ALGEBRĂ LINIARĂ

CAP. 3

Cuprins

Forme biliniare.
Matricea unei forme biliniare.
Forme pătratice.
Forma canonică a unei forme pătratice.
Metoda lui Gauss
Metoda lui Jacobi
Metoda valorilor proprii

Exerciţii propuse.

LECTOR UNIV. DR. CIOBANU MONICA

1
 3.1. Forme biliniare.

Fie V un spaţiu vectorial peste un corp K, dimV = n.

Definiţie. Se numeşte formă biliniară o funcţie ϕ : V × V → K liniară
ı̂n fiecare argument.
Deci ϕ este biliniară dacă verifică următoarele condiţii:
(1) ϕ(u + v, w) = ϕ(u, w) + ϕ(v, w), ∀u, v, w ∈ V ,
ϕ(αu, v) = αϕ(u, v), ∀α ∈ K, ∀u, v ∈ V ,
(2) ϕ(u, v + w) = ϕ(u, v) + ϕ(u, w), ∀u, v, w ∈ V ,
ϕ(u, αv) = αϕ(u, v), ∀α ∈ K, ∀u, v ∈ V .
O formă biliniară ϕ se numeşte simetrică dacă:
ϕ(u, v) = ϕ(v, u), ∀u, v ∈ V .
O formă biliniară ϕ se numeşte antisimetrică dacă:
ϕ(u, v) = −ϕ(v, u), ∀u, v ∈ V .
Exemplu.
1) Fie ϕ : R2 ×R2 → R, ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = x1 y1 −2x1 y2 +3x2 y1 +x2 y2 .
Arătăm că ϕ este o formă biliniară.
(1) ϕ((x1 , x2 ) + (y1 , y2 ), (z1 , z2 )) = ϕ((x1 + y1 , x2 + y2 ), (z1 , z2 )) =
= (x1 + y1 )z1 − 2(x1 + y1 )z2 + 3(x2 + y2 )z1 + (x2 + y2 )z2 =
= x1 z1 + y1 z1 − 2x1 z2 − 2y1 z2 + 3x2 z1 + 3y2 z1 + x2 z2 + y2 z2
ϕ((x1 , x2 ), (z1 , z2 )) + ϕ((y1 , y2 ), (z1 , z2 )) =
= x1 z1 − 2x1 z2 + 3x2 z1 + x2 z2 + y1 z1 − 2y1 z2 + 3y2 z1 + y2 z2
⇒ ϕ((x1 , x2 ) + (y1 , y2 ), (z1 , z2 )) = ϕ((x1 , x2 ), (z1 , z2 )) + ϕ((y1 , y2 ), (z1 , z2 )).
ϕ(α(x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = ϕ((αx1 , αx2 ), (y1 , y2 )) =
= αx1 y1 − 2αx1 y2 + 3αx2 y1 + αx2 y2
αϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = α(x1 y1 − 2x1 y2 + 3x2 y1 + x2 y2 ) =
= αx1 y1 − 2αx1 y2 + 3αx2 y1 + αx2 y2
⇒ ϕ(α(x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = αϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )).
(2) ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 ) + (z1 , z2 )) = ϕ((x1 , x2 ), (y1 + z1 , y2 + z2 )) =
= x1 (y1 + z1 ) − 2x1 (y2 + z2 ) + 3x2 (y1 + z1 ) + x2 (y2 + z2 ) =
= x1 y1 + x1 z1 − 2x1 y2 − 2x1 z2 + 3x2 y1 + 3x2 z1 + x2 y2 + x2 z2
ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) + ϕ((x1 , x2 ), (z1 , z2 )) =
= x1 y1 − 2x1 y2 + 3x2 y1 + x2 y2 + x1 z1 − 2x1 z2 + 3x2 z1 + x2 z2

2
⇒ ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 ) + (z1 , z2 )) = ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) + ϕ((x1 , x2 ), (z1 , z2 )).
ϕ((x1 , x2 ), α(y1 , y2 )) = ϕ((x1 , x2 ), (αy1 , αy2 )) =
= αx1 y1 − 2αx1 y2 + 3αx2 y1 + αx2 y2
αϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = α(x1 y1 − 2x1 y2 + 3x2 y1 + x2 y2 ) =
= αx1 y1 − 2αx1 y2 + 3αx2 y1 + αx2 y2
⇒ ϕ((x1 , x2 ), α(y1 , y2 )) = αϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )).
Condiţiile (1) şi (2) sunt verificate, deci ϕ este o formă biliniară.
Forma ϕ nu este simetrică:
∃(x1 , x2 ), (y1 , y2 ) ∈ R pentru care ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) 6= ϕ((y1 , y2 ), (x1 , x2 )),
de exemplu:
ϕ((1, 1), (2, 1)) = 1 · 2 − 2 · 1 · 1 + 3 · 1 · 2 + 1 · 1 = 7
ϕ((2, 1), (1, 1)) = 2 · 1 − 2 · 2 · 1 + 3 · 1 · 1 + 1 · 1 = 2.

