Sângele

Proprietatile:
1. Culoare - derivatii fiziologici ai hemoglobinei
- derivatii patologici ai hemoglobinei
2. Temperatura - se mentine perin centrul de la nivelul hipotalamusului
- variatii ale temparaturii in functie de teritorii
3. Densitate – greutatea specifica ( in raport cu a apei)
- a plasmei – 1027
- a plasmei deproteinizate – 1006
- a sg.integral – 1061 (B)
- 1057 (F)
- a eritrocitelor – 1097
4. Vascozitatea - specifica (in raport cu a apei).
Valori :
Sange - 4,74 B, 4,40 F
Plasma - 1,86
cu 20 % mai mic ca a plasmei – serul
Modificari – cresteri, scaderi – tulburari de irigatie
5. Presiunea osmotica – 300 – 310 mOsm/l ; 6,7 atm ;5300 mmHg ; punct crioscopic – 0,560C
- in mediu hipoton – hemoliza prin soc osmotic
- in mediu hiperton – deformari ( mai ales afecteaza celula nervoasa).
Mentinerea presiunii osmotice – prin mec. tensiosmo- reglator localizat in hipotalamusul
ant. N.S.O, N.P.V
6. Presiunea coloid osmotica (oncotica)
Val. – 2 mOsm/l; 0,037 atm; 20 – 30 mmHg
Rol : - in schimburile dintre sange si spatiu lacunar la nivel capilar
- in filtrarea glomerulara
7. Ph – ul sangelui – 7,30 – 7,42 – se mentine prin : - sisteme tampon
- mec. biologice de reglare
8.Volemia
- volumul sanguin normal = 5l /( 70Kg - 1,75 m2)
- 7 – 8% x masa corporala
Indicele volemic = Volumul sanguin = 3l /m2
Suprafata corporala
In repaus – volemia are:masa sg.circulant = 2/3 x volemia
Masa stagnanta = 1/3
- in functie de necesitati – masa stagnanta se mobilizeaza prin mec. neuroumorale cu participarea centrilor
vasomotorii, a scoartei cerebrale si a sist. simpato- adrenal
- Catabolitii acumulati in musculatura activa, actioneaza asupra centrilor medulari, bulbari, hipotalamici (
prin mec. reflex si prin mec,direct)
- Centrii stimulati si prin impulsuri corticale – antrenarea sist. simpato- adrenal – eliberarea de adrenalina si
noradrenalina
Organe de depozit :(ficat, splina, microcirculatia subcutanata)

Variatiile volemiei (clasificare Rowntree)

1. Normovolemie
2. Hipervolemie
3. Hipovolemie - care pot fi cu hematocrit : crescut- 65% ; normal – 45% ; scazut – 30%
2004-2005. Conf. dr. M. Artino. Catedra de Fiziologie. UMF “Carol Davila” Bucuresti
 Reglarea volemiei
- centrii de reglare care comanda 2 mecanisme echilibrate
- mec. ingestiei de lichide
- mec. pierderii de lichide - reglarea echilibrului hidric
- alte mecanisme refac hematocritul ( de reglare a eritropoezei)
- pe termen lung (saptamani)
- latenta mare

Plasma sanguina
55% - 57% la adult (45% la nou nascut)
Compozitia - 90% apa
- 10% - subst. solide : 9g% subst.organice ; 1g% subst.anorganice
- subst. organice- azotate : proteice 8g% ; neproteice 35%mg%
- neazotate 1g% : glucide- lipide si produsii lor de metabolism
Componentele organice
- Proteinele plasmatice : albumine 4,5g% ; globuline 3g%, fibrinogen 0,5g%
- Proteinemia totala – 6-8g%
- Variatii – hiperproteinemie > 8g%
- hipoproteinemie < 6g%
Separare si evidentiere – electroforeza, imunoelectroforeza, in industrie – met.Cohn.
Fractiunile electroforetice
- albumine – fract.omogena – rol
- fract.alfa1 globuline - fractiuni ( eritropoetina, alfa1 orozomucoidul) – rol
- fract. alfa2 globuline - fractiuni ( alfa2 macroglobulina, haptoglobulinele, ceruloplasmina, kininogen,
fract.complementului C1 – C2, factori ai coagularii)
- fract. beta1 globuline- fractiuni (plasminogen, plasmina, beta1-transferina)
- fract.beta2 globuline contine 80% lipoproteine
- fract. gama globuline – imunoglobuline – IqG, IqE, IgD, IgM, IgA – are 4 lanturi polipeptidice – 2
grele- ”H“
- 2 usoare- ”L“
Santurile ”H“ ”L“ – prezinta 2 zone: variabila si constanta
Valori : alb. – 58 ± 4 %
Alfa1 globuline – 4 ± 1%
Alfa2 globuline – 7 ± 1%
Beta globuline – 12 ± 2%
Gama globuline – 18 ± 2%
Raport alb. / glob. – 1,3 – 1,5
Reglarea proteinelor plasmatice factor reglator – pres. coloidosmotica. Evidentiaza 2 etape:
a) rapida ( in 15 min) – prin mobilizarea proteinelor din tesuturi
b) de durata ( 2- 7 zile) – sinteza pe seama proteinelor alimentare.

