Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
86
Într-o mulŃime complet ordonată orice submulŃime nevidă şi minorată
admite margine inferioară.
DefiniŃie. MulŃimea ordonată X se numeşte total ordonată dacă pentru
orice pereche ( x, y ) ∈ X × X avem x ≤ y sau y ≤ x . Se spune că ordinea este
totală.
din R
Teorema (Principiul inducŃiei complete). Fie R un corp al numerelor
reale şi N ⊂ R mulŃimea numerelor naturale. Dacă A ⊂ N este o mulŃime
inductivă care conŃine pe 0, atunci A = N .
Corolar 1. Suma şi produsul a două numere naturale este un număr
natural.
Corolar 2.
i) Dacă n ∈ N , n ≠ 0 , atunci n − 1 ∈ N
ii) Dacă n ∈ N atunci { x ∈ N | n < x < n + 1} = ∅
iii) n + 1 = min { x ∈ N | n < x}
iv) dacă A ⊂ N , A ≠ ∅ , atunci există min A .
v) Dacă m, n ∈ N , n < m , atunci există r ∈ N astfel încât m = n + r .
Principiul inducŃiei complete ne permite ca în cele ce urmează să notăm cu
ℕ mulŃimea numerelor naturale din R .
{ }
DefiniŃie. MuŃimea Z = ℕ ∪ − n n ∈ ℕ se numeşte mulŃimea numerelor
întregi din R .
PropoziŃie. ( Z , +, ⋅) este inel comutativ cu unitate.
87
{
DefiniŃie. MulŃimea Q = mn −1 m, n ∈ Z , n ≠ 0 } se numeşte mulŃimea
numerelor raŃionale din R .
PropoziŃie. ( Q, +, ⋅) este corp ordonat.
DefiniŃie. Numerele reale care nu sunt raŃionale se numesc iraŃionale.
În cele ce urmează vom nota cu ℤ mulŃimea numerelor întregi şi cu ℚ
mulŃimea numerelor raŃionale.
Corpul ℚ nu este complet ordonat.
Teorema de existenŃă şi unicitate a numerelor reale.
1. ExistenŃă. Există un corp ordonat R . În plus R are proprietatea că
există un morfism (injective) de corpuri ϕ : ℚ → R .
2. Unicitatea. Orice două corpuri complet ordonate R1 şi R2 sunt izomorfe,
în sensul că există un izomorfism de corpuri h : R1 → R2 şi în plus h
păstrează monotonia, adică, dacă x, y ∈ R1 cu x ≤ y (în R1 ), atunci
h ( x ) ≤ h ( y ) (în R2 ). (prin abuz de notaŃie am considerat că relaŃia de
ordine este desemnată prin ≤ atât în R1 , cât şi în R2 ).
Datorită unicităŃii din teorema de mai sus, în cele ce urmează vom nota
prin ℝ mulŃimea numerelor reale.
`De asemenea, facem identificarea ϕ ( ℚ ) ≡ ℚ şi vom scrie ℚ ⊂ ℝ ( ℚ se
scufundă în ℝ ). Incluziunea este strictă deoarece ℚ nu este complet ordonat.
PropoziŃie (Principiul lui Arhimede). Pentru orice x ∈ ℝ şi orice
y ∈ R , y > 0 există n ∈ ℕ astfel încât x < ny
Corolar.
1
i) Dacă a ∈ ℝ , a > 0 , atunci există n ∈ ℕ astfel încât <a
n
1
ii) dacă a ∈ ℝ , a ≥ 0 şi a ≤ pentru orice n ∈ ℕ \ {0} , atunci a = 0 .
n
iii) dacă a, b ∈ ℝ , a < b , atunci există r ∈ ℚ astfel încât a < r < b .
iv) dacă a ∈ ℝ atunci a = sup {t ∈ ℚ | t < a} şi a = inf {t ∈ ℚ | a < t} .
v) dacă a ∈ ℝ atunci există şi este unic n ∈ ℤ astfel încât n ≤ a < n + 1 . Se
notează n = [ a ] şi se numeşte partea întreagă a lui a .
88
I.3. ProprietăŃi topologice în corpul numerelor reale,
89
PropoziŃia 1. Familia G are proprietăŃile:
i) ∅, ℝ ∈ G ,
ii) G1 , G2 ∈G ⇒ G1 ∩ G2 ∈G ,
iii) Dacă ( Gi )i∈I ⊂ G , atunci ∪ G ∈G .
i
i∈I
ObservaŃie. O mulŃime este deschisă dacă şi numai dacă este o reuniune de
intervale deschise. În particular, orice interval deschis este o mulŃime deschisă.
Se poate arăta că o mulŃime deschisă se poate scrie în mod unic ca o
reuniune numărabilă de intervale deschise, disjuncte două câte două.
Se observă atunci că mulŃimea V este vecinătate pentru punctul x dacă
există o mulŃime deschisă G astfel încât x ∈ G ⊂ V .
DefiniŃie. Punctul x se numeşte interior mulŃimii A ⊂ ℝ dacă există un
interval deschis I astfel încât x ∈ I ⊂ A .
Se notează A sau int A mulŃimea punctelor interioare lui A şi se numeşte
interiorul lui A .
Este evident că A ⊂ A .
PropoziŃie 2. Interiorul unei mulŃimi este o mulŃime deschisă şi este cea
mai mare mulŃime deschisă inclusă în acea mulŃime. MulŃimea A este deschisă
dacă şi numai dacă A = A .
Dacă A este finită, atunci int A = ∅ . Dacă A = [ a, b ] , atunci
int A = ( a, b ) .
