Você está na página 1de 3

APARATUL RESPIRATOR

Aparatul respirator la om
Căile respiratorii superioare:
- cavitate nazală
- faringe
- laringe
Căile respiratorii inferioare:
- trahee
- bronhii pulmonari
- plămâni

Aerul inspirat se deplasează trecând pe rând prin:


• Cavitate nazală
• Faringe
• Laringe
• Trahee
• Torace
• Bronhii
• Alveole pulmonare (în plămâni)

Controlul
De reglarea și controlul funcției respiratorii sunt responsabile două zone ale trunchiului cerebral, și
anume medulla oblongata(bulbul rahidian) și puntea lui Varolio.

PLAMANII
Plămânul (lat.pulmo) este un organ pereche la vertebrate, specializat pentru funcția de respirație.
Animalele amfibii pe lângă plămâni mai au posibilitatea unei respirații branhiale acvatice asemănător
peștilor. La animalele mamifere pulmonul este asemănător pulmonului uman, fiind alcătuit din
pulmonul drept și stâng care sunt compartimentați în lobi (apicali, cardiac, diafragmatici).
Pulmonul nu are o musculatură proprie procesul de inspirație este realizat activ de mușchii intercostali
și mușchiul diafragm, pe când expirația este realizată în mod pasiv.

Structură amplasare
Plamanii se găsesc în cutia toracică thorax fiind prin șanțuri împărțit în mai mulți lobi denumirea lor
fiind dată de organul învecinat.
Pulmonul este învelit de o membrană seroasă pleură lipsa aerului între pulmon, pleură și peretele
toracic asigură procesul de inspirație prin dilatarea coșului pieptului care atrage după sine dilatarea
plamanilor.
In cazul unui pneumotorax când pătrunde aer în spațiul amintit pulmonul colabează nemai fiind alipit
de pleură.
Plamanul uman este alcătuit din lobul drept (Pulmo dexter) și lobul stâng (Pulmo sinister) împărțit la
rândul lor prin adâncituri (șanțuri) în lobii pulmonari (Lobus superior et inferior), lobii apicali (Apex
pulmonis), lobul cardiac, lobuli diafragmatici denumiți după organul vecin.
Plamanul stâng este mai mic, datorită spațiului necesar cordului