunea de abuz în serviciu contra
intereselor publice, care, din punct de vedere al formei de
vinovăţie cu care acţionează funcţionarul public sau funcţio­
narul, este săvârşită cu intenţie, în cazul infracţiunii de
neglijenţă în serviciu, funcţionarul public sau funcţionarul va
acţiona din culpă.
Astfel, potrivit art. 249 din Codul penal, încălcarea din
culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu,
prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă,
dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ
sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care
se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o
vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amenda, iar
atunci când a avut consecinţe deosebit de grave, fapta se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
F. Purtarea abuzivă
Codul de conduită a funcţionarilor publici prevede la
art. 12 alin.(2) şi faptul că funcţionarii publici au obligaţia de a
nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor cu
care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, prin
întrebuinţarea unor expresii jignitoare, obligându-1 să aibă un
comportament civilizat şi cuviincios.
încălcarea acestor norme va atrage şi răspunderea penală
a funcţionarului public sau a funcţionarului, în raport cu
gravitatea faptelor comise şi urmările produse.
Astfel, potrivit art.250 din codul penal, întrebuinţarea de
expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar
public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
210
Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în
condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani
sau cu amendă.
Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un
funcţionar public, în condiţiile alin.l, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Vătămarea corporală săvârşită de către un funcţionar
public, în condiţiile alin.l, se pedepseşte cu închisoare de la
6 luni la 6 ani.
Vătămarea corporală gravă săvârşită de către un funcţionar
public, în condiţiile alin.l, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la
12 ani.
G. Neglijenţa în păstrarea secretului de stat
Codul de conduită a funcţionarilor publici prevede la art.7
alin.(2) lit.c) că funcţionarilor publici le este interzis să
dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii
decât cele prevăzute de lege, iar potrivit art. 252 din Codul penal,
neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea
sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat,
precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane să afle un
asemenea secret, dacă fapta este de natură să aducă atingere
intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Aceste norme de conduită şi penale urmăresc exercitarea
în bune condiţii a funcţiei publice în scopul păstrării secretului
de serviciu şi a secretului de stat, în raport cu care funcţionarul
public trebuie să aibă o atitudine profesională exemplară din
punctul de vedere al vigilenţei şi grijii faţă de asemenea valori
importante pentru funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice
în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.
H. Conflictul de interese
Conflictul de interese este reglementat în capitolul II din
Titlul V al Cărţii I din Legea nr. 161/2003, iar pentru eficienţa
211
regimului conflictului de interese, legiuitorul a preferat să
reglementeze acest regim pentru fiecare categorie în parte de
titulari ai unor funcţii publice, ţinând cont de specificul
fiecăreia, pornind de la structurile administraţiei publice centrale
şi terminând cu structurile administraţiei publice locale.
In lucrarea de faţă am prezentat pe larg problema
conflictului de interese în general şi in cazul funcţionarilor
publici, în special, astfel că nu vom relua aspectele respective,
subliniind doar că regimul conflictului de interese a fost instituit
de legiuitor pentru a asigura îndeplinirea cu corectitudine, de
către funcţionarii publici, a îndatoririlor de serviciu, ceea ce
presupune respectarea de către aceştia a principiilor legalităţii,
imparţialităţii, obiectivitătii, integrităţii, transparenţei deciziei şi
supremaţiei interesului public în exercitarea funcţiei publice cu
care au fost învestiţi.
Dar, pentru ca respectarea regimului conflictelor de
interese să fie efectivă, legiuitorul a incriminat la art. 253'din
Codul penal fapta funcţionarului public care, în exerciţiul
130
atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea
unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos
material pentru sine, soţul sau o rudă ori un afin până la
gradul ÎI inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în
raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea
căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice
natură, se pedepseşte cu închisoare de ia 6 luni la 5 ani şi interzi­
cerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă.
1. Omisiunea sesizării organelor judiciare
Având în vedere principiul supremaţiei Constituţiei şi a
legii, potrivit căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a
Art. 2 5 3 ' a fost introdus prin art. I din L e g e a nr. 2 7 8 din 4 iulie
2 0 0 6 , p u b l i c a t ă in M o n i t o r u l Oficial ai R o m â n i e i , Partea I, nr. 601 din
12 iulie 2 0 0 6 .
212
respecta Constituţia şi legile ţării, precum şi principiul priorităţii
interesului public, conform căruia funcţionarii publici au
îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât
interesul personal, funcţionarii publici, în exercitarea funcţiei
publice, nu pot şi nici nu li se permite să rămână indiferenţi la
acte sau fapte nelegale care se petrec în cadrul autorităţii sau
instituţiei în care activează.
Tocmai de aceea, o astfel de atitudine a fost incriminată şi,
potrivit art. 263 din codul penal, fapta funcţionarului public
eare, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură
eu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite
sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire
penală, potrivit legii de procedură penală, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 5 ani, iar dacă fapta este săvârşită de
eatre un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de
eontrol, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.
Deci, orice funcţionar public are obligaţia ca, luând
cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul
in cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, să procedeze la
sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire
penală, potrivit legii de procedură penală, dar, în ceea ce-1
priveşte pe funcţionarul cu funcţie de conducere, obligaţia este şi
m a i imperioasă, sancţiunea prevăzută în cazul lui fiind cu mult
mai aspră.
J. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
Potrivit art. 242 din codul penal, sustragerea ori
distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris
< are se află în păstrarea ori în deţinerea unui organ sau unei
instituţii de stat ori a unei alte unităţi, din cele îa care se referă
.ni. 145 se pedepseşte cu închisoare de ).a 3 luni la 5 ani.
Distrugerea din culpă a vreunuia dintre înscrisurile de mai
• ms, care prezintă o valoare artistică, ştiinţifică, istorică,
213
 arhivistică sau o altă asemenea valoare, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Dacă faptele de mai sus sunt săvârşite de un funcţionar
public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor
prevăzute se majorează cu un an.
Deci, orice cetăţean are obligaţia să fie vigilent să nu se
producă şi, respectiv, să se abţină de la orice faptă care ar avea
ca efect afectarea securităţii înscrisurilor sau documentelor
aflate în deţinerea sau păstrarea unui organ sau unei instituţii de
stat, sau a unei alte unităţi din cele la care se referă
art. 145 C.pen., dar, în cazul funcţionarilor publici, aceaslă
obligaţie este chiar mai mare, astfel că maximul pedepsei
închisorii este majorat cu un an.
K. Falsul material în înscrisuri oficiale şi falsul intelectual
Unul dintre principiile care guvernează activitatea
funcţionarilor publici este cel al cinstei şi corectitudinii, conform
căruia, în exercitarea funcţiei publice şi în îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici trebuie să fie de
bună-credinţă, iar fapta de falsificare a unui înscris oficial,
comisă de un funcţionar public, constituie şi o încălcare a
acestor norme deontologice.
Astfel, potrivit art. 288 din Codul penal, falsificarea unui
înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe
juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar
când falsul a fost săvârşit de un funcţionar în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 5 ani.
De asemenea, potrivit art.289 din Codul penal, falsificarea
unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un
funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin
atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
214
adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date
sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Deci, niciunui cetăţean nu-i este permis să atenteze la
încrederea şi prezumţia de veridicitate de care trebuie să se
bucure orice înscris oficial, dar pentru un funcţionar public
interdicţia aceasta este şi mai categorică, faptele sale fiind
sancţionate mult mai aspru, fapta funcţionarului public fiind cu atât
mai gravă cu cât el, în calitatea sa de titular al unei funcţii publice
şi de reprezentant al autorităţii, trebuie să contribuie la menţinerea
şi sporirea încrederii cetăţenilor în organele şi instituţiile publice şi
in activitatea acestora, care trebuie să se desfăşoare în baza legii şi
m conformitate cu prevederile acesteia.
L. Instigarea publică şi apologia infracţiunilor
Potrivit art.324 din Codul penal, fapta de a îndemna
publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu
respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar dacă fapta este
săvârşită de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană dintre
cele prevăzute la art. 160, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5
ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează lăudarea în public a
celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor săvârşite de
aceştia.
în ceea ce-i priveşte pe funcţionarii publici la care se
referă textul de mai sus, trebuie menţionat că este vorba de un
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exer­
ciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană dintre cele prevă­
zute la art. 160, adică o persoană care îndeplineşte o activitate
importantă de stat sau altă activitate publică importantă.
Sancţionarea mai aspră a acestor funcţionari publici este
justificată de faptul că sunt titularii unor funcţii publice care
215
 implică exerciţiul autorităţii de stat sau este vorba de persoane care
îndeplinesc o activitate importantă de stat sau altă activitate publică
importantă, având astfel obligaţia să subordoneze activitatea
interesului general şi să contribuie la menţinerea şi apărarea
ordinii de drept, necesară realizării unei bune convieţuiri sociale.
2.3. Infracţiuni săvârşite de alte persoane, care
împiedică exercitarea în bune condiţii a funcţiei publice
După cum am mai afirmat, buna administraţie (administrare)
în realizarea interesului public depinde în mare măsură de buna
exercitare a funcţiilor publice de către titularii acestora.
La rândul său, buna exercitare a unei funcţii publice
depinde în principal de exercitarea deontologică a acesteia, ceea
ce nu este, însă, suficient, în condiţiile în care buna exercitare a
unei funcţii publice se află în corelaţie şi cu atitudinea celor
vizaţi de exerciţiul funcţiei publice sau, după caz, a celor care
sunt beneficiarii serviciului public în cadrul căruia este
exercitată acea funcţie.
Deci, cu alte cuvinte, exerciţiul unei funcţii publice va fi
cu atât mai performant, cu cât acesta se va baza pe respectarea
normelor deontologice de către titularul acelei funcţii, dar va fi
şi mai performant dacă publicul vizat sau beneficiar, după caz,
îşi va da concursul în sensul respectării prevederilor legale şi
sprijinirii realizării interesului general.
Din păcate însă, realitatea socială demonstrează existenţa a
numeroase acte şi fapte comise de către persoanele vizate de
exerciţiul deontologic al funcţiei publice, săvârşite împotriva
funcţionarilor publici sau împotriva exercitării legale a funcţiei
publice, ceea ce a impus incriminarea ca infracţiuni a unor
asemenea fapte şi acte.
A. Infracţiunile de ultraj
Astfel, unele dintre cele mai grave fapte care afectează
buna exercitare a funcţiei publice sunt infracţiunile de ultraj
216
comise împotriva funcţionarilor publici aflaţi în realizarea unei
funcţii publice care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Potrivit art. 239 din Codul penal, ameninţarea săvârşită
nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva
unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Vătămarea corporală, săvârşită împotriva unui funcţionar
public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de
stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exer­
ciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vătămarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 12 ani.
Incriminarea acestor fapte ca infracţiuni şi sancţionarea lor
cu pedepse substanţiale au ca scop direct protejarea prestigiului
funcţionarului public şi siguranţa acestuia, dar şi un scop mai
larg, care vizează, pe de o parte, prestigiul autorităţii sau
instituţiei publice în cadrul căreia acesta îşi desfăşoară
activitatea şi, pe de altă parte, buna exercitare a funcţiei publice
şi realizarea interesului general în cadrul unei ordini sociale
bazate pe ordinea de drept.
B. Darea de mită
Exercitarea deontologică a funcţiei publice este de
neconceput în cazul în care asupra funcţionarilor publici se
217
exercită presiunea unor fapte de corupere a comportamentului
acestora, din partea celor care sunt vizaţi sau sunt beneficiarii
activităţii administrative.
De fapt, din punct de vedere moral, fapta de corupere a
comportamentului unui funcţionar public este la fel de
reprobabilă ca şi fapta funcţionarului public care a acceptat să se
lase corupt sau a pretins foloasele respective în schimbul
exercitării sau neexercitării funcţiei publice, după caz.
Din acest motiv, legiuitorul a considerat necesar să incrimi­
neze şi fapta de dare de mită, nu numai pe aceea de luare de mită.