90
DefiniŃie. Punctul x ∈ A ⊂ ℝ se numeşte izolat pentru mulŃimea A dacă
există V o vecinătate a lui x astfel încât A ∩ V = {x}.
DefiniŃie. O submulŃime a lui ℝ se numeşte compactă dacă este mărginită
şi închisă.
MulŃimea triadică a lui Cantor este un exemplu de mulŃime compactă din
ℝ care nu conŃine nici un interval nedegenerat.
Comstruim această mulŃime plecând de la A = [ 0,1] . A se împarte în trei
1 1 2 2
subintervale de lungime egale, 0, , , şi ,1 . Dintre acestea
3 3 3 3
1 2
excludem intervalul din mijloc şi notăm A11 = 0, şi A12 = ,1 .
3 3
Repetăm procedeul pentru cele două intervale rămase. După al doilea pas
1 2 1 2 7 8
obŃinem intervalele A21 = 0, , A22 = , , A23 = , şi A24 = ,1 .
9 9 3 3 9 9
1
După n iteraŃii avem 2n intervale închise, de lungime : An1 , An 2 , ...,
3n
2n
An 2n . Notăm Cn = ∪ Ani .
i =1
∞
MulŃimea triadică a lui Cantor este mulŃimea C = ∩C n .
n =1
91
Teoremă 1. Dacă ( Ai )i∈I este o familie de mulŃimi conexe, două câte
două neseparate, atunci ∪A i este conexă.
i∈I
{
Şirul ( xn )n∈ℕ este mărginit dacă şi numai dacă mulŃimea xn n ∈ ℕ este }
mărginită.
PropoziŃia 3. Orice şir convergent este mărginit.
92
ObservaŃie. Orice şir nemărginit nu este convergent.
ObservaŃie. Reciproca propoziŃiei 3 nu este adevărată. Există şiruri
mărginite care nu sunt convergente. De exemplu şirul de termen general
xn = ( −1) , n ∈ ℕ .
n
xn xn n→∞ lim xn
este convergent şi lim = .
y n →∞ y lim y
n∈ℕ
n n
n →∞
n
93
PropoziŃia 7. Dacă ( xn )n∈ℕ şi ( yn )n∈ℕ sunt două şiruri convergente
având aceeaşi limită şi pentru şirul ( zn )n∈ℕ există n0 ∈ ℕ astfel încât
xn ≤ zn ≤ yn ∀n ≥ n0 , atunci şirul ( zn )n∈ℕ este convergent şi lim zn = lim xn .
n →∞ n →∞
Se spune că şirul ( xn )n∈ℕ are limită dacă este convergent, are limita +∞
sau −∞ . Scriem pe scurt lim xn ∈ ℝ .
n →∞
Teorema care urmează este folosită de obicei pentru tratarea, înlăturarea
∞
unor nedeterminări de forma .
∞
Teoremă 4 (Stolz). Fie ( an )n∈ℕ , ( bn )n∈ℕ două şiruri de numere reale,
( bn )n∈ℕ strict crescător, nemărginit, bn > 0 , ∀n ∈ ℕ (sau ( bn )n∈ℕ strict
an +1 − an
descrescător, nemărginit, bn < 0 , ∀n ∈ ℕ ). Dacă şirul are limită,
bn +1 − bn n∈ℕ
an a a − an
atunci şirul are limită şi lim n = lim n +1 .
bn n∈ℕ n →∞ bn n →∞ bn +1 − bn
x1 + ... + xn
Corolar 1. Dacă ( xn )n∈ℕ are limită, atunci şirul are
n n∈ℕ*
x1 + ... + xn
limită şi lim = lim xn .
n →∞ n n →∞
94
Corolar 2 (Criteriul radicaluli). Dacă ( xn )n∈ℕ este un şir cu termeni
xn +1
strict pozitivi pentru care există lim . Atunci există şi lim n xn şi are loc
n →∞ x n →∞
n
relaŃia
xn +1
lim n xn = lim .
n →∞ n →∞ xn
Fie ( xn )n∈ℕ un şir de numere reale şi ( nk )k∈ℕ este un şir strict crescător de
subşir an ( )k k∈ℕ
şi există x ∈ ℝ astfel încât lim xn = x . Atunci lim xn = x
k →∞ k k →∞
95
Vom nota prin L ( xn ) mulŃimea punctelor limită ale şirului ( xn )n∈ℕ .
Avem: limxn = inf L ( xn ) şi limxn = sup L ( xn ) ..
Se poate arăta că:
Teorema 6. Şirul mărginit ( xn )n∈ℕ este convergent dacă şi numai dacă
limxn = limxn .
AplicaŃie. AplicaŃia care urmează tratează modul de determinare a
numărului real e care are ca utilizare importantă definirea logaritmului natural şi
aunei funcŃii exponenŃiale care este funcŃia inversă logaritmului natural. Aceste
funcŃii sunt foarte importante prin aplicaŃiile pe care le au în studiul funcŃiilor
speciale cum ar fi funcŃiile complexe.
Considerăm şirurile ( an )n ≥1 şi ( bn )n≥1 , definite prin relaŃiile
n
1
an = 1 + , n ≥ 1
n
şi
1 1 1
bn = 1 + + + ... + , n ≥ 1 .
1! 2! n!
