Analiza stilurilor de viaţă din România s-a realizat în cadrul unui program

lansat de agenţia de publicitate Leo Burnett în opt ţări din Europa Centrală
şi de Est.Astfel, au fost identificate trei stiluri majore de viaţă, incluzând opt
segemente.Stilul de viaţă orientat spre trecut – Supravieţuitorii (19%) şi
Tradiţionaliştii pasivi (21%)
Indivizii care au acest stil de viaţă aparţin mai degrabă generaţiei vârstnice
care întâmpină dificultăţi de adaptare la schimbările survenite după
decembrie ‘89. Aceştia se caracterizează prin pasivitate,inerţie şi au
venituri mici

Stilul de viata in Romania

Supravieţuitorii sunt în marea lor majoritate bărbaţi, cu educaţie şi venituri
reduse, cu domiciliul atât în mediul rural cât şi în cel urban.
Pentru majoritatea Supravieţuitorilor, viaţa este plină de dezamăgiri şi
eşecuri.
Aceştia se simt excluşi din societate şi au sentimentul că au pierdut
controlul asupra propriei vieţi. Nici familia, nici credinţa nu reprezintă un
sprijin care să le facă viaţa mai uşoară.
Supravieţuitorii sunt convinşi că cei mai buni ani ai lor au trecut şi
consideră că viitorul nu le rezervă nimic bun.Când vorbesc despre viitor
sunt trişti, pesimişti şi dezgustaţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Se
gândesc la perioada comunistă ca la o oază de pace şi prosperitate.
Au nostalgia preţurilor fixe, a locurilor de muncă stabile, a unei vieţi
liniştite şi a sprijinului statului.
Sunt persoane interiorizate, nesociabile, convinse că nimeni nu e dispus să
le ajute. Ignoră valorile morale şi evită să muncească prea mult. Deşi
pozează în susţinători ai egalităţii între cetăţeni, visează în secret să
ajungă multimilionari şi să nu mai fie nevoiţi să muncească.
Supravieţuitorii sunt împotriva unei educaţii prea înalte, considerând-o
un capriciu care nu va aduce beneficii în cele din urmă.
Deoarece dispun de venituri mici, supravieţuitorii se găndesc de două ori
înaintea oricărei achiziţii. Preferă produsele de provenienţă locală celor de
import, întrucât sunt mai ieftine şi destul de bune.
Tradiţionaliştii pasivi (21%)
Tradiţionaliştii pasivi sunt în marea lor majoritate bărbaţi, cu educaţie şi
venituri, în marea lor majoritate, reduse, care locuiesc în mediul rural sau în
mediul urban ca primă generaţie.
Aceşti indivizi sunt puternic ancoraţi în valorile tradiţionale, au o viaţă
simplă, naturală, fără multe pretenţii. Educaţia şi rafinamentul sunt
respinse, în timp ce cultura nu e considerată relevantă pentru propria viaţă.

Familia este pe primul loc în viaţa lor. Principalul lor obiectiv în viaţă este
acela de a avea o familie unită, de a-şi creşte copiii şi de a-i vedea realizaţi.
Rolurile în familie sunt foarte clar definite: soţul este stâlpul familiei, cel
care trebuie să întreţină familia, în timp ce soţia este cea care are grijă de
copii şi de gospodărie. Copiii trebuie să fie supuşi, ascultători şi să
perpetueze bunul nume al familiei.
Pentru Tradiţionaliştii pasivi munca pe care o fac pentru a se întreţine
este o sursă de stres şi insatisfacţii. Aceştia sunt nesiguri în legătură cu
locul lor muncă, dar nu iau nici o măsură pentru a-şi îmbunătăţi situaţia.
Locul de muncă este văzut ca o sursă secundară de venit, un mod de a
obţine bani pentru produsele care nu pot fi obţinute în gospodărie.
Persoane modeste, tradiţionaliştii pasivi nu sunt interesaţi de înfăţişarea
lor, moda şi stilul fiind noţiuni nefamiliare pentru ei deoarece
îmbrăcămintea este percepută ca o necesitate.
Schimbarea este un factor de stres suplimentar, aceştia dorind să se
întoarcă la o viaţă simplă, cu principii clare şi cu un set de valori bine
definit.
Acesta este unul din motivele pentru care manifestă nostalgie pentru
perioada comunistă când totul era previzibil.
Tradiţionaliştii pasivi sunt mulţumiţi de viaţa lor actuală, chiar dacă au
multe neajunsuri, în timp ce viitorul este perceput ca o ameninţare şi o
sursă de insatisfacţii.
Concluziile acestei cercetări au arătat că tranziţia de la o economie
centralizată la o economie de piaţă a avut un impact major asupra stilurilor
de viaţă din România. Trecerea de la un sistem comunist de viaţă şi de
consum la unul specific democraţiilor occidentale a avut efecte diferite
asupra românilor. Astfel, au fost identificate trei stiluri majore de viaţă,
incluzând opt segemente.
Stilul de viaţă orientat spre trecut – Supravieţuitorii (19%) şi
Tradiţionaliştii pasivi (21%)
Indivizii care au acest stil de viaţă aparţin mai degrabă generaţiei vârstnice
care întâmpină dificultăţi de adaptare la schimbările survenite după
decembrie ‘89. Aceştia se caracterizează prin pasivitate,inerţie şi au
venituri mici. Mulţi dintre ei au nostalgia “vremurilor bune ale socialismului”
şi le este greu să supravieţuiască într-o lume în care vechile lor valori
legate de propaganda comunistă par lipsite de sens.
Stilul de viaţă orientat spre prezent – Atemporalii (12%), Familiştii
tradiţionalişti (7%) şi Familiştii sofisticaţi (10%)
Acest stil de viaţă este caracteristic indivizilor preocupaţi de prezent, care
încearcă să rezolve problemele imediate. Aceştia au făcut faţă schimbărilor
din ultimii ani, dar stilul lor de viaţă s-a depreciat constant. Manifestă un
optimism moderat, dar au un sentiment de nelinişte faţă de viitor. Familia şi
Dumnezeu sunt cele două elemente care îi ajută să-şi găsească echilibrul
interior.
Stilul de viaţă orientat spre viitor – Aspiranţii (10%), Imitatorii (9%) şi
Ambiţioşii (12%)
Acest stil de viaţă este specific indivizilor care privesc schimbarea ca pe
o oportunitate de evoluţie personală în plan social. Aceştia sunt destul de
tineri, încrezători şi adaptabili, fiind optimişti în legătură cu viitorul lor. Banii,
cariera şi succesul sunt principalii factori motivatori ai acţiunilor lor.