Astfel, potrivit art. 255 din Codul penal, promisiunea,
oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi
scopurile arătate la art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la
6 luni la 5 ani, ceea ce reprezintă o sancţiune substanţială şi
demonstrează existenţa unui grav pericol social pentru buna
exercitare a funcţiei publice şi comportamentul deontologic al
funcţionarului public.
C. Traficul de influenţă
Nici în cazul acestei infracţiuni nu se cere să fie comisă de
funcţionari publici (deşi poate fi comisă şi de aceştia, dar nu în
legătură cu exerciţiul funcţiei lor, ci în legătură cu o funcţie
exercitată de către un alt funcţionar public), dar şi săvârşirea
traficului de influenţă afectează grav buna exercitare a funcţiei
publice, ceea ce a impus incriminarea sa ca fiind o infracţiune
foarte gravă.
Astfel, potrivit art. 257 din Codul penal, primirea ori
pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni,
de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul,
săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se
creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-1
determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale
de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
218
D. Uzurparea de calităţi oficiale
Exercitarea unei calităţi oficiale, în general sau a unei
funcţii publice, în special, este permisă exclusiv celor care au
fost învestiţi în mod legal în acest scop, iar respectarea cu
stricteţe a acestei reguli este în măsură să contribuie la menţine­
rea prestigiului şi credibilităţii autorităţilor şi funcţiilor publice.
De aceea, uzurparea oricărei calităţi oficiale va duce la
afectarea prestigiului de care trebuie să se bucure acea calitate
oficială, precum şi la diminuarea încrederii publicului în
autorităţile şi instituţiile publice, ceea ce a impus incriminarea
unor astfel de fapte.
Astfel, potrivit art. 240 din Codul penal, folosirea fără
drept a unei calităţi oficiale, însoţită sau urmată de îndeplinirea
vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani.
Deci, uzurparea unei funcţii publice, însoţită sau urmată de
îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, reprezintă, nu
numai o infracţiune împotriva autorităţii, dar reprezintă,
totodată, şi un act de împiedicare a exercitării corecte a funcţiei
publice respective.
E. Ruperea de sigilii şi sustragerea de sub sechestru
Ruperea de sigilii şi sustragerea de sub sechestru sunt, de
asemenea, două infracţiuni împotriva autorităţii, care pot avea ca
efect afectarea prestigiului şi credibilităţii autorităţilor şi
instituţiilor publice, precum şi buna exercitare a funcţiei publice,
ceea ce a impus incriminarea acestor fapte ca infracţiuni.
Astfel, potrivit art. 243 din Codul penal, înlăturarea ori
distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu închisoare
de la o luna la 1 an sau cu amendă, iar când fapta a fost săvârşită
de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau
amendă.
De asemenea, potrivit art. 244 din Codul penal,
sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu
219
închisoare de ia o lună ia 1 an sau cu amendă, iar când fapta a
fost săvârşită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 iuni
la 2 ani sau amendă.
F. Falsul privind identitatea
Buna desfăşurare a relaţiilor sociale impune ca persoanele
aflate în contact cu reprezentanţii autorităţilor şi instituţiilor
publice să se prezinte sub o identitate reală, fiind necesar ca
deciziile acestora să aibă la bază fapte şi identităţi adevărate,
orice situaţie contrară fiind de natură să afecteze grav prestigiul
şi credibilitatea autorităţii sau instituţiei publice respective.
Pe de altă parte, orice faptă de prezentare sub o identitate
falsă în scopul producerii unor consecinţe juridice reprezintă, în
acelaşi timp, şi o împiedicare a bunei exercitări a unei funcţii
publice, ceea ce constituie un grav pericol pentru relaţiile sociale
care au ca scop menţinerea încrederii publice în adevărul privind
identitatea sub care se prezintă o persoană în faţa unei autorităţi
sau instituţii publice.
Astfel, potrivit art.293 din Codul penal, prezentarea sub o
identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei
persoane, pentru a induce sau a menţine în eroare un organ sau o
instituţie de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă
art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine
ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Tuturor acestor infracţiuni, deşi sunt săvârşite de alte
persoane decât funcţionarii publici, am considerat necesar să ie
facem o prezentare sumară deoarece, prin efectele lor afectează
buna exercitare a funcţiei publice, prestigiul de care trebuie să se
bucure funcţionarii publici, precum şi încredea publicului în
autorităţile şi instituţiile publice ca piloni ai bunei administraţii.
220
CAPITOLUL V
RĂSPUNDEREA FUNCŢIONARILOR PUBLICI
Secţiunea 1
RESPONSABILITATE ŞI RĂSPUNDERE ÎN EXERCITAREA
FUNCŢIEI PUBLICE
1.1. Noţiunile de responsabilitate şi răspundere
în limba română, termenii de răspundere şi respon­
sabilitate, precum şi cei de răspunzător şi responsabil, sunt
prezentaţi ca fiind sinonimi. Astfel, termenul de răspundere este
prezentat, din punct de vedere juridic, ca fiind consecinţa
rezultată din neîndeplinirea unei obligaţii legale; responsabi­
litate, iar termenul de responsabilitate este prezentat ca fiind
obligaţia de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta
şi suporta consecinţele; răspundere. ' 13
în literatura juridică de specialitate există autori care
prezintă cei doi termeni ca fiind purtătorii unor încărcături
juridice diferite, responsabilitatea fiind cea care „precede
răspunderii şi o poate elimina", responsabilitatea presupunând
132
respectarea benevolă de către individ a valorilor acceptate de
către o comunitate, iar atunci când sistemul de valori este negat,
omul încetează să mai fie responsabil şi, astfel, ei devine
răspunzător pentru comportamentul său ilicit.
131
D E X , o / ? . « X , p . 891 şi 919.
1 3 2
V e r g i n i a V e d i n a ş , op.cit., p. 169. . .
1 3 3
Mihai Florea, Responsabilitatea acţiunii sociale, Editura A c a d e m i e i
Bucureşti, 1976, p . 7 8 . 2 21
 Aşa cum arată un autor, distincţia dintre responsabilitate şi
răspundere a fost construită pe distincţia făcută în sfera cerce­
tării fenomenului răspunderii sociale, unde s-a teoretizat existen­
ţa unei relaţii dialectice între responsabilitatea socială şi
răspunderea socială. 134
Cu alte cuvinte, termenul de responsabilitate desemnează
ceea ce se înţelege în literatura juridică franceză prin responsa­
bilitate morală {responsabilite morale), în timp ce termenul
răspundere desemnează ceea ce se înţelege în literatura juridică
franceză prin responsabilitate juridică(responsabilite juridique).
într-adevăr, responsabilitatea morală constă în capacitatea
unei persoane de a lua în mod voluntar şi conştient o hotărâre
fără să se raporteze, în prealabil, la o autoritate superioară care
să-i confere motivele actelor sale şi fără să fie judecat pentru
acestea.
Astfel, în cazul unui titular al unei funcţii publice, în
general, şi în cazul unui funcţionar public, în special, responsa­
bilitate înseamnă existenţa unei atitudini pline de solicitudine
faţă de problemele cetăţenilor, implicarea lor cu obiectivitate şi
profesionalism în realizarea sarcinilor funcţiilor lor, funcţii
înţelese ca adevărate misiuni sociale. Pentru un funcţionar
public caracterizat de un înalt spirit de responsabilitate nu există
o valoare mai importantă decât îndeplinirea, cu o convingere
reieşită din înţelegerea raţională a fenomenelor, a sarcinilor
funcţiei sale. Un asemenea tip de funcţionar este stăpânit de un
sentiment de vinovăţie când ceva nu a fost în ordine în munca
sa, chiar dacă e vorba de un aspect mai puţin important, care
135
pentru un ochi neavizat nu este sesizabil.
Un alt autor, susţinând existenţa deosebirii dintre
responsabilitatea juridică şi răspunderea juridică, afirmă că, spre
1
A n t o n i e I o r g o v a n , Tratat de drept administrativ, E d i t u r a All B e c k
Bucureşti, 2 0 0 1 , vol. I, p . 612.
Idem, op. cit., p. 6 1 3 .
1 3 5
222
deosebire de responsabilitate (care este o răspundere în abstract,
o capacitate, o vocaţie la răspundere), răspunderea juridică este
răspunderea concretă stabilită după o anumită procedură de
autoritatea competentă (instanţă sau autoritatea administrativă)
finalizată într-o sancţiune, însoţită sau nu de anularea actului
ilegal, restabilirea situaţiei anterioare, fixarea despăgubirii
pentru actul sau faptul ce a cauzat daunele constatate, luarea
măsurilor de siguranţă aplicate sau acordate conform unei
proceduri prevăzute de lege. 136
Răspunderea titularului unei funcţii publice intervine
numai după ce acesta a comis o faptă prin care se va situa în
afara reglementărilor juridice, situaţie în care va interveni una
sau mai multe dintre formele răspunderii juridice.
Tradiţional, specialiştii în drept administrativ, atunci când
se ocupă de formele răspunderii titularilor de funcţii publice,
tratează doar aspectele legate de răspunderea juridică a acestora.
Având însă în vedere tema lucrării de faţă, am considerai
necesar să punem în evidenţă distincţia dintre responsabilitate şi
răspundere, cele două noţiuni regăsindu-se în cadrul conduitei
deontologice a titularilor de funcţii publice.
1.2. Răspunderea titularului unei funcţii publice
Formele răspunderii titularilor funcţiilor publice sun
clasificate după diverse criterii, cel mai important fiind acela a
naturii reglementării juridice a acesteia.
Astfel, din acest punct de vedere, avem răspundere politic;
' sau constituţională, răspundere penală, răspundere civilă
răspundere administrativă, răspundere de dreptul muncii etc.
în cadrul lucrării de faţă, am clasificat funcţiile publice, îi
raport de prerogativele de putere publică aflate în conţinutul loi
1 3 6
Valerică Dabu, Răspunderea juridică a funcţionarului public
Editura G l o b a l L e x , Bucureşti, p . 3 9 .
22
 în funcţii publice legislative, funcţii publice aparţinând autori­
tăţilor judecătoreşti şi, respectiv, funcţii publice executiv-admi-
nistrative, ajungând astfel, şi la concluzia existenţei unei
deontologii a parlamentarilor, o deontologie a judecătorilor şi
procurorilor şi, respectiv, o deontologie a funcţionarilor publici
administrativi.
Din această cauză, formele răspunderii juridice vor
prezenta anumite aspecte specifice, în raport cu domeniul în care
este exercitată funcţia publică respectivă.
Astfel, numai în cazul funcţiilor publice legislative,
precum şi în cazul anumitor funcţii publice executive,
denumite şi demnităţi publice, poate interveni răspunderea
politică a titularilor acestor funcţii, sub forma suspendării sau
destituirii şefului statului, suspendării, revocării sau destituirii
unui membru al Guvernului, în condiţiile dispoziţiilor constitu­
ţionale sau ale Legii nr. 115/1999 privind răspunderea
ministerială . 137
Deci, cu alte cuvinte, legislaţia actuală face distincţie între
răspunderea unui om politic şi răspunderea unui judecător sau
procuror ori a unui funcţionar public, omul politic fiind expus nu
numai unei răspunderi juridice, ca orice titular de funcţie
publică, ci este expus şi unei răspunderi politice, care poate
acţiona separat sau împreună cu răspunderea juridică.
La fel, în cazul judecătorilor şi a procurorilor, răspunderea
acestora prezintă unele aspecte caracteristice, în raport cu
răspunderea parlamentarilor şi a celorlalţi demnitari publici, dar
şi în raport cu funcţionarii publici administrativi.
Astfel, judecătorii şi procurorii răspund civil,
disciplinar şi penal, ca orice alt titular al unei funcţii publice,
dar judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 3 0 0 din 28
iunie 1999, republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr 3 3 4 din
20 mai 2002.
224
percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu
încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, iar
în caz de infracţiune flagrantă, Consiliul Superior al
Magistraturii va fi informat de îndată de către organul care a
dispus reţinerea sau percheziţia.