Vom arăta că şirurile ( an )n ≥1 şi ( bn )n≥1 sunt convergente şi au aceeaşi limită.
ori
1 1 1 1
1 n n +1 1 + 1 + + 1 + + ... + 1 +
<
n n n = n +1+1 = 1+ 1
1i1 +
n n+1 n +1 n +1
n n +1
1 1
şi astfel 1 + < 1 + de unde rezultă că an < an +1 , deci şirul ( an )n ≥1
n n +1
este crescător.
Realizând o evaluare a lui an avem:
96
n
1
an = 1 + =
n
1 1 1 1
= Cn0 + Cn1 + Cn2 2 + Cn3 3 + ... + Cnn n =
n n n n
n ( n − 1) n ( n − 1)( n − 2 ) n ( n − 1) ...1
= 1+1+ 2
+ 3
+ ... + =
2!n 3!n n !n n
1 1 1 1 2 1 1 2 n − 1
= 1 + 1 + 1 − + 1 − 1 − + ... + 1 − 1 − ... 1 − <
2! n 3! n n n ! n n n
1 1 1 1
< 1 + + + + ... + = bn
1! 2! 3! n!
şi deci an < bn pentru orice n ≥ 1 .
De asemenea, este evident că pentri orice n ≥ 1 avem , deci şirul ( bn )n≥1
este şi el un şir crescător.
Din evaluarea lui bn putem scrie:
1 1 1 1 1 1
bn = 1 + + + ... + < 1 + 1 + + 2 + ... + n −1 =
1! 2! n! 2 2 2
n −1
1 1
− 1 ,
2 2 = 3− 1
= 2+ n −1
<3
1 2
−1
2
pentru orice n ≥ 1 şi cum an < bn , rezultă că an < 3 .
Am obŃinut în acest mod că şirul ( an )n ≥1 este monoton crescător şi majorat
de valoarea 3. Folosind teorema 2 obŃinem că şirul ( an )n ≥1 este convergent.
Să notăm lim an = e .
n →∞
97
m
1
am = 1 + =
m
1 1 1 1 2 n −1
= 1 + 1 + 1 − + .. + 1 − 1 − ... 1 − +
2! m n! m m m .
1 1 2 m −1
+ ... + 1 − 1 − ... 1 − >
m! m m m
1 1 1 1 2 n −1
> 1+1+ 1 − + .. + 1 − 1 − ... 1 −
2! m n! m m m
Prin trecere la limită când m → ∞ obŃinem
1 1
e = lim am ≥ 1 + 1 + + .. + = bn
m→∞ 2! n!
pentru orice n ≥ 1 , deci avem şi e ≥ lim bn , de unde rezultă lim bn = e
n →∞ n →∞
n ( n + 2)
k −1
1
Ştim că lim = 0 şi < 1 , avem următoarea evaluare:
n+2 ( n + 2)
n →∞ 2
e − bn = lim bn + k − bn = lim ( bn + k − bn ) =
k →∞ k →∞
1 1 1 1 1
= lim 1 + + ... + + ... + − 1 + + ... + =
k →∞
1! n! ( n + k )! 1! n!
1 1 1
= lim + + ... + =
k →∞ ( n + 1) !
( n + 2 )! ( n + k ) !
1 1 1
= lim
1+ + ... + ≤
k →∞ ( n + 1) !
n+2 ( n + 2 )( n + 3) ... ( n + k )
k −1
1
1−
n+2 n+2 1 n ( n + 2)
i
1 1 1
≤ lim = i = i <
k →∞ ( n + 1) ! 1 ( n + 1)! n + 1 nin ! ( n + 2 ) nin !
2
1−
n+2
1
şi ca urmare pentru orice n ≥ 1 avem 0 < e − bn < .
ni n !
Să presupunem acum că e este număr raŃional, deci există p, q ∈ ℤ ,
p
q ≠ 0, astfel încât e= . Dacă face înlocuirea n=q în relaŃia
q
1 p 1 p 1
0 < e − bn < , obŃinem 0 < − bq < , de unde 0 < q ! − bq < . În
ni n ! q q iq ! q q
98
p 1
acest mod am găsit un număr întreg q ! − bq în intervalul 0, .
q q
ContradicŃie. Rezultă astfel că numărul e este un număr iraŃional.
notaŃia ∑x
n≥k
n are o interpretare naturală.
considerate.
Dacă şirul ( sn )n∈ℕ nu este convergent se spune că seria ∑x
n≥0
n este
divergentă.
∞ ∞
Putem nota seriile şi prin: ∑ xn ,
n≥k
∑ xn ,
n =1
∑x
n= k
n .
1
Se poate demonstra că seria ∑n n ≥1
(numită seria armonică) este divergentă.
1
Este bine să se observe că lim = 0 , deci propoziŃia 1 exprimă doar o condiŃie
n →0 n
necesară de convergenŃă a unei serii.
99
PropoziŃia 2 (criteriul lui Cauchy). Seria ∑x
n≥0
n este convergentă dacă
şi numai dacă pentru orice ε > 0 există n0 ∈ ℕ astfel încât pentru orice n ≥ n0 şi
n+ p
orice p ∈ ℕ avem ∑x
k =n
k <ε .
Fie ∑x
n≥0
n o serie convergentă. Folosind, spre exemplu, propoziŃia 2, se
PropoziŃia 3. Dacă ∑x
n≥0
n este o serie convergentă, atunci şirul ( rn ) n∈ℕ al
DefiniŃie. Seria ∑x
n≥0
n se numeşte absolut convergentă dacă seria ∑x
n ≥0
n
este convergentă.
PropoziŃia 5. Dacă seria ∑x
n≥0
n este absolut convergentă, atunci ea este
convergentă.
