Lectura ca act hermeneutic şi iniţiatic –

labirintul lecturii: metode şi tehnici de abordare a textului fantastic în liceu

Lectura ca act hermeneutic şi iniţiatic ar trebui să devină o preocupare de bază pentru profesorul de
limba şi literatura română, conform principiilor care guvernează noul sistem de învăţământ românesc, ce stă
sub semnul modernizării de mai mult de un deceniu şi jumătate. Problema este cum facem ca această
modernizare, ce implică în primul rând o schimbare de atitudine, de mentalitate şi de metodă să devină
operaţională la baza sistemului, adică la clasă, în cadrul relaţiei directe dintre profesor şi elev. De la modelul
„magister dixit” la libertatea totală a „şcolii active”, de la o abordare de tip autocrat la una democratică,
incluzivă, activitatea de predare a fost privită în maniere extrem de diverse de curentele pedagogice ale
secolului al XX-lea. În general, prin predare se înţelege activitatea învăţătorului/profesorului de organizare şi
conducere a ofertelor de învăţare care au drept scop facilitarea şi stimularea învăţării eficiente la elevi.
Lectura textului literar ca demers didactic trebuie să ţină cont nu de ideea de „predare” a literaturii, căci
aceasta implică un rol activ doar al profesorului, ceea ce neagă un principiu fundamental al învăţământului
modern, acela al „învăţării centrate pe elev”, ci de ideea de „receptare”, ca fenomen activ ce implică în primul
rând elevul. Modelarea gustului estetic al elevilor – în ultimă instanţă condiţie teleologică a studiului
literaturii în şcoală – trebuie să ţină cont în primul rând de legătura directă, nemijlocită dintre elev şi text.
Prin urmare, profesorul de limba şi literatura română trebuie să se depărteze de ipostază anacronică şi
dăunătoare de transmiţător de informaţii şi să devină o sumă de roluri: manager al colectivului de elevi,
controlor, evaluator, organizator, sufleur, participant, resursă, tutore şi moderator. Disciplina trebuie să pună
acentul pe comunicarea reală şi efectivă cu elevii, pe care trebuie să-i conducă pe un drum al iniţierii.
Elevii reprezintă principalul element al realităţi didactice, iar orientările moderne din pedagogie insistă
asupra necesităţii adaptării demersului didactic la realitatea psiho-comportamentală extrem de diversă din clasă.
La acest nivel trebuie să se producă schimbări, pentru a putea genera calitatea educaţiei. Este evident că procesul
de învăţâmânt modern trebuie să tindă către „calitate a educaţiei” şi asta se face prin modificarea atitudinii faţă de elev
şi prin adecvarea metodelor pedagogice la realitatea societăţii moderne, asigurând şanse echivalente fiecăruia, după
specificul personalităţii sale. O asemenea adecvare se poate face prin cunoaşterea şi aplicarea de către profesori a
teoriei inteligenţelor multiple, formulate în 1983 de psihologul american Howard Gardner, teorie ce revoluţionează
practic modul în care ne putem raporta la elev în cadrul procesului de învăţare. „Este de cea mai mare importanţă să
recunoaştem şi să dezvoltăm toată diversitatea de inteligenţe umane şi toate combinaţiile de inteligenţe. Dacă
recunoaştem acest lucru, cred că vom avea cel puţin o mai bună şansă de a ne ocupa în mod adecvat de
problemele pe care le întâmpinăm în viaţă.”, declară Howard Gardner, autorul Teoriei Inteligenţelor Multiple,
în 1993, cînd reformulează şi întregeşte ideile enunţate cu un deceniu în urmă. Plecând de la studiile făcute de
acesta s-a ajuns la concluzia că T I M nu schimbă ceea ce avem de predat, ci ne ajută doar să schimbăm modul
în care lucrăm cu elevii, ne ajută să înţelegem faptul că elevii pot fi deştepţi în diferite feluri şi ne
instrumentează în a-i ajuta să evolueze în mod diferit1.
Teoria Inteligenţelor Multiple subliniază faptul că fiecare om are mai multe tipuri de inteligenţă (nouă
după părerea lui Gardner), iar abilităţile cognitive multiple pot să fie identificate, stimulate şi dezvoltate. Ele
reflectă modalităţi diferite de a interacţiona cu lumea. Astfel o inteligenţă este descrisă ca fiind calea prin care
un individ poate să îşi rezolve problemele de viaţă reală, are abilităţi de a crea un produs sau de a oferi un
serviciu care este de valoare în cel puţin o cultură, si are potenţialul de a găsi sau de a crea soluţii care să
faciliteze achiziţia de cunoaştere nouă.
Inteligenţele sunt legate de conţinuturi, iar fiecare individ se raportează diferit la acestea. Datorită
combinaţiei de inteligenţe, elevii reacţionează diferit la aceleaşi conţinuturi şi abordări, iar succesul ţine cont nu
de capacitatea de a reţine informaţii, ci de structura mentală. În felul acesta, şcoala îşi poate îndeplini obiectivul
de a genera în fiecare dintre elevi experienţe de învăţare personalizate, care să evite uniformizarea, în favoarea
activării potenţialului individual, şi mai ales pot fi evitate unele din prejudecăţile fundamentale din sistem, care
generează eşecul unor elevi: „[...] societatea noastră suferă de trei deformări pe care le-am poreclit
superoccidentalizarea, supertestarea şi superexcelenţa.”2
Selectarea unor conţinuturi, proiectarea şi abordarea anumitor strategii didactice pot asigura
valorificarea superioară a predispoziţiilor native, precum şi armonizarea dominantelor personalităţii3.
Cunoaşterea si aplicarea teoriei inteligenţelor multiple este importantă şi din perspectiva reformei educaţionale,
întrucât presupune reconsiderarea stilului didactic şi actualizarea acestuia. În consecinţă, vom propune un
proiect de activitate didactică centrat pe această teorie. Proiectul va avea ca temă nuvela fantastică „Secretul
doctorului Honigberger” şi va încerca să demonstreze că o astfel de teorie este extrem de eficientă pentru un
demers didactic de calitate, la toate materiile, dar mai ales la ora de limba şi literatura română. Aplicarea teoriei
inteligenţelor multiple în studiul literaturii române s-a născut din dorinţa de a experimenta o perspectivă nouă de
abordare a învăţării, prin care elevii să se poată exprima prin acea dominantă intelectuală pe care o posedă,
speculând şi valorificând ceea ce au mai bun în ei. Gardner numeşte inteligenţe setul de abilităţi, talente,
deprinderi mentale, care alcătuiesc capacitatea cognitivă a omului. Astfel, acceptând intelectul multiplu,
obiectivul imediat avut în vedere este selectarea inteligenţelor, conform unor teste, unor criterii stabilite, în baza
cărora elevii sunt repartizaţi în grupe.
În şcoala centrată pe individ, atât metodele de evaluare, cât şi curriculumul favorizează diferitele
profiluri de inteligenţe ale elevilor. Astfel, ne-am gândit la aplicarea acestei metode la o lecţie de evaluare
1
”Instruire diferenţiată. Aplicaţii ale teoriei inteligenţelor multiple”, în „Ghid pentru formatori şi cadre
didactice”, MEC, Seria Calitate în formare, Bucureşti, 2001