3.2. Matricea unei forme biliniare.

Fie ϕ : V × V → K o formă biliniară şi fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o bază a

lui V .    
x1 y1
 x2  y2
   
 
Pentru u, v ∈ V arbitrari, cu uB = X =  .. 
, vB = Y =
 .. ,
 .  .
 
 
xn yn
n
P n
P
adică u = xi e i , v = yj ej , are loc:
i=1 j=1
! !
n
P n
P n
P n
P
ϕ(u, v) = ϕ xi ei , yj ej = xi ϕ ei , yj ej =
i=1 j=1 ! i=1 j=1
n
P n
P n
P
= xi yj ϕ(ei , ej ) = xi yj ϕ(ei , ej )
i=1 j=1 i,j=1

Notăm ϕ(ei , ej ) = aij ∈ K. Obţinem:

n
X
ϕ(u, v) = aij xi yj ,
i,j=1

numită expresia analitică a formei biliniare ϕ ı̂n baza B.

Matriceal, putem scrie: ϕ(u, v) = X t · A · Y , unde A = (aij ).

3
 Definiţie. Matricea pătratică A = (aij ), unde aij = ϕ(ei , ej ), se numeşte
matricea formei biliniare ϕ ı̂n raport cu baza B.
Observaţie. Dacă se dă expresia analitică a unei forme biliniare ı̂n raport
cu o bază, atunci se poate scrie matricea sa ı̂n baza respectivă, şi reciproc.
Teoremă. Fie B = {e1 , e2 , . . . , en }, B̄ = {ē1 , ē2 , . . . , ēn } două baze ale
lui V şi fie T matricea de trecere de la B la B̄. Dacă A = (aij ), respectiv
Ā = (āij ) sunt matricele unei forme biliniare ϕ ı̂n raport cu cele două baze,
atunci are loc relaţia:
Ā = T t · A · T.
Demonstraţie. Fie u, v ∈ V , uB = X, vB = Y , atunci ϕ(u, v) =
X t · A · Y . Pe de altă parte uB̄ = X̄, vB̄ = Ȳ , şi avem ϕ(u, v) = X̄ t · Ā · Ȳ .
Legătura dintre X şi X̄ este dată de relaţia: X = T X̄. De asemenea
ı̂ntre Y şi Ȳ are loc: Y = T Ȳ .
Deci ϕ(u, v) = X t · A · Y = (T X̄)t · A · (T Ȳ ) = X̄ t · T t · A · T · Ȳ = X̄ t · Ā · Ȳ .
Rezultă că Ā = T t · A · T .
Matricele A şi Ā se numesc matrice congruente.
Consecinţă. Dacă A şi Ā sunt matrice congruente, atunci rangA =
rang Ā.
Definiţie. Se numeşte rangul unei forme biliniare ϕ numărul:

rangϕ = rangA,

unde A este matricea lui ϕ ı̂ntr-o bază.

Propoziţie. O formă biliniară ϕ : V × V → K este simetrică dacă şi
numai dacă matricea sa ı̂ntr-o bază este o matrice simetrică.
Observaţie. În orice bază, matricea unei forme biliniare simetrice este
o matrice simetrică.
Exemple.
2) Considerăm forma biliniară definită la exemplul 1)
ϕ : R2 × R2 → R, ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = x1 y1 − 2x1 y2 + 3x2 y1 + x2 y2 .
În baza canonică Bc = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)}, calculăm:
a11 = ϕ(e1 , e1 ) = ϕ((1, 0), (1, 0)) = 1,
a12 = ϕ(e1 , e2 ) = ϕ((1, 0), (0, 1)) = −2,
a21 = ϕ(e2 , e1 ) = ϕ((0, 1), (1, 0)) = 3,