PropoziŃia 6 (criteriul lui Weierstrass). Dacă seria ∑y
n ≥0
n este
100
PropoziŃia 7 (criteriul Raabe – Duhamel). Fie ∑x
n≥0
n o serie cu termeni
nenuli.
xn
i) Dacă lim n − 1 > 1 , atunci seria este absolut convergentă.
n →∞ xn +1
xn
ii) Dacă lim n − 1 < 1 , atunci seria este divergentă.
n →∞ xn+1
ObservaŃie. Există atât serii divergente, cât şi serii absolut convergente
xn
astfel încât lim n − 1 = 1 .
n →∞ x
n +1
nenuli.
xn +1
i) Dacă lim < 1 , atunci seria ∑ xn este absolut convergentă.
xn n≥0
xn +1
ii) Dacă lim
xn
> 1 atunci seria ∑x
n≥0
n este divergentă.
xn+1
ii) Dacă lim
n →∞ xn
> 1 , atunci seria ∑x
n≥0
n este divergentă;
iii) Există atât serii divergente, cât şi serii absolut convergente astfel încât
xn+1
lim = 1.
n →∞ xn
101
PropoziŃia 9 (criteriul radicalului). Fie ∑x
n≥0
n o serie de numere reale.
pozitivi astfel încât şirul ( xn )n∈ℕ este descrescător. Seria ∑ x n este convergentă
n≥0
xn
i) Dacă şirul este convergent, iar seria ∑y n este convergentă,
yn n∈ℕ n ≥0
atunci seria ∑x
n≥0
n este convergentă.
xn
ii) Dacă lim ∈ ( 0, ∞ ] şi dacă seria ∑y n este divergentă, atunci seria
n →∞ yn n ≥0
∑x
n≥0
n este divergentă.
102
4.4. Serii cu termeni oarecare
Lemă (identitatea lui Abel). Fie ( xn )n∈ℕ , ( yn ) n∈ℕ două şiruri de numere
n
reale şi sn = ∑x
k =0
k . Are loc
n n −1
∑ xk yk = sn yn + ∑ sk ( yk − yk +1 )
k =0 k =0
convergentă.
PropoziŃia 14 (criteriul lui Leibniz). Fie ( xn )n∈ℕ un şir descrescător şi
∑ ( −1)
n
convergent către zero. Atunci seria xn este convergentă.
n≥0
DefiniŃie. Fie ∑x
n≥0
n o serie numerică şi f : ℕ → ℕ o bijecŃie. Spunem că
seria ∑x ( )
k ≥0
f k
este o permutare a seriei ∑x
n≥0
n .
sunt echivalente.
i) Seria considerată este absolut convergentă.
ii) Orice permutare este absolut convergentă.
iii) Orice permutare este convergentă.
Suma seriei permutate coincide atunci cu suma seriei iniŃiale.
103
V. FUNCłII REALE CONTINUE
( lim f ( x n ) = l d ).
n →∞
( f ( x ))
n n∈ℕ
are limită şi lim f ( x n ) = l s ( lim f ( x n ) = l d ).
n →∞ n →∞
PropoziŃie 3. O funcŃie monotonă pe mulŃimea E are limite laterale în
orice punct de acumulare al mulŃimii E .
104
PropoziŃia 4. FuncŃia f are limită în x0 dacă şi numai dacă are în x0
limite laterale egale şi avem
lim f ( x ) = f ( x0 − 0 ) = f ( x0 + 0 ) .
x → x0
lim f ( x ) = lim f ( x ) .
x → x0 x → x0
105
3. funcŃia αf are limită în x0 , pentru orice α ∈ R şi
lim αf ( x ) = α lim f ( x ) ,
x → x0 x → x0
f
4. dacă raportul limitelor are sens, atunci funcŃia are limită în x0 şi
g
lim f ( x )
f ( x ) x → x0
lim = ,
x → x0 g ( x ) lim g ( x )
x → x0
are limită în x0 şi
lim g ( z )
x → x0
(
lim f ( x )
g (x )
0
x → x
)
= lim f ( x ) 0
x→ x
lim ( f u )( x ) = l .
x → x0
lim f (u ( x )) = f lim u ( x ) .
x → x0 0
x → x
Corolar 2. Dacă x0 ∈ E , lim u ( x ) = u ( x0 ) = u 0 şi lim f (u ) = f (u 0 ) ,
x → x0 u →u 0
atunci lim f (u ( x )) = f (u ( x0 )) .
x → x0
106
PropoziŃia 10. O funcŃie f : E → ℝ este continuă într-un punct de
acumulare x0 ∈ E dacă şi numai dacă funcŃia are limită în x0 şi
lim f (x ) = f (x 0 ) .
x → x0
107
Fie o mulŃime E , un punct de acumulare x0 ∈ E şi o funcŃie
f : E \ { x0 } → ℝ .
PropoziŃia 14. Dacă funcŃia f are limita finită y 0 în punctul x0 , atunci
funcŃia f : E → ℝ , definită prin
f ( x ) pentru x ≠ x 0
f (x ) =
y0 pentru x = x0
este continuă în x0 . FuncŃia f se numeşte prelungirea prin continuitate a
funcŃiei f în punctul x0 .
Fie u : E → F şi ϕ : F → ℝ .
Teorema 7. Dacă u este continuă în x0 ∈ E şi ϕ este continuă în
u u = u ( x0 ) ∈ F , atunci funcŃia compusă f = ϕ u : E → ℝ este continuă în x0 .
Corolar. Dacă u este continuă pe E şi ϕ este continuă pe F , atunci
f = ϕ u este continuă pe E .
