ANALIZĂ MATEMATICĂ I

Prof. Univ. Dr. Ion ChiŃescu

I. CORPUL NUMERELOR REALE

I.1. MulŃimi ordonate

DefiniŃie: Fie X şi Y mulŃimi nevide. MulŃimea

{( x, y ) | x ∈ X , y ∈ Y }
se numeşte produs cartezian al mulŃimii X cu mulŃimea Y şi se notează X × Y .
DefiniŃie. Se numeşte relaŃie de ordine pe o mulŃime nevidă X orice
submulŃime D ⊂ X × X având proprietăŃile:
i) ( x, x ) ∈ D pentru orice x ∈ X ,
ii) dacă ( x, y ) ∈ D şi ( y, x ) ∈ D , atunci x = y ,
iii) dacă ( x, y ) ∈ D şi ( y, z ) ∈ D , atunci ( x, z ) ∈ D .
Se scrie x ≤ y dacă ( x, y ) ∈ D iar proprietăŃile precedente se numesc
reflexivitatea, antisimetria respectiv tranzitivitatea relaŃiei de ordine. Dacă pe X
s-a definit o relaŃie de ordine se spune că X este o mulŃime ordonată.
DefiniŃie. Fie X o mulŃime ordonată şi A ⊂ X , A ≠ ∅ . MulŃimea A se
numeşte majorată dacă există x astfel încât a ≤ x pentru orice a ∈ A . Elementul
x se numeşte majorant pentru mulŃimea A .
DefiniŃie. Fie X o mulŃime ordonată şi A ⊂ X , A ≠ ∅ . MulŃimea A se
numeşte minorată dacă există x astfel încât x ≤ a pentru orice a ∈ A .
Elementul x se numeşte minorant pentru mulŃimea A .
DefiniŃie. Fie X o mulŃime ordonată şi A ⊂ X , A ≠ ∅ .Spunem că
mulŃimea A este mulŃime mărginită dacă A este minorată şi majorată.
Dacă x ∈ A şi este majorant (minorant) pentru mulŃimea A se scrie
x = max A ( x = min A ) şi se spune că este cel mai mare (mic) element al
mulŃimii A .
DefiniŃie. Dacă A este majorată, cel mai mic majorant al mulŃimii A ,
dacă există, se numeşte margine superioară a mulŃimii A şi se notează sup A .
Dacă A este minorată, cel mai mare minorant al mulŃimii A , dacă există, se
numeşte marginea inferioară a mulŃimii A şi se notează inf A .
ObservaŃie. Nu pentru orice mulŃime majorată (minorată) există margine
superioară (inferioară).
DefiniŃie. MulŃimea ordonată X se numeşte complet ordonată dacă
pentru orice submulŃime nevidă şi majorată există margine superioară. Se spune
că ordinea este completă.

86
 Într-o mulŃime complet ordonată orice submulŃime nevidă şi minorată
admite margine inferioară.
DefiniŃie. MulŃimea ordonată X se numeşte total ordonată dacă pentru
orice pereche ( x, y ) ∈ X × X avem x ≤ y sau y ≤ x . Se spune că ordinea este
totală.

I.2. Corpuri complet ordonate

DefiniŃie. Se numeşte corp ordonat orice corp comutativ K înzestrat cu o

relaŃie de ordine totală astfel încât:
i) Pentru orice x, y , z ∈ K , x ≤ y avem x + z ≤ y + z ,
ii) Dacă x, y ∈ K , x ≤ y şi α ∈ K , α > 0 , atunci α x ≤ α y .
Vom nota x < y dacă x ≤ y şi x ≠ y .
DefiniŃie. Se numeşte corp complet ordonat orice corp ordonat în care
ordinea este completă.
DefiniŃie. Se numeşte corp al numerelor reale orice corp complet ordonat.
Fie R un corp al numerelor reale.
DefiniŃie. MulŃimea A ⊂ R se numeşte inductivă dacă pentru orice x ∈ A
avem x + 1 ∈ A .
{
Notăm A = A ⊂ R A inductivă, 0 ∈ A . }
DefiniŃie. MulŃimea N = ∩ A se numeşte mulŃimea numerelor naturale
A∈A

din R
Teorema (Principiul inducŃiei complete). Fie R un corp al numerelor
reale şi N ⊂ R mulŃimea numerelor naturale. Dacă A ⊂ N este o mulŃime
inductivă care conŃine pe 0, atunci A = N .
Corolar 1. Suma şi produsul a două numere naturale este un număr
natural.
Corolar 2.
i) Dacă n ∈ N , n ≠ 0 , atunci n − 1 ∈ N
ii) Dacă n ∈ N atunci { x ∈ N | n < x < n + 1} = ∅
iii) n + 1 = min { x ∈ N | n < x}
iv) dacă A ⊂ N , A ≠ ∅ , atunci există min A .
v) Dacă m, n ∈ N , n < m , atunci există r ∈ N astfel încât m = n + r .
Principiul inducŃiei complete ne permite ca în cele ce urmează să notăm cu
ℕ mulŃimea numerelor naturale din R .
{ }
DefiniŃie. MuŃimea Z = ℕ ∪ − n n ∈ ℕ se numeşte mulŃimea numerelor
întregi din R .
PropoziŃie. ( Z , +, ⋅) este inel comutativ cu unitate.
87
 {
DefiniŃie. MulŃimea Q = mn −1 m, n ∈ Z , n ≠ 0 } se numeşte mulŃimea
numerelor raŃionale din R .
PropoziŃie. ( Q, +, ⋅) este corp ordonat.
DefiniŃie. Numerele reale care nu sunt raŃionale se numesc iraŃionale.
În cele ce urmează vom nota cu ℤ mulŃimea numerelor întregi şi cu ℚ
mulŃimea numerelor raŃionale.
Corpul ℚ nu este complet ordonat.
Teorema de existenŃă şi unicitate a numerelor reale.
1. ExistenŃă. Există un corp ordonat R . În plus R are proprietatea că
există un morfism (injective) de corpuri ϕ : ℚ → R .
2. Unicitatea. Orice două corpuri complet ordonate R1 şi R2 sunt izomorfe,
în sensul că există un izomorfism de corpuri h : R1 → R2 şi în plus h
păstrează monotonia, adică, dacă x, y ∈ R1 cu x ≤ y (în R1 ), atunci
h ( x ) ≤ h ( y ) (în R2 ). (prin abuz de notaŃie am considerat că relaŃia de
ordine este desemnată prin ≤ atât în R1 , cât şi în R2 ).
Datorită unicităŃii din teorema de mai sus, în cele ce urmează vom nota
prin ℝ mulŃimea numerelor reale.
`De asemenea, facem identificarea ϕ ( ℚ ) ≡ ℚ şi vom scrie ℚ ⊂ ℝ ( ℚ se
scufundă în ℝ ). Incluziunea este strictă deoarece ℚ nu este complet ordonat.
PropoziŃie (Principiul lui Arhimede). Pentru orice x ∈ ℝ şi orice
y ∈ R , y > 0 există n ∈ ℕ astfel încât x < ny
Corolar.
1
i) Dacă a ∈ ℝ , a > 0 , atunci există n ∈ ℕ astfel încât <a
n
1
ii) dacă a ∈ ℝ , a ≥ 0 şi a ≤ pentru orice n ∈ ℕ \ {0} , atunci a = 0 .
n
iii) dacă a, b ∈ ℝ , a < b , atunci există r ∈ ℚ astfel încât a < r < b .
iv) dacă a ∈ ℝ atunci a = sup {t ∈ ℚ | t < a} şi a = inf {t ∈ ℚ | a < t} .
v) dacă a ∈ ℝ atunci există şi este unic n ∈ ℤ astfel încât n ≤ a < n + 1 . Se
notează n = [ a ] şi se numeşte partea întreagă a lui a .

88
 I.3. ProprietăŃi topologice în corpul numerelor reale,

DefiniŃie. MulŃimea I ⊂ ℝ se numeşte interval dacă pentru orice x, y ∈ I

şi orice z ∈ ℝ cu x ≤ z ≤ y avem z ∈ I
ObservaŃie. O mulŃime I ⊂ ℝ este interval dacă şi numai dacă este de
forma (a, b ) , [a, b ] , [a, b ) , (a, b ] , [a, ∞ ) , (a, ∞ ) , (− ∞, a ], (− ∞, a ) , ℝ .
Teoremă (Principiul lui Cantor). IntersecŃia oricărui şir descrescător de
intervale nevide, închise şi mărginite este nevidă
DefiniŃie. MulŃimea V se numeşte vecinătate a numărului a dacă există
un interval deschis astfel încât a ∈ I ⊂ V .
DefiniŃie. Numărul a se numeşte punct de acumulare pentru mulŃimea
(
A ⊂ ℝ dacă pentru orice vecinătate V a lui a avem: V \ {a} ∩ A ≠ ∅ . )
PropoziŃie. Numărul a este punct de acumulare pentru mulŃimea A dacă
şi numai dacă pentru orice vecinătate V a lui a mulŃimea V ∩ A este infinită.
Teoremă (Bolzano-Weierstrass). Pentru orice mulŃime infinită şi
mărginită există cel puŃin un punct de acumulare.
Pentru A ⊂ ℝ vom nota cu A′ mulŃimea punctelor de acumulare ale
lui A . Are loc relaŃia A′ ⊆ A
DefiniŃie. Fie A ⊂ ℝ şi x ∈ ℝ (nu neapărat în A ). x se numeşte punct
aderent lui A dacă oricare ar fi o vecinătate V a lui x , V ∩ A ≠ ∅ .
DefiniŃie. Fie A ⊂ ℝ . MulŃimea { x ∈ ℝ x aderent lui A} se numeşte
închiderea sau aderenŃa lui A şi se notează cu A .
Are loc relaŃia A ⊆ A pentru orice A ⊂ ℝ
DefiniŃie. MulŃimea A ⊂ ℝ se numeşte închisă dacă şi numai dacă
A = A.
Teoremă (Borel-Lebesgue). O submulŃime din ℝ este închisă şi
mărginită dacă şi numai dacă din orice acoperire a sa cu intervale deschise se
poate extrage o subacoperire finită
DefiniŃie. Dacă C este închisă şi mărginită spunem că C este compactă.

II. ELEMENTE DE TOPOLOGIE ÎN ℝ

2.1. MulŃimi deschise

DefiniŃie. O mulŃime G ⊂ ℝ se numeşte deschisă dacă pentru orice

x ∈ G există I un interval deschis astfel încât x ∈ I ⊂ G .
MulŃimea vidă se consideră deschisă.
Notăm cu G familia mulŃimilor deschise din ℝ .

89
 PropoziŃia 1. Familia G are proprietăŃile:
i) ∅, ℝ ∈ G ,
ii) G1 , G2 ∈G ⇒ G1 ∩ G2 ∈G ,
iii) Dacă ( Gi )i∈I ⊂ G , atunci ∪ G ∈G .
i
i∈I
ObservaŃie. O mulŃime este deschisă dacă şi numai dacă este o reuniune de
intervale deschise. În particular, orice interval deschis este o mulŃime deschisă.
Se poate arăta că o mulŃime deschisă se poate scrie în mod unic ca o
reuniune numărabilă de intervale deschise, disjuncte două câte două.
Se observă atunci că mulŃimea V este vecinătate pentru punctul x dacă
există o mulŃime deschisă G astfel încât x ∈ G ⊂ V .
DefiniŃie. Punctul x se numeşte interior mulŃimii A ⊂ ℝ dacă există un
interval deschis I astfel încât x ∈ I ⊂ A .

Se notează A sau int A mulŃimea punctelor interioare lui A şi se numeşte
interiorul lui A .

Este evident că A ⊂ A .
PropoziŃie 2. Interiorul unei mulŃimi este o mulŃime deschisă şi este cea
mai mare mulŃime deschisă inclusă în acea mulŃime. MulŃimea A este deschisă

dacă şi numai dacă A = A .
Dacă A este finită, atunci int A = ∅ . Dacă A = [ a, b ] , atunci
int A = ( a, b ) .

2.2. MulŃimi închise

DefiniŃie. MulŃimea F ⊂ ℝ se numeşte închisă dacă complementara ei

este o mulŃime deschisă
PropoziŃie 3. MulŃimile închise au următoarele proprietăŃi:
i) ℝ şi ∅ sunt mulŃimi închise;
ii) Dacă F1 şi F2 sunt mulŃimi închise, atunci F1 ∪ F2 este închisă;
iii) Dacă ( Fi )i∈I este o familie de mulŃimi închise, atunci ∩F i este închisă.
i∈I
 

PropoziŃie 4. Dacă A ⊂ ℝ , atunci C A = CA şi CA = C  A.