2
Gardner, Howard, „Inteligenţe multiple – Noi orizonturi”, Sigma, Bucureşti, 2006, p. 33

3
sumativă, a unităţii de învăţare Nuvela fantastică, la clasa a X-a, care să se realizeze printr-o activitate
antrenantă, în care elevii au posibilitatea de a-şi etala cunoştinţele, aspiraţiile, talentele, aptitudinile. Evaluarea
prin proiecte realizate în grup oferă avantajul de a contextualiza învăţarea şi implică şi conştientizarea paşilor în
rezolvarea problemei şi crearea produsului. Lecţia de evaluare a fost precedată de o oră care a avut ca scop
demonstrarea apartenenţei la specia Nuvelă fantastică, a textului „Secretul dotorului Honigberger”, de Mircea
Eliade, lecţie de recapitulare.
Experimentul are o dublă intenţie şi o dublă justificare în problema ce vizează abordarea textului literar
din viziune transdisciplinară:
1. Elevul devine subiect al propriei formări şi participă activ la actul didactic. Cunoştinţele dobândite pot
fi raportate autonom, reflexiv, critic şi creativ.
2. Receptarea textului literar din perspectiva inteligenţelor multiple presupune interpretarea acestuia şi
producerea de mesaje specifice (text, imagine, ritm muzical, kinestezie), ceea ce duce demersul analizei până la
capăt, interiorizând mesajul şi provocând elevul la o experienţă intelectuală activă.
Experimentul este structurat pe câteva secvenţe care să ne permită să organizăm activitatea de evaluare
din perspectiva lucrului în echipă. Competenţele urmărite au fost diversificate în funcţie de tipul de inteligenţă
vizat. Prezentăm doar secvenţa de lucru centrată pe sarcinile efective ale elevilor.
Dirijarea procesului de receptare a textului literar (35’): După lectura individuală a textului şi analiza secvenţei
dialogului dintre personajul-narator şi doamna Zerlendi din nuvela fantastică „Secretul doctorului Honigberger”
făcută în ora de recapitulare, fiecare grupă a primit o sarcină de lucru. Sarcinile de lucru pe grupe au fost
indicate cu câteva zile înainte şi se regăsesc în tabelul următor.
Sarcina de lucru
Dimensiuni ale inteligenţei

