Avangarda lit romaneasca

Curentele de avangarda au avut o viata destul de scurta.ele sunt defapt o exacerbare a acelui
spirit protestatar si continua, antirationalismul romantic si antitraditionalismul manifestat odata
cu simbolismul.Avangarda se manifesta in primele decenii ale sex XX ca o component a
modernismului si anume compomenta cea mai radical.

In viziunea lui E lovinescu miscarea avangardista are tendinte diverse sar cel putin doua note
commune:

- Caract revolutionar de rupere cu orice traditie artistic.Contestarea conceptului esthetic

a normelor limbii a sintaxei ceea ce conduce la biruinta individualismului extreme
- Vointa ferma de a crea o arta international

Avangarda se afirma intr-o atmosfera de criza det de primul raz mondial.Rep acestei miscari
aveau spiritual demolarii dar si visau sa reconstruiasca lumea din temelii intr`un edificiu in care
arta trebuie sa joaca un rol important.

Dintre curentele avangardiste cele mai imp dpdv al doctrine si al influentei asupra lit sunt :
dadaismul,suprarealismul si expresionismul.

Dadaismul – primele manifestari au loc in 1916 in Elvetia la Zurich intemeietorul fiind Tristan
Tzara,cel care redacteaza si primul manifest al miscarii din 1918.

Numele curentului este ales la intamplare dintr-un dictionary de lb franceza de aici si motto-
ul :”dada nu inseamna nimic”

Aceasta miscare isi propune sa socheze, sa se opuna oricarui system constituit si construit
logic,ingrijorandu-se chiar ca ar putea ea insasi sa devina un system.

Doctrina dadaista este constituita de cateva reguli precise:

-omul este inteles ca un sir de variatiuni fara nici o ordine ceea ce conduce la idea ca “dada”
afirma si spune contrariul in aceeasi clipa

-este promovat spiritual relativist mai ales in ceea ce priveste valoarea operei de arta pt k o
opera nu paote dura decat o clipa

-in central creatiei ca valoare de prim plan se afla spiritual absolute al omului care a rezolvar
toate contradictiile ingnorandu-le

-atitudinea specifica este antidogmatismul absolute de multe ori evhivalat cu nihilismul

-arta trebuie sa fie expresia spontana a reactiei spiritului in fata realitatii;reactive care vine din
subconstient
In viziunea dadaistilor subconstientul rep baza comunicarii si intelegerii intre oameni.Pt ca e o
miscare care se bazeaza in esenta ei pe negare,dadaismul este predestinate la o existent foarte
scurta si la o ilustrare sporadic astfel poetii dadaisti s-au putut consacra ca artisti doar dup ace
au trecut la suprarealism.

Suprarealismul- este un current plasat dpdv al doctrine in cont dadaismului.Se manifesta la

inceputul anilor XX avandu-I ca fondatori pe Andre Breton,Paul Elnord si Louis Argon.

La inceput suprarealismul este o orientare de stanga dar apoi incepe sa se indeparteze de

directia politica.Suprarealisti cred in existent unor adevaruri ferme,vor sa identifice adevaruri si
valori absolute,continua conceptia lui A.Renbaud care intelegea poezia ca expresie a simturilor
deregulate si conceptia lui S.Malarme care considera limbajul un ecou al subconstientului.In
acest context aobiectivul essential este eliberarea omului de constrangerile existentei
cotidiene,de tirania logicii si a rationalului.

Suprarealistiii asaza subconstientul mai presus de ratiune si substituie realitatea cu o

suprarealitate rezultata din concilierea visului cu starea de veghe.Accesul la subconstient se
poate realize prin dicteu automat,prin provocarea prin hipnoza a starii de vis,prin alaturarea de
texte ale unor pers diferite conform principiului ca subconstientul este acelasi la toti sau prin
valorificarea produselor artistice ale alienatilor mentali.

Suprarealistii sunt convinsi ca arta are o actiune benefica asupra omului efectul fiind de natura
magica.Poezia este expresia cea mai directa si spontana al zonelor profunde ale psihicului uman
pt k modul de elaborare asigura surprinderea starilor interioare necenzurate si inregistrarea in
ritmul in care se produc.

Prin scrierea automata se obtine un limbaj in care asocierile cuv incalca regulile gramaticii si in
care nu prezinta interes,sensul ci imaginea frapanta,insolita.Suprarealistii recunosc totusi ca nu
se poate scrie perfect conform unui dicteu automat iar cei care au avut success nu au aplicat
doar reteta ci au avut si talent.In proza se da frau liber fanteziei,se amesteca realul cu
fantezia,se acorda un spatiu mare lirismului prin intermediul visului si mai ales sunt minimalizate
sau chiar eliminate personajele.In teatru modificarile vizeaza mai ales spectacolul in care textul
este aproape ignorant se face apus de zgomote,lumini,tot ceea ce poate soca spectatorul.

Expresionismul- vizeaza restabilirea locului central al omului intr-o lume din care se instrainase
si care-I produce spaima.Solutia la aceasta problema este identificata in reaintegrarea omului in
armonia naturii,regasirea starii mitice care ar facilita transformarea spiritual a omului.Natura nu
este una idilica ci spiritualizata ,o natura in care omul isi poate proiecta contradictiile si le poate
gasi rezolvarea.

Aspiratia artistului expressionist este de a gasi forma cea mai frapanta,de a exprima tensiunile
create de raportarea omului la lume,la natura.Astfel artistul nu e preocupat de imaginea
realitatii,ci de sugerarea energiilor interioare,misterioase pe care le intuieste in lucruri.In proza
personajele sunt intruchipari ale unor pasiuni devoratoare care actioneaza ca niste forte
demonice mai presus de vointa.In dramaturgie se pune accent pe symbolic,sunt preferate
scenele violente care produc oroare si in spectacol se pune accent pe gesticulatie sip e dictia
nenaturala.Rep:Lucian Blaga.