DefiniŃie. Numărul x se numeşte punct frontieră pentru mulŃinea A ⊂ ℝ
dacă este aderent atât mulŃimii A cât şi complementarei ei.
MulŃimea punctelor frontieră se notează ∂A (sau fr A ) şi se numeşte
frontiera lui A ,
∂A = A ∩ CA

90
 DefiniŃie. Punctul x ∈ A ⊂ ℝ se numeşte izolat pentru mulŃimea A dacă
există V o vecinătate a lui x astfel încât A ∩ V = {x}.
DefiniŃie. O submulŃime a lui ℝ se numeşte compactă dacă este mărginită
şi închisă.
MulŃimea triadică a lui Cantor este un exemplu de mulŃime compactă din
ℝ care nu conŃine nici un interval nedegenerat.
Comstruim această mulŃime plecând de la A = [ 0,1] . A se împarte în trei
 1 1 2 2 
subintervale de lungime egale, 0,  ,  ,  şi  ,1 . Dintre acestea
 3  3 3  3 
 1 2 
excludem intervalul din mijloc şi notăm A11 = 0,  şi A12 =  ,1 .
 3 3 
Repetăm procedeul pentru cele două intervale rămase. După al doilea pas
 1 2 1 2 7 8 
obŃinem intervalele A21 =  0,  , A22 =  ,  , A23 =  ,  şi A24 =  ,1 .
 9  9 3 3 9 9 
1
După n iteraŃii avem 2n intervale închise, de lungime : An1 , An 2 , ...,
3n
2n
An 2n . Notăm Cn = ∪ Ani .
i =1
∞
MulŃimea triadică a lui Cantor este mulŃimea C = ∩C n .
n =1

MulŃimile Cn sunt închise, deoarece sunt reuniuni finite de mulŃimi

închise. MulŃimea triadică a lui Cantor este închisă deoarece se onŃine dintr-o
intersecŃie arbitrară de mulŃimi închise.
Este evident că C este mărginită, deci C este compactă. Ea nu conŃine
1
nici un interval nedegenerat deoarece intervalele din Cn are lungimea .
3n
DefiniŃie. MulŃimile A, B ⊂ ℝ se numesc separate dacă
A∩ B = A∩ B = ∅ .

2.3. MulŃimi conexe

DefiniŃie. O mulŃime A ⊂ ℝ se numeşte conexă dacă nu este reuniunea a

două mulŃimi nevide şi separate. În caz contrar se spune că mulŃimea A este
neconexă.
Se poate demonstra:

91
 Teoremă 1. Dacă ( Ai )i∈I este o familie de mulŃimi conexe, două câte
două neseparate, atunci ∪A i este conexă.
i∈I

Teoremă 2. Dacă A este conexă şi nevidă şi A ⊂ B ⊂ A , atunci B este

conexă.
Teoremă 3. O submulŃime din ℝ este conexă dacă şi numai dacă este un
interval.

III. ŞIRURI DE NUMERE REALE

3.1. Şiruri convergente. DefiniŃie, proprietăŃi

DefiniŃie. Se numeşte şir de numere reale orice funcŃie
f : ℕ → ℝ . Elementul xn = f ( n ) se numeşte termenul general (de rang n ), iar
şirul se notează ( xn )n∈ℕ .
Dacă pentru k ∈ ℕ , k ≥ 1 , valorile funcŃiei f se notează f ( j ) = xk + j ,
1
j ∈ ℕ , atunci pentru şirul f se foloseşte notaŃia ( xn )n≥k . De exemplu,   .
 n n≥1
DefiniŃie. Spunem că şirul ( xn )n∈ℕ este convergent dacă există
x ∈ ℝ şi pentru orice ε > 0 există n0 ∈ ℕ astfel încât pentru orice n ∈ ℕ ,
n ≥ n0 avem xn − x < ε Numărul x se numeşte limita şirului şi se notează
lim xn = x .
n →∞
PropoziŃia 1. Limita unui şir convergent este unică.
PropoziŃia 2. Şirul ( xn )n∈ℕ este convergent dacă şi numai dacă există
x ∈ ℝ şi pentru orice vecinătate V a lui x există n0 ∈ ℕ astfel încât pentru
orice n ≥ n0 , xn ∈ V . (Se spune pe scurt că în afara oricărei vecinătăŃi a lui x se
află cel mult un număr finit de termeni ai şirului).
DefiniŃie. Şirul ( xn )n∈ℕ se numeşte mărginit dacă există numerele reale
a , b astfel încât xn ∈ [ a, b ] pentru orice n ∈ ℕ .
ObservaŃie. Şirul ( xn )n∈ℕ este mărginit dacă şi numai dacă ∃M > 0
astfel încât xn ≤ M pentru orice n ∈ ℕ .

{
Şirul ( xn )n∈ℕ este mărginit dacă şi numai dacă mulŃimea xn n ∈ ℕ este }
mărginită.
PropoziŃia 3. Orice şir convergent este mărginit.

92
 ObservaŃie. Orice şir nemărginit nu este convergent.
ObservaŃie. Reciproca propoziŃiei 3 nu este adevărată. Există şiruri
mărginite care nu sunt convergente. De exemplu şirul de termen general
xn = ( −1) , n ∈ ℕ .
n

Vom considera următoarele rezultate topologice fără demonstraŃii.

PropoziŃie 4. MulŃimea A este închisă dacă şi numai dacă pentru orice şir
( an )n∈ℕ , an ∈ A , convergent, limita se află de asemenea în A .
PropoziŃie 5. Dacă A ⊂ ℝ , atunci a ∈ A dacă şi numai dacă există un
şir ( an )n∈ℕ , an ∈ A , astfel încât lim an = a .
n →∞
Teoremă 1. O mulŃime A ⊂ ℝ este compactă dacă şi numai dacă pentru
orice şir ( an )n∈ℕ cu elemente din A , există an ( ) k k∈ℕ
un subşir convergent către
un punct din A .
Teorema 2 (operaŃii algebrice cu şiruri convergente). Fie ( xn )n∈ℕ şi
( yn )n∈ℕ două şiruri convergente. Atunci
a) Şirul ( xn + yn )n∈ℕ este convergent şi lim ( xn + yn ) = lim xn + lim yn ,
n →∞ n →∞ n →∞

b) Şirul ( xn yn )n∈ℕ este convergent şi lim ( xn yn ) = lim xn lim yn ,

n →∞ n →∞ n →∞

c) Dacă yn ≠ 0 pentru orice n ∈ ℕ şi dacă lim yn ≠ 0 , atunci şirul

n →∞

 xn  xn n→∞ lim xn
  este convergent şi lim = .
y n →∞ y lim y
  n∈ℕ
n n
n →∞
n

ObservaŃie. Dacă ( xn )n∈ℕ , ( yn )n∈ℕ sunt şiruri convergente, x = lim xn ,

n →∞

y = lim yn , iar α , β ∈ ℝ , atunci lim (α xn + β yn ) = α x + β y .

n →∞ n →∞

3.2. Trecerea la limită în inegalităŃi

PropoziŃia 6. Dacă lim xn = x şi ∃y ∈ ℝ şi n0 ∈ ℕ astfel încât xn ≤ y

n →∞

pentru orice n ≥ n0 , atunci x ≤ y .

Corolar. Dacă lim xn = x , lim yn = y şi există n0 ∈ ℕ astfel încât
n →∞ n →∞

xn ≤ yn pentru orice n ≥ n0 , atunci x ≤ y .

93
 PropoziŃia 7. Dacă ( xn )n∈ℕ şi ( yn )n∈ℕ sunt două şiruri convergente
având aceeaşi limită şi pentru şirul ( zn )n∈ℕ există n0 ∈ ℕ astfel încât
xn ≤ zn ≤ yn ∀n ≥ n0 , atunci şirul ( zn )n∈ℕ este convergent şi lim zn = lim xn .
n →∞ n →∞

Corolar. Fie şirurile ( xn )n∈ℕ şi ( yn )n∈ℕ astfel încât lim yn = 0 şi există

n →∞

n0 ∈ ℕ astfel încât xn − x ≤ yn , ∀n ≥ n0 . Atunci ( xn )n∈ℕ este convergent şi

lim xn = x .
n →∞

3.3. Criterii de convergenŃă

DefiniŃie. Şirul ( xn )n∈ℕ se numeşte crescător (descrescător) dacă

xn ≤ xn +1 ( xn +1 ≤ xn ), ∀n ∈ ℕ .
Şirul ( xn )n∈ℕ se numeşte monoton dacă este crescător sau descrescător.
Teorema 3. Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
DefiniŃie. Se spune că şirul ( xn )n∈ℕ are limita ∞ ( −∞ ) dacă pentru
orice M > 0 , există n0 ∈ ℕ astfel încât, pentru orice n ≥ n0 avem xn > M
( xn < − M ). Se notează lim xn = ∞ ( −∞ ) .
n →∞

Se spune că şirul ( xn )n∈ℕ are limită dacă este convergent, are limita +∞
sau −∞ . Scriem pe scurt lim xn ∈ ℝ .
n →∞
Teorema care urmează este folosită de obicei pentru tratarea, înlăturarea
∞
unor nedeterminări de forma .
∞
Teoremă 4 (Stolz). Fie ( an )n∈ℕ , ( bn )n∈ℕ două şiruri de numere reale,
( bn )n∈ℕ strict crescător, nemărginit, bn > 0 , ∀n ∈ ℕ (sau ( bn )n∈ℕ strict
 an +1 − an 
descrescător, nemărginit, bn < 0 , ∀n ∈ ℕ ). Dacă şirul   are limită,
 bn +1 − bn n∈ℕ
 an  a a − an
atunci şirul   are limită şi lim n = lim n +1 .
 bn n∈ℕ n →∞ bn n →∞ bn +1 − bn
 x1 + ... + xn 
Corolar 1. Dacă ( xn )n∈ℕ are limită, atunci şirul   are
 n n∈ℕ*
x1 + ... + xn
limită şi lim = lim xn .
n →∞ n n →∞

94
 Corolar 2 (Criteriul radicaluli). Dacă ( xn )n∈ℕ este un şir cu termeni
xn +1
strict pozitivi pentru care există lim . Atunci există şi lim n xn şi are loc
n →∞ x n →∞
n
relaŃia
xn +1
lim n xn = lim .
n →∞ n →∞ xn

Fie ( xn )n∈ℕ un şir de numere reale şi ( nk )k∈ℕ este un şir strict crescător de

numere naturale. Şirul xn ( ) k k∈ℕ

se numeşte subşir al şirului ( xn )n∈ℕ .
ObservaŃie. Orice subşir al unui şir convergent este convergent şi are
aceeaşi limită.
Lemă (Cesàro). Pentru orice şir mărginit există un subşir convergent.
DefiniŃie. Şirul ( xn )n∈ℕ se numeşte şir Cauchy (sau şir fundamental)
dacă pentru orice ε > 0 există n0 ∈ ℕ astfel încât, pentru orice n, m ≥ n0 avem
xn − xm < ε .
PropoziŃia 8. Orice şir Cauchy este mărginit.
Teorema 5 (criteriul lui Cauchy). Un şir de numere reale este convergent
dacă şi numai dacă este şir Cauchy.
Corolar. Fie ( xn )n∈ℕ un şir Cauchy pentru care presupunem că există un

subşir an ( )k k∈ℕ
şi există x ∈ ℝ astfel încât lim xn = x . Atunci lim xn = x
k →∞ k k →∞

Fie ( xn )n∈ℕ un şir mărginit. Notăm

inf sup xn = limxn , sup inf xn = limxn
n∈ℕ k ≥ n n∈ℕ k ≥ n
şi le numim limita superioară (inferioară) a şirului.
ObservaŃie. limxn = lim yn , unde yn = sup { xk k ≥ n} , iar
n →∞

limxn = lim zn , unde zn = inf { xk k ≥ n} .

n →∞

Este evident că limxn ≤ limxn .

DefiniŃie. Fie ( xn )n∈ℕ un şir de numere reale. Un număr α ∈ ℝ se numşte

punct limită al şirului ( xn )n∈ℕ dacă există un subşir xn ( )

k k∈ℕ
al lui ( xn )n∈ℕ astfel
încât lim xn = α .
k →∞ k

95
 Vom nota prin L ( xn ) mulŃimea punctelor limită ale şirului ( xn )n∈ℕ .
Avem: limxn = inf L ( xn ) şi limxn = sup L ( xn ) ..
Se poate arăta că:
Teorema 6. Şirul mărginit ( xn )n∈ℕ este convergent dacă şi numai dacă
limxn = limxn .
AplicaŃie. AplicaŃia care urmează tratează modul de determinare a
numărului real e care are ca utilizare importantă definirea logaritmului natural şi
aunei funcŃii exponenŃiale care este funcŃia inversă logaritmului natural. Aceste
funcŃii sunt foarte importante prin aplicaŃiile pe care le au în studiul funcŃiilor
speciale cum ar fi funcŃiile complexe.
Considerăm şirurile ( an )n ≥1 şi ( bn )n≥1 , definite prin relaŃiile
n
 1
an =  1 +  , n ≥ 1
 n
şi
1 1 1
bn = 1 + + + ... + , n ≥ 1 .
1! 2! n!
Vom arăta că şirurile ( an )n ≥1 şi ( bn )n≥1 sunt convergente şi au aceeaşi limită.