De asemenea, potrivit art.96 din Legea nr.303/2004
138
privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată,
statul este cel care va răspunde patrimonial pentru prejudiciile
cauzate prin erorile judiciare şi numai după ce prejudiciul a fost
acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile statul se poate
îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau
procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit
eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru
abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele
care afectează prestigiul justiţiei, fiind considerate abateri
disciplinare:
- încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile
de avere, declaraţiile de interese, incompatibilităţi şi interdicţii
privind judecătorii şi procurorii;
- intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea
sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor
familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului
legal reglementat pentru toţi cetăţenii, precum şi imixtiunea în
activitatea altui judecător sau procuror;
- desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau
manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de
serviciu;
- nerespectarea secretului deliberării sau a confi­
denţialităţii lucrărilor care au acest caracter;
1 3 8
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , P a r t e a I nr. 5 7 6 din 29
iunie 2 0 0 4 , republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 826 din
13 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 .
225
 - nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a
dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a
cauzelor;
- refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, con­
cluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces;
- refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de
serviciu;
- exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă,
dacă fapta nu constituie infracţiune;
- efectuarea cu întârziere a lucrărilor, din motive
imputabile;
- absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat;
- atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de
serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili;
- neîndeplinirea obligaţiei privind transferarea normei de
bază la instanţa sau parchetul la care funcţionează;
- nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a
cauzelor;
- participarea directă sau prin persoane interpuse la
jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii
pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor în condiţiile
legii.
Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi
procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt:
- avertismentul;
- diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunară brută cu
până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
- mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3
luni la o instanţă sau la un parchet, situate în circumscripţia
aceleiaşi Curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de
pe lângă aceasta;
- excluderea din magistratură.
Sancţiunile disciplinare prezentate mai sus se aplică de
Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii,
226
dacă este vorba de un judecător sau de Secţia pentru procurori a
Consiliului Superior al Magistraturii, dacă este vorba de un
procuror, potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată . 139
Secţiunea a 2-a
RĂSPUNDEREA FUNCŢIONARILOR PUBLICI
2.1. Aspecte generale privind răspunderea funcţionarilor
publici
Având în vedere că în economia acestei lucrări am acordat
o atenţie mai mare deontologiei funcţionarilor publici, în raport
cu deontologiile celorlalţi titulari de funcţii publice, considerăm
firesc ca, şi în cazul răspunderii juridice, să ne ocupăm în special
de răspunderea funcţionarilor publici, ceea ce vom şi face în
continuare.
Funcţionarul public, la fel ca orice alt cetăţean, are
obligaţia să respecte normele juridice, cuprinse în legi şi în alte
acte normative, iar în caz contrar va fi atrasă răspunderea sa
juridică.
Dar, având în vedere calitatea şi statutul său de funcţionar
public, spre deosebire de celelalte subiecte de drept, răspunderea
sa juridică va putea fi angajată în raport cu două categorii de
fapte, după cum acestea au fost săvârşite sau nu, în legătură cu
calitatea sa sau în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Astfel, pentru faptele săvârşite în afara exercitării
atribuţiilor de serviciu şi fără ca acestea să aibă legătură cu
calitatea sa sau să aducă atingere prestigiului autorităţii sau
1 3 9
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 5 9 9 din
2 iulie 2 0 0 4 , republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 8 2 7
din 13 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 .
227
 instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, funcţionarul
public va răspunde în condiţiile dreptului comun, potrivit
principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Dar, faptele care fac parte din conduita sa profesională şi
au fost comise de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu
sau în legătură cu acestea, ori care aduc atingere prestigiului
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea,
vor angaja răspunderea funcţionarului public în forme specifice.
Având în vedere această din urmă categorie de fapte, art.75
din Legea nr.188/1999, republicată, prevede că încălcarea de
către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu
atrage răspunderea disciplinară, răspunderea contravenţională,
răspunderea civilă sau răspunderea penală, după caz, în raport cu
faptele săvârşite.
De asemenea, potrivit art. 23 din Legea nr.7/2004,
republicată, încălcarea dispoziţiilor Codului de conduită atrage
răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici, în condiţiile
legii, iar comisiile de disciplină au competenţa de a cerceta
încălcarea prevederilor acestui cod şi de a propune aplicarea
sancţiunilor disciplinare, în condiţiile legii, în cazurile în care
faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unor
infracţiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penală
competente.
Totodată, potrivit aceloraşi dispoziţii legale, funcţionarii
publici răspund potrivit legii în cazurile în care, prin faptele
săvârşite cu încălcarea normelor de conduită profesională,
creează prejudicii persoanelor fizice sau juridice.
După cum am menţionat mai sus, răspunderea juridică a
funcţionarilor publici poate îmbrăca mai multe forme: răspun­
derea disciplinară, răspunderea contravenţională, răspunderea
civilă şi răspunderea penală, urmând ca în continuare să ne
ocupăm de fiecare în parte.
228
2.2. Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici
Răspunderea disciplinară intervine în cazul încălcării d
către un funcţionar public, cu vinovăţie, a îndatoririlor c
serviciu şi a normelor de conduită profesională şi civi
prevăzute de lege, fapte care constituie abateri disciplinare
atrag sancţionarea disciplinară a acestuia.
a) Abaterile disciplinare
Art. 77 alin.(2) din Legea nr. 188/1999, republicat
enumera limitativ faptele care constituie abateri disciplinare:
- întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
- neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
- absenţe nemotîvate de la serviciu;
- nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
- intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea un
cereri în afara cadrului legal;
- nerespectarea secretului profesional sau a confide
ţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
- manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii s;
instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;
- desfăşurarea în timpul programului de lucru a un
activităţi cu caracter politic;
- refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
- încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatori
incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite pj
lege pentru funcţionarii publici;
- alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele n<
mative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.
b) Condiţiile răspunderii disciplinare sunt, în genei
cele ale oricărei forme de răspundere juridică, dar cu anum
particularităţi:
- trebuie să existe o abatere disciplinară, adică o faj
ilicită prevăzută de lege, comisivă sau omisivă, care să adi
atingere relaţiei sociale protejate - buna activitate a autorităţii
sau instituţiei publice;
- urmarea săvârşirii faptei ilicite trebuie să constea într-o
perturbare a desfăşurării normale a activităţii autorităţii sau
instituţiei publice ori o atingere adusă prestigiului acesteia;
- între fapta ilicită săvârşită şi urmarea produsă trebuie să
existe o legătură de cauzalitate, în sensul că rezultatul pertur­
bator al activităţii este efectul faptei ilicite cauzatoare a acestuia;
- autorul faptei ilicite trebuie să fie funcţionarul public le­
gal învestit, care a acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
sau în legătură cu acesta;
- funcţionarul public trebuie să fi acţionat cu vinovăţie, sub
forma intenţiei sau a culpei, iar în favoarea acestuia nu operează
un caz de exonerare de răspundere (cazul fortuit, stare de
necesitate etc.).
c) Sancţiunile disciplinare
In situaţia în care sunt întrunite cumulativ toate elementele
răspunderii disciplinare, funcţionarului public i se va aplica una
dintre sancţiunile disciplinare enumerate la art.77 alin.(3) din
Legea nr. 188/1999, republicată:
- mustrare scrisă;
- diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă
de până la 3 luni;
- suspendarea dreptului de avansare în gradele de
salarizare sau, după caz, de promovare în funcţia publică pe o
perioadă de la 1 la 3 ani;
- retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în
funcţia publică pe o perioadă de până la un an;
- destituirea din funcţia publică.
d) Principiile răspunderii disciplinare
Răspunderea disciplinară, ca formă a răspunderii juridice,
este guvernată de următoarele principii de drept:
230
- principiul legalităţii, în sensul că răspunderea
disciplinară nu poate opera decât în cazurile prevăzute în mod
expres de lege şi anume cele reglementate la art. 77 alin.(2) din
Legea nr.188/1999, republicată;
- principiul prezumţiei de nevinovăţie, în sensul că
autoritatea sau instituţia publică este obligată să efectueze o
cercetare administrativă prealabilă asupra faptei imputate şi
funcţionarului public vizat;
- principiul unicităţii răspunderii disciplinare, ca o
consecinţă a regulii non bis in idem, în sensul că pentru o faptă
ilicită există o singură sancţiune. Dar, ca excepţie, o faptă ilicită
poate încălca norme juridice de natură diferită, astfel că o
condamnare penală a funcţionarului public se va putea cumula
cu obligarea sa la plata unor despăgubiri civile şi cu destituirea
din funcţia publică;
- principiul proporţionalităţii răspunderii, potrivit
căruia, la individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine
seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările
în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi
consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului
a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele
acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în
condiţiile Legii nr. 188/1999, republicată;
- principiul celerităţii şi operativităţii tragerii la răs­
pundere disciplinară, ceea ce înseamnă că autoritatea sau insti­
tuţia publică, prin termenele prevăzute de lege, este obligată ca
aplicarea sancţiunii să fie cât mai apropiată de momentul comi­
terii abaterii disciplinare, în scopul sporirii rolului educativ-pre-
ventiv al sancţiunii;
- principiul garantării dreptului la apărare care obligă
autoritatea sau instituţia publică, în cadrul cercetării administra­
tive prealabile, să procedeze la audierea funcţionarului public
cercetat, care poate fi asistat de un avocat sau de un reprezentant
şi să ceară administrarea de probe;
231

- principiul contradictorialităţii procedurii de cercetare
prealabilă, în sensul că funcţionarul public cercetat are dreptul
să ia cunoştinţă de toate actele dosarului, cu privire la care îşi
poate exprima punctele de vedere proprii.
De menţionat că aceste principii stau şi la baza activităţii
comisiilor de disciplină care funcţionează în cadrul autorităţii
sau instituţiei publice potrivit H.G. nr. 1344/2007 , aspecte de
care ne-am ocupat pe larg în lucrări anterioare consacrate,
parţial, dreptului funcţiei publice. 141
2.3. Răspunderea contravenţională a funcţionarilor
publici
Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici este
angajată în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în
timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.
Faptele care constituie astfel de contravenţii nu mai sunt
enumerate în Statutul funcţionarilor publici sau în Statutele unor
categorii speciale de funcţionari publici, ele fiind reglementate
prin legi, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, ale consiliilor
locale şi judeţene.
Aşa cum rezultă din art. 83 alin.(l) din Legea nr. 188/1999,
republicată, aceste contravenţii trebuie săvârşite de o persoană
care are calitatea legală de funcţionar public, nu de simplă
persoană angajată, precum şi să fi fost săvârşită în timpul
exercitării şi în legătură cu atribuţiile şi sarcinile de serviciu.
H . G . nr. 1 3 4 4 / 2 0 0 7 p r i v i n d n o r m e l e de organizare şi funcţionare a
comisiilor de disciplină, p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , P a r t e a I,
nr. 768 din 13 o c t o m b r i e 2 0 0 7 .
1 4 1
E m a n u e l A l b u , op.cit., 2 0 0 5 ; E m a n u e l A l b u ( c o o r d o n a t o r ) , op.cit.,
2007.
232
în principiu, constatarea şi aplicarea sancţiunii contraven­
ţionale se fac de către şefii de servicii şi de direcţii împuterniciţi
de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi
de aplicare a sancţiunii, funcţionarul public se poate adresa cu
plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul
autoritatea sau instituţia publică în care este numit funcţionarul
140
public sancţionat.
Plângerea formulată împotriva procesului-verbal de consta­
tare şi sancţionare a contravenţiei suspendă executarea sancţiunii
contravenţionale.