4
 a22 = ϕ(e2 , e2 ) = ϕ((0, 1), (0, 1)) = 1.
Rezultă că matricea lui ϕ ı̂n baza canonică este:
!
1 −2
[ϕ]Bc = A =
3 1

Se observă că matricea A nu este simetrică, At 6= A. Deci ϕ nu este

simetrică.
3) Fie ϕ : R3 × R3 → R, ϕ((x1 , x2 , x3 ), (y1 , y2 , y3 )) = 2x1 y1 + x1 y3 +
3x2 y2 − 2x2 y3 + x3 y1 − 2x3 y2 − x3 y3 .
ϕ este o forma biliniară deoarece are expresia
  analitică
 ı̂nbaza canonică
3
x 1 y1
aij xi yj , unde u =  x2 , v =  y2 
P
de forma: ϕ(u, v) =   
 şi coeficienţii
i,j=1
x3 y3
aij ∈ R.
Matricea lui ϕ ı̂n baza canonică este:
 
2 0 1
[ϕ]Bc =A= 0

3 −2 

1 −2 −1

Se observă că At = A, deci A este matrice simetrică. Rezultă că ϕ este o

formă biliniară simetrică.
!
4 1
4) Fie A = o matrice pătratică de ordinul doi.
0 −3
Putem defini o formă biliniară ϕ : R2 × R2 → R, a cărei matrice ı̂n baza
canonică să fie A.
Avem: ϕ(e1 , e1 ) = 4,
ϕ(e1 , e2 ) = 1,
ϕ(e2 , e1 ) = 0,
ϕ(e2 , e2 ) = −3.
Pentru u, v ∈ R2 , u = x1 e1 + x2 e2 , v = y1 e1 + y2 e2 , obţinem:
ϕ(u, v) = ϕ(x1 e1 + x2 e2 , y1 e1 + y2 e2 ) =
= x1 ϕ(e1 , y1 e1 + y2 e2 ) + x2 ϕ(e2 , y1 e1 + y2 e2 ) =
= x1 y1 ϕ(e1 , e1 ) + x1 y2 ϕ(e1 , e2 ) + x2 y1 ϕ(e2 , e1 ) + x2 y2 ϕ(e2 , e2 ) =
= 4x1 y1 + x1 y2 − 3x2 y2 .
De asemenea, expresia lui ϕ poate fi calculată matriceal:

5
 ! !
x1 y1
Dacă notăm uB = X = , vB = Y = , avem:
x2 y2
! !
t 4 1 y1
ϕ(u, v) = X · A · Y = (x1 x2 ) = 4x1 y1 + x1 y2 − 3x2 y2 .
0 −3 y2

3.3. Forme pătratice.

Fie V un spaţiu vectorial real, dimV = n şi ϕ : V × V → R o formă

biliniară simetrică:
ϕ(u, v) = ϕ(v, u), ∀u, v ∈ V .
Definiţie. O funcţie f : V → R, cu proprietatea că :

f (u) = ϕ(u, u), ∀u ∈ V,

se numeşte formă pătratică.

Forma biliniară simetrică ϕ se numeşte polara lui f .
Observaţie. Conform definiţiei, dacă ϕ este o formă biliniară simetrică,
ei ı̂i corespunde o formă pătratică f .
Reciproc, dacă se cunoaşte forma pătratică f , se poate determina polara
sa.
Într-adevăr, dacă f : V → R este o formă pătratică, polara sa este o
formă biliniară simetrică ϕ : V × V → R.
Pentru u, v ∈ V arbitrari, calculăm:
f (u + v) = ϕ(u + v, u + v) =
= ϕ(u, u) + ϕ(u, v) + ϕ(v, u) + ϕ(v, v) =
= f (u) + 2ϕ(u, v) + f (v).
Din această relaţie, obţinem:
1
ϕ(u, v) = [f (u + v) − f (u) − f (v)] .
2
Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o bază a lui V .
Matricea unei forme pătratice f ı̂n baza B este matricea polarei sale ı̂n
baza B:
[f ]B = [ϕ]B = A = (aij ),
unde aij = ϕ(ei , ej ).