108
5.5. Continuitatea funcŃiilor inverse
Pentru acest paragraf vom da o serie de enunŃuri de caracterizare pentru
continuitate, fără a prezenta şi demonstraŃiile lor, care pot fi considerate ca exerciŃii
pentru cititor.
PropoziŃia 19. Dacă f : E → ℝ este monotonă şi f (E ) este interval,
atunci f este continuă pe E .
Teorema 9. Dacă f : I → J , I , J intervale, este o aplicaŃie strict
monotonă, atunci f şi f −1 sunt continue.
Teorema 10. O funcŃie continuă pe o mulŃime compactă este mărginită pe
această mulŃime.
Teorema 11. Dacă f este continuă pe o mulŃime compactă E , atunci
f (E ) este compactă.
Teorema 12. O funcŃie continuă pe o mulŃime compactă îşi atinge
marginile pe această mulŃime.
( f ( a ))
n n∈ℕ
. Aşadar, pentru fiecare punct x ∈ A , putem considera şirul de numere
( f ( x ))
n n∈ℕ
format cu valorile funcŃiilor din şirul ( f n )n∈ℕ în punctul x .
Un şir de funcŃii ( f n )n∈ℕ este deci echivalent cu o familie de şiruri de
numere ( f ( x ))
n n∈ℕ , x∈ A
.
DefiniŃie. Fie un şir de funcŃii ( f n )n∈ℕ definite pe A . Vom spune că un
punct a ∈ A este un punct de convergenŃă al şirului de funcŃii ( f n )n∈ℕ dacă şirul
de numere ( f ( a ))
n n∈ℕ
este convergent. MulŃimea punctelor de convergenŃă ale
şirului de funcŃii ( f n )n∈ℕ se numeşte mulŃimea de convergenŃă a şirului ( f n )n∈ℕ .
Fie B mulŃimea de convergenŃă a şirului ( f n )n∈ℕ . Pentru fiecare punct
x∈B să notăn cu f ( x) limita şirului de numere ( f n ( x ) ) ,
n∈ℕ
109
lim f n ( x ) = f ( x ) . Am stabilit astfel o corespondenŃă între punctele x ∈ B şi
n →∞
110
Teorema 1 (criteriul lui Cauchy). Fie ( f n )n∈ℕ un şir de funcŃii definite
pe o mulŃime A . Şirul ( f n )n∈ℕ este uniform convergent către o funcŃie
f : A → ℝ dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0 există un număr N ( ε ) astfel
încât oricare ar fi n, m ≥ N ( ε ) şi oricare ar fi x ∈ A avem f n ( x ) − f m ( x ) < ε .
Teorema 2. Fie ( f n )n∈ℕ şi (ϕn )n∈ℕ două şiruri de funcŃii definite pe A şi
f : A → ℝ . Dacă f n ( x ) − f ( x ) ≤ ϕn ( x ) pentru orice n ∈ ℕ şi orice x ∈ A şi
dacă ϕ n
u
→ 0 , atunci f n
u
→f.
Corolar. Fie( f n )n∈ℕ un şir de funcŃii definit pe A şi f : A → ℝ . Dacă
există un şir de numere ( an )n∈ℕ astfel încât să avem f n ( x ) − f ( x ) ≤ an pentru
orice n ∈ ℕ şi orice x ∈ A şi dacă an → a , atunci f n u
→f.
Se ridică în mod natural întrebarea dacă o anumită proprietate pe care o au
toate funcŃiile unui şir ( f n )n∈ℕ .
Teorema 3. Fie ( f n )n∈ℕ un şir uniform convergent pe mulŃimea A ⊂ ℝ
către funcŃia f . Dacă toate funcŃiile f n sunt continue într-un punct a ∈ A , atunci
funcŃia limită f este continuă în punctul a .
Corolar. Limita unui şir convergent de funcŃii continue pe A este o funcŃie
continuă pe A .
PropoziŃie 1. Dacă ( f n )n∈ℕ este un şir de funcŃii mărginite pe A
şi uniform convergent către o funcŃie f , atunci funcŃia limită f este mărginită
pe A .
111
atunci orice funcŃie continuă pe I este limita uniformă a unui şir de funcŃii din A .
ObservaŃie. Teorema 1 rămâne valabilă dacă se înlocuieşte I cu un spaŃiu
compact oarecare.
Teorema 2 (Weierstrass). Orice funcŃie continuă pe un interval compact
I = [ a, b ] este limita uniformă pe I a unui şir de polinoame.
7.1. Derivata
113
Teorema 3. Dacă funcŃia bijectivă f : I → J este derivabilă în x0 ∈ I şi
dacă f ′( x0 ) ≠ 0 , atunci funcŃia sa inversă f −1
: J → I este derivabilă în
y 0 = f ( x0 ) ∈ J şi
( f )′ ( y ) = f ′(1x ) .
−1
0
0
Fie f : I → ℝ şi x0 ∈ I .
DefiniŃie. Se spune că x0 este un punct de maxim (minim) relativ (sau
local) al funcŃiei f dacă există o vecinătate V a lui x0 astfel încât să avem
f ( x ) ≤ f ( x0 ) ( f ( x ) ≥ f ( x0 ) ) pentru orice x ∈ V ∩ I .
Teorema 4 (Fermat). Dacă funcŃia f este derivabilă într-u punct de
extrem x0 din interiorul intervalului I , atunci f ′( x0 ) = 0 .