łinând cont de inegalitatea mediilor obŃinem

ori

1  1  1  1
  1 n  n +1 1 + 1 +  + 1 +  + ... + 1 + 
< 
n  n  n  = n +1+1 = 1+ 1
1i1 +  
  n   n+1 n +1 n +1
n n +1
 1  1 
şi astfel 1 +  < 1 +  de unde rezultă că an < an +1 , deci şirul ( an )n ≥1
 n   n +1 
este crescător.
Realizând o evaluare a lui an avem:

96
 n
 1
an = 1 +  =
 n
1 1 1 1
= Cn0 + Cn1 + Cn2 2 + Cn3 3 + ... + Cnn n =
n n n n
n ( n − 1) n ( n − 1)( n − 2 ) n ( n − 1) ...1
= 1+1+ 2
+ 3
+ ... + =
2!n 3!n n !n n
1  1  1  1  2  1  1  2   n − 1 
= 1 + 1 + 1 −  + 1 −  1 −  + ... + 1 − 1 −  ... 1 − <
2!  n  3!  n   n  n !  n  n   n 
1 1 1 1
< 1 + + + + ... + = bn
1! 2! 3! n!
şi deci an < bn pentru orice n ≥ 1 .
De asemenea, este evident că pentri orice n ≥ 1 avem , deci şirul ( bn )n≥1
este şi el un şir crescător.
Din evaluarea lui bn putem scrie:
1 1 1 1 1 1
bn = 1 + + + ... + < 1 + 1 + + 2 + ... + n −1 =
1! 2! n! 2 2 2
n −1
1  1  
   − 1 ,
2  2   = 3− 1
= 2+ n −1
<3
1 2
−1
2
pentru orice n ≥ 1 şi cum an < bn , rezultă că an < 3 .
Am obŃinut în acest mod că şirul ( an )n ≥1 este monoton crescător şi majorat
de valoarea 3. Folosind teorema 2 obŃinem că şirul ( an )n ≥1 este convergent.
Să notăm lim an = e .
n →∞

Din inegalitatea an < bn , rezultă imediat, prin trecere la limită că

e = lim an ≤ lim bn ..
n →∞ n →∞
Considerând m > n putem scrie că:

97
 m
 1
am = 1 +  =
 m
1 1 1 1  2   n −1 
= 1 + 1 + 1 −  + .. + 1 −  1 −  ... 1 − +
2!  m  n!  m   m   m  .
1  1  2   m −1 
+ ... + 1 −  1 −  ... 1 − >
m!  m   m   m 
1 1 1 1  2   n −1 
> 1+1+ 1 −  + .. + 1 −  1 −  ... 1 − 
2!  m  n!  m   m   m 
Prin trecere la limită când m → ∞ obŃinem
1 1
e = lim am ≥ 1 + 1 + + .. + = bn
m→∞ 2! n!
pentru orice n ≥ 1 , deci avem şi e ≥ lim bn , de unde rezultă lim bn = e
n →∞ n →∞

n ( n + 2)
k −1
 1 
Ştim că lim   = 0 şi < 1 , avem următoarea evaluare:
n+2 ( n + 2)
n →∞ 2

e − bn = lim bn + k − bn = lim ( bn + k − bn ) =
k →∞ k →∞

 1 1 1  1 1 
= lim 1 + + ... + + ... + − 1 + + ... +   =
k →∞
 1! n! ( n + k )!  1! n!  
 1 1 1 
= lim  + + ... + =
k →∞ ( n + 1) !
 ( n + 2 )! ( n + k ) ! 
1  1 1 
= lim 
 1+ + ... + ≤
k →∞ ( n + 1) !
 n+2 ( n + 2 )( n + 3) ... ( n + k ) 
k −1
 1 
1−  
n+2 n+2 1 n ( n + 2)
i 
1 1 1
≤ lim = i = i <
k →∞ ( n + 1) ! 1 ( n + 1)! n + 1 nin ! ( n + 2 ) nin !
2
1−
n+2
1
şi ca urmare pentru orice n ≥ 1 avem 0 < e − bn < .
ni n !
Să presupunem acum că e este număr raŃional, deci există p, q ∈ ℤ ,
p
q ≠ 0, astfel încât e= . Dacă face înlocuirea n=q în relaŃia
q
1 p 1 p  1
0 < e − bn < , obŃinem 0 < − bq < , de unde 0 < q ! − bq  < . În
ni n ! q q iq ! q  q
98
 p   1
acest mod am găsit un număr întreg q ! − bq  în intervalul  0,  .
q   q
ContradicŃie. Rezultă astfel că numărul e este un număr iraŃional.

IV. SERII DE NUMERE REALE

4.1. Serii convergente

DefiniŃie. Se numeşte serie de numere reale orice pereche
n
(( x )
n n∈ℕ )
, ( sn )n∈ℕ de şiruri de numere reale, unde sn = ∑ xk .
k =0

Pentru seria din definiŃie se foloseşte notaŃia ∑x

n≥0
n . La fel ca la şiruri,

notaŃia ∑x
n≥k
n are o interpretare naturală.

Se spune că xn este termenul general (sau termenul de rang n ) al seriei,

iar sn se numeşte suma parŃială de ordinul n .
DefiniŃie. Seria ∑x
n≥0
n se numeşte convergentă dacă şirul ( sn )n∈ℕ este
∞ ∞
convergent. Se notează lim sn =
n →∞
∑x
n=0
n şi se spune că ∑x
n =0
n este suma seriei

considerate.
Dacă şirul ( sn )n∈ℕ nu este convergent se spune că seria ∑x
n≥0
n este

divergentă.
∞ ∞
Putem nota seriile şi prin: ∑ xn ,
n≥k
∑ xn ,
n =1
∑x
n= k
n .

PropoziŃia 1. Dacă seria ∑x

n≥0
n este convergentă, atunci lim xn = 0 .
n →∞

1
Se poate demonstra că seria ∑n n ≥1
(numită seria armonică) este divergentă.

1
Este bine să se observe că lim = 0 , deci propoziŃia 1 exprimă doar o condiŃie
n →0 n
necesară de convergenŃă a unei serii.

99
 PropoziŃia 2 (criteriul lui Cauchy). Seria ∑x
n≥0
n este convergentă dacă

şi numai dacă pentru orice ε > 0 există n0 ∈ ℕ astfel încât pentru orice n ≥ n0 şi
n+ p
orice p ∈ ℕ avem ∑x
k =n
k <ε .

Fie ∑x
n≥0
n o serie convergentă. Folosind, spre exemplu, propoziŃia 2, se

poate observa că seria ∑x k ≥n

k este, de asemenea, convergentă.
∞
DefiniŃie. Pentru fiecare n ∈ ℕ se notează atunci rn = ∑
k = n +1
xk şi se

numeşte restul de ordin n al seriei ∑x

n≥0
n .

PropoziŃia 3. Dacă ∑x
n≥0
n este o serie convergentă, atunci şirul ( rn ) n∈ℕ al

resturilor acestei serii este convergent către zero.

PropoziŃia 4. Fie xn , ∑
n≥0
∑
yn două serii convergente şi λ ∈ ℝ . Atunci
n ≥0
∞ ∞
i) seria ∑ λ xn este convergentă şi
n ≥0
∑ λ xn = λ ∑ xn ,
n =0 n =0
∞ ∞ ∞
ii) seria ∑(x
n ≥0
n + yn ) este convergentă şi ∑(x
n =0
n + yn ) = ∑ xn + ∑ yn .
n =0 n =0

4.2. Serii absolut convergente

DefiniŃie. Seria ∑x
n≥0
n se numeşte absolut convergentă dacă seria ∑x
n ≥0
n

este convergentă.
PropoziŃia 5. Dacă seria ∑x
n≥0
n este absolut convergentă, atunci ea este

convergentă.
PropoziŃia 6 (criteriul lui Weierstrass). Dacă seria ∑y
n ≥0
n este

convergentă şi există n0 ∈ ℕ astfel încât xn ≤ yn , ∀n ≥ n0 , atunci seria ∑x

n≥0
n

este absolut convergentă.

100
 PropoziŃia 7 (criteriul Raabe – Duhamel). Fie ∑x
n≥0
n o serie cu termeni

nenuli.
 xn 
i) Dacă lim n  − 1 > 1 , atunci seria este absolut convergentă.
n →∞  xn +1 
 
 xn 
ii) Dacă lim n  − 1 < 1 , atunci seria este divergentă.
n →∞  xn+1 
 
ObservaŃie. Există atât serii divergente, cât şi serii absolut convergente
 xn 
astfel încât lim n  − 1 = 1 .
n →∞  x 
 n +1 

4.3. Serii cu termenii pozitivi

PropoziŃia 8 (criteriul lui d’Alembert). Fie ∑x

n≥0
n o serie cu termenii

nenuli.
xn +1
i) Dacă lim < 1 , atunci seria ∑ xn este absolut convergentă.
xn n≥0

xn +1
ii) Dacă lim
xn
> 1 atunci seria ∑x
n≥0
n este divergentă.

ObservaŃie. Există atât serii divergente, cât şi serii absolut convergente

xn +1 x
astfel încât lim ≤ 1 ≤ lim n +1 .
xn xn

ObservaŃii. Criteriul se foloseşte de obicei în cazul în care există

xn +1
lim , deci:
n →∞ xn
xn+1
i) Dacă lim
n →∞ xn
< 1 , atunci seria ∑x
n≥0
n este absolut convergentă;

xn+1
ii) Dacă lim
n →∞ xn
> 1 , atunci seria ∑x
n≥0
n este divergentă;

iii) Există atât serii divergente, cât şi serii absolut convergente astfel încât
xn+1
lim = 1.
n →∞ xn
101
 PropoziŃia 9 (criteriul radicalului). Fie ∑x
n≥0
n o serie de numere reale.

i) Dacă lim n xn < 1 , atunci seria este absolut convergentă.

ii) Dacă lim n xn > 1 , atunci seria este divergentă.

ObservaŃie. Există atât serii divergente, cât şi serii absolut convergente
astfel încât lim n xn = 1 .
ObservaŃie. Criteriul se foloseşte de obicei în cazul în care există
lim n xn , deci:
n →∞

i) Dacă lim n xn < 1 , atunci seria este divergentă.

n →∞

ii) Dacă lim n xn > 1 , atunci seria este divergentă.

n →∞
iii) Există atât serii divergente, cât şi serii absolut convergente astfel încât
lim n xn = 1 .
n →∞
ObservaŃie. Criteriul radicalului este mai puternic decât cel al raportului,
în sensul că, dacă criteriul raportului stabileşte convergenŃa, acelaşi lucru face şi
criteriul radicalului şi atunci când criteriul radicalului stabileşte divergenŃa, acelaşi
lucru se obŃine şi prin criteriul raportului.
Este util să remarcăm că o serie cu termenii pozitivi este convergentă dacă
şi numai dacă şirul sumelor parŃiale este mărginit.
PropoziŃia 10 (criteriul de condensare). Fie ∑
xn o serie cu termenii
n≥0

pozitivi astfel încât şirul ( xn )n∈ℕ este descrescător. Seria ∑ x n este convergentă
n≥0

dacă şi numai dacă seria ∑ 2 x este convergentă.

n ≥0
n
2n

PropoziŃia 11. Fie ∑ x , ∑ y serii cu termenii strict pozitivi.

n n
n≥0 n ≥0

 xn 
i) Dacă şirul   este convergent, iar seria ∑y n este convergentă,
 yn  n∈ℕ n ≥0

atunci seria ∑x
n≥0
n este convergentă.

xn
ii) Dacă lim ∈ ( 0, ∞ ] şi dacă seria ∑y n este divergentă, atunci seria
n →∞ yn n ≥0

∑x
n≥0
n este divergentă.