6
 Exemple.
5) Fie ϕ : R2 × R2 → R, ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y! 2 )) = 3x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 .
3 −1
Matricea lui ϕ ı̂n Bc este A = . Deci ϕ este o formă biliniară
−1 0
simetrică.
Forma pătratică asociată lui ϕ este: f : R2 → R,
f (x1 , x2 ) = ϕ((x1 , x2 ), (x1 , x2 )) = 3x1 x1 − x1 x2 − x2 x1 = 3x21 − 2x1 x2 .
Matricea lui f ı̂n baza Bc este matricea lui ϕ ı̂n Bc , deci A.
6) Fie f : R2 → R, f (x1 , x2 ) = x21 − 4x1 x2 + 3x22 o formă pătratică.
Polara sa este: ϕ : R2 × R2 → R,
1
ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = [f ((x1 , x2 ) + (y1 , y2 )) − f (x1 , x2 ) − f (y1 , y2 )] =
2
1
= [(x1 + y1 ) − 4(x1 + y1 )(x2 + y2 ) + 3(x2 + y2 )2
2
2
−(x21 − 4x1 x2 + 3x22 ) − (y12 − 4y1 y2 + 3y22 )] =
1
= (2x1 y1 − 4x1 y2 − 4x2 y1 + 6x2 y2 ) =
2
= x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + 3x2 y2 .
Matricea lui f , respectiv a lui ϕ, ı̂n baza canonică este:
!
1 −2
[f ]Bc = [ϕ]Bc = A = .
−2 3

Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o bază a lui V şi ϕ : V ×V → R o formă biliniară

simetrică având expresia analitică ı̂n baza B:
n
X
ϕ(u, v) = aij xi yj ,
i,j=1

   
x1 y1

 x2 


 y2 

unde uB =  .. , vB = ..  şi aij = ϕ(ei , ej ) ∈ R.
. .
   
   
xn yn
Deoarece ϕ este simetrică, putem scrie:
n
X X
ϕ(u, v) = aii xi yi + aij (xi yj + xj yi ).
i=1 i<j

7
 Atunci forma pătratică asociată lui ϕ are expresia analitică ı̂n baza B:
n n
aii x2i + 2
X X X
f (u) = ϕ(u, u) = aij xi xj = aij xi xj .
i,j=1 i=1 i<j

Observaţie. Dacă ı̂n expresia analitică a lui ϕ se ia yi = xi , rezultă că

termenii de forma xi yi devin x2i , iar termenii de forma xi yj + xj yi , cu i 6= j,
devin 2xi xj .
Reciproc, pornind cu expresia lui f , se determină ϕ astfel: se ı̂nlocuiesc
1
termenii x2i cu xi yi , iar termenii xi xj , cu i 6= j, se ı̂nlocuiesc cu (xi yj +xj yi ).
2
Exemple.
7) Fie ϕ : R3 × R3 → R,
ϕ((x1 , x2 , x3 ), (y1 , y2 , y3 )) = x1 y1 −x1 y2 +3x1 y3 −x2 y1 +4x2 y2 +3x3 y1 −5x3 y3 .
Avem:
ϕ((x1 , x2 , x3 ), (y1 , y2 , y3 )) = x1 y1 + 4x2 y2 − 5x3 y3 − (x1 y2 + x2 y1 )
+3(x1 y3 + x3 y1 ).
Atunci forma pătratică asociată lui ϕ este:
f (x1 , x2 , x3 ) = ϕ((x1 , x2 , x3 ), (x1 , x2 , x3 )) = x21 + 4x22 − 5x23 − 2x1 x2 + 6x1 x3 .
8) Fie f : R3 → R, f (x1 , x2 , x3 ) = 2x21 − 3x22 + x23 + 4x1 x2 + 3x1 x3 + 2x2 x3
o formă pătratică.
Atunci polara lui f este ϕ : R3 × R3 → R,
1
ϕ((x1 , x2 , x3 ), (y1 , y2 , y3 )) = 2x1 y1 − 3x2 y2 + x3 y3 + 4 · (x1 y2 + x2 y1 )+
2
1 1
3 · (x1 y3 + x3 y1 ) + 2 · (x2 y3 + x3 y2 ) =
2 2
3 3
= 2x1 y1 − 3x2 y2 + x3 y3 + 2x1 y2 + 2x2 y1 + x1 y3 + x3 y1 + x2 y3 + x3 y2 .
2 2
Definiţie. O formă pătratică f : V → R se numeşte:
a) pozitiv definită dacă f (v) > 0, ∀v ∈ V , v 6= 0;
b) pozitiv semidefinită dacă f (v) ≥ 0, ∀v ∈ V ;
c) negativ definită dacă f (v) < 0, ∀v ∈ V , v 6= 0;
d) negativ semidefinită dacă f (v) ≤ 0, ∀v ∈ V ;
e) nedefinită dacă ∃u, v ∈ V astfel ı̂ncât f (u) > 0 şi f (v) < 0.