114
Teorema 7 (Cauchy). Fie f şi g două funcŃii definite pe un interval I
şi a < b două puncte din I . Dacă
1. f şi g sunt continue pe intervalul închis [a, b ] ,
2. f şi g sunt derivabile pe intervalul deschis (a, b ) ,
3. g ′( x ) ≠ 0 pentru orice x ∈ (a, b ) ,
atunci g (a ) ≠ g (b ) şi există un punct c ∈ (a, b ) astfel încât să avem
f (b ) − f (a ) f ′(c )
= .
g (b ) − g (a ) g ′(c )
115
PropoziŃia 10. Fie funcŃiile f , g : I → ℝ şi α ∈ ℝ . Dacă f şi g sunt
de n ori derivabile în x0 ∈ I , atunci f + g , αf şi fg sunt derivabile de n ori
f
în x0 ; dacă în plus g ( x0 ) ≠ 0 , atunci este derivabilă de n ori în x0 .
g
Corolar. Fie funcŃiile f , g : I → ℝ şi α ∈ ℝ . Dacă f şi g sunt de n
ori derivabile pe I , atunci f + g , αf şi fg sunt derivabile de n ori pe I şi
n
(n ) (n ) (n )
(f + g) = f (n )
+ g (n ) , (αf ) = αf (n ) , ( fg ) = ∑ C ni f (n −i ) g (i ) ;
i =1
f
este derivabilă de n ori pe mulŃimea sa de definiŃie.
g
Fie funcŃia f : I → ℝ , derivabilă de n ori într-un punct a ∈ I . Aceasta
înseamnă că primele n − 1 derivate există nu numai în a , dar pe o întreagă
vecinătate a lui a . Pentru simplificare vom presupune că primele n − 1 derivate
există pe întregul interval I .
Pentru fiecare x ∈ I să definim polinomul
Tn ( x ) = f (a ) +
x−a
f ′(a ) +
( x − a)
2
f ′′(a ) + ... +
( x − a ) (n )
n
f (a )
1! 2! n!
Polinomul Tn definit pe I se numeşte polinomul lui Taylor de gradul n
ataşat funcŃiei f în punctul a .
Dacă pentru fiecare x ∈ I notăm Rn ( x ) = f ( x ) − Tn ( x ) , atunci
x−a
Tn ( x ) = f (a ) + f ′(a ) +
(x − a ) f ′′(a ) + ... + (x − a ) f (n ) (a ) + R (x )
2 n
n
1! 2! n!
oricare ar fi x ∈ T . Această egalitate, valabilă pentru orice x ∈ I se numeşte
formula lui Taylor de ordinul n corespunzătoare funcŃiei f în punctul a . FuncŃia
Rn definită pe I se numeşte restul de ordinul n al formulei lui Taylor.
Tn (x ) = f (a ) +
x−a
f ′(a ) +
(x − a ) f ′′(a ) + ... + (x − a ) f (n ) (a ) + (x − a ) α(x ) .
2 n n
1! 2! n! n!
116
DefiniŃie. Fie f : I → ℝ , I interval şi x0 ∈ I . Spunem că f este
diferenŃiabilă în x0 dacă există A∈ ℝ şi α : I → ℝ o funcŃie continuă în x0 cu
α ( x0 ) = 0 astfel încât pentru orice x ∈ I să avem
f ( x ) − f ( x0 ) = A ( x − x0 ) + α ( x )( x − x0 ) .
DefiniŃie. Fie f : I → ℝ , I interval. Spunem că f este diferenŃiabilă pe
I dacă este diferenŃiabilă în orice punct din I .
PropoziŃia 12. Fie f : I → ℝ , I interval şi x0 ∈ I . f este diferenŃiabilă
în x0 dacă şi numai dacă f este derivabilă în x0 .
Ultima relaŃie din demonstraŃia de mai sus se poate rescrie prin
f ( x ) − f ( x0 ) = f ′ ( x0 ) + α ( x ) ( x − x0 ) .
Astfel pentru valori ale lui x suficient de apropiate de x0 se poate realiza
aproximarea
f ( x ) − f ( x0 ) ≈ f ′ ( x0 )( x − x0 )
echivalentă cu
f ( x0 + h ) − f ( x0 ) ≈ f ′ ( x0 ) h
pentru h suficient de mic.
DefiniŃie. FuncŃia liniară h ֏ f ′ ( x0 ) h , oricare ar fi h ∈ ℝ se numeşte
diferenŃiala funcŃiei f în punctul x0 şi se notează prin df ( x0 ) ,
df ( x0 )( h ) = f ′ ( x0 ) h .
ObservaŃie. Folosind doar exprimarea prin funcŃii putem concluziona că
derivata f ′ ( x0 ) este egală cu raportul constant dintre dintre diferenŃiala funcŃiei
df ( x0 ) şi diferenŃiala funcŃiei identitate notate dx . Astfel se justifică una din
notaŃiile derivatei şi anume:
df ( x )
= f ′( x) .
dx
Această relaŃie se scrie şi sub forma
df ( x ) = f ′ ( x ) dx
care dă legătura între diferenŃială şi derivată.
DefiniŃie. Fie f : I → ℝ şi x0 ∈ I . Spunem că funcŃia f este
diferenŃiabilă de două ori în punctul x0 dacă este derivabilă într-o vecinătate V
a lui x0 şi dacă derivata f ′ este diferenŃiabilă în x0 .
DiferenŃiala de ordinul doi în x0 se notează prin d 2 f ( x0 ) şi se defineşte
prin
117
d 2 f ( x0 ) = f ′′ ( x0 ) dx 2 .