102
 4.4. Serii cu termeni oarecare

Lemă (identitatea lui Abel). Fie ( xn )n∈ℕ , ( yn ) n∈ℕ două şiruri de numere
n
reale şi sn = ∑x
k =0
k . Are loc
n n −1

∑ xk yk = sn yn + ∑ sk ( yk − yk +1 )
k =0 k =0

PropoziŃia 12 (criteriul lui Dirichlet). Fie ∑x

n≥0
n o serie în care şirul

sumelor parŃiale este mărginit şi fie ( yn )n∈ℕ un şir descrescător şi convergent

către zero. Atunci seria ∑x y
n ≥0
n n este convergentă.

PropoziŃia 13 (criteriul lui Abel). Fie ∑x

n≥0
n o serie convergentă şi

( an )n∈ℕ un şir monoton şi mărginit. Atunci seria ∑a x

n ≥0
n n este o serie

convergentă.
PropoziŃia 14 (criteriul lui Leibniz). Fie ( xn )n∈ℕ un şir descrescător şi

∑ ( −1)
n
convergent către zero. Atunci seria xn este convergentă.
n≥0

4.5. Permutarea unei serii

DefiniŃie. Fie ∑x
n≥0
n o serie numerică şi f : ℕ → ℕ o bijecŃie. Spunem că

seria ∑x ( )
k ≥0
f k
este o permutare a seriei ∑x
n≥0
n .

Teorema 2 (Dirichlet). Fie ∑x

n≥0
n o serie numerică. AfirmaŃiile următoare

sunt echivalente.
i) Seria considerată este absolut convergentă.
ii) Orice permutare este absolut convergentă.
iii) Orice permutare este convergentă.
Suma seriei permutate coincide atunci cu suma seriei iniŃiale.

103
 V. FUNCłII REALE CONTINUE

5.1. Limite de funcŃii

Fie funcŃia f : E → ℝ şi x0 un punct de acumulare al mulŃimii E

( x0 finit sau infinit).
DefiniŃe. Se spune că un număr l (finit sau infinit) este limita funcŃiei f
în punctul x0 dacă pentru orice vecinătate U a lui l există o vecinătate V a lui
x0 astfel încât oricare ar fi x ≠ x0 din V ∩ E să avem f ( x ) ∈ U . Scriem
l = lim f ( x ) sau simplu, l = lim f ( x ) .
x → x0 x → x0
x ≠ x0

Teorema 1. FuncŃia f are limita l în punctul x0 dacă şi numai dacă

pentru orice şir ( xn )n∈ℕ , x n ∈ E , x n ≠ x0 , lim x n = x0 , şirul
n →∞
( f ( x ))n n∈ℕ
are
limită şi lim f ( x n ) = l .
n →∞

DefiniŃie. Un număr l s ( l d ) (finit sau infinit) se numeşte limită la stânga

(limită la dreapta) a funcŃiei f în punctul x0 dacă pentru orice vecinătate U a
lui l s ( l d ) există o vecinătate V a lui x0 astfel încât oricare ar fi x < x0
( x > x0 ) din V ∩ E să avem f ( x ) ∈ U . Scriem
l s = lim f ( x ) = lim f ( x ) = f ( x0 − 0 )
x → x0 x ⇑ x0
x < x0

(respectiv l d = lim f (s ) = lim f ( f ) = f ( x0 + 0 ) )

x → x0 x ⇓ x0
x > x0

PropoziŃia 1. Un număr l s ( l d ) este limita la stânga (limita la dreapta) a

funcŃiei f în punctul x0 dacă şi numai dacă pentru orice şir ( xn )n∈ℕ , x n ∈ E ,
x n < x0 , ( x n > x0 ) lim x n = x0 , şirul
n →∞
( f ( x )) n n∈ℕ
are limită şi lim f ( x n ) = l s
n →∞

( lim f ( x n ) = l d ).
n →∞

PropoziŃia 2. l s = lim f ( x ) ( l d = lim f (x ) ) dacă şi numai dacă pentru

x ⇑ x0 x ⇓ x0

orice şir crescător (descrescător) ( xn )n∈ℕ , xn ∈ E , lim x n = x0 , şirul

n →∞

( f ( x ))
n n∈ℕ
are limită şi lim f ( x n ) = l s ( lim f ( x n ) = l d ).
n →∞ n →∞
PropoziŃie 3. O funcŃie monotonă pe mulŃimea E are limite laterale în
orice punct de acumulare al mulŃimii E .

104
 PropoziŃia 4. FuncŃia f are limită în x0 dacă şi numai dacă are în x0
limite laterale egale şi avem
lim f ( x ) = f ( x0 − 0 ) = f ( x0 + 0 ) .
x → x0

EnunŃurile care urmează nu vor fi demonstrate deoarece ele sunt consecinŃe

imediate ale proprietăŃilor limitelor de şiruri şi ale teoremei 1.
PropoziŃia 5. Dacă limita funcŃiei f în punctul x0 există, atunci ea este
unică.
PropoziŃia 6. Dacă funcŃia f are limită în x0 , atunci funcŃia f are
limită în x0 şi

lim f ( x ) = lim f ( x ) .
x → x0 x → x0

PropoziŃia 7. Dacă l este finit, atunci

lim f ( x ) = l ⇔ lim [ f ( x ) − l ] = 0 .
x → x0 x → x0

Teorema 2 (criteriul lui Cauchy-Bolzano). FuncŃia f are limită finită în

punctul x0 dacă şi numai dacă pentru orice număr ε > 0 există o vecinătate V a
lui x0 astfel încât oricare ar fi punctele x ′ ≠ x0 şi x ′′ ≠ x 0 din V ∩ E să avem
f ( x ′) − f ( x ′′) < ε .
PropoziŃia 8. Fie f , g : E → ℝ .
Dacă lim g ( x ) = 0 şi dacă există un număr finit l şi o vecinătate V a lui
x → x0

x0 astfel încât f ( x ) − l ≤ g ( x ) pentru orice x ∈ V ∩ E , x ≠ x0 , atunci

lim f ( x ) = l .
x → x0

Dacă lim f ( x ) = +∞ ( lim f ( x ) = −∞ ) şi dacă există o vecinătate V a

x → x0 x → x0

lui x0 astfel încât f ( x ) ≥ g ( x ) ( f ( x ) ≤ g ( x ) )pentru orice x ∈ V ∩ E , x ≠ x0 ,

atunci lim f ( x ) = +∞ ( lim f ( x ) = −∞ ).
x → x0 x → x0

Teorema 3. Dacă funcŃiile f şi g au limite în punctul x0 (finite sau

infinite), atunci
1. dacă suma limitelor are sens, atunci funcŃia f + g are limită în x0 şi
lim ( f ( x ) + g ( x )) = lim f ( x ) + lim g ( x ) ,
x → x0 x → x0 x → x0

2. dacă produsul limitelor are sens, atunci funcŃia fg are limită în x0 şi

lim ( f ( x )g ( x )) = lim f ( x ) ⋅ lim g ( x ) ,
x → x0 x → x0 x → x0

105
3. funcŃia αf are limită în x0 , pentru orice α ∈ R şi
lim αf ( x ) = α lim f ( x ) ,
x → x0 x → x0

f
4. dacă raportul limitelor are sens, atunci funcŃia are limită în x0 şi
g
lim f ( x )
f ( x ) x → x0
lim = ,
x → x0 g ( x ) lim g ( x )
x → x0

5. dacă f ≥ 0 şi dacă puterea limitelor lui f şi g în x0 are sens, atunci f g

are limită în x0 şi
lim g ( z )

x → x0
(
lim f ( x )
g (x )

 0
x → x
)
=  lim f ( x ) 0

x→ x

Fie funcŃiile u : E → F , f : F → ℝ şi funcŃia compusă f  u : E → ℝ ,

( f  u )(x ) = f (u(x )) pentru x ∈ E . Fie x0 un punct de acumulare al lui E şi u 0
un punct de acumulare al lui F .
Teorema 4. Dacă lim u ( x ) = u 0 , u ( x ) ≠ u 0 pentru x ≠ x0 şi
x → x0

lim f (u ) = l , atunci funcŃia compusă f u are limită în x0 şi

u →u 0

lim ( f  u )( x ) = l .
x → x0

Corolar 1. Dacă lim u ( x ) = u 0 , u 0 ∈ F şi lim f (u ) = f (u 0 ) , atunci

x → x0 u →u 0

 
lim f (u ( x )) = f  lim u ( x ) .
x → x0  0
x → x 
Corolar 2. Dacă x0 ∈ E , lim u ( x ) = u ( x0 ) = u 0 şi lim f (u ) = f (u 0 ) ,
x → x0 u →u 0

atunci lim f (u ( x )) = f (u ( x0 )) .
x → x0

5.2. FuncŃii continue

DefiniŃie. Se spune că o funcŃie f : E → ℝ este continuă într-un punct

x0 ∈ E dacă pentru orice vecinătate U a lui f ( x 0 ) există o vecinătate V a lui
x0 astfel încât oricare ar fi x ∈ V ∩ E să avem f ( x ) ∈ U .
PropoziŃia 9. FuncŃia f : E → ℝ este continuă într-un punct x0 ∈ E
dacă şi numai dacă pentru orice număr ε > 0 există un număr δ = δ(ε ) > 0 astfel
încât oricare ar fi x ∈ E cu x − x0 < δ să avem f ( x ) − f ( x0 ) < ε .

106
 PropoziŃia 10. O funcŃie f : E → ℝ este continuă într-un punct de
acumulare x0 ∈ E dacă şi numai dacă funcŃia are limită în x0 şi
lim f (x ) = f (x 0 ) .
x → x0

DefiniŃie. Se spune că o funcŃie f : E → ℝ f : E → ℝ este continuă pe o

mulŃime A ⊂ E dacă este continuă în fiecare punct din A .
DefiniŃie. Spunem că o funcŃie f : E → ℝ este uniform continuă dacă
pentru orice ε > 0 există δ ε > 0 astfel încât pentru orice x, y ∈ E cu
x − y < δ ε rezultă f ( x ) − f ( y ) < ε .
PropoziŃia 11. Dacă f : E → ℝ este uniform continuă, atunci f este
continuă.
Proprietatea de continuitate are un caracter local deoarece priveşte
comportamentul unei funcŃii în jurul fiecărui punct în timp ce continuitatea
uniformă are un caracter global, referindu-se la comportamentul funcŃiei pe întreg
domeniul de definiŃie.
Teorema 5. O funcŃie continuă pe o mulŃime compactă este uniform
continuă.

5.3. ProprietăŃi ale funcŃiilor continue

Rezultatele din aceast paragraf sunt rezultatul considerării proprietăŃilor
generale ale limitelor de şiruri şi ale aplicării propoziŃiei 10 şi din această cauză nu
vom da demonstraŃiile acestor enunŃuri.
Teorema 6. Dacă funcŃiile f , g : E → ℝ sunt continue într-un p
unct x0 ∈ E , atunci
1. f + g este continuă în x0 ,
2. αf este continuă în x0 , oricare ar fi α ∈ ℝ ,
3. fg este continuă în x0 ,
f
4. dacă g ( x0 ) ≠ 0 , funcŃia este continuă în x0 ,
g
( )
5. dacă f ( x0 )
g x0 g
are sens, atunci funcŃia f este continuă în x0 .
PropoziŃia 12. Dacă funcŃia f : E → ℝ este continuă în x0 ∈ E (sau pe
E ), atunci funcŃia f este continuă în x0 (sau pe E ).
PropoziŃia 13. Dacă funcŃiile f , g : E → ℝ sunt continue în x0 (sau pe
E ), atunci funcŃiile sup( f , g ) şi inf ( f , g ) sunt continue în x0 (sau pe E ).

107
 Fie o mulŃime E , un punct de acumulare x0 ∈ E şi o funcŃie
f : E \ { x0 } → ℝ .
PropoziŃia 14. Dacă funcŃia f are limita finită y 0 în punctul x0 , atunci
funcŃia f : E → ℝ , definită prin
 f ( x ) pentru x ≠ x 0
f (x ) = 
 y0 pentru x = x0
este continuă în x0 . FuncŃia f se numeşte prelungirea prin continuitate a
funcŃiei f în punctul x0 .
Fie u : E → F şi ϕ : F → ℝ .
Teorema 7. Dacă u este continuă în x0 ∈ E şi ϕ este continuă în
u u = u ( x0 ) ∈ F , atunci funcŃia compusă f = ϕ  u : E → ℝ este continuă în x0 .
Corolar. Dacă u este continuă pe E şi ϕ este continuă pe F , atunci
f = ϕ  u este continuă pe E .

