Arteriopatie periferică

Postat 16. Mai 2009 - 16:47 de maria

În anumite situaţii patologice, circulaţia sângelui într-un anumit teritoriu poate să scadă şi, ca
urmare, aprovizionarea cu oxigen a zonei vascularizate devine deficitară, fenomen cunoscut sub
denumirea de ischemie. Când acest lucru se petrece în arterele extremităţilor, afecţiunea se
numeşte arteriopatie periferică.

Aceste arteriopatii pot fi cauzate de ateroscleroză, infecţii, diabet (arteriopatii organice) sau pot
apărea ca urmare a constricţiei sau, dimpotrivă, a dilatării exagerate a arterei (arteriopatii
funcţionale).
Blocarea arterei se poate face brusc, din cauza unei embolii sau tromboze sau se poate instala
lent, prin îngroşarea progresivă a peretelui vascular, asociată cu formarea de cheaguri
microscopice care se fixează pe leziuni preexistente.
La adulţi şi vârstnici, aproximativ 90% dintre arterite apar din cauza aterosclerozei sau
diabetului. Simptomele apar când diametrul lumenului vascular se îngustează cu peste 75%.
Durerea este cel mai caracteristic simptom şi se asociază, la nivelul membrelor, cu paloare şi
răceală, tulburări sudorale şi cianoză, uneori.
Cinci stadii ale bolii
Evoluţia afecţiunii a fost împărţită în funcţie de caracterul durerii, dar şi de alte caracteristici în 5
grade şi anume:
• gradul 1 - durerea apare şi dispare în timpul mersului fără oprire;
• gradul 2 - durere la mers care persistă şi după parcurgerea unei distanţe fără oprire;
• gradul 3 - durere la mers atât de intensă încât pacientul se opreşte;
• gradul 4 - durere sub formă de crampe, care apar şi dispar în timpul repausului la pat. De
menţionat că uneori aceste crampe pot avea şi alte cauze;
• gradul 5 - gangrenă care apare în stadii tardive, când se observă şi ulceraţii ale degetelor.
Durerea este persistentă şi uneori devine insuportabilă. Ea se accentuează la căldură şi se
atenuează când gambele sunt lăsate în jos.
Tratament local sau general
Deoarece durerea de tip periferic poate avea şi alte cauze, este bine ca pacienţii să se adreseze
din timp medicului, pentru a se proceda la un diagnostic corect şi precoce.
În ceea ce priveşte tratamentul, acesta este complex şi, din păcate, nu întotdeauna foarte eficient.
Tratamentul se poate face la nivel general sau ca tratament local. Astfel, se pot administra
antagonişti de calciu (nifedipin) sau vasodilatatoare (L-arginină, cilostazol, ketanserină). La
acestea se poate adăuga medicaţie antiplachetară – anticoagulantă (aspirina, ticlopidin,
clopidogrel) şi substanţe care favorizează circulaţia periferică a hematiilor (pentoxifilin).
Ca tratament local se utilizează plasturi cu nitrat, prostaciclină şi derivaţi ai acesteia, precum şi
diverşi factori de creştere, condiţionaţi sub formă de creme sau geluri.
Un efect adjuvant este observat ca urmare a masajului local şi a hidroterapiei cu ape
carbogazoase şi sulfuroase (Vatra Dornei, Herculane, Borsec, Buziaş, Covasna). Au mai fost
utilizate cu rezultate variabile, curentul galvanic, undele ultrascurte, magnetoterapia, stimularea
electrică transcutană (TENS) sau, în faze avansate, chiar stimulare medulară.
În unele cazuri intervin chiar şi chirurgii
Cazurile depăşite farmacoterapeutic intră în raza tratamentului chirurgical. Acest tratament poate
fi unul conservator, care constă în înlocuirea anumitor segmente lezate ale vaselor sau este
mutilant, constând în amputaţii care se aplică la cazurile grave, complicate cu gangrenă.
Pentru a nu se ajunge la acest stadiu, bolnavul trebuie atent monitorizat, apelându-se la toate
metodele farmacologice şi nonfarmacologice, pentru a se evita această gravă complicaţie.

Generalitati
Arteriopatiile periferice sunt boli care afecteaza arterele membrelor inferioare sau superioare,
avand ca rezultat o scadere a circulatiei sangvine la acest nivel. Cele mai frecvent afectate sunt
arterele membrelor inferioare, in acest caz boala purtand denumirea de arteriopatie obliteranta a
membrelor inferioare.

CauzeSus
Cea mai frecventa cauza este formarea unei placi care este compusa din colesterol, in cea mai
mare parte in lumenul unei artere. Aceasta placa va obstrua progresiv artera, fapt care va duce la
o reducere a circulatiei sangelui la acest nivel si, implicit, la o scadere a oxigenarii tesuturilor
aflate dincolo de locul obstructiei. Trebuie stiut insa ca acest proces de ateroscleroza este cvasi-
general, regasindu-se la nivelul majoritatii arterelor (mai ales al celor de la inima si creier, nu
doar la nivelul membrelor inferioare), fapt care creste riscul de a avea un infarct miocardic sau
un accident vascular cerebral la bolnavii cu asemenea arteriopatii.