8
 3.4. Forma canonică a unei forme pătratice.

Fie f : V → R o formă pătratică.

Definiţie. Spunem că f are ı̂ntr-o bază B̄ formă canonică dacă expresia
analitică a lui f ı̂n baza B̄ este:

f (u) = λ1 y12 + λ2 y22 + . . . + λn yn2 ,

 
y1

 y2 

unde uB̄ =  .. , λ1 , λ2 , . . . , λn ∈ R.
.
 
 
yn
Matricea lui f ı̂n baza B̄ are forma diagonală:

λ1 0 . . . 0
 
 0 λ2 . . . 0 
[f ]B̄ = Ā = 
 
... ... ... ...

 
0 0 . . . λn

Observaţie. Dacă o formă pătratică f : V → R este scrisă sub formă

canonică: f (u) = f (y1 , y2 , . . . , yn ) = λ1 y12 + λ2 y22 + . . . + λn yn2 , cu λi ∈ R,
atunci:
a) f este pozitiv definită ⇔ λi > 0, ∀i = 1, n;
b) f este pozitiv semidefinită ⇔ λi ≥ 0, ∀i = 1, n, şi ∃j cu λj = 0;
c) f este negativ definită ⇔ λi < 0, ∀i = 1, n;
d) f este negativ semidefinită ⇔ λi ≤ 0, ∀i = 1, n, şi ∃j cu λj = 0;
e) f este nedefinită ⇔ ∃i, j cu i 6= j astfel ı̂ncât λi > 0 şi λj < 0.
Vom prezenta ı̂n continuare câteva metode de determinare a formei ca-
nonice.
Metoda lui Gauss

Teoremă. Dacă f : V → R este o formă pătratică, atunci există o bază

B̄ ı̂n care f are formă canonică.
Demonstraţie. Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o bază a lui V şi f : V → R o
formă pătratică având expresia analitică ı̂n baza B:
n
aij xi xj , unde uB = (x1 , x2 , . . . , xn )t , aij ∈ R.
X
f (u) =
i,j=1

9
 Trebuie să arătăm că există o bază B̄ ı̂n care expresia analitică a lui f
este: n
λi yi2 , λi ∈ R, uB̄ = (y1 , y2 , . . . , yn )t .
X
f (u) =
i=1

Presupunem că există un indice i ∈ {1, 2, . . . , n} astfel ı̂ncât aii 6= 0. În

caz contrar, se alege un coeficient aij 6= 0, j 6= i, şi se face schimbarea de
coordonate:
0 0

 xi = xi + xj

xj = x0i − x0j
xk = x0k , pentru k 6= i, k 6= j



Atunci termenul 2aij xi xj devine 2aij (x0i )2 − 2aij (x0j )2 şi expresia lui f ı̂n noile
variabile va fi de forma:
n
f (u) = f (x01 , x02 , . . . , x0n ) = a0ij x0i x0j cu a0ii = 2aij 6= 0.
X

i,j=1

Renumerotând eventual variabilele, putem considera că a11 = 6 0. Atunci

grupăm ı̂n expresia analitică a lui f toţi termenii care ı̂l conţin pe x1 :
n
f (u) = a11 x21 + 2a12 x1 x2 + . . . + 2a1n x1 xn +
P
aij xi xj
i,j=2
a12 a1n n
 
x21
P
= a11 + 2 x 1 x2 + . . . + 2 x1 xn + aij xi xj
a11 a11 i,j=2
2 n
a12 a1n n a1i a1j
 X
−
P
= a11 x1 + x2 + . . . + xn xi xj + aij xi xj
a11 a11 i,j=2 a11 i,j=2

a12 a1n
Notăm y1 = x1 + x2 + . . . + xn şi obţinem:
a11 a11
n
a1i a1j
f (u) = a11 y12 +
X
bij xi xj , unde bij = aij − , i, j = 2, n.
i,j=2 a11

Se formează astfel un pătrat perfect şi o formă pătratică cu o variabilă

n
P
mai puţin g(x2 , . . . , xn ) = bij xi xj .
i,j=2
Se reia procedeul prezentat mai sus pentru g.
Se continuă acest algoritm şi după cel mult n paşi obţinem forma canonică
a lui f .