în această materie, prevederile Legii nr. 188/1999,
republicată, se completează cu prevederile generale ale
O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor . 142
2.4. Răspunderea civilă a funcţionarilor publici
Răspunderea civilă a funcţionarilor publici este o formă de
răspundere specifică acestei categorii de subiecte de drept pentru
care se cere îndeplinirea cumulativă, pe lângă condiţiile
prevăzute de dreptul comun, a celor două condiţii speciale:
- fapta trebuie să reprezinte o încălcare a îndatoririlor de
serviciu;
- persoana trebuie să aibă calitatea de funcţionar public.
Această formă de răspundere stabilită în sarcina
funcţionarilor publici este o formă specifică a răspunderii
delictuale prevăzută de art. 998 din Codul civil, potrivit căruia
orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă
pe acela din a cărui greşeală s-a produs, să-1 repare.
O.G. nr.2/2001 a fost p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i ,
1 4 2
Partea I, n r . 4 1 0 din 25 iulie 2 0 0 1 şi a suferit mai m u l t e modificări şi
completări, ultimele prin L e g e a n r . 5 2 6 / 2 0 0 4 .
233

Potrivit art. 84 din Legea nr. 188/1999, republicată,
răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:
- pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului
autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;
- pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au
acordat necuvenit;
- pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică,
în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Repararea pagubelor produse în dauna autorităţii sau
instituţiei publice se dispune prin emiterea de către şeful acesteia
a unui act administrativ, în termen de 30 de zile de la constatarea
pagubei sau prin asumarea unui angajament de plată al
funcţionarului public.
In cazul pagubelor provenite din daunele plătite de
autoritatea sau instituţia publică în calitate de comitent unor
terţi, repararea pagubei se va face pe baza hotărârii judecătoreşti
definitive şi irevocabile.
Emiterea actului administrativ de recuperare a pagubei se
prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
împotriva actului administrativ de recuperare a pagubei,
funcţionarul public vizat se poate adresa instanţei de contencios
administrativ competente.
2.5. Răspunderea penală a funcţionarilor publici
Răspunderea penală a funcţionarului public pentru infrac­
ţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribu­
ţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii
penale.
Noţiunea de funcţionar public în sensul Legii nr. 188/1999,
republicată, diferă de noţiunea de funcţionar public definită de
art. 147 alin.(l) din Codul penal, potrivit căruia, „prin funcţionar
234
public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau
temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o
însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei
unităţi dintre cele la care se referă art. 145 (autorităţi publice,
instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice de interes
public, servicii de interes public)", precum şi de noţiunea de
funcţionar definită de alin. 2 al aceluiaşi articol, potrivit căruia
„prin funcţionar se înţelege persoana menţionată în alin. 1,
precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul
unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat".
Faptele comise în această calitate specială sunt infracţiuni
de serviciu sau în legătură cu serviciul (luarea de mită, abuzul
sau neglijenţa în serviciu etc.) ori alte categorii de infracţiuni
specifice exercitării sau în legătură cu exercitarea unei funcţii
publice (delapidarea, falsul intelectual, falsul material, insubor­
donarea etc.).
De asemenea, există reglementări speciale vizând funcţio­
narii publici, altele decât Codul penal, precum Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al
României etc. 143
Alăturat sancţiunii penale se mai pot aplica şi pedepse
complementare care se execută după executarea pedepsei
principale, constând în interzicerea uneia sau unora dintre
următoarele drepturi:
- dreptul de a alege şi de a fi ales în organele puterii sau pe
funcţii echivalente;
- dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii publice;
1 4 3
L e g e a n r . 8 6 / 2 0 0 6 , publicată î n M o n i t o r u l Oficial a l R o m â n i e i ,
Partea I, n r . 3 5 0 din 19 aprilie 2 0 0 6 .
235
 - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie Dacă însă, funcţionarul public este condamnat definitiv
de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea pentru o faptă prevăzută de art. 54 lit.h) din Legea nr. 188/1999,
infracţiunii. republicată, măsura suspendării din funcţie se transforma in
Legea nr. 188/1999, republicată, s-a ocupat de clarificarea măsura încetării de drept a raportului de serviciu, potrivit art. 98
situaţiei funcţionarului public în faza cercetării penale şi alin.(l)lit.f)din lege.
judecătoreşti, până la intervenirea unei hotărâri definitive. Această măsură va atrage şi eliminarea dm Corpul
funcţionarilor publici şi pierderea tuturor drepturilor dobândite
Astfel, potrivit art. 86 alin.(2) din Legea nr. 188/1999, în carieră.
republicată, în cazul în care funcţionarul public este trimis în
judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor
prevăzute la art. 54 lit. h) (contra umanităţii, contra statului sau
contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care
împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de
corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care l-ar face
incompatibil cu exercitarea funcţiei publice), persoana care are
competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune
suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o
deţine.
Dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau
încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică
încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua
activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate
drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
în situaţia în care nu sunt întrunite condiţiile pentru
angajarea răspunderii penale, iar fapta funcţionarului public
poate fi considerată abatere disciplinară, va fi sesizată comisia
de disciplină competentă.
De la momentul începerii urmăririi penale, în situaţia în
care funcţionarul public poate influenţa cercetarea, persoana
care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să
dispună mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul
altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a
autorităţii ori instituţiei publice.

23
236

CAPITOLUL VI
PREOCUPĂRI DEONTOLOGICE EUROPENE
Secţiunea 1
PREOCUPĂRI LA NIVELUL CONSILIULUI EUROPEI
1.1. Consideraţii generale
Aşa după cum am arătat, adoptarea Codului de conduită a
funcţionarilor publici, prin Legea nr. 7/2004, precum şi a
Codului de conduită a personalului contractual din autorităţile şi
instituţiile publice, prin Legea nr. 477/2004, au fost consecinţe
ale Recomandării nr. R(2000)10 a Comitetului Miniştrilor
Consiliului Europei, care a recomandat statelor membre să
promoveze adoptarea unor coduri naţionale de conduită pentru
funcţionarii publici, urmând să se inspire din Codul model de
conduită pentru funcţionarii publici, anexat la recomandarea
respectivă.
De altfel, în expunerile de motive ale celor două legi, se
menţionează în mod expres că acestea au fost adoptate în
conformitate cu prevederile Recomandării nr. 10/2000 a
Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei. Adoptarea
Recomandării nr.R(2000)10 s-a impus ca urmare a faptului că
scopul Consiliului Europei este de a realiza o unitate mai mare
între membrii săi, iar administraţiile publice joacă un rol esenţial
în societăţile democratice şi funcţionarii publici sunt elementul
cheie al administraţiei publice, fiind necesar să dispună de un
cadru juridic şi material corespunzător pentru a putea să se
achite de sarcinile lor într-un mod adecvat.
238
De asemenea, adoptarea Recomandării nr.R(2000)10 s-a
impus ca urmare a faptului că fenomenul corupţiei reprezintă o
ameninţare serioasă împotriva statului de drept, a democraţiei, a
drepturilor omului, a echităţii şi justiţiei sociale, precum şi că
acest fenomen împiedică dezvoltarea economică, pune în pericol
stabilitatea instituţiilor democratice şi a fundamentelor morale
ale societăţii.
Totodată, la adoptarea acestei recomandări, Comitetul
Miniştrilor Consiliului Europei şi-a manifestat convingerea că
sensibilizarea opiniei publice şi promovarea valorilor etice
constituie mijloace importante pentru prevenirea, combaterea şi
limitarea corupţiei.
1.2. Recomandarea nr. R (2000) 10 a Comitetului
Miniştrilor Consiliului Europei privind codurile de conduită
pentru funcţionarii publici
La adoptarea acestei recomandări, Comitetul Miniştrilor a
avut în vedere o serie de alte documente, precum:
- recomandările Conferinţelor a 19-a şi a 21-a ale
miniştrilor europeni ai Justiţiei (La Valette, 1994, şi respectiv
Praga, 1997);
- programul de acţiune contra corupţiei adoptat de Comitetul
Miniştrilor în 1996;
- recomandarea Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei
nr. R(81) 19 privind accesul la informaţie deţinut de autorităţile
publice;
- recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului
Europei nr. R(2000) 6 privind Statutul funcţionarilor publici din
EUROPA;
- declaraţia finală şi Planul de acţiuni adoptate de şefii de sta!
şi de Guvern din Consiliul Europei la cea de a 2-a întâlnire la vâri
care s-a ţinut la Strasbourg, în zilele de 10 şi 11 octombrie 1997;
23 (

- rezoluţia (97) 24 referitoare la cele 20 de principii
directoare în lupta contra corupţiei;
- rezoluţiile (98) 7 şi (99) 5 privind autorizarea şi respectiv
adoptarea Acordului parţial lărgit care stabileşte „Grupul de
State contra corupţiei - GRECO", instituţie care are ca scop
îmbunătăţirea capacităţii membrilor săi de a lupta contra
corupţiei prin vegherea asupra punerii în practică a angajamen­
telor lor în acest domeniu.
Scopul declarat al adoptării Codului model de conduită
pentru funcţionarii publici a fost unul triplu, şi anume:
- precizarea regulilor privind integritatea şi conduita pe
care funcţionarii publici trebuie să le respecte;
- ajutarea funcţionarilor publici în cunoaşterea, înţelegerea
şi respectarea acestor norme;
- informarea publicului asupra conduitei la care acesta este
îndreptăţit să se aştepte din partea funcţionarilor publici.
Domeniul de aplicare a Codului model de conduită pentru
funcţionarii publici este prezentat la art. 1, unde se precizează că
acest cod se aplică tuturor funcţionarilor publici {agents publics,
în limba franceză), dar trebuie menţionat că, în documentele
europene, noţiunea de funcţionar public are accepţiune mult mai
largă decât în legislaţia română.
Astfel, tot la art. 1 se precizează că, în sensul acestui cod,
termenul de „funcţionar public" include orice persoană aflată în
serviciul unei autorităţi publice, precum şi că dispoziţiile
prezentului cod pot fi, de asemenea, aplicate oricărei persoane
aflate în serviciul unor instituţii private care efectuează servicii
publice, fiind excluşi reprezentanţii publici aleşi, membrii
guvernului şi persoanele care exercită funcţii judecătoreşti.
240
1.3. Principiile generale ale Codului model de conduită
j>entru funcţionarii publici
Codul model de conduită pentru funcţionarii publici
trasează un set de principii generale care trebuie să se regăsească
in codurile de conduită elaborate şi adoptate de statele membre
ale Consiliului Europei, astfel că este necesară o succintă
prezentare a acestora.
Conformitatea cu legea, cu celelalte reglementări legale
şi cu normele deontologice, este primul principiu consacrat la
art.4 pgf.l, unde se precizează că funcţionarul public trebuie să
se achite de toate îndatoririle sale în respectul legii, al
instrucţiunilor legale şi al regulilor deontologice referitoare la
funcţia sa.
Neutralitatea funcţionarului public este un alt principiu
pe care îl găsim statuat la art.4, la pgf.2, care statuează că
funcţionarul public trebuie să acţioneze de o manieră politică
neutră, astfel încât să nu contracareze politicile, deciziile sau
acţiunile legitime ale autorităţilor publice.
Loialitatea funcţionarului public îl obligă pe acesta să
servească în mod loial autorităţile naţionale, locale sau regionale
constituite conform legii.
Principiul probităţii, imparţialităţii şi eficacităţii, îl
obligă pe funcţionarul public să fie cinstit, imparţial şi eficient,
să-şi îndeplinească îndatoririle sale la cel mai înalt nivel de
capacitate al său, cu competenţă, echitate şi înţelegere, neluând
în considerare decât interesul public şi circumstanţele pertinente
ale problemei.
Natura curtenitoare şi politicoasă a comportamentului
trebuie să caracterizeze relaţiile funcţionarului public cu
cetăţenii pe care îi serveşte, precum şi relaţiile sale cu superiorii,
colegii şi subordonaţii.