Centru de reglare – hipotalamus cu participarea glandelor endocrine ( h.glucocorticoizi, STH,

hormonii androgeni)
Substante azotate neproteice
- uree – 25 mg%
- ac.uric – 5mg%
- amoniac – urme
- indican – 0,1 mg%
- acizi aminati, xantina, hipoxantina
Substante organice neazotate
2004-2005. Conf. dr. M. Artino. Catedra de Fiziologie. UMF “Carol Davila” Bucuresti
 Glucide : -glucoza – 80 – 100 mg%
- ac.lactic- 10 – 20mg%
-alcool etilic – 3mg %
-acid citric, fumaric, piruvic 1mg%
Lipide: - lipemia 600 – 900 mg%
- trigliceride 100 – 200 mg %
- AGL 50 -70 mg %
- colesterol 150 – 200 mg%
- fosfolipide 100 – 200 mg%
Substante anorganice - realizeaza presiunea osmotica – 530 mmHg, 6,7 atm
Na+, K=, Ca++, Mg++, Cl-, HCO3 – rolul lor
Iod, Brom,Fe, Cu, - rol
Compozitia plasmei – reglata prin mec. neuroumorale ( centrii – in nucleii subcorticali)

Leucocitele

Polinucleare – granulocite
Mononucleare – agranulocite
1. Polinucleare a) P.M.N – caracteristici , morfologie
Proprietati : 1. mobilitate
2. marginatia
3. diapedeza
4. fagocitoza – etape
Functia secretorie – lizozim
- fagocitina
- transcobalamina
- kalikreina
- tromboplastina neutro- filica ( factor procoagulant)
Timp de tranzit prin “sange” 10 ore – merg spre tesuturi – supravietuiesc 4 – 5 ore
b) Eozinofilele – caracteristici morfologice
Rol – fagocitarea complexelor antigen – anticorp
c) Bazofilele - caracteristici morfologice ( prezenta granulelor mari de histamina, heparina, lipoproteine)
- sursa mastocitelor tisulare ( sursa pentru heparina, histamina, serotonina etc.)
Rol – fc.fagocitara redusa
- in inflamatii
2. Mononucleare
a) Monocitele - populatie imatura in tranzit la tesuturi unde se transforma in macrofage ( cu o durata de
viata : ore, ani)
- Caracteristici morfologice pentru monocite si macrofage
Rolul complexului monocito – macrofagic
1) apararea fata de microorganisme
2) indepartarea particolelor inerte, resturi celulare lizate sau imbatranite
3) interactiunea cu antigenele si limfocitele in anumite faze ale raspunsului imun (prezinta pe suprafata lor
receptori pentru Ig. si complement)
- Functia metabolica – degradarea hemoglobinei si reciclarea Fe
- sursa de uree
- fixeaza si degradeaza insulina
- factori ce favorizeaza fibrozarea (cicatrizarea leziunilor)
b) Limfocitele : - celule heterogene morfologic
1. limfocite cu aspect blastic
2004-2005. Conf. dr. M. Artino. Catedra de Fiziologie. UMF “Carol Davila” Bucuresti
 2. limfocite mici – limfocitele T; limfocitele B
3. plasmocite
- aspecte morfologice
Clona de limfocite ( determinata genetic) – responsabila pentru un tip de antigen
Formula leucocitara
- variatii fiziologice : varsta ; efort ; altitudine
- variatii patologice : leucocitoza ; leucopenia ; agranulocitoza
Leucopoeza
- formarea celulei cap de serie
- inmultirea si maturarea formelor tine ( ≈ 7 zile)
- lansarea in circulatie
Echilibrul intre leucopoeza si leucoliza – dispozitiv central de reglare- hipotalamus
Excitanti – actionand pe cale umorala : direct si indirect prin glandele endocrine (hipofiza,
suprarenale)
- granulopoetina - secretata de macrofage si monocite
- sistemul factorilor granulocitari ( granulocite mature)