Desi dezvoltarea placilor ateromatoase este de lunga durata, un foarte mare interval de timp nu
exista simptome, intrucat organismul reuseste sa compenseze prin mecanismele proprii scaderea
debitului vascular.
Exista o serie de factori care contribuie la progresul bolii: hipercolesterolemia, hipertensiunea
arteriala si fumatul. La acesti factori se adauga factorii predispozanti, cum ar fi diabetul
zaharat si prezenta in familie a bolii aterosclerotice chiar si cu alta localizare (de exemplu boala
coronariana). Mult mai rar, boala apare independent de ateroscleroza, fiind determinata de
inflamatia vaselor de sange (vasculita) sau ulterioara unor leziuni directe ale acestora.
SimptomatologieSus
Cel mai comun simptom al bolii este durerea aparuta la nivelul membrului inferior. Ea poarta
numele de claudicatie intermitenta, aparand la inceput in urma mersului pe jos sau a statului
prelungit in picioare. Durerea apare din cauza faptului ca, in circumstantele descrise, muschii nu
au suficient sange pentru a sustine efortul care li se cere si protesteaza prin aparitia crampelor
musculare. De pilda, durerea poate aparea dupa 200-300 m de mers pe jos si poate disparea in
momentul repausului. Cu cat durerea apare dupa o distanta mai redusa de mers, cu atat boala
este mai avansata, astfel incat, in fazele mai grave, durerea apare si la repaus. Exista insa
persoane care nu acuza durere la mers, dar acest lucru nu se datoreste, de regula, absentei
claudicatiei intermitente, ci faptului ca acea persoana nu merge pe jos o distanta suficient de
mare pentru ca durerea sa devina evidenta.

Alte simptome care apar in boala arteriala periferica a membrelor inferioare sunt:
- dificultati in mers si la statul in picioare;
- aspectul initial palid al membrului respectiv, care devine totodata mai rece decat membrul
inferior sanatos;
- diminuarea sau absenta pulsului dincolo de sediul obstructiei;
- scaderea pilozitatii pe membrul inferior afectat;
- vindecarea trenanta a oricarei leziuni care apare la acest nivel;
- disfunctii sexuale la barbati.

In formele foarte avansate, apare gangrena, care incepe la nivelul degetelor si apoi progreseaza
in sus, situatie in care pielea este de culoare negricioasa, cu multiple ulceratii si aspect de
infectie.

Desi semnele mentionate mai sus sunt extrem de sugestive pentru boala descrisa, pentru un
diagnostic de certitudine, care sa stabileasca daca exista sau nu indicatie chirurgicala, se mai
utilizeaza doua metode de diagnostic:
- examinarea Doppler cu ultrasunete a arterei incriminate, care va evalua fluxul sangvin in artera
respectiva;
- arteriografia membrului inferior, care consta in injectarea unei substante de contrast in artera
afectata si urmarirea radiologica a modului in care aceasta substanta se deplaseaza spre periferie.
La nivelul obstructiei, aceasta substanta de contrast isi va opri progresia, identificandu-se astfel
locul unde leziunea este cea mai evidenta.

TratamentSus
Cel mai important lucru pe care trebuie sa il faca un asemenea bolnav este abandonarea definitiva a
fumatului. Fumatul este factorul de risc major al acestei boli, fumatorii avand o incidenta a bolii de 15
ori mai mare decat nefumatorii.

La renuntarea la fumat trebuie adaugata modificarea unor obiceiuri alimentare, in vederea scaderii
nivelului de colesterol si efectuarea deexercitii fizice adecvate bolii. Deseori se adauga anumite
medicamente necesare scaderii coagulabilitatii sangelui pentru a-l face mai fluid in arterele deja
ingustate. Daca in ciuda tratamentului simptomele persista, este necesara efectuarea unei proceduri mai
invazive, numita angioplastie, prin care se incearca dilatarea arterei la nivelul locului unde ea este
obstruata. Daca nici aceasta metoda nu este eficienta, se recurge la interventia chirurgicala, care are ca
scop realizarea unei reconstructii vasculare menite sa ocoleasca obstructia (by-pass). In situatia in care,
in ciuda acestor interventii, vascularizatia nu se restabileste si apare gangrena, ultima optiune
terapeutica este amputatia membrului respectiv, facuta deasupra locului stenozei, intr-o zona cat mai
bine vascularizata.
Bolnavii diabetici trebuie sa fie mult mai atenti cu aceasta boala, intrucat au risc mai mare de
complicatii.

In situatia in care deja aveti aceasta boala, luati in seama urmatoarele recomandari:
- tratati prompt si corect orice leziune, chiar si una care pare banala, care poate aparea la nivelul pielii
- utilizati incaltaminte potrivita, de dimensiune potrivita (evitati marimile mai mari sau mai mici, care ar
putea produce leziuni ale pielii prin utilizarea lor)
- nu folositi bandaje elasticecare ar putea inrautati circulatia periferica
- pastrati o igiena cat mai buna a membrului inferior.
Daca simptomele se agraveaza, apelati la un specialist si nu uitati ca, din momentul
aparitiei gangrenei, riscul unor complicatii infectioase, chiar cu evolutie fatala, devine foarte mare
daca amputatia nu este realizata la timp.