Principiul obiectivitătii şi al tratamentului egal îl obligă
pe funcţionarul public să nu acţioneze în mod arbitrar şi nici în
241
detrimentul vreunei persoane, grup de persoane sau entităţi,
oricare ar fi ele, fiind necesar să ţină cont de drepturile, obliga­
ţiile şi interesele legitime ale celorlalţi. în procesul de luare a
deciziilor, funcţionarul public trebuie să acţioneze conform cu
legea şi să-şi exercite puterea sa de apreciere în mod imparţial,
ţinând cont numai de circumstanţele pertinente.
Principiul evitării conflictului de interese îl obligă pe
funcţionarul public să evite ca interesele sale personale să intre
în conflict cu funcţiile sale publice, fiind în responsabilitatea sa
să evite asemenea conflicte, indiferent dacă sunt reale, potenţiale
sau aparente.
Interdicţia de a cere sau primi foloase trebuie să
caracterizeze în permanenţă întregul comportament al funcţio­
narului public, care este obligat ca, prin poziţia sa oficială, să nu
accepte avantaje necuvenite, în interesul său personal sau pentru
alţii.
Loialitatea faţă de autoritatea sau instituţia publică îl
obligă pe funcţionarul public să se comporte astfel încât să
păstreze şi să întărească încrederea publicului în integritatea,
imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor publice.
Principiul subordonării ierarhice prevede că funcţio­
narul public este răspunzător în faţa superiorului său ierarhic
imediat, cu excepţia unor dispoziţii contrare ale legii, ceea ce îl
obligă ca, în activitatea sa, să execute dispoziţiile acestuia, cu
excepţia unor cazuri de nelegalitate flagrantă.
Confidenţialitatea este un alt principiu care trebuie să
ghideze conduita funcţionarilor publici, care, ţinând cont în mod
corect de dreptul de acces la informaţiile oficiale, trebuie să
prelucreze în mod adecvat, cu toată confidenţialitatea necesară,
toate informaţiile şi toate documentele obţinute în exercitarea,
sau cu ocazia exercitării atribuţiilor sale.
242
1.4. Reguli necesare pentru respectarea principiilor
codului
Alături de principiile la care ne-am referit succint mai sus,
Codul model de conduită pentru funcţionarii publici prescrie o
serie de reguli instituite în scopul asigurării efectivităţii
principiilor respective în comportamentul oricărui funcţionar
public, pe care le vom prezenta în continuare.
Regula întocmirii unui raport către superiorul ierarhic,
de obicei, este prevăzută în următoarele situaţii de la art. 12 din
Codul model:
- funcţionarul public care consideră că i se cere să
acţioneze într-un mod ilegal, imoral sau contrar eticii, putând să
provoace încălcarea jurământului sau care este în contradicţie în
oricare alt mod cu prezentul cod, trebuie să semnaleze acest fapt
conform legii;
- funcţionarul public trebuie să semnaleze autorităţilor
competente, conform legii, orice violare a prezentului cod de
către alţi funcţionari publici despre care el sau ea a aflat;
- funcţionarul public care a semnalat autorităţilor
competente, conform legii, un caz precum cel prevăzut mai sus
şi care consideră că răspunsul nu este satisfăcător, poate să
informeze acest lucru în scris şefului răspunzător de funcţia
publică;
- atunci când un caz nu poate fi rezolvat de o manieră
acceptabilă pentru funcţionarul în cauză prin procedurile şi căile
de recurs prevăzute de legislaţia privind funcţia publică,
funcţionarul trebuie să execute instrucţiunile legale pe care le-a
primit;
- funcţionarul public trebuie să semnaleze autorităţilor
competente orice dovadă, afirmaţie sau bănuială de activitate
ilegală sau criminală privind funcţia publică despre care are
cunoştinţă în sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale;
243
 :... - Administraţia publică trebuie să vegheze ca funcţionarul
public care semnalează un caz prevăzut mai sus, în baza unor
bănuieli rezonabile şi de bună credinţă, să nu sufere niciun
prejudiciu.
Regulile pentru evitarea sau rezolvarea unui conflict de
interese sunt prevăzute la art. 13-15 din Codul model de
conduită, astfel:
- conflictul de interese se naşte în situaţia în care un
funcţionar public are un interes personal de natură să influenţeze
sau să pară a influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a
funcţiilor sale oficiale;
- interesul personal al funcţionarului public cuprinde orice
avantaj pentru sine sau în favoarea familiei sale, a părinţilor,
prietenilor sau persoanelor apropriate, sau a persoanelor sau
organizaţiilor cu care a avut relaţii de afaceri sau politice,
precum şi orice obligaţie financiară sau civilă la care este
constrâns funcţionarul public;
- ţinând cont că funcţionarul este singurul care poate să
ştie dacă se află în această situaţie, există obligaţia personală:
- să fie atent la orice conflict de interese real sau po­
tenţial;
- să ia măsuri pentru a evita un asemenea conflict;
- să informeze superiorul său ierarhic despre orice con­
flict de interese din momentul în care a luat cunoştinţă de acesta;
- să se conformeze la orice decizie finală care îi pre­
tinde să se retragă din situaţia în care se găseşte sau să renunţe la
avantajul care se afla la originea conflictului;
- atunci când i se cere, funcţionarul public trebuie să
declare dacă el sau ea are sau nu are un conflict de interese;
- orice conflict de interese declarat de către un candidat la
administraţie sau la un nou post în funcţia publică trebuie
rezolvat înainte de numire;
244
- funcţionarul public care ocupă o poziţie în care
interesele sale personale sau private ar putea fi afectate de către
îndatoririle sale oficiale, trebuie să declare conform legii, din
momentul numirii sale, apoi la intervale regulate şi atunci când
are loc orice schimbare a situaţiei, care este natura şi
dimensiunea acestor interese;
- funcţionarul public nu are dreptul să se ocupe de nicio
activitate sau tranzacţie şi nici să ocupe vreun post sau funcţie,
remunerată sau nu, incompatibilă cu buna exercitare a funcţiilor
sale publice sau care aduce prejudiciu acestora, iar atunci când
nu-i este clar dacă o activitate este compatibilă, trebuie să ceară
părerea superiorului;
- sub rezerva legislaţiei aplicabile, funcţionarul public este
dator să informeze şi să obţină aprobarea angajatorului său în
funcţia publică înainte de a exercita anumite activităţi,
remunerate sau nu, sau de a accepta anumite posturi sau funcţii,
oricare ar fi ele, exterioare postului său în cadrul funcţiei
publice;
- funcţionarul public trebuie să se conformeze oricărei
obligaţii legale de declarare a filiaţiei sau apartenenţei la
organizaţii susceptibile de a dăuna funcţiei sale sau exerciţiului
corect al atribuţiilor ca funcţionar public.
Regulile privind activitatea politică sau publică a
funcţionarului public prevăd că:
- funcţionarul public care trebuie să se conformeze
respectării drepturilor fundamentale şi constituţionale, trebuie să
vegheze ca participarea sa la activităţi politice sau implicarea sa
în dezbateri publice sau politice să nu altereze încrederea
publicului sau a celor care l-au angajat, referitor la capacitatea sa
de a se achita de misiunea sa cu imparţialitate şi loialitate;
- funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, nu trebuie să ofere ocazia utilizării sale în scopuri
politice partizane;
245
 - funcţionarul public trebuie să se conformeze oricărei
restricţii, impusă în conformitate cu prevederile legale, anumitor
categorii de funcţionari publici, în ce priveşte exercitarea unei
activităţi politice datorate poziţiei lor sau naturii atribuţiilor lor.
Regulile privind cadourile, influenţele şi reacţia
necesară în faţa oferirii de foloase necuvenite, reprezintă o
preocupare separată a codului model de conduită pentru funcţio­
narii publici:
- funcţionarul public nu trebuie nici să solicite nici să
accepte cadouri, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj care îi
este destinat lui sau familiei sale, părinţilor săi sau prietenilor
apropiaţi, sau unor persoane sau organizaţii cu care funcţionarul
public are sau a avut relaţii de afaceri sau politice, care pot
influenţa imparţialitatea cu care îşi exercită atribuţiile sale sau
pot constitui sau par a constitui o recompensă în raport cu
acestea, fără ca aici să fie inclusă ospitalitatea convenţională şi
nici cadourile minore;
- atunci când funcţionarul public nu ştie dacă poate
accepta un cadou sau un gest de ospitalitate, trebuie să ceară
părerea superiorului său ierarhic;
- dacă funcţionarul public se află în situaţia în care i s-a
propus un avantaj necuvenit, trebuie să ia măsurile următoare,
astfel încât să-şi asigure protecţia:
- să refuze avantajul respectiv, fiind interzis să-1 accepte în
scopul de a-1 utiliza ca probă;
- să încerce să identifice persoana care a făcut oferta;
- să evite contactele prelungite, cu toate că şi cunoaş-terea
motivului ofertei ar putea să-i fie utilă într-o depoziţie;
- în cazul în care cadoul nu poate fi nici refuzat nici
înapoiat expeditorului, el trebuie păstrat manipulându-1 cât mai
puţin posibil;
- să încerce să aibă martori, de exemplu colegi care
lucrează în apropiere;
246
- să redacteze, în cel mai scurt timp, un document despre
această tentativă, de preferinţă într-un registru oficial;
- să semnaleze imediat ce este posibil acesta tentativă către
superiorul său ierarhic sau direct la autorităţile competente în
materie de aplicare a legii;
- să continue să lucreze normal, în special la lucrarea în
legătură cu care avantajul necuvenit i-a fost oferit.
- funcţionarul public nu trebuie să se lase pus sau să pară
că a fost pus într-o situaţie care să-1 oblige să acorde în schimb o
favoare unei persoane sau unei entităţi oricare ar fi ea. De
asemenea, comportamentul său, atât public, cât şi privat, nu
trebuie să-1 facă vulnerabil la influenţa nepotrivită a altuia.
Reguli privind abuzul de poziţie oficială şi prelucrarea
informaţiilor sunt, la rândul lor, prevăzute la art.21-22 din Codul
model de conduită:
- funcţionarul public nu trebuie să ofere avantaje legate în
niciun mod de situaţia sa de funcţionar public, atâta timp cât nu
a fost autorizat în mod legal în acest sens;
- funcţionarul public nu trebuie să încerce să influenţeze
în scopuri personale nicio persoană sau entitate oricare ar fi
aceasta, inclusiv alţi funcţionari publici, folosindu-se de poziţia
sa oficială, sau propunându-le acestora avantaje personale;
- funcţionarul public, ţinând cont de cadrul general al
legislaţiei naţionale privind accesul la informaţiile deţinute de
autorităţile publice, nu va comunica informaţii decât cu respec­
tarea reglementărilor şi exigenţelor aplicabile autorităţii anga­
jatoare;
- funcţionarul public trebuie să ia măsurile corespun­
zătoare pentru a garanta securitatea şi confidenţialitatea informa­
ţiilor care sunt în responsabilitatea sa sau despre care are cunoş­
tinţă;
- funcţionarul public nu trebuie să caute să aibă acces la
informaţiile care nu-i sunt atribuite şi nu-i este permis să
247
utilizeze în mod neadecvat informaţii pe care le poate obţine în
sau cu ocazia exercitării atribuţiilor sale;
- funcţionarul public nu trebuie să procedeze la reţinerea
de informaţii oficiale care pot fi sau vor deveni în mod legitim
transmise public, şi nici să difuzeze informaţii despre care ştie
sau are motive rezonabile să creadă că sunt inexacte sau înşe­
lătoare.
Regulile privind conduita în raport cu resursele
autorităţilor sau instituţiilor publice prevăd că, în exercitarea
puterii sale discreţionare, care îi conferă un drept de apreciere a
oportunităţii acţiunilor sale, funcţionarul public trebuie să
vegheze ca, pe de o parte personalul şi pe de altă parte bunurile,
instalaţiile, serviciile şi resursele financiare, care îi sunt
încredinţate, să fie administrate şi folosite în mod util, eficace şi
economic, fiind strict interzis ca acestea să fie utilizate în
scopuri private, cu excepţia cazurilor când există o autorizaţie
legală în acest sens.