10
 Dacă exprimăm coordonatele x1 , x2 , . . . , xn ı̂n funcţie de y1 , y2 , . . . , yn ,
adică X = T Y , atunci T este matricea de trecere de la baza B la baza
căutată B̄ (T = TB B̄ ).
Exemple.
9) Fie f : R2 → R, f (x1 , x2 ) = x21 − 4x1 x2 + 3x22 forma pătratică de la
exemplul 6). Scriem succesiv:
f (x1 , x2 ) = (x21 − 4x1 x2 ) + 3x22 = (x21 − 4x1 x2 + 4x22 ) − x22 = (x1 − 2x2 )2 − x22
Notăm: (
x1 − 2x2 = y1
x2 = y2
şi obţinem:
f (y1 , y2 ) = y12 − y22
Exprimăm coordonatele x1 , x2 ı̂n funcţie de y1 , y2 :
(
x1 = y1 + 2y2
x2 = y 2
Matricea de trecere de la baza canonică la baza B̄ este:
!
1 2
T = TBc B̄ =
0 1
de unde B̄ = {ē1 = (1, 0), ē2 = (2, 1)}.
În baza B̄, f are formă canonică, matricea sa are forma diagonală:
!
t 1 0
[f ]B̄ = Ā = T · A · T =
0 −1

10) Fie f : R3 → R, f (u) 

= f
(x1 , x2 , x3 ) = 2x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 o formă
x1
pătratică, unde uBc = X =  x2 ,
 

x3
Matricea lui f ı̂n baza canonică este:
1
 
 0 1
2 


1 
 

[f ]Bc = A =   1 0

2

 
 1 1
 

0
2 2

11
 Se observă că a11 = a22 = a33 = 0. Coeficientul a12 = 1 6= 0. Vom face
atunci schimbarea de coordonate:


 x1 = y 1 + y 2
x = y1 − y2
 2

x3 = y 3
Obţinem:
f (u) = f (y1 , y2 , y3 ) = 2y12 − 2y22 + 2y1 y3
Grupăm termenii care ı̂l conţin pe y1 şi formăm un pătrat perfect:
1 1
f (u) = f (y1 , y2 , y3 ) = 2(y12 + y1 y3 ) − 2y22 = 2(y12 + y1 y3 + y32 ) − 2y22 − y32
4 2
1 2 2 1 2
= 2(y1 + y3 ) − 2y2 − y3
2 2
Dacă notăm: 
1

 y1 + y3 = z1
2




 y2 = z2


y3 = z3


rezultă:
1
f (u) = f (z1 , z2 , z3 ) = 2z12 − 2z22 − z32
2
Să exprimăm coordonatele x1 , x2 , x3 ı̂n raport cu z1 , z2 , z3 :
1



 x1 = z1 + z2 − z3



 2
1
x2 = z1 − z2 − z3
2







x3 = z3
   
x1 z1
Deci X = T Z, unde X =  x
 2 

, Z =  z2 ,
 

x3 z3
1
 
 1 1 −
 2 

=  1 −1 − 1
 
T = TBc B̄  


 2 

0 0 1

12
 1 1
În baza B̄ = {ē1 = (1, 1, 0), ē2 = (1, −1, 0), ē3 = (− , − , 1)} se obţine
2 2
forma canonică a lui f . Matricea lui f ı̂n baza B̄ este:
 
2 0 0
[f ]B̄ = Ā = T t · A · T =  0 −2 0
 
 
1

 
0 0 −
2

Metoda lui Jacobi

Fie f : V → R o formă pătratică având expresia analitică ı̂ntr-o bază B:

n
X
f (u) = aij xi xj ,
i,j=1

uB = (x1 , x2 , . . . , xn )t , aij ∈ R.
Deci matricea lui f ı̂n baza B este:

a11 a12 ... a1n

 
 a21 a22 ... a2n 
[f ]B = A = 
 
... ... ... ...

 
an1 an2 ... ann

Notăm ∆0 = 1 şi calculăm minorii principali ai matricei A:

 
  a11 
 a12 ... a1n 

 a11 a12  a21  a22 ... a2n 
∆1 = a11 , ∆2 = ,..., ∆n =
  
a21 a22  ... ... ... ...
  