Prezentaţi sub forma unui monolog al personajului-

Inteligenţa verbal-lingvistică
Inteligenţa logico-matematică
Inteligenţa muzical-ritmică
Inteligenţa vizual-spaţială
Inteligenţa corporal-
kinestezică
Inteligenţa naturalistă
Inteligenţa interpersonală
narator (eroul) experienţa trăită.
Reprezentaţi printr-un grafic relaţia dintre personaje sau
reduceţi textul la o formulă matematică.
Exemplificaţi printr-un ritm, o melodie, trăirile interioare
ale naratorului, precum şi conţinutul unor secvenţe narative.
Folosind desenul sau un poster, reprezentaţi portretele
personajelor.
Folosind coduri nonverbale, mimaţi sub forma unui joc
de rol trăirile interioare ale personajelor.
Încadraţi personajele într-un tip temperamental pornind
de la informaţiile referitoare la particularităţile psihice şi
comportamentale din text.
Definiţi relaţia dintre personaje în momentul întâlnirii
folosind informaţii din sfera sociologiei.
 Explicaţi trăirile interioare şi gândurile personajului-
Inteligenţa intrapersonală
narator.
După încheierea timpului de lucru în care , prin negociere, se formulează un punct de vedere al echipei
pornind de la activitatea individuală, raportorii se pregătesc să prezinte rezolvarea sarcinilor.
Fişele primite de elevi la sfârşitul activităţii vizează consemnarea aprecierilor acestora faţă de ora
desfăşurată. Aceştia ar trebui să remarce caracterul relaxant, dar în acelaşi timp eficient din punct de vedere
cognitiv al abordării, stimulativ prin problematizare, asociativ, prin valorificarea unor informaţii din domenii
diferite.Se aşteaptă ca atitudinea elevilor să fie pozitivă, nemanifestând reticenţe la sarcinile primite, aceasta şi
datorită faptului că activitatea are un caracter de noutate. Elevii trebuie să participe activ la îndeplinirea
sarcinilor şi să dovedească afinitate deosebită pentru munca în grup, pentru cooperare. Elevii trebuie să observe
totodată, caracterul cronofag al acestor activităţi şi dificultatea de a lucra sub presiunea timpului.
Concluzii: Punctele tari ale unui astfel de experiment sunt multiple, deoarece acesta răspunde cerinţelor
Curriculumului Naţional privind dezvoltarea învăţării active şi creative. Dezvoltă atitudini activ-participative
ale elevului, oferă acestuia posibilitatea de a munci motivat, munca în grup stârnind dorinţa unei atitudini
comunicative. De asemenea, dezvoltă creativitatea, imaginaţia elevilor, permite abordări originale ale textului
literar în raport cu un suport critic minimal, ceea ce duce la dezvoltarea competenţei argumentative.
Punctele slabe de aşteptat şi combătut de profesor sunt caracterul cronofag al unei astfel de activităţi,
care nu se poate reduce la 50 de minute, costurile destul de mari ale materialelor folosite, sensibilitatea
procesului de identificare a tipului de inteligenţă dominant pentru fiecare elev.
În urma analizei modului în care sarcinile de lucru pot fi realizate, considerăm că Teoria Inteligenţelor
Multiple este o perspectivă didactică cu reale şanse de aplicare în predarea limbii şi literaturii române, în special
la clasele din filiera teoretică, pentru a contracara excesul de teorie şi a genera aplicabilitatea noţiunilor.
Exerciţiul hermeneutic aplicabil operelor fantastice ale lui Eliade presupune plăcerea descoperirii, a
aventurii spirituale. Mecanismul aplicabil este cel al unui joc de puzzle, a cărui de-construcţie este absolut
necesară pentru a savura plăcerea re-construcţiei. În urma acestui efort – creator în esenţă – cititorul/elevul
parcurge un traseu interesant, către descoperirea fenomenelor lumii moderne, a condiţiei individului modern,
către recuperarea sensurilor originare ale arhetipului, pierdut prin uitare şi prin desacralizare a gesturilor umane.

Laura-Maria Agapin
Colegiul Naţional “Dimitrie Cantemir”, Oneşti