Regulile privind responsabilităţile şefilor ierarhici,
prevăzute de Codul model de conduită pentru funcţionarii
publici, prescriu următoarele:
- funcţionarul public care are responsabilităţi în ceea ce
priveşte recrutarea, promovarea sau numirea, trebuie să vegheze
la faptul ca verificările privind integritatea candidatului să fi fost
efectuate conform legii, iar atunci când nu este sigur în legătură
cu decizia care trebuie luată, este necesar să ceară sfaturi
corespunzătoare;
- funcţionarul public însărcinat cu controlul sau condu­
cerea altor funcţionari publici trebuie să realizeze aceste
activităţi în conformitate cu politicile şi obiectivele autorităţii
publice angajatoare, urmând să răspundă de actele şi omisiunile
subordonaţilor care sunt contrare acestor politici şi obiective,
dacă nu a luat măsurile pe care promptitudinea normală le
pretinde de la o persoană în poziţia sa, pentru a împiedeca astfel
de acte sau omisiuni;
248
- funcţionarul public însărcinat cu controlul sau condu­
cerea altor funcţionari publici trebuie să ia măsurile necesare
pentru a împiedica subordonaţii săi de a se angaja în acte de
corupţie care au legătură cu serviciul lor. Aceste măsuri pot fi:
atragerea atenţiei şi aplicarea legii şi reglementărilor, asigurarea
unei instruiri adecvate contra corupţiei, să fie atenţi la difi­
cultăţile financiare sau altele pe care le poate întâmpina
personalul său şi să dea prin comportamentul său personal, un
exemplu de integritate.
Regulile privind unele incompatibilităţi speciale,
constituie pentru funcţionarul public interdicţii suplimentare,
după cum urmează:
- funcţionarul public nu are voie să profite în mod abuziv
de funcţia sa publică pentru a obţine o posibilitate de angajare în
afara funcţiei publice;
- funcţionarul public nu trebuie permită ca perspectiva
unei alte angajări să-i creeze un conflict de interese real,
potenţial sau susceptibil de a apărea ca atare, fiind obligat să
semnaleze imediat superiorului său ierarhic orice ofertă de
angajare concretă susceptibilă de a crea un astfel de conflict,
precum şi acceptarea oricărei oferte de angajare;
- fostul funcţionar public, conform dispoziţiilor legale^ în
timpul unei perioade corespunzătoare, nu trebuie să acţioneze în
favoarea niciunei persoane sau entităţi, oricare ar fi aceasta,
într-o problemă pentru care a intervenit în numele funcţiei
publice sau pe care a consiliat-o şi care ar putea să procure un
anumit avantaj pentru această persoană sau entitate;
- fostul funcţionar public nu trebuie să utilizeze sau să
divulge informaţii confidenţiale obţinute în calitatea sa de
funcţionar public, cu excepţia cazului în care a fost autorizat să
facă aceasta conform legii;
- funcţionarul public trebuie să se conformeze tuturor
regulilor stabilite potrivit legii în ceea ce priveşte acceptarea
unor angajamente atunci când încetează atribuţiile sale publice.
249
 Regulile referitoare la caracterul obligatoriu al acestui
cod şi la respectarea normelor sale sunt prevăzute în finalul
reglementărilor sale, prevăzându-se că:
- acest cod va fi publicat sub autoritatea ministrului sau
şefului funcţiei publice;
- funcţionarul public este dator să se comporte conform
codului şi trebuie, în consecinţă, să ia cunoştinţă de dispoziţiile
şi de toate modificările acestuia, iar atunci când nu este sigur în
ce priveşte modul de a proceda, va trebui să ceară sfatul unei
persoane competente;
- dispoziţiile codului de conduită trebuie să facă parte din
contractul de angajare al funcţionarului public, iar încălcarea lor
poate duce la sancţiuni disciplinare;
- funcţionarul public care negociază condiţiile de angajare
ale altor funcţionari publici trebuie să includă în contract o
dispoziţie, precizând că prezentul cod trebuie să fie respectat şi
că acesta face parte din aceste condiţii;
- este în sarcina funcţionarului public însărcinat cu
controlul sau conducerea altor funcţionari publici de a veghea ca
aceştia din urmă să respecte prevederile codului şi să ia sau să
propună măsuri disciplinare corespunzătoare pentru a sancţiona
orice încălcare a acestor dispoziţii;
- Administraţia publică, la intervale regulate, va recon­
sidera dispoziţiile acestui cod, urmând să le adapteze în funcţie
de modificările şi transformările sociale.
Aşa după cum am spus deja, dispoziţiile Codului model de
conduită pentru funcţionarii publici, adoptat prin Recomandarea
nr.R(2000)10 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei, a
constituit modelul şi pentru Codul de conduită a funcţionarului
public, adoptat prin Legea nr.7/2004, precum şi pentru Codul de
conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile
publice, adoptat prin Legea nr.477/2004, în vigoare în România.
250
Secţiunea a 2-a
PREOCUPĂRI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE
2.1. Preocupările Uniunii Europene pentru instituirea
unui drept la o bună administraţie
Dreptul la o bună administraţie (administrare) nu a
cunoscut în România o consacrare constituţională şi nici legală,
iar conceptele de „bună administraţie" (bonne administration)
şi, respectiv, „proastă administraţie" (mauvaise administration)
reprezintă preocupări de dată recentă pentru doctrina adminis-
• w 1 • - 144
trativa din ţara noastră.
în literatura de specialitate s-a făcut, în mod just, legătura
dintre deontologia funcţionarului public european şi dreptul la o
bună administraţie, respectiv, Codul bunei conduite adminis­
trative. 145
într-adevăr, deontologia funcţionarului public european
este şi parte a Codului bunei conduite administrative, iar acesta
din urmă, la rândul său, este materializarea şi concretizarea
principiilor şi regulilor dreptului la o bună administraţie în
spaţiul Uniunii Europene, ceea ce justifică pe deplin prezentarea
loan Alexandru ş.a., Drept administrativ european, E d i t u r a L u m i n a
Lex, Bucureşti, 2 0 0 5 , p . l 2 0 , 124, 164.
Emil Bălan, Dreptul la o bună administrare şi impactul său asupra
procedurilor administraţiei publice, comunicare prezentată la W O R K S H O P - u l
organizat de S N S P A la data de 28 martie 2008, având tema: Dreptul
administrativ contemporan, spre o concepţie unitară în doctrina şi practica
românească.
Pentru detalii a se v e d e a şi Em. Albu, Recomandarea
C M / R E C ( 2 0 0 7 ) 7 a C o m i t e t u l u i Miniştrilor din statele m e m b r e ale
Consiliului E u r o p e i şi dreptul la o b u n ă administraţie, în R e v i s t a de D r e p t
C o m e r c i a l nr. 10/2007, p r e c u m şi Dreptul la o bună administraţie în
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în „ C u r i e r u l J u d i c i a r "
nr. 12/2007.'
1 4 5
V e r g i n i a V e d i n a ş , op.cit., p . 2 2 3 şi u r m .
251
acestor aspecte împreună, în raport şi de ultimul document funda­
mental pentru evoluţia spaţiului european: Tratatul de la Lisabona.
Evoluţia dreptului la o bună administraţie, recunoscut
iniţial în favoarea societăţii, a fost îndelungată, dar cel mai
important moment 1-a constituit adoptarea Cartei drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene care, la art.41, denumeşte 146
in terminis dreptul la o bună administraţie, ca un drept
fundamental, detaliind şi conţinutul acestuia.
Astfel, potrivit art.41.1., orice persoană are dreptul ca
problemele sale să fie rezolvate în mod imparţial, corect şi
într-un termen rezonabil de către instituţiile şi organele Uniunii.
Conform art.41.2. acest drept cuprinde, în special:
- dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte de
luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să o afecteze în
mod nefavorabil;
- dreptul de acces al fiecărei persoane la dosarul propriu,
cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitatea şi
de secretul profesional şi al afacerilor;
- obligaţia pentru administraţie de a-şi motiva deciziile.
De asemenea, în temeiul art. 41.3., orice persoană are dreptul
să ceară Comunităţii repararea prejudiciilor produse de instituţiile,
organismele sau agenţii acestora, aflaţi în exerciţiul funcţiilor lor,
potrivit principiilor comune generale de drept din statele membre.
Totodată, potrivit art. 41.4., orice persoană se poate adresa
instituţiilor Uniunii într-una din limbile tratatelor şi are dreptul
să primească răspunsul în aceeaşi limbă.
In strânsă legătură cu dreptul la o bună administraţie, la
care ne-am referit mai sus, la art. 43 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, este prevăzut dreptul oricărui
' C a r t a drepturilor fundamentale a Uniunii E u r o p e n e ( 2 0 0 0 / C 3 6 4 / 0 1 )
a d o p t a t ă de P a r l a m e n t u l E u r o p e a n , Consiliul U n i u n i i E u r o p e n e şi C o m i s i a
E u r o p e a n ă , prin p r o c l a m a ţ i a s o l e m n ă din data de 7 dec. 2 0 0 0 , la N i s a , editată
de Albrecht Weber, Munchen, 2002.
252
cetăţean al Uniunii şi a oricărei persoane fizice sau juridice
rezidentă sau având sediul social într-unui din statele membre,
de a sesiza Mediatorul Uniunii în caz de proastă administraţie în
activitatea instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia
Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă,
în ceea ce priveşte exerciţiul funcţiilor lor jurisdicţionale.
Un rol deosebit de important în conturarea elementelor
dreptului la o bună administraţie, precum şi a noţiunilor de
„bună administraţie" şi, respectiv „proastă administraţie" l-au
avut jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg
şi instituţia Mediatorului European.
Astfel, Curtea Europeană de Justiţie şi Tribunalul de
primă instanţă, respectiv de mare instanţă, au avut şi au un rol
important în soluţionarea contenciosului administrativ comu­
nitar, acestea acţionând ca veritabile tribunale administrative în
examinarea cererilor persoanelor fizice şi juridice şi, respectiv, a
recursurilor introduse de funcţionarii instituţiilor europene.
în jurisprudenţa celor două instanţe ale Uniunii Europene,
chiar înainte de adoptarea Cartei drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene, principiile bunei administraţii şi ale dreptului
la o bună administraţie au constituit temeiuri pentru pronunţarea
unor soluţii, la care ne-am referit într-o lucrare anterioară. 147
Dreptul la o bună administraţie (administrare), alături de
celelalte drepturi enunţate în Carta Europeană a drepturilor
fundamentale, s-a regăsit şi în conţinutul Tratatului de instituire a
unei Constituţii pentru Europa care, în Titlul V „Drepturile
cetăţenilor", la art. 11-101, a preluat integral conţinutul art. 41 din
Cartă. 148
E m . A l b u , Dreptul la o bună administraţie în jurisprudenţa Curţii
1 4 7
Europene a Drepturilor Omului, în „Curierul Judiciar" nr. 12/2007.
1 4 8
Tratatul de instituire a unei Constituţii p e n t r u E u r o p a , adoptat la
R o m a , la 29 o c t o m b r i e 2 0 0 4 , varianta finală fiind publicată în JO
nr.C310/16.12.2004.
253
 După eşuarea procesului de ratificare a Tratatului de 2007, la Strasbourg, Tratatul de la Lisabona recunoaşte în mod
instituire a unei Constituţii şi abandonarea acestui proiect al unei explicit şi dreptul la o bună administraţie (administrare).
Constituţii pentru Europa, o problemă care s-a pus a fost aceea a
situaţiei drepturilor fundamentale consfinţite în Carta Europeană, 2.2. Dreptul la o bună administraţie şi instituţia
ce fuseseră preluate în Tratat, problemă care şi-a găsit rezolvarea Mediatorului European
odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona.