5.4. Proprietatea lui Darboux

DefiniŃie. O funcŃie f : I → ℝ , I interval, are proprietatea lui Darboux

pe I dacă oricare ar fi punctele a, b ∈ I , a < b şi oricare ar fi numărul λ
cuprins între f (a ) şi f (b ) există un punct cλ , a < cλ < b astfel încât
f (cλ ) = λ .
Teorema 8. Dacă f : I → ℝ este continuă pe I , atunci f are
proprietatea lui Darboux pe I .
PropoziŃie 15. Fie funcŃia f : I → ℝ şi a, b ∈ I , a < b. . Dacă f are
proprietatea lui Darboux şi dacă f (a ) f (b ) < 0 , atunci există c ∈ (a, b ) astfel
încât f (c ) = 0 .
PropoziŃia 16. O funcŃie f : I → ℝ are proprietatea lui Darboux dacă şi
numai dacă transformă orice interval J ⊂ I tot într-un interval f ( J ) .
Corolar. Dacă f : I → ℝ , I interval, are proprietatea lui Darboux,
atunci f (I ) este interval.
PropoziŃia 17. Dacă f : I → J are proprietatea lui Darboux şi este
bijectivă, atunci f este strict monotonă.
PropoziŃia 18. Dacă f : I → ℝ are proprietatea lui Darboux şi dacă
există una din limitele laterale în x0 ∈ I , atunci ea este egală cu f ( x0 ) .

108
 5.5. Continuitatea funcŃiilor inverse
Pentru acest paragraf vom da o serie de enunŃuri de caracterizare pentru
continuitate, fără a prezenta şi demonstraŃiile lor, care pot fi considerate ca exerciŃii
pentru cititor.
PropoziŃia 19. Dacă f : E → ℝ este monotonă şi f (E ) este interval,
atunci f este continuă pe E .
Teorema 9. Dacă f : I → J , I , J intervale, este o aplicaŃie strict
monotonă, atunci f şi f −1 sunt continue.
Teorema 10. O funcŃie continuă pe o mulŃime compactă este mărginită pe
această mulŃime.
Teorema 11. Dacă f este continuă pe o mulŃime compactă E , atunci
f (E ) este compactă.
Teorema 12. O funcŃie continuă pe o mulŃime compactă îşi atinge
marginile pe această mulŃime.

VI. ŞIRURI DE FUNCłII CONTINUE

6.1. MulŃimea de convergenŃă

Fie A o mulŃime oarecare şi f1 , f 2 ,..., f n ,... un şir de funcŃii reale definite

toate pe A . Vom nota prescurtat acest şir de funcŃii prin ( f n )n∈ℕ . Fie a∈ A.
Valorile funcŃiilor din şirul ( f n )n∈ℕ în punctul a formează un şir de numere

( f ( a ))
n n∈ℕ
. Aşadar, pentru fiecare punct x ∈ A , putem considera şirul de numere

( f ( x ))
n n∈ℕ
format cu valorile funcŃiilor din şirul ( f n )n∈ℕ în punctul x .
Un şir de funcŃii ( f n )n∈ℕ este deci echivalent cu o familie de şiruri de
numere ( f ( x ))
n n∈ℕ , x∈ A
.
DefiniŃie. Fie un şir de funcŃii ( f n )n∈ℕ definite pe A . Vom spune că un
punct a ∈ A este un punct de convergenŃă al şirului de funcŃii ( f n )n∈ℕ dacă şirul
de numere ( f ( a ))
n n∈ℕ
este convergent. MulŃimea punctelor de convergenŃă ale
şirului de funcŃii ( f n )n∈ℕ se numeşte mulŃimea de convergenŃă a şirului ( f n )n∈ℕ .
Fie B mulŃimea de convergenŃă a şirului ( f n )n∈ℕ . Pentru fiecare punct
x∈B să notăn cu f ( x) limita şirului de numere ( f n ( x ) ) ,
n∈ℕ

109
lim f n ( x ) = f ( x ) . Am stabilit astfel o corespondenŃă între punctele x ∈ B şi
n →∞

numerele reale, adică o funcŃie f : B → ℝ definită prin f ( x ) = lim f n ( x ) .

n →∞

DefiniŃie. Fie un şir de funcŃii ( f n )n∈ℕ definite pe A şi B mulŃimea de

convergenŃă a şirului ( f n )n∈ℕ . FuncŃia f :B →ℝ, definită prin
f ( x ) = lim f n ( x ) se numeşte funcŃia limită, pe mulŃimea B , a şirului de funcŃii
n →∞

( f n )n∈ℕ . Vom spune că şirul ( f n )n∈ℕ converge pe mulŃimea B către funcŃia f .

6.2. ConvergenŃa simplă şi convergenŃa uniformă

Fie ( f n )n∈ℕ un şir de funcŃii definite pe o mulŃime A . Vom spune că o

funcŃie f : A → ℝ este limita simplă (sau punctuală) a şirului ( f n )n∈ℕ , sau că
şirul ( f n )n∈ℕ converge simplu (sau punctual) pe A către f , dacă pentru fiecare
punct x ∈ A , şirul de numere ( f ( x ))
n n∈ℕ
este convergent către numărul f ( x ) .
Cu alte cuvinte:
DefiniŃie. Şirul ( f n )n∈ℕ este simplu convergent pe A către f dacă
oricare ar fi x ∈ A şi oricare ar fi ε > 0 există un număr N ( ε , x ) astfel încât
pentru orice n ≥ N ( ε , x ) să avem f n ( x ) − f ( x ) < ε . Vom scrie f n 
s
→f .
Dacă în definiŃia prcedentă numărul N depinde numai de ε , nu şi de x
vom spune că şirul ( f n )n∈ℕ este uniform convergent pe A către f . Astfel:
DefiniŃie. Şirul ( f n )n∈ℕ este uniform convergent pe A către f dacă
oricare ar fi ε > 0 există un număr N ( ε ) astfel încât oricare ar fi n ≥ N ( ε ) şi
oricare ar fi x ∈ A avem f n ( x ) − f ( x ) < ε . Vom scrie f n 
u
→f.
Evident, dacă şirul ( f n )n∈ℕ uste uniform convergent, el este simplu
convergent pe A către f . AfirmaŃia reciprocă nu este, în general, adevărată.
Deoarece convergenŃa simplă a şirului de funcŃii ( f n )n∈ℕ către funcŃia f
revine , pentru fiecare x ∈ A , la convergenŃa şirului de numere ( f ( x ))
n n∈ℕ
către
numărul f ( x ) , criteriile de convergenŃă de la şirurile de numere se aplică şi în
acest caz. Acesta este motivul pentru care rezultatele următoare vor fi date fără
demonstraŃii.

110
 Teorema 1 (criteriul lui Cauchy). Fie ( f n )n∈ℕ un şir de funcŃii definite
pe o mulŃime A . Şirul ( f n )n∈ℕ este uniform convergent către o funcŃie
f : A → ℝ dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0 există un număr N ( ε ) astfel
încât oricare ar fi n, m ≥ N ( ε ) şi oricare ar fi x ∈ A avem f n ( x ) − f m ( x ) < ε .
Teorema 2. Fie ( f n )n∈ℕ şi (ϕn )n∈ℕ două şiruri de funcŃii definite pe A şi
f : A → ℝ . Dacă f n ( x ) − f ( x ) ≤ ϕn ( x ) pentru orice n ∈ ℕ şi orice x ∈ A şi
dacă ϕ n 
u
→ 0 , atunci f n 
u
→f.
Corolar. Fie( f n )n∈ℕ un şir de funcŃii definit pe A şi f : A → ℝ . Dacă
există un şir de numere ( an )n∈ℕ astfel încât să avem f n ( x ) − f ( x ) ≤ an pentru
orice n ∈ ℕ şi orice x ∈ A şi dacă an → a , atunci f n  u
→f.
Se ridică în mod natural întrebarea dacă o anumită proprietate pe care o au
toate funcŃiile unui şir ( f n )n∈ℕ .
Teorema 3. Fie ( f n )n∈ℕ un şir uniform convergent pe mulŃimea A ⊂ ℝ
către funcŃia f . Dacă toate funcŃiile f n sunt continue într-un punct a ∈ A , atunci
funcŃia limită f este continuă în punctul a .
Corolar. Limita unui şir convergent de funcŃii continue pe A este o funcŃie
continuă pe A .
PropoziŃie 1. Dacă ( f n )n∈ℕ este un şir de funcŃii mărginite pe A
şi uniform convergent către o funcŃie f , atunci funcŃia limită f este mărginită
pe A .

6.3. Aproximarea uniformă a funcŃiilor continue

FuncŃiile continue pot fi aproximate uniform cu funcŃii aparŃinând unei
mulŃimi mai restrânse de funcŃii continue.
Reamintim că o mulŃime A de funcŃii continue definite pe o mulŃime A
este o algebră dacă suma şi produsul a două funcŃii din A aparŃin lui A şi
produsul unei funcŃii din A cu un număr aparŃine lui A .
Teorema 1 (Weierstrass-Stone). Fie intervalul compact I = [ a, b ] şi A
o algebră de funcŃii continue definite pe I . Dacă
1. funcŃia identic egală cu 1 pe I , f ( x ) ≡ 1 , aparŃine lui A ,
2. pentru orice puncte x′ ≠ x′′ există o funcŃie f ∈A astfel încât
f ( x′ ) ≠ f ( x′′ ) ,

111
atunci orice funcŃie continuă pe I este limita uniformă a unui şir de funcŃii din A .
ObservaŃie. Teorema 1 rămâne valabilă dacă se înlocuieşte I cu un spaŃiu
compact oarecare.
Teorema 2 (Weierstrass). Orice funcŃie continuă pe un interval compact
I = [ a, b ] este limita uniformă pe I a unui şir de polinoame.

VII. FUNCłII DERIVABILE

7.1. Derivata

DefiniŃie. Se spune că funcŃia f : I → ℝ este derivabilă într-un punct

f (x ) − f ( x0 )
x0 ∈ I dacă raportul are limită finită în punctul x0 . Limita se
x − x0
numeşte derivata funcŃiei f în punctul x0 şi se notează cu f ′( x0 ) ,
f (x ) − f (x0 )
f ′( x0 ) = lim .
x → x0 x − x0
Teorema 1. Dacă funcŃia f : I → ℝ este derivabilă în punctul x0 ∈ I ,
atunci f este continuă în x0 .
DefiniŃie. Se spune că funcŃia f : I → ℝ este derivabilă la stânga
f (x ) − f ( x0 )
(derivabilă la dreapta) în punctul x0 ∈ I , dacă raportul are limită
x − x0
la stânga (la dreapta) în x0 . Această limită se numeşte derivata la stânga
(derivata la dreapta) a funcŃiei f în x0 şi se notează
f (x ) − f (x0 ) f (x ) − f (x0 )
f s′( x0 ) = lim ( f d′ ( x0 ) = lim ).
x → x0
x< x
x − x0 x →
x> x
x 0 x − x0
0 0
PropoziŃie 1. O funcŃie f : I → ℝ are derivată într-un punct interior
x0 ∈ I dacă şi numai dacă are derivate laterale egale în x0 . În acest caz avem
f ′( x0 ) = f s′( x0 ) = f d′ ( x0 ) .
DefiniŃie. Se spune că funcŃia f : I → ℝ este derivabiă pe o submulŃime
A ⊂ I dacă are derivată în fiecare punct din A .
DefiniŃie. Dacă f : I → ℝ este o funcŃie derivabilă pe A ⊂ I , atunci
funcŃia g : A → ℝ , definită prin g ( y ) = f ′ ( y ) pentru orice y ∈ A se numeşte
derivata formală a funcŃie f şi se notează cu f ′ .
PropoziŃia 2. Dacă funcŃia f : I → ℝ este derivabilă pe I , atunci f
este continuă pe I .
112
 f ( x ) − f ( x0 )
ObservaŃie. ExistenŃa limitei lim este echivalentă cu
x → x0 x − x0
f ( x0 + h ) − f ( x0 )
existenŃa limitei lim şi avem
h →0 h
f ( x ) − f ( x0 ) f ( x0 + h ) − f ( x0 )
f ′ ( x0 ) = lim = lim .
x → x0 x − x0 h →0 h

7.2. OperaŃii cu funcŃii derivabile

Rezultatele care urmează sunt valabile atât punctual, cât şi global.
DemonstraŃiile vor fi date doar pentru varianta punctuală şi vor utiliza rezultatul dat
în ultima observaŃie.
PropoziŃia 3. Dacă funcŃiile f , g : I → ℝ sunt derivabile în x0 ∈ I (pe
I ), atunci funcŃia f + g este derivabilă în x0 (pe I ) şi
( f + g )′ (x0 ) = f ′(x0 ) + g ′(x0 ) ( ( f + g )′ = f ′ + g ′ ).
PropoziŃia 4. Dacă funcŃia f : I → ℝ este derivabilă în x0 ∈ I (pe I ),
atunci funcŃia cf este derivabilă în x0 (pe I ) şi

(cf )′ (x0 ) = cf ′(x0 ) ( (cf )′ = cf ′ ).