  
 
an1  an2 ... ann 

Teoremă. Dacă toţi minorii ∆1 , ∆2 ,. . ., ∆n sunt nenuli, atunci există o

bază B̄ a lui V astfel ı̂ncât expresia lui f ı̂n baza B̄ să fie:
∆0 2 ∆1 2 ∆n−1 2
f (u) = y1 + y2 + . . . + y ,
∆1 ∆2 ∆n n
unde uB̄ = (y1 , y2 , . . . , yn )t .
∆0 ∆1 ∆n−1
Deci f are ı̂n baza B̄ formă canonică, λ1 = , λ2 = ,. . ., λn = .
∆1 ∆2 ∆n

13
 Exemplu.
11) Fie f : R2 → R, f (x1 , x2 ) = x21 − 4x1 x2 + 3x22 forma pătratică dată
la exemplul 6).
Matricea sa ı̂n baza canonică este:
!
1 −2
[f ]Bc = A =
−2 3

Avem:  
1 −2 

∆0 = 1, ∆1 = 1, ∆2 =  = −1

−2 3 



Minorii principali ai matricei A sunt nenuli, deci putem determina forma

canonică a lui f cu metoda lui Jacobi:
∆0 2 ∆1 2
f (y1 , y2 ) = y + y = y12 − y22 .
∆1 1 ∆2 2

Metoda valorilor proprii

Fie f : V → R o formă pătratică şi [f ]B = A = (aij ) matricea lui f ı̂ntr-o

bază B.
Deoarece A este o matrice simetrică, rezultă că ea este diagonalizabilă.
Deci există o matrice T astfel ı̂ncât:
λ1 0 . . . 0
 
 0 λ2 . . . 0 
T −1 · A · T = Ā =  
... ... ... ...
 
 
0 0 . . . λn

cu λ1 , λ2 , . . . λn valorile proprii ale matricei A.

Fie B̄ baza formată din vectori proprii (de lungime 1) corespunzători
valorilor proprii λ1 , λ2 , . . . λn . Atunci coloanele matricei T sunt componentele
vectorilor bazei B̄.

Observaţie. Forma canonică a unei forme pătratice nu este unică, ea

depinde de baza B̄ considerată.
Teorema lui Sylvester (de inerţie a formelor pătratice). Numărul
coeficienţilor nenuli, respectiv numărul coeficienţilor pozitivi (deci şi numărul

14
coeficienţilor negativi) din forma canonică a unei forme pătratice nu depind
de baza ı̂n care s-a obţinut forma canonică.
Observaţie. Numărul coeficienţilor nenuli din forma canonică a unei
forme pătratice f este egal cu rangul matricei A corespunzătoare lui f .
Definiţie. Se numeşte signatura unei forme pătratice f , numărul σ egal
cu diferenţa dintre numărul coeficienţilor pozitivi şi numărul coeficienţilor
negativi ai formei canonice a lui f .

Exerciţii propuse.
Să se scrie matricea ı̂n baza canonică a formei biliniare ϕ, unde ϕ este
definită prin:
1) ϕ : R2 × R2 → R, ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = x1 y2 + 3x2 y1 − 2x2 y2
2) ϕ : R2 × R2 → R, ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = 2x1 y1 − 3x1 y2 − 3x2 y1
3) ϕ : R3 × R3 → R, ϕ((x1 , x2 , x3 ), (y1 , y2 , y3 )) = x1 y1 + 2x1 y2 + 3x1 y3
−5x2 y1 + x2 y3 + 2x3 y2 + 4x3 y3
Să se scrie expresia analitică ı̂n baza canonică a formei biliniare ϕ, dacă
matricea sa ı̂n Bc este dată prin:
!
3 0
4) A =
−1 1
 
0 3 −1
5) A =  1 −2 0 


0 0 1
Să se scrie forma pătratică asociată formei biliniare simetrice:
6) ϕ : R2 × R2 → R, ϕ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = 5x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + 7x2 y2
7) ϕ : R3 × R3 → R, ϕ((x1 , x2 , x3 ), (y1 , y2 , y3 )) = 4x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 +
3x2 y2 + 2x2 y3 + 2x3 y2 − 3x3 y3
Fie forma pătratică:
8) f : R2 → R, f (x1 , x2 ) = x21 − 6x1 x2
9) f : R2 → R, f (x1 , x2 ) = 3x21 + 2x1 x2 + 5x22
10) f : R3 → R, f (x1 , x2 , x3 ) = 3x21 + x23 + 4x1 x2 + 2x1 x3 − 2x2 x3
Să se scrie polara sa.
Să se aducă f la forma canonică.

15