In strânsă legătură cu dreptul la o bună administraţie, la
Astfel, potrivit art. 6, Titlul I, din versiunea consolidată a
care ne-am referit mai sus, la art.43 din Carta drepturilor
Tratatului privind Uniunea Europeană, aşa cum a fost modificat
fundamentale a Uniunii Europene, este prevăzut dreptul oricărui
prin Tratatul de la Lisabona:
cetăţean al Uniunii şi a oricărei persoane fizice sau juridice
„(1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile
rezidentă sau având sediul social într-unui din statele membre,
prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
de a sesiza Mediatorul Uniunii în caz de proastă administraţie în
din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie
activitatea instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia
2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a
Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă,
tratatelor.
în ceea ce priveşte exerciţiul funcţiilor lor jurisdicţionale.
Dispoziţiile cuprinse în Cartă nu extind în niciun fel
Aşa cum arătam mai sus, un rol deosebit de important în
competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate.
conturarea elementelor dreptului la o bună administraţie, precum
Drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Cartă se
şi a noţiunilor de „bună administraţie" şi, respectiv „proastă
interpretează în conformitate cu dispoziţiile generale din Titlul
administraţie" l-au avut jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie
VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu
de la Luxemburg, dar şi instituţia Mediatorului European.
luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor
în ceea ce priveşte rolul Mediatorului European, trebuie
menţionate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii.
precizat că această instituţie, cu competenţe proprii, distincte de
(2) Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea
competenţele jurisdicţionale ale Tribunalului şi Curţii Europene
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Competenţele
de Justiţie, a avut de asemenea o contribuţie majoră în contu­
Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de
rarea elementelor dreptului la o bună administraţie şi a princi­
această aderare.
piilor noţiunii de bună administraţie în activitatea instituţiilor şi
(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin
organelor Uniunii Europene, precum şi a funcţionarilor acestora.
Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a
Instituţia Mediatorului European exercită un mecanism de
libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiţiile
control administrativ asemănător cu cel exercitat la nivel naţio­
constituţionale comune statelor membre, constituie principii
nal asupra autorităţilor şi instituţiilor publice de către Ombudsman,
generale ale dreptului Uniunii".
în unele ţări sau de Avocatul Poporului, în ţara noastră.
Deci, recunoscând drepturile, libertăţile şi principiile
Mediatorul este numit de Parlamentul European şi are
prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
competenţa de a efectua anchete, la cererea oricărui cetăţean al
din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie
Uniunii, ori persoană fizică sau juridică rezidentă sau cu sediul
254 255
 social într-un stat membru, cu privire la cazurile de administraţie
defectuoasă în activitatea instituţiilor şi organelor Uniunii sau
agenţiilor acestora, cu excepţia Curţii Europene de Justiţie şi
Tribunalului de Primă Instanţă, aflate în exercitarea funcţiilor lor
jurisdicţionale . 149
La 6 septembrie 2001, Parlamentul European a adoptat
hotărârea prin care a aprobat un Cod al bunei conduite adminis­
trative, textul acestuia fiind redactat de Mediatorul European,
care a pornit de la art. 41 şi art. 43 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii şi explicând într-un mod amănunţit ceea
ce reprezintă în practică dreptul la o bună administraţie
menţionat în Cartă.
Totodată Parlamentul European, aprobând Codul bunei
conduite administrative, a adoptat şi o rezoluţie prin care a cerut
Mediatorului European să-1 aplice în soluţionarea cauzelor în
care este sesizat pentru existenţa unor aspecte de proastă
administraţie în activitatea instituţiilor şi organelor Uniunii.
Definiţia „proastei administraţii" a fost propusă de
Mediatorul European în Raportul anual pentru 1995, însuşită de
Parlamentul European odată cu aprobarea raportului respectiv.
Potrivit acestei definiţii, există o proastă administraţie atunci
când un organism public al Uniunii nu acţionează în confor­
mitate cu o regulă sau un principiu care are forţă obligatorie
pentru acel organism comunitar.
2.3. Codul bunei conduite administrative şi principiile
bunei administraţii
Rolul Codului bunei conduite administrative constă, pe de
o parte, în promovarea transparenţei şi coerenţei acţiunii admi­
nistrative şi, pe de altă parte, în asigurarea aplicării uniforme a
regulilor şi principiilor pe care le conţine, în activitatea tuturor
instituţiilor şi organelor Uniunii Europene.
l o a n A l e x a n d r u ş.a., op. cit., p . 1 2 3 .
256
De altfel, la art. 1 se specifică în mod expres că instituţiile
europene şi funcţionarii lor au obligaţia ca, în relaţiile cu
publicul, să respecte principiile Codului bunei conduite adminis­
trative. Deci, în câmpul de aplicare a codului, intră funcţionarii
şi alţi angajaţi ai Comunităţilor Europene, instituţiile şi serviciile
lor având obligaţia să ia măsurile necesare pentru ca dispoziţiile
Codului să fie aplicate în mod egal şi altor persoane care
lucrează în serviciul lor, fie cu contracte de drept privat, fie
detaşate din funcţii publice naţionale, fie ca stagiari.
Potrivit Codului, prin „instituţie" se înţelege o instituţie sau
un organ comunitar, iar prin „public" se înţelege persoanele
fizice sau juridice, care au ori nu au domiciliul/reşedinţa sau
sediul social într-unui din statele membre ale Uniunii Europene
în timp ce, prin „funcţionar" se înţelege un funcţionar sau un alt
angajat al Comisiei Europene.
De menţionat că principiile şi regulile enunţate de Codul
bunei conduite administrative, pe care le vom prezenta în
continuare, nu se aplică în privinţa relaţiilor dintre instituţiile
Uniunii Europene şi funcţionarii acestora, care sunt guvernate de
Statutul funcţionarilor Uniunii Europene, ci se aplică exclusiv
relaţiilor dintre instituţiile comunitare şi funcţionarii acestora, pe
de o parte şi persoanele fizice şi juridice care au sau nu au
domiciliul/reşedinţa sau sediul social într-unui din statele
membre, pe de altă parte.
2.3.1. Principiul legalităţii
Potrivit acestui principiu, funcţionarul trebuie să acţioneze
în conformitate cu legea, fiind obligat să aplice regulile şi
procedurile reglementate de legislaţia comunitară.
In acest scop, va trebui să vegheze ca deciziile care
afectează drepturile sau interesele persoanelor să aibă o bază
juridică, iar conţinutul lor să fie conform cu dreptul.
257
 Principiul proporţionalităţii impune funcţionarului ca, la
luarea deciziilor, să respecte un echilibru corect între interesele
2.3.2. Principiul nediscriminării şi al egalităţii de tratament
particularilor, persoane fizice sau juridice şi interesul public
în virtutea acestui principiu, funcţionarul instituţiilor general.
comunitare este dator ca, la rezolvarea cererilor formulate de
)ersoanele fizice sau juridice şi la luarea deciziilor, să acţioneze 2.3.4. Principiul evitării abuzului de putere
:u respectarea principiului egalităţii de tratament în sensul că
Acest principiu impune ca din conduita administrativă să
)ersoanele aflate în aceeaşi situaţie să fie tratate într-o manieră
lipsească abuzul de putere, în sensul că funcţionarul comunitar
iimilară.
va trebui să-şi exercite prerogativele doar în scopul pentru care
în mod special, funcţionarul va trebui să evite orice
acestea i-au fost conferite, urmând să evite, în mod special, folo­
liscriminare pe motive de naţionalitate, sex, rasă, culoare,
sirea acestora fără un temeinic fundament juridic sau pentru rea­
>rigine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie
lizarea unor scopuri care nu sunt justificate de un interes public.
;au convingeri, opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţă
Deci, dacă în cazul încălcării principiului proporţionalităţii
a o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau
este vorba de un exces de putere în folosirea dreptului de
>rientare sexuală.
apreciere din partea funcţionarului comunitar, în cazul abuzului
Prin această enumerare exhaustivă, Codul european al
de putere este vorba de o deturnare a prerogativelor ce i-au fost
)unei conduite administrative a căutat să includă orice motiv de
conferite, acţiunea sa administrativă fiind lipsită de orice
liscriminare, precum şi orice formă de discriminare directă sau
fundament juridic şi străină de realizarea unui interes public . 151

iisimulată, având în vedere şi contribuţiile jurisprudenţei Curţii

europene de Justiţie, la care ne-am referit mai s u s . 150

2.3.5. Principiul imparţialităţii şi independenţei

2.3.3. Principiulproporţionalităţii Potrivit art. 8 din Codul european al bunei conduite
administrative, funcţionarul comunitar trebuie să fie imparţial şi
Atunci când acţionează pentru luarea unor decizii,
independent, în sensul că trebuie să se abţină de la orice acţiune
îuncţionarul instituţiilor şi organelor comunitare va trebui să
arbitrară care să vatăme persoanele fizice sau juridice, precum şi
/egheze ca măsurile luate să fie proporţionale cu scopul urmărit.
de la orice tratament preferenţial.
En acest sens, va căuta să evite, în mod special, restrângerea
Astfel, conduita funcţionarului comunitar nu trebuie să fie
Irepturilor cetăţenilor sau să le impună constrângeri, atunci când
condusă de interese personale, familiale sau naţionale, ori de
-estrângerile sau constrângerile respective sunt disproporţionate
presiuni politice şi nici de interese financiare proprii sau ale
ii raport cu scopul acţiunii angajate.
apropriaţilor săi.

Pentru detalii p r i v i n d contribuţia j u r i s p r u d e n ţ e i Curţii la conturarea P e n t r u detalii p r i v i n d acest principiu general al acţiunii
;onceptelor de egalitate şi nediscriminare, a se v e d e a : l o a n A l e x a n d r u ş.a., administrative, a se v e d e a : D a n a A p o s t o l Tofan, Puterea discreţionară şi
>p. cit., p . 2 4 9 şi u r m . excesul de putere al autorităţilor publice, Editura All B e c k , Bucureşti, 1999.
>58 259
 2.3.6. Principiul obiectivitătii
Principiul obiectivitătii obligă pe funcţionarul comunitar
;a, la luarea deciziilor administrative, să aibă în vedere doar
clementele şi împrejurările pertinente şi să le aprecieze în mod
obiectiv, excluzând orice factor străin de fondul cauzei avută
spre rezolvare.
Cu alte cuvinte, decizia funcţionarului nu trebuie să fie
afectată, influenţată de elemente de subiectivitate, ci să fie con­
secinţa unei conduite nepărtinitoare, imparţiale, astfel că prin­
cipiul obiectvităţii completează principiul precedent al impar­
ţialităţii.
2.3.7. Principiul aşteptării legitime, coerenţei şi solicitudinii
Potrivit acestui principiu este necesar ca funcţionarul
comunitar să fie coerent şi previzibil în conduita sa adminis­
trativă, precum şi cu acţiunea administrativă şi practicile admi­
nistrative obişnuite ale instituţiei din care face parte, pe care nu
le poate ignora decât în cazuri speciale şi temeinic justificate
juridic.
Astfel, funcţionarul comunitar va trebui să răspundă
aşteptărilor legitime şi rezonabile ale persoanelor fizice şi
juridice, în virtutea conduitei instituţionale anterioare.
Ori de câte ori este necesar, funcţionarul trebuie să dea
dovadă de solicitudine şi să îndrume persoana fizică sau juridică
atât în legătură cu modalitatea sesizării, cât şi a procedurii de
urmat pentru rezolvarea unei probleme aflate în domeniul său de
competenţă.
2.3.8. Principiul corectitudinii
Principiul corectitudinii îl obligă pe funcţionarul comunitar
să acţioneze cu imparţialitate şi, în acelaşi timp, într-o manieră
echitabilă şi rezonabilă, echilibrată.
260
2.3.9. Regula amabilităţii
In relaţiile cu persoanele fizice şi juridice care i se adre­
sează, funcţionarul comunitar trebuie să fie serios, corect, curte­
nitor şi primitor, iar în răspunsurile pe care le dă la cores­
pondenţă, la apelurile telefonice sau la curierul electronic,
trebuie să se străduiască să fie serviabil pe cât posibil şi să răs­
pundă cât mai complet şi exact la întrebările care i-au fost puse.