PropoziŃia 5. Dacă funcŃiile f , g : I → ℝ sunt derivabile în x0 ∈ I (pe
I ), atunci funcŃia fg este derivabilă în x0 (pe I ) şi
( fg )′ (x0 ) = f ′(x0 )g (x0 ) + f (x0 )g ′(x0 ) ( ( fg )′ = f ′g + fg ′ ).
PropoziŃia 6. Dacă funcŃiile f , g : I → ℝ sunt derivabile în x0 ∈ I (pe
f
I ), şi dacă g ( x0 ) ≠ 0 ( g ( x ) ≠ 0 , ∀x ∈ I ), atunci funcŃia este derivabilă în
g
x0 (pe I ) şi
′ ′
f  f ′( x0 )g ( x0 ) − f ( x0 )g ′( x0 )  f  f g′ − fg ′
  ( x0 ) = (   = ).
g [g (x0 )]2
g g2
Fie u : I → J şi ϕ : J → ℝ , I , J intervale.
Teorema 2. Dacă funcŃia u este derivabilă în x0 ∈ I (pe I ) şi funcŃia ϕ
este derivabilă în y 0 = u ( x0 ) ∈ J (pe J ), atunci funcŃia compusă f = ϕ  u este
derivabilă în x0 (pe I ) şi
f ′( x0 ) = ϕ′(u ( x0 )) ⋅ u ′( x0 ) ( f ′ = (ϕ′  u ) ⋅ u ′ ).

113
 Teorema 3. Dacă funcŃia bijectivă f : I → J este derivabilă în x0 ∈ I şi
dacă f ′( x0 ) ≠ 0 , atunci funcŃia sa inversă f −1
: J → I este derivabilă în
y 0 = f ( x0 ) ∈ J şi

( f )′ ( y ) = f ′(1x ) .
−1
0
0

7.3. ProprietăŃile funcŃiilor derivabile

Fie f : I → ℝ şi x0 ∈ I .
DefiniŃie. Se spune că x0 este un punct de maxim (minim) relativ (sau
local) al funcŃiei f dacă există o vecinătate V a lui x0 astfel încât să avem
f ( x ) ≤ f ( x0 ) ( f ( x ) ≥ f ( x0 ) ) pentru orice x ∈ V ∩ I .
Teorema 4 (Fermat). Dacă funcŃia f este derivabilă într-u punct de
extrem x0 din interiorul intervalului I , atunci f ′( x0 ) = 0 .

Teorema 5 (Rolle). Fie f : I → ℝ o funcŃie şi a < b două puncte din I .

Dacă:
1. funcŃia f este continuă pe intervalul închis [a, b ] ,
2. funcŃia f este derivabilă pe intervalul deschis (a, b ) ,
3. f (a ) = f (b ) ,
atunci există c ∈ (a, b ) astfel încât f ′(c ) = 0 .
Teorema 6 (Lagrange). Fie f : I → ℝ o funcŃie şi a < b două puncte
din I . Dacă
1. funcŃia f este continuă pe intervalul închis [a, b ] ,
2. funcŃia f este derivabilă pe intervalul deschis (a, b ) ,
atunci există c ∈ (a, b ) astfel încât să avem
f (b ) − f (a ) = (b − a ) f ′(c ) .
PropoziŃia 7. Dacă f are derivata nulă pe un interval I , atunci funcŃia
f este constantă pe I .
PropoziŃia 8. Dacă f şi g sunt două funcŃii derivabile pe un interval I
şi dacă derivatele lor sunt egale pe I , atunci diferenŃa celor două funcŃii este
constantă pe intervalul I .
PropoziŃia 9. Fie f o funcŃie derivabilă pe un interval I . Dacă f ′ este
strict pozitivă (negativă) pe I , atunci f este strict crescătoare (descrescătoare)
pe I .

114
 Teorema 7 (Cauchy). Fie f şi g două funcŃii definite pe un interval I
şi a < b două puncte din I . Dacă
1. f şi g sunt continue pe intervalul închis [a, b ] ,
2. f şi g sunt derivabile pe intervalul deschis (a, b ) ,
3. g ′( x ) ≠ 0 pentru orice x ∈ (a, b ) ,
atunci g (a ) ≠ g (b ) şi există un punct c ∈ (a, b ) astfel încât să avem
f (b ) − f (a ) f ′(c )
= .
g (b ) − g (a ) g ′(c )

7.4. Derivate de ordin superior. Formula lui Taylor

Fie f : I → ℝ şi x0 ∈ I . Presupunem că f este derivabilă pe o

vecinătate V a lui x0 .
DefiniŃie. Dacă derivata f ′ este derivabilă în x0 se spune că funcŃia f
este de două ori derivabilă în punctul x0 ; Derivata lui f ′ în x0 se notează
d 2 f (x0 )
f ′′( x0 ) (sau 2
, D 2 f ( x0 ) ) şi se numeşte derivata a două (sau derivata de
dx
ordinul doi) a funcŃiei f în punctul x0 ,
f ′( x ) − f ′( x0 )
f ′′( x0 ) = lim .
x → x0
x∈V
x − x 0

ObservaŃie. Dacă funcŃia f este derivabilă numai în punctul x0 (sau pe

o mulŃime care nu are pe x0 ca punct de acumulare), nu se mai poate defini
derivata a doua a funcŃiei f în punctul x0 .
DefiniŃie. Dacă funcŃia f este derivabilă de n − 1 ori pe o vecinătate V
a lui x0 şi dacă derivata f ( n −1) este derivabilă în x0 se spune că funcŃia f este
de n ori derivabilă în x0 ; derivata lui f ( n −1) în punctul x0 se numeşte derivata
de ordinul n a funcŃiei f în punctul x0 ,
f (n −1) ( x ) − f (n −1) ( x0 )
f (n )
(x0 ) = xlim .
→ x0
x∈V
x − x 0

Următoarele rezultate sunt generalizarea celor prezentate în paragraful 7.2

şi din aceast cauză le prezentăm fără demonstraŃii.

115
 PropoziŃia 10. Fie funcŃiile f , g : I → ℝ şi α ∈ ℝ . Dacă f şi g sunt
de n ori derivabile în x0 ∈ I , atunci f + g , αf şi fg sunt derivabile de n ori
f
în x0 ; dacă în plus g ( x0 ) ≠ 0 , atunci este derivabilă de n ori în x0 .
g
Corolar. Fie funcŃiile f , g : I → ℝ şi α ∈ ℝ . Dacă f şi g sunt de n
ori derivabile pe I , atunci f + g , αf şi fg sunt derivabile de n ori pe I şi
n
(n ) (n ) (n )
(f + g) = f (n )
+ g (n ) , (αf ) = αf (n ) , ( fg ) = ∑ C ni f (n −i ) g (i ) ;
i =1
f
este derivabilă de n ori pe mulŃimea sa de definiŃie.
g
Fie funcŃia f : I → ℝ , derivabilă de n ori într-un punct a ∈ I . Aceasta
înseamnă că primele n − 1 derivate există nu numai în a , dar pe o întreagă
vecinătate a lui a . Pentru simplificare vom presupune că primele n − 1 derivate
există pe întregul interval I .
Pentru fiecare x ∈ I să definim polinomul

Tn ( x ) = f (a ) +
x−a
f ′(a ) +
( x − a)
2
f ′′(a ) + ... +
( x − a ) (n )
n
f (a )
1! 2! n!
Polinomul Tn definit pe I se numeşte polinomul lui Taylor de gradul n
ataşat funcŃiei f în punctul a .
Dacă pentru fiecare x ∈ I notăm Rn ( x ) = f ( x ) − Tn ( x ) , atunci
x−a
Tn ( x ) = f (a ) + f ′(a ) +
(x − a ) f ′′(a ) + ... + (x − a ) f (n ) (a ) + R (x )
2 n

n
1! 2! n!
oricare ar fi x ∈ T . Această egalitate, valabilă pentru orice x ∈ I se numeşte
formula lui Taylor de ordinul n corespunzătoare funcŃiei f în punctul a . FuncŃia
Rn definită pe I se numeşte restul de ordinul n al formulei lui Taylor.

PropoziŃie 11. Dacă f este derivabilă de n ori în punctul a ∈ I , atunci

există o funcŃie α : I → ℝ astfel ca lim α( x ) = 0 = α(a ) şi pentru orice x ∈ I să
x→a
avem

Tn (x ) = f (a ) +
x−a
f ′(a ) +
(x − a ) f ′′(a ) + ... + (x − a ) f (n ) (a ) + (x − a ) α(x ) .
2 n n

1! 2! n! n!

7.5. DiferenŃiabilitatea funcŃiilor

116
 DefiniŃie. Fie f : I → ℝ , I interval şi x0 ∈ I . Spunem că f este
diferenŃiabilă în x0 dacă există A∈ ℝ şi α : I → ℝ o funcŃie continuă în x0 cu
α ( x0 ) = 0 astfel încât pentru orice x ∈ I să avem
f ( x ) − f ( x0 ) = A ( x − x0 ) + α ( x )( x − x0 ) .
DefiniŃie. Fie f : I → ℝ , I interval. Spunem că f este diferenŃiabilă pe
I dacă este diferenŃiabilă în orice punct din I .
PropoziŃia 12. Fie f : I → ℝ , I interval şi x0 ∈ I . f este diferenŃiabilă
în x0 dacă şi numai dacă f este derivabilă în x0 .
Ultima relaŃie din demonstraŃia de mai sus se poate rescrie prin
f ( x ) − f ( x0 ) =  f ′ ( x0 ) + α ( x )  ( x − x0 ) .
Astfel pentru valori ale lui x suficient de apropiate de x0 se poate realiza
aproximarea
f ( x ) − f ( x0 ) ≈ f ′ ( x0 )( x − x0 )
echivalentă cu
f ( x0 + h ) − f ( x0 ) ≈ f ′ ( x0 ) h
pentru h suficient de mic.
DefiniŃie. FuncŃia liniară h ֏ f ′ ( x0 ) h , oricare ar fi h ∈ ℝ se numeşte
diferenŃiala funcŃiei f în punctul x0 şi se notează prin df ( x0 ) ,
df ( x0 )( h ) = f ′ ( x0 ) h .
ObservaŃie. Folosind doar exprimarea prin funcŃii putem concluziona că
derivata f ′ ( x0 ) este egală cu raportul constant dintre dintre diferenŃiala funcŃiei
df ( x0 ) şi diferenŃiala funcŃiei identitate notate dx . Astfel se justifică una din
notaŃiile derivatei şi anume:
df ( x )
= f ′( x) .
dx
Această relaŃie se scrie şi sub forma
df ( x ) = f ′ ( x ) dx
care dă legătura între diferenŃială şi derivată.
DefiniŃie. Fie f : I → ℝ şi x0 ∈ I . Spunem că funcŃia f este
diferenŃiabilă de două ori în punctul x0 dacă este derivabilă într-o vecinătate V
a lui x0 şi dacă derivata f ′ este diferenŃiabilă în x0 .
DiferenŃiala de ordinul doi în x0 se notează prin d 2 f ( x0 ) şi se defineşte
prin
117
 d 2 f ( x0 ) = f ′′ ( x0 ) dx 2 .
În mod similar avem
DefiniŃie. Fie f : I → ℝ şi x0 ∈ I . Spunem că funcŃia f este
diferenŃiabilă de n ori în punctul x0 dacă este de n − 1 ori derivabilă într-o
vecinătate V a lui x0 şi dacă derivata f (
n −1)
este diferenŃiabilă în x0 .
DiferenŃiala de ordinul n în x0 se notează prin d n f ( x0 ) şi se defineşte
( n)
prin d n f ( x0 ) = f ( x0 ) dx n .
VIII. FUNCłII ANALITICE

8.1. Serii de puteri

DefiniŃie. Se numeşte serie de puteri orice pereche (( a x )

n
n
n∈ℕ
, ( sn )n∈ℕ )
n
unde ( an ) n∈ℕ este un şir de numere reale iar sn = ∑a x
k =0
k
k
, x∈ℝ.

Perechea precedentă se notează ∑a x

n ≥0
n
n
.

DefiniŃie. Se numeşte rază de convergenŃă a seriei de puteri ∑a x

n ≥0
n
n

numărul
 
ρ = sup r ≥ 0 ∑ an r n este convergentă  .
 n≥ 0 
1 1
Teorema 1 (Cauchy-Hadamard). Cu convenŃiile = ∞ , = 0 are loc
0 ∞
1
ρ= .
lim n an
DefiniŃie. Se spune că seria ∑a x
n ≥0
n
n
este uniform convergentă pe

mulŃimea A ⊂ ℝ dacă şirul ( sn )n∈ℕ al sumelor parŃiale este uniform convergent

pe A .
PropoziŃia 1. Dacă există ∑ε n≥0
n o serie convergentă şi A ⊂ ℝ astfel

încât an x n ≤ ε n pentru orice n ∈ ℕ , x ∈ A , atunci seria ∑a x

n ≥0
n
n
este uniform

convergentă pe mulŃimea A .