În mod similar avem
DefiniŃie. Fie f : I → ℝ şi x0 ∈ I . Spunem că funcŃia f este
diferenŃiabilă de n ori în punctul x0 dacă este de n − 1 ori derivabilă într-o
vecinătate V a lui x0 şi dacă derivata f (
n −1)
este diferenŃiabilă în x0 .
DiferenŃiala de ordinul n în x0 se notează prin d n f ( x0 ) şi se defineşte
( n)
prin d n f ( x0 ) = f ( x0 ) dx n .
VIII. FUNCłII ANALITICE
numărul
ρ = sup r ≥ 0 ∑ an r n este convergentă .
n≥ 0
1 1
Teorema 1 (Cauchy-Hadamard). Cu convenŃiile = ∞ , = 0 are loc
0 ∞
1
ρ= .
lim n an
DefiniŃie. Se spune că seria ∑a x
n ≥0
n
n
este uniform convergentă pe
convergentă pe mulŃimea A .
118
Teorema 2 (Abel). Fie ∑a x
n ≥0
n
n
o serie de puteri cu raza de convergenŃă
n =k
119
Fiind dată o serie de puteri ∑a x
n ≥0
n
n
cu raza de convergenŃă ρ ≠ 0 , se
∞
consideră funcŃia f : ( − ρ , ρ ) → ℝ , f ( x ) = ∑a x
n =0
n
n
care se va numi suma
seriei.
Teoremă 4. Suma seriei ∑a x
n ≥0
n
n
este egală cu 0 pe un interval nevid
n ≥0
n
n
pentru
Teorema 5. Fie ∑a x
n≥ 0
n
n
o serie de puteri cu raza de convergenŃă ρ .
n =0
n =0 n !
9. 1. Integrala Darboux
120
Fie a, b ∈ ℝ , a < b .
DefiniŃie. O mulŃime { x0 ,..., xn } astfel încât a = x0 < x1 < ... < xn = b se
numeşte diviziune a intervalului [ a, b ] .
Vom nota cu ∆ mulŃime a tuturor diviziunilor intervalului [ a, b ] .
Pentru ρ ∈ ∆ , δ = { x0 ,..., xn } numărul
δ = max { xi +1 − xi 0 ≤ i ≤ n − 1}
se va numi norma diviziunii δ .
Fie f : [ a, b ] → ℝ o funcŃie mărginită şi ρ ∈ ∆ , δ = { x0 ,..., xn } . Notăm
{ } {
M i = sup f ( x ) x ∈ [ xi , xi +1 ] , mi = inf f ( x ) x ∈ [ xi , xi +1 ] , }
n −1 n −1
S ρ ( f ) = ∑ M i ( xi +1 − xi ) , sρ ( f ) = ∑ mi ( xi +1 − xi ) .
i =0 i =0
Se notează
∫ f ( x ) dx = inf
ρ
S ρ ( f ) , ∫ f ( x ) dx = sup sρ ( f )
∈∆ ρ ∈∆
∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx
a
121
Dacă δ 1 , δ 2 ∈ ∆ şi δ 1 ⊂ δ 2 vom spune că diviziunea δ 2 este mai fină
decât diviziunea δ 1 şi vom nota δ 1 ≤ δ 2 .
PropoziŃia 1. Fie f : [ a, b ] → ℝ o funcŃie mărginită, δ 1 , δ 2 ∈ ∆ , δ 1 ≤ δ 2 .
Atunci
( f ) ≤ sδ 2 ( f ) ≤ Sδ2 ( f ) ≤ Sδ1 ( f ) .
sδ
1
∫ f ( x ) dx ≥ ∫ f ( x ) dx .
Teorema 1 (Criteriul lui Darboux). FuncŃia mărginită f : [ a, b ] → ℝ
este integrabilă Riemann dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0 există δ ∈ ∆
astfel încât Sδ ( f ) − sδ ( f ) < ε .
Corolar 1. Orice funcŃie continuă este integrabilă Riemann.
Corolar 2. Orice funcŃie monotonă este integrabilă Riemann.
Fie ρ ∈ ∆ , ρ = { x0 ,..., xn } , ξi ∈ [ xi , xi +1 ] . Pentru f : [ a, b ] → ℝ notăm
n −1
σ (δ , f ) = ∑ f (ξ i )( xi +1 − xi )
i =0
şi o numim suma Riemann asociată funcŃiei f , diviziunii δ şi sistemului de
puncte intermediare ξ = {ξi } . Se poate folosi şi notaŃia σ (δ , ξ , f ) .
Teorema 2 (Criteriul cu sume Riemann). FuncŃia f : [ a, b ] → ℝ este
integrabilă Riemann pe intervalul [ a, b ] dacă şi numai dacă există un număr real
α şi pentru orice ε > 0 există η > 0 astfel încât pentru orice sumă Riemann
b
σ (δ , f ) în care δ < η avem σ (δ , f ) − α < ε . Atunci ∫ f ( x ) dx = α .
a
122
0 dacă I = ∅
µ ( I ) = b − a dacă ( a,b ) ⊂ I ⊂ [ a, b] .
∞ dacă I este nemărginit
DefiniŃie. MulŃimea A ⊂ ℝ se numeşte neglijabilă Lebesgue dacă pentru
∞
orice ε > 0 există un şir ( I n )n∈ℕ de intervale astfel încât A ⊂ ∪ In ,
n=0
∞
∑µ (I ) < ε .
n =0
n
∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx
a a
∫ (α f ( x ) + β g ( x ) ) dx = α ∫ f ( x ) dx + β ∫ g ( x ) dx .
a a a
123
PropoziŃia 7. Dacă f : [ a, b ] → ℝ şi există c ∈ ( a, b ) astfel încât f [a ,c]
∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx .
a a c
Se spune că egalitatea precedentă exprimă aditivitatea integralei ca funcŃie
de interval.