In situaţia în care problema pusă nu este de competenţa sa,
funcţionarul trebuie să-1 îndrume pe petiţionar către funcţionarul
competent.
De asemenea, în cazul unei erori care afectează în mod
negativ drepturile sau interesele unei persoane fizice sau
juridice, funcţionarul este dator să prezinte scuze şi să se
străduiască să înlăture urmările negative ale greşelii sale, într-o
modalitate cât mai potrivită şi să-1 informeze pe cel interesat în
legătură cu căile de atac prevăzute la art. 19 din Cod.
2.3.10. Regula răspunsului în limba în care s-a formulat
scrisoarea
Potrivit art. 13 din Cod, funcţionarul trebuie să vegheze ca
fiecare cetăţean al Uniunii sau oricare membru al publicului,
care a scris unei instituţii europene într-una din limbile
tratatului, să primească răspunsul în aceeaşi limbă, regulă care
se aplică, în măsura posibilităţilor, şi în cazul persoanelor
juridice, precum ONG-urile şi societăţile.
2.3.11. Regula confirmării primirii şi indicării funcţionarului
responsabil
Potrivit acestei reguli, orice scrisoare sau cerere adresată
unei instituţii europene trebuie să facă obiectul unei confirmări
de primire într-un termen de două săptămâni, în afară de
situaţiile când, în această perioadă, se trimite un răspuns
referitor la soluţionarea cererii.
261
 în ambele situaţii, persoanei interesate i se va comunica
numele şi numărul de telefon al funcţionarului căruia i s-a
repartizat lucrarea, precum şi serviciul de care acesta aparţine.
Nu va fi necesară transmiterea unei confirmări de primire
sau a unui răspuns în cazul în care scrisorile sau reclamaţiile
sunt abuzive prin numărul excesiv al acestora sau prin natura
repetitivă sau inutilă a acestora.
2.3.12. Regula transferării dosarului la serviciul competent
al instituţiei
Această regulă impune obligaţia transmiterii neîntârziate
către serviciul competent al instituţiei, a dosarului privind
scrisoarea sau cererea adresată unei direcţii generale sau unei
direcţii sau unităţi necompetente să o soluţioneze.
în această situaţie, serviciul care a primit iniţial scrisoarea
sau cererea îl va informa pe autor despre transmiterea dosarului
la serviciul competent şi va indica numele şi numărul de telefon
al funcţionarului căruia i-a fost încredinţat dosarul pentru
rezolvare.
De asemenea, funcţionarul este dator să-1 informeze pe
cetăţean în legătură cu erorile sau omisiunile care ar fi putut să
se strecoare în documente şi să-i dea posibilitatea să procedeze
la rectificările necesare.
2.3.13. Dreptul de a fi audiat şi de a da declaraţii
In cazurile referitoare la drepturile sau interesele cetăţe­
nilor, funcţionarul este dator să vegheze ca dreptul la apărare să
fie respectat în fiecare etapă a procedurii de luare a deciziei
administrative.
în cazul când trebuie luată o decizie care afectează
drepturile sau interesele, orice persoană are dreptul să depună
note scrise şi, dacă este necesar, să prezinte observaţii orale mai
înainte de adoptarea deciziei administrative.
262
2.3.14. Principiul termenului rezonabil pentru luarea unei decizii
Existenţa unui termen rezonabil este o cerinţă impusă şi
activităţii administrative a instituţiilor şi organelor comunitare.
Astfel, potrivit art. 17 din Cod, funcţionarul instituţiilor şi
organelor comunitare este obligat să vegheze ca orice decizie
referitoare la o cerere sau plângere adresată instituţiei să fie luată
într-un interval de timp rezonabil şi fără întârziere dar, în niciun
caz, mai târziu de două luni de la data înregistrării.
Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul scrisorilor trimise de
orice persoană, precum şi notelor de serviciu prin care un
funcţionar comunitar cere instrucţiuni şefilor săi ierarhici cu
privire la deciziile de luat.
Totuşi, dacă din cauza complexităţii problemelor indicate,
instituţia nu este în măsură să hotărască în termenul
sus-menţionat de două luni, funcţionarul îl va informa pe
petiţionar despre această situaţie, urmând ca decizia să-i fie
comunicată în cel mai scurt timp posibil.
2.3.15. Principiul motivării deciziilor
Obligaţia instituţiilor şi organelor comunitare de a-şi
motiva deciziile administrative este o consecinţă a faptului că
Uniunea Europeană este, între altele, un sistem administrativ pe
baze juridice „în care deciziile sunt luate în cel mai mare respect
* 152
posibil faţă de principiile deschiderii şi apropierii de cetăţeni" .
Curtea Europeană de Justiţie a statuat în nenumărate cauze
că deciziile emise de funcţionarii comunitari trebuie să fie
motivate într-o manieră suficientă, care să permită părţilor sa-şi
apere drepturile şi interesele şi, totodată, Curţii să-i permită să-şi
exercite funcţia de control judiciar . 153
A r t . l alin(2) din Tratatul asupra Uniunii E u r o p e n e s e m n a t la
Mastricht la 7 februarie 1992.
C a u z e l e C - 2 6 9 / 9 0 , C - 2 2 1 / 9 8 , T - 1 2 6 / 9 7 , T-96/95 ş.a. disponibile pe
1 5 3
www.curia.eu.int.
263
 Astfel, potrivit art. 18 din Cod, orice decizie a unei instituţii
europene, de natură să aducă atingere drepturilor şi interesele
unei persoane particulare, trebuie să indice motivele pe care se
întemeiază, precizând faptele relevante şi temeiul juridic al
deciziei.
De aceea, funcţionarul va trebui să evite luarea unor decizii
care se bazează pe motive succinte sau imprecise, ori care nu
conţin raţionamente individuale.
Dacă, din cauza numărului mare de persoane vizate prin
decizii asemănătoare, este imposibilă comunicarea într-o
manieră detaliată a motivelor deciziei, fiind astfel transmis un
răspuns standard, funcţionarul va trebui să asigure transmiterea
ulterioară a unui răspuns motivat individual fiecărei persoane
care va cere în mod expres acest lucru.
2.3.16. Regula indicării căilor de atac
Regula indicării căilor de atac completează principiul
prezentat mai sus, al motivării deciziei şi constituie o garanţie a
respectării dreptului la apărare al particularilor, persoane fizice
sau juridice în relaţiile lor cu instituţiile şi organele comunitare.
Astfel, conform art. 19 din Cod, orice decizie emisă de o
instituţie europeană, de natură să aducă atingere drepturilor sau
intereselor unei persoane particulare, trebuie să conţină o
prevedere care să indice căile de atac existente, în vederea
contestării acestei decizii. în mod special, va trebui indicată
natura căii de atac, organele înaintea cărora va putea fi exercitată
şi termenul de exercitare.
în mod special, deciziile trebuie să se refere la posibilitatea
declanşării unui recurs jurisdictional şi de transmitere a
plângerilor către Mediatorul European în condiţiile specificate la
art.230 şi 195 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
264
2.3.17. Reguli de comunicare a deciziilor
în conformitate cu art.20 din Cod, funcţionarul comunitar
este dator să vegheze ca deciziile care afectează drepturile sau
interesele cetăţenilor să fie comunicate în scris persoanei sau
persoanelor vizate, imediat ce au fost luate.
Pe de altă parte, funcţionarul va trebui să se abţină de la
comunicarea deciziei către alte surse, atâta timp cât persoana sau
persoanele vizate nu au fost informate.
2.3.18. Obligaţia protecţiei datelor personale
Funcţionarul european care procesează datele personale ale
unui cetăţean este obligat să respecte viaţa privată şi integritatea
persoanei, în conformitate de dispoziţiile Regulamentului (CE)
nr.45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului European
din 18 dec. 2000 referitor la protecţia persoanei fizice în privinţa
prelucrării datelor cu caracter personal de către instituţiile şi
organele comunitare şi a liberei circulaţii a datelor. 154
în mod special, funcţionarul trebuie să se abţină de la
procesarea datelor personale în scopuri nelegitime, precum şi de
la transmiterea acestora către persoane neautorizate.
2.3.19. Rezolvarea cererilor de furnizare a informaţiilor
publice
Atunci când funcţionarul este competent în cauza
respectivă, el va furniza informaţiile cerute de persoanele vizate
şi, dacă este cazul, el va da şi îndrumări în legătură cu
modalitatea de declanşare a unei proceduri administrative în
domeniul său de competenţă, având grijă ca informaţiile
comunicate să fie clare şi inteligibile pentru solicitant.
Regulamentul (CE) nr.45/2001
1 5 4
din 8 d e c e m b r i e 2 0 0 0 a fost
publicat în J O L 8 / 1 , 1 2 . 0 1 . 2 0 0 1 .
265
 în situaţia în care cererea verbală de informaţii ar fi dificil
de procesat, ori ar necesita un timp mai îndelungat, funcţionarul
va cere persoanei respective să-şi formuleze cererea în scris.
Dacă, din motive de confidenţialitate, un funcţionar nu va
putea divulga informaţiile cerute, va fi necesar ca aceste motive
să-i fie comunicate persoanei care a cerut informaţiile
respective.
în cazul în care cererea de furnizare a unor informaţii nu a
fost adresată funcţionarului competent, acesta va trebui să-1
îndrume pe solicitant către funcţionarul competent şi să-i indice
numele şi numărul de telefon al acestuia. Dacă cererea adresată
priveşte o altă instituţie sau un alt organ comunitar, funcţionarul
va trebui sa-1 îndrume pe solicitant către instituţia sau organul
competent.
în raport cu obiectul cererii, funcţionarul va trebui să
îndrume persoana solicitantă la serviciul instituţii competente
pentru transmiterea informaţiilor către public.
2.3.20. Solicitarea accesului publicului la documente
Funcţionarul va trebui să rezolve cererile de acces la
documente potrivit regulilor stabilite de către instituţia sau
organul comunitar şi în conformitate cu principiile şi limitele
enunţate în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 . 155
în cazul în care funcţionarul nu poate da curs unei cereri
verbale de acces la documente, el va cere solicitantului să-şi
formuleze cererea în scris.
2.3.21. Dreptul de a formula plângere la Mediatorul European
Aşa cum am precizat anterior, potrivit art.43 din Carta
europeană a drepturilor fundamentale, orice cetăţean sau
R e g u l a m e n t u l ( C E ) nr. 1049/2001 a
1 5 5
fost publicat în JO L 1 4 5 / 4 3 ,
31.05.2001.
266
cetăţeană a Uniunii Europene, precum şi orice persoană fizică
sau juridică, rezidentă sau cu sediul social în unul dintre statele
membre, are dreptul să sesizeze Mediatorul European în caz de
proastă administraţie în acţiunea administrativă a instituţiilor sau
organelor comunitare.
Având în vedere definiţia dată de Mediatorul European
noţiunii de proastă administraţie, pe care am prezentat-o mai
sus, considerăm că, în sens larg, orice încălcare a regulilor şi
principiilor enunţate de Codul bunei conduite administrative va
reprezenta, nu doar o încălcare a normelor deontologice, dar va
reprezenta, în acelaşi timp, şi un caz de proastă administraţie.
Tocmai de aceea, aşa cum rezultă din art.26 din Cod, orice
nerespectare de către o instituţie sau un funcţionar a principiilor
stabilite de prezentul Cod, va putea face obiectul unei reclamaţii
adresate Mediatorului European în conformitate cu prevederile
art. 195 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi ale
Statutului Mediatorului European.
Am considerat necesară această prezentare a celor două
documente europene având în vedere impactul pe care acestea
l-au avut şi îl vor mai avea şi pe viitor, în ceea ce priveşte
evoluţia abordărilor deontologice asupra conduitei adminis­
trative a diferitelor categorii de funcţionari publici, asupra
eforturilor de implementare a principiilor şi regulilor bunei
administraţii în activitatea tuturor autorităţilor şi instituţiilor
publice, care este, în ultimă instanţă, suma activităţii tuturor
funcţionarilor publici.
267