118
 Teorema 2 (Abel). Fie ∑a x
n ≥0
n
n
o serie de puteri cu raza de convergenŃă

ρ > 0 . Atunci pentru orice r ∈ ( 0, ρ ) seria este absolut şi uniform convergentă pe

∞
[ −r, r ] . FuncŃia f : ( − ρ , ρ ) → ℝ , f ( x ) = ∑ an x n este indefinit derivabilă şi
n =0
∞
f ( ) = ∑ n ( n − 1) ... ( n − k + 1) an x n −k , k ≥ 1 .
k

n =k

Teorema 3 (Abel). Fie λ ∈ ℝ astfel încât seria ∑a λ

n≥0
n
n
este

convergentă. Atunci seria ∑a x n

n
este uniform convergentă pe [ 0, λ ] .
n ≥0

8.2. FuncŃii transcendente elementare

Se notează
∞
xn
exp(x ) = ∑
, x∈ℝ.
n =0 n !
Conform teoremei lui Abel funcŃia exp este indefinit derivabilă şi
exp ′ = exp . Conform teoremei lui Martens avem exp( x + y ) = exp x ⋅ exp y .
Din exp(0 ) = 1 , exp(1) = e rezultă exp r = e r pentru orice număr
raŃional r .
Această proprietate impune notaŃia exp x = e x , adică
∞
xn
e =∑x
, x∈ℝ.
n =0 n !

Vom spune că e x este funcŃia exponenŃială în baza e .

Se arată că e x este o bijecŃie strict crescătoare între ℝ şi (0, ∞ ) , iar
inversa acestei funcŃii se notează ln x .
Dacă a > 0 şi x ∈ ℝ , prin definiŃie a x = e x ln a .
Se notează
∞
x 2n ∞
x 2 n +1
cos( x ) = ∑ (− 1) , sin ( x ) = ∑ (− 1)
n n
.
n =0 (2n )! n=0 (2n + 1)!
8.3. FuncŃii analitice

119
 Fiind dată o serie de puteri ∑a x
n ≥0
n
n
cu raza de convergenŃă ρ ≠ 0 , se
∞
consideră funcŃia f : ( − ρ , ρ ) → ℝ , f ( x ) = ∑a x
n =0
n
n
care se va numi suma

seriei.
Teoremă 4. Suma seriei ∑a x
n ≥0
n
n
este egală cu 0 pe un interval nevid

( −α , α ) ⊂ ( − ρ , ρ ) dacă şi numai dacă toŃi coeficienŃii an sunt egali cu 0.

Corolar 1. Dacă suma seriei ∑a x
n ≥0
n
n
nu este funcŃia nulă şi dacă se anulează

în 0, atunci 0 este punct izolat al mulŃimii zerourilor acestei funcŃii.

Corolar 2. Dacă seriile de puteri an x n , ∑
bn x n au razele de
n ≥0
∑
n ≥0

convergenŃă diferite de 0 şi există α > 0 astfel încât ∑ a x = ∑b x

n≥ 0
n
n

n ≥0
n
n
pentru

orice x ∈ ( −α , α ) , atunci an = bn pentru orice n ∈ ℕ .

Definîtie. Fie ∑a x
n≥ 0
n
n
o serie de puteri. Seria de puteri ∑ na x
n ≥1
n
n −1
se

numeşte derivata seriei de puteri ∑a x

n≥ 0
n
n
.

Teorema 5. Fie ∑a x
n≥ 0
n
n
o serie de puteri cu raza de convergenŃă ρ .

Atunci derivata seriei are aceeaşi rază de convergenŃă.

Fie D ⊂ ℝ o mulŃime deschisă.
DefiniŃie. FuncŃia f : D → ℝ se numeşte analitică în punctul x0 ∈ D
dacă există r>0 şi o serie de puteri ∑a x
n≥ 0
n
n
astfel încât
∞
f ( x ) = ∑ an ( x − x0 ) pentru orice x ∈ ( x0 − r , x0 + r ) .
n

n =0

PropoziŃie 2. Dacă funcŃia f este analitică în x0 atunci ea este indefinit

1 ( n)
derivabilă într-o vecinătate a punctului x0 şi an = f ( x0 ) , deci
n!
∞
1 (n)
f ( x) = ∑ f ( x0 )( x − x0 ) pentru orice x ∈ ( x0 − r , x0 + r ) .
n

n =0 n !

IX. INTEGRALA RIEMANN ÎN ℝ

9. 1. Integrala Darboux

120
 Fie a, b ∈ ℝ , a < b .
DefiniŃie. O mulŃime { x0 ,..., xn } astfel încât a = x0 < x1 < ... < xn = b se
numeşte diviziune a intervalului [ a, b ] .
Vom nota cu ∆ mulŃime a tuturor diviziunilor intervalului [ a, b ] .
Pentru ρ ∈ ∆ , δ = { x0 ,..., xn } numărul
δ = max { xi +1 − xi 0 ≤ i ≤ n − 1}
se va numi norma diviziunii δ .
Fie f : [ a, b ] → ℝ o funcŃie mărginită şi ρ ∈ ∆ , δ = { x0 ,..., xn } . Notăm

{ } {
M i = sup f ( x ) x ∈ [ xi , xi +1 ] , mi = inf f ( x ) x ∈ [ xi , xi +1 ] , }
n −1 n −1
S ρ ( f ) = ∑ M i ( xi +1 − xi ) , sρ ( f ) = ∑ mi ( xi +1 − xi ) .
i =0 i =0

Numerele S ρ ( f ) , sδ ( f ) se numesc suma Darboux superioară respectiv

inferioară asociată diviziunii δ şi funcŃiei f .
Evident
( b − a ) xinf
∈[ a ,b ]
f ( x ) ≤ sδ ( f ) ≤ Sδ ( f ) ≤ ( b − a ) sup f ( x ) .
x∈[ a ,b ]

Se notează

∫ f ( x ) dx = inf
ρ
S ρ ( f ) , ∫ f ( x ) dx = sup sρ ( f )
∈∆ ρ ∈∆

care se numesc integrala superioară respectiv inferioară a funcŃiei f pe

intervalul [ a, b ] .
DefiniŃie. FuncŃia mărginită f : [ a, b ] → ℝ se numeşte integrabilă
Riemann pe intervalul [ a, b ] dacă ∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx . Se notează atunci
b

∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx
a

şi se numeşte integrala Riemann a funcŃiei f pe intervalul [ a, b ] .

Se notează R [ a, b ] mulŃimea funcŃiilor integrabile Riemann pe
intervalul [ a, b ] .

9.2. Criterii de integrabilitate

121
 Dacă δ 1 , δ 2 ∈ ∆ şi δ 1 ⊂ δ 2 vom spune că diviziunea δ 2 este mai fină
decât diviziunea δ 1 şi vom nota δ 1 ≤ δ 2 .
PropoziŃia 1. Fie f : [ a, b ] → ℝ o funcŃie mărginită, δ 1 , δ 2 ∈ ∆ , δ 1 ≤ δ 2 .
Atunci
( f ) ≤ sδ 2 ( f ) ≤ Sδ2 ( f ) ≤ Sδ1 ( f ) .
sδ
1

Corolar 1. Dacă δ ', δ " ∈ ∆ , atunci sδ ' ( f ) ≤ Sδ " ( f ) .

Corolar 2. Dacă f : [ a, b ] → ℝ este mărginită, atunci

∫ f ( x ) dx ≥ ∫ f ( x ) dx .
Teorema 1 (Criteriul lui Darboux). FuncŃia mărginită f : [ a, b ] → ℝ
este integrabilă Riemann dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0 există δ ∈ ∆
astfel încât Sδ ( f ) − sδ ( f ) < ε .
Corolar 1. Orice funcŃie continuă este integrabilă Riemann.
Corolar 2. Orice funcŃie monotonă este integrabilă Riemann.
Fie ρ ∈ ∆ , ρ = { x0 ,..., xn } , ξi ∈ [ xi , xi +1 ] . Pentru f : [ a, b ] → ℝ notăm
n −1
σ (δ , f ) = ∑ f (ξ i )( xi +1 − xi )
i =0
şi o numim suma Riemann asociată funcŃiei f , diviziunii δ şi sistemului de
puncte intermediare ξ = {ξi } . Se poate folosi şi notaŃia σ (δ , ξ , f ) .
Teorema 2 (Criteriul cu sume Riemann). FuncŃia f : [ a, b ] → ℝ este
integrabilă Riemann pe intervalul [ a, b ] dacă şi numai dacă există un număr real
α şi pentru orice ε > 0 există η > 0 astfel încât pentru orice sumă Riemann
b
σ (δ , f ) în care δ < η avem σ (δ , f ) − α < ε . Atunci ∫ f ( x ) dx = α .
a

Corolar. FuncŃia f : [ a, b ] → ℝ este integrabilă Riemann dacă şi numai

dacă există numărul real α şi pentru orice şir de sume Riemann σ (δ n , f ( ) )n∈ℕ
b
în care lim δ n = 0 avem lim σ ( δ n , f ) = α . Atunci ∫ f ( x ) dx = α
n →∞ n →∞
a
Fie I un interval în ℝ . Vom nota

122
 0 dacă I = ∅

µ ( I ) = b − a dacă ( a,b ) ⊂ I ⊂ [ a, b] .
∞ dacă I este nemărginit

DefiniŃie. MulŃimea A ⊂ ℝ se numeşte neglijabilă Lebesgue dacă pentru
∞
orice ε > 0 există un şir ( I n )n∈ℕ de intervale astfel încât A ⊂ ∪ In ,
n=0
∞

∑µ (I ) < ε .
n =0
n

ObservaŃie. În definiŃia precedentă se poate presupune că toate intervalele

sunt închise (deschise).
Este evident că orice mulŃime cel mult numărabilă este neglijabilă şi că
orice submulŃime a unei mulŃimi neglijabile este neglijabilă. Există mulŃimi
neglijabile şi nenumărabile.
PropoziŃia 2. Orice reuniune numărabilă de mulŃimi neglijabile este o
mulŃime neglijabilă.
Teorema 3 (Criteriul lui Lebesgue). FuncŃia f : [ a, b ] → ℝ este
integrabilă Riemann dacă şi numai dacă este mărginită şi mulŃimea punctelor de
discontinuitate este neglijabilă.

9.3. ProprietăŃi ale funcŃiilor integrabile şi ale integralei

PropoziŃia 3. Dacă f ∈ R [ a, b ] , atunci f ∈ R [ a, b ] şi

b b

∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx
a a

PropoziŃia 4. Dacă f , g ∈ R [ a, b ] şi α , β ∈ ℝ , atunci fg ∈ R [ a, b ] ,

α f + β g ∈ R [ a, b ] şi
b b b

∫ (α f ( x ) + β g ( x ) ) dx = α ∫ f ( x ) dx + β ∫ g ( x ) dx .
a a a

PropoziŃia 5. Dacă f : [ a, b ] → [ c, d ] este integrabilă iar φ : [ c, d ] → ℝ

este continuă, atunci φ  f este integrabilă.
PropoziŃia 6. Dacă f ∈ R [ a, b ] şi [ c, d ] ⊂ [ a , b ] , atunci
f [c ,d ] ∈ R [ c, d ] .

123
 PropoziŃia 7. Dacă f : [ a, b ] → ℝ şi există c ∈ ( a, b ) astfel încât f [a ,c]

şi f [c ,b] sunt integrabile, atunci funcŃia f este integrabilă şi

b c b

∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx .
a a c
Se spune că egalitatea precedentă exprimă aditivitatea integralei ca funcŃie
de interval.
Vom spune că o proprietate punctuală este adevărată aproape peste tot
(a.p.t.) dacă este adevărată cu excepŃia unei mulŃimi neglijabile.
PropoziŃia 8. Fie f , g ∈ R [ a, b ] astfel încât f ( x ) ≤ g ( x ) a.p.t.. Atunci
b b

∫ f ( x ) dx ≤ ∫ g ( x ) dx .
a a

PropoziŃia 9. Fie f , g ∈ R [ a, b ] o funcŃie pozitivă pentru care există

x0 ∈ [ a, b ] un punct în care f este continuă şi f ( x0 ) > 0 . Atunci
b

∫ f ( x ) dx > 0 .
a

Teorema 4. Fie f , g ∈ R [ a, b ] astfel încât g ( x ) ≥ 0 pentru orice

x ∈ [ a, b ] (respectiv g ( x) ≤ 0 pentru orice x ∈ [ a, b] ). Atunci există
 
λ ∈  inf f ( x ) , sup f ( x )  astfel încât
x∈[ a ,b ]
 [
x∈ a ,b ] 
b b

∫ f ( x ) g ( x ) dx = λ ∫ g ( x ) dx .
a a

Corolar. Fie g ∈ R [ a, b ] o funcŃie pozitivă (negativă) şi f : [ a, b ] → ℝ o

funcŃie continuă. Atunci există ξ ∈ [ a, b ] astfel încât
b b

∫ f ( x ) g ( x ) dx = f ( ξ ) ∫ g ( x ) dx .
a a

PropoziŃia 10. Dacă f ∈ R [ a, b] , atunci funcŃia F : [ a, b ] → ℝ ,

x
F ( x ) = ∫ f ( t ) dt este continuă.
a

Teorema 5 (Formula lui Bonnet). Fie f , g ∈ R [ a, b ] , g monotonă.