Vom spune că o proprietate punctuală este adevărată aproape peste tot
(a.p.t.) dacă este adevărată cu excepŃia unei mulŃimi neglijabile.
PropoziŃia 8. Fie f , g ∈ R [ a, b ] astfel încât f ( x ) ≤ g ( x ) a.p.t.. Atunci
b b
∫ f ( x ) dx ≤ ∫ g ( x ) dx .
a a
∫ f ( x ) dx > 0 .
a
∫ f ( x ) g ( x ) dx = λ ∫ g ( x ) dx .
a a
∫ f ( x ) g ( x ) dx = f ( ξ ) ∫ g ( x ) dx .
a a
124
b ξ b
∫ f ( x ) g ( x ) dx = g ( a ) ∫ f ( x ) dx + g ( b ) ∫ξ f ( x ) dx
a a
9.4. Primitive
∫ f ( x ) g ' ( x ) dx = f ( b ) g ( b ) − f ( a ) g ( a ) − ∫ f ' ( x ) g ( x ) dx .
a a
125
9.6. Formule de schimbare de variabilă
∫ f ( x ) dx = ∫ f (φ ( t ) ) ⋅ φ ' ( t ) dt .
a α
∫ f (φ ( t ) ) ⋅φ ' ( t ) dt = φ ∫α f ( x ) dx .
α ( )
A ∈ {I I inteval necompact}∪ I \ {c} I interval, c ∈ I ,
Fie şi
f : A → ℝ o funcŃie integrabilă Riemann pe orice interval compact inclus în A .
Prezentăm o anumită accepŃiune a integralei funcŃiei f pe mulŃimea A , cazurile
definindu-se prin intermediul celui în care A ∈ [ a, b ) b ∈ ℝ ∪{ } {( a, b] a ∈ ℝ} .
Fie a ∈ ℝ , b ∈ ℝ şi f : [ a, b ) → ℝ o funcŃie integrabiă Riemann pe
x
orice interval [a, c ] , c ∈ [a, b ) şi F ( x ) = ∫ f (t )dt , x ∈ [a, b ) .
a
∫ f (x )dx
a
126
b
Se spune că integrala improprie, ∫ f (x )dx , este convergentă dacă există
a
x b
lim ∫ f ( t ) dt ∈ ℝ . Această limită se notează tot cu
x →b
a
∫ f (x )dx .
a
Dacă limita
x <b
b −0
integrala ∫ f (x )dx , unde c ∈ [a, b ) .
c
b
convergentă dacă ∫ f (x ) dx este convergentă.
a
b
Teorema 1. Dacă integrala improprie ∫ f (x )dx este absolut convergentă,
a
atunci ea este convergentă şi
127
b b
∫ f (x )dx ≤ ∫ f (x ) dx .
a a
∫ f (x )dx ≤ ∫ g (x )dx .
a a
atunci
b b
a) dacă l ∈ (0, ∞ ] şi ∫ g (x )dx este divergentă, atunci ∫ f (x )dx este
a a
divergentă;
b b
b) dacă l ∈ [0, ∞ ) şi ∫ g (x )dx este convergentă, atunci ∫ f (x )dx este
a a
convergentă;
Teotema 3 (criteriul intergal pentru serii). Fie f : [1, ∞ ) → ℝ + o
∞
funcŃie descrescătoare. Atunci ∫ f (x )dx
1
este convergentă dacă şi numai dacă
128
Teorema 5 (criteriul lui Dirichlet). Fie f , g : [ a, b ) → ℝ , f integrabilă
x
pe orice interval compact din [a, b ) astfel încât funcŃia F , F ( x ) = ∫ f (t )dt este
a
b
mărginită iar g este monotonă şi lim g (x ) = 0 . Atunci
x →b ∫ f (x )g (x )dx
a
este
x <b
convergentă.
Fie a, b ∈ ℝ , c ∈ (a, b ) şi f : [ a, b ] \ {c} → ℝ o funcŃie integrabilă
Riemann pe orice interval compact inclus în [a, b ] \ {c}.
c b
DefiniŃie. Dacă ∫ f ( x )dx şi ∫ f (x )dx sunt convergente , atunci integrala
a c
b
improprie ∫ f (x )dx se numeşte convergentă şi
a
b c b
c b
dacă există c ∈ (a, b ) astfel încât integralele ∫ f (x )dx
a
şi ∫ f (x )dx
c
sunt
b c b
convergente şi ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x )dx .
a a c
În caz contrar, integrala se numeşte divergentă.
129
∞ r
DefiniŃie. Dacă ∫ f (x )dx
−∞
este divergentă şi există lim
r →∞ ∫ f ( x ) dx ∈ ℝ ,
−r
atunci integrala considerată se numeşte convergentă în sensul valorii principale şi
∞ r
v. p. ∫ f ( x )dx = lim ∫ f ( x )dx .
r →∞
−∞ −r
I ( y) = ∫ f ( x, y ) dx
a( y )
J ( y) = ∫ f ( x, y ) dx
a( y )
este derivabilă pe [ c, d ] şi
130
b( y )
J ′( y) = ∫ f y′ ( x, y ) dx + b′ ( y ) f ( b ( y ) , y ) − a′ ( y ) f ( a ( y ) , y )
a( y )
131