Reactia de aparare
I. Nespecifica – rapida
II. Specifica - tardiva
I. Nespecifica – 1. R. generale
2. Mobilizarea de mecanisme nespecifice de aparare
2. a) - Celulare - sistemul fagocitar mobil ( neutrofilele)
- sistemul fagocitar fix ( macrofagele vaselor sanguine si a organelor apartinand
S.R.H)
b) Umorale – factori
1. Properdina – (activa in prezenta C1- C4 si Mg++
2. Interferoni – cu actiune antiumorala si antivirusala (alfa,beta,gama)- rol
3. Complementul - care cuprinde 11 proteine – C1- C9 +B si D
- Calea clasica – activarea in cascada in prezenta cuplului antigen-anticorp de la C1
- Calea alterna – (activarea neimunologica) – fara prezenta cuplului (antigen – anticorp) – dela C3
4. Lizozimul - proteina C reactiva
5. Opsoninele – fagocitostimulinele
Predomina tonusul simpatic
II.Faza specifica – elaborarea de anticorpi la 6-7 zile de la patrunderea antigenului patogen dupa
transformarea antigenului insolubil in antigen solubil de macrofag (40-72 ore)
Predomina tonusul parasimpatic
Prezinta 2 faze :
1. Raspuns imun primar - reactii imunitare la un prim contact cu antigen
2. Raspuns imun secundar – reactii la contactele ulterioare cu antigen

1. Raspunsul imun primar

a) Rolul complexului monocito-macrofagic – antigenul fagocitat in “insula imunitara” prin macrofage -
eliberarea partii antigenice specifice haptena - care dupa cuplarea cu ARN este transmisa limfocitului – (
complex major de histocompatibilitate M.H.C) – opsoninele si unele componente ale complementului
favorizeaza aderarea de suprafata macrofagului
b) Rolul limfocitelor – intervin limfocitele T care fixeaza limfocitelor B – generatoare de anticorpi
specifici

Limfocitele T - 1) “T – helper”
2004-2005. Conf. dr. M. Artino. Catedra de Fiziologie. UMF “Carol Davila” Bucuresti
 2) “T – citotoxice”
3)” T – supresoare”
1) Limfocitele “T helper” - reglator al functiilor imune prin limfokine
- interleukina 2 -6; GM – CSF
- interferonul gama
Interleukina- 2 – efect stimulator asupra limfocitelor “T – citotoxice” si efect de feed-back pozitiv pt.
“T helper” si “T supresoare”
- Interleukina 4,5,6 – participa la raspunsul celulelor beta

2) Limfocitele “T- citotoxice” – rolul lor

3) Limfocitele ” T - supresoare” – rolul lor
Stimuleaza capacitatea sistemului imun de a ataca tesuturile proprii oragnismului – ”toleranta
imuna” ( pierderea tolerantei – autoimunizare)
- afectiuni (lupusul eritematos, miastenia grava, un tip de glomerulonefrita,etc.)
- Limfocitele T activate - nu secreta anticorpi circulanti - ci limfokine cu rol de amplificare a secretiei
imune prin activarea specifica a noi macrofage si limfocite – interleukina1 (Il-1)
Alte limfokine :
- factorul de stimulare a puterii fagocitare a macrofagelor
- factorul stimulator al diferentierii limfocitelor B in plasmocite
- factorul inhibitor al limfocitelor B (imunosupresor)
- factorul stimulator al granulopoezei, monopoezei, etc.

Limfocitele T – coopereaza cu limfocitele B in producerea de anticorpi circulanti

Limfocitele T - purtatoare a memoriei imunologice si responsabile pentru imunitatea celulara
Limfocitele B – se diferentiaza in plasmocite secretoare de anticorpi
- o mica parte se transforma in celule cu memorie imunitara

2.Raspunsul imun secundar – perioade de latenta scurta (2-3 zile) – titrul anticorpilor creste exploziv
Anticorpii – structura
- tipuri IgM ; IgG(75-80%) ;IgA ; IgD ;IgE
Reglarea reactiei de aparare antimicrobiana - prin mecanism nervos central – hipotalamus
Rolul scoartei – dovedit prin met. reflexelor conditionate (mobilizarea anticorpilor, leucocitoza, cresterea
puterii fagocitare)
- Epuizarea functionala a scoartei prin suprasolicitare – activitate haotica a centrilor vegetativi
Imunitatea
1. favorabila – naturala
- castigata
- pasiva ( cu anticorpi monoclonali seruri, imune)
2. nula ( defavorabila) – anafilaxie, autoimunizare, respingerea grefelor

2004-2005. Conf. dr. M. Artino. Catedra de Fiziologie. UMF “Carol Davila” Bucuresti