Atunci există ξ ∈ [ a, b ] astfel încât

124
 b ξ b

∫ f ( x ) g ( x ) dx = g ( a ) ∫ f ( x ) dx + g ( b ) ∫ξ f ( x ) dx
a a

9.4. Primitive

DefiniŃie. Se spune că funcŃia f : [ a, b ] → ℝ admite primitive dacă există

F : [ a, b] → ℝ o funcŃie derivabilă astfel încât F ' ( x ) = f ( x ) pentru orice
x ∈ [ a, b ] .
PropoziŃie 11. Dacă f : [ a, b ] → ℝ admite primitive şi F1 , F2 sunt două
primitive atunci F1 − F2 este o constantă.
x
Teorema 6. Dacă f ∈ R [ a, b ] şi F : [ a, b ] → ℝ , F ( x ) = ∫ f ( t ) dt ,
a

atunci F este derivabilă în orice punct x0 în care f este continuă şi F ' ( x0 ) = f ( x0 ) .

Corolar. Orice funcŃie continuă admite primitive.
Teorema 7 (Formula Leibniz-Newton). Dacă f ∈ R [ a, b ] şi admite
b
primitive, atunci ∫ f ( x ) dx = F ( b ) − F ( a ) pentru orice primitivă F .
a

Corolar. Fie f , g : [ a, b ] → ℝ funcŃii derivabile astfel încât

f ', g ' ∈ R [ a, b ] . Atunci
b b

∫ f ( x ) g ' ( x ) dx = f ( b ) g ( b ) − f ( a ) g ( a ) − ∫ f ' ( x ) g ( x ) dx .
a a

9.5. Şiruri de funcŃii integrabile

Teorema 8. Fie ( f n )n∈ℕ un şir de funcŃii integrabile pe intervalul [ a, b ] ,

şir uniform convergent către funcŃia f. Atunci f ∈ R [ a, b ] şi
b b
lim ∫ f n ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx .
n →∞
a a

Teorema 9. Fie ( f n )n∈ℕ un şir monoton de funcŃii integrabile pe

intervalul [ a, b ] , şir punctual convergent către funcŃia f. Atunci
b b
lim ∫ f n ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx .
n →∞
a a

125
 9.6. Formule de schimbare de variabilă

Teorema 10 (Formula de schimbare de variabilă). Fie f : [ a, b ] → ℝ o

funcŃie continuă şi φ : [α , β ] → [ a, b ] o funcŃie derivabilă cu φ ' integrabilă şi
φ (α ) = a, φ ( β ) = b . Atunci
b β

∫ f ( x ) dx = ∫ f (φ ( t ) ) ⋅ φ ' ( t ) dt .
a α

Teorema 11 (Formula de schimbare de variabilă). Fie f ∈ R [ a, b ] şi

φ : [α , β ] → [ a, b ] o funcŃie strict monotonă, derivabilă, cu derivata continuă şi
φ ([α , β ]) = [ a, b] . Atunci
β φ(β )

∫ f (φ ( t ) ) ⋅φ ' ( t ) dt = φ ∫α f ( x ) dx .
α ( )

X. INTEGRALA RIEMANN IMPROPRIE

 
A ∈ {I I inteval necompact}∪  I \ {c} I interval, c ∈ I  ,

Fie şi
 
f : A → ℝ o funcŃie integrabilă Riemann pe orice interval compact inclus în A .
Prezentăm o anumită accepŃiune a integralei funcŃiei f pe mulŃimea A , cazurile
definindu-se prin intermediul celui în care A ∈ [ a, b ) b ∈ ℝ ∪{ } {( a, b] a ∈ ℝ} .
Fie a ∈ ℝ , b ∈ ℝ şi f : [ a, b ) → ℝ o funcŃie integrabiă Riemann pe
x
orice interval [a, c ] , c ∈ [a, b ) şi F ( x ) = ∫ f (t )dt , x ∈ [a, b ) .
a

DefiniŃie. Perechea ( f , F ) se numeşte integrala Riemann improprie a lui

f şi se notează
b

∫ f (x )dx
a

126
 b
Se spune că integrala improprie, ∫ f (x )dx , este convergentă dacă există
a
x b
lim ∫ f ( t ) dt ∈ ℝ . Această limită se notează tot cu
x →b
a
∫ f (x )dx .
a
Dacă limita
x <b

precedentă nu există în ℝ , se spune că integrala considerată este divergentă.

Datorită acestei definiŃii, rezultatele prezentate mai jos sunt similare celor
prezentate la limite şi astfel le prezentăm fără demonstraŃii
b −0
Dacă b ∈ ℝ , integrala improprie precedentă se notează uneori ∫ f (x )dx .
a

O definiŃie analogă se dă pentru integrala pe intervale de forma (a, b ] ,

a∈ℝ .
ObservaŃii.
b −0
1. Integrala ∫ f (x )dx
a
are aceeaşi natură (este convergentă sau divergentă) cu

b −0
integrala ∫ f (x )dx , unde c ∈ [a, b ) .
c

2. Dacă b ∈ ℝ iar funcŃia f : [ a, b ) → ℝ este integrabilă pe orice interval

compact inclus în [a, b ) şi este mărginită, atunci prelungirea ei în b cu o
valoare arbitrară este o funcŃie mărginită, continuă aproape peste tot, deci
b −0
integrabilă pe [a, b ] . Astfel, integrala improprie ∫ f (x )dx este convergentă şi
a

valoarea ei este integrala pe [a, b ] a unei prelungiri a funcŃiei f . Se poate

spune că integrala este proprie. Pentru b ∈ ℤ vom avea deci de studiat doar
cazul în care funcŃia de integrat este nemărginită.
b
DefiniŃie. Se spune că integrala improprie ∫ f (x )dx
a
este absolut

b
convergentă dacă ∫ f (x ) dx este convergentă.
a
b
Teorema 1. Dacă integrala improprie ∫ f (x )dx este absolut convergentă,
a
atunci ea este convergentă şi

127
 b b

∫ f (x )dx ≤ ∫ f (x ) dx .
a a

Teorema 2. Fie f , g : [ a, b ) → ℝ + , funcŃii integrabile pe orice interval

compact inclus în [a, b ) .
b
i) Dacă f ( x ) ≤ g ( x ) pentru orice x ∈ [a, b ) şi dacă integrala ∫ g (x )dx
a
b
este convergentă, atunci ∫ f (x )dx este convergentă şi
a
b b

∫ f (x )dx ≤ ∫ g (x )dx .
a a

ii) Dacă g ( x ) > 0 orice x ∈ [a, b ) şi există

f (x )
lim =l,
x →b g (x )
x <b

atunci
b b
a) dacă l ∈ (0, ∞ ] şi ∫ g (x )dx este divergentă, atunci ∫ f (x )dx este
a a
divergentă;
b b
b) dacă l ∈ [0, ∞ ) şi ∫ g (x )dx este convergentă, atunci ∫ f (x )dx este
a a
convergentă;
Teotema 3 (criteriul intergal pentru serii). Fie f : [1, ∞ ) → ℝ + o
∞
funcŃie descrescătoare. Atunci ∫ f (x )dx
1
este convergentă dacă şi numai dacă

seria ∑ f (n) este convergentă.

n ≥1

Teorema 4 (criteriaul lui Abel). Fie f , g : [ a, b ) → ℝ , f integrabilă pe

b
orice interval compact din [a, b ) , g monotonă şi mărginită. Dacă ∫ f (x )dx este
a
b
convergentă, atunci ∫ f (x )g (x )dx
a
este de asemenea convergentă.

128
 Teorema 5 (criteriul lui Dirichlet). Fie f , g : [ a, b ) → ℝ , f integrabilă
x
pe orice interval compact din [a, b ) astfel încât funcŃia F , F ( x ) = ∫ f (t )dt este
a
b
mărginită iar g este monotonă şi lim g (x ) = 0 . Atunci
x →b ∫ f (x )g (x )dx
a
este
x <b

convergentă.
Fie a, b ∈ ℝ , c ∈ (a, b ) şi f : [ a, b ] \ {c} → ℝ o funcŃie integrabilă
Riemann pe orice interval compact inclus în [a, b ] \ {c}.
c b
DefiniŃie. Dacă ∫ f ( x )dx şi ∫ f (x )dx sunt convergente , atunci integrala
a c
b
improprie ∫ f (x )dx se numeşte convergentă şi
a
b c b

∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x )dx .

a a c
În caz contrar integrala se numeşte divergentă.
DefiniŃie. Dacă integrala din definiŃia precedentă este divergentă şi există
 c −ε b

lim  ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx  ∈ ℝ
ε →0
 a c +ε 
se spune că integrala este convergentă în sensul valorii principale şi se notează
b
 c −ε b

v. p.∫ f ( x )dx = lim ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x )dx  .

ε →0
a  a c +ε 
DefiniŃie. Fie a, b ∈ ℝ şi f : ( a, b ) → ℝ integrabilă pe orice interval
b
compact inclus în (a, b ) . Integrala improprie ∫ f (x )dx
a
se numeşte convergentă

c b
dacă există c ∈ (a, b ) astfel încât integralele ∫ f (x )dx
a
şi ∫ f (x )dx
c
sunt

b c b
convergente şi ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x )dx .
a a c
În caz contrar, integrala se numeşte divergentă.

129
 ∞ r
DefiniŃie. Dacă ∫ f (x )dx
−∞
este divergentă şi există lim
r →∞ ∫ f ( x ) dx ∈ ℝ ,
−r
atunci integrala considerată se numeşte convergentă în sensul valorii principale şi
∞ r
v. p. ∫ f ( x )dx = lim ∫ f ( x )dx .
r →∞
−∞ −r

XI. INTEGRALA RIEMANN CU PARAMETRU

DefiniŃie. Fie f : [α , β ] × E → ℝ o funcŃie integrabilă pe [α , β ] pentru

orice y ∈ E şi fie a, b : E → [α , β ] , inclusiv funcŃii constante. Integrala de forma
b( y )

I ( y) = ∫ f ( x, y ) dx
a( y )

se numeşte integrala Riemann de paramatru y .

DefiniŃie. Fie f : [ a, b ] × E → ℝ , y0 un punct de acumulare al
mulŃimii E şi funcŃia g : [ a, b ] → ℝ definită prin g ( x ) = lim f ( x, y )
y → y0

pentru orice x ∈ [ a, b] . Spunem că funcŃia g este limita uniformă pe [ a, b]

a funcŃiei f dacă pentru orice ε > 0 , există δ ε > 0 astfel încât pentru y
pentru care y − y0 < δ ε avem f ( x, y ) − g ( x ) < ε pentru orice x ∈ [ a, b] .
Teorema 1. Dacă g este limita uniformă pe [ a, b] a funcŃiei f şi
f este continuă pe [ a, b] oricare ar fi y ∈ E , atunci are loc relaŃia
b b
lim ∫ f ( x, y ) dx = ∫  lim f ( x, y )  dx .
a  
y → y0 y → y0
a

Teorema 2. Fie f : [α , β ] × [ c, d ] → ℝ o funcŃie continuă şi cu

derivata în raport cu y continuă (derivată notată f y′ ). Fie funcŃiile
a, b : [ c, d ] → [α , β ] derivabile şi cu derivatele continue pe [ c, d ] . Atunci
funcŃia J : [ c, d ] → ℝ definită prin
b( y )

J ( y) = ∫ f ( x, y ) dx
a( y )

este derivabilă pe [ c, d ] şi

130
 b( y )

J ′( y) = ∫ f y′ ( x, y ) dx + b′ ( y ) f ( b ( y ) , y ) − a′ ( y ) f ( a ( y ) , y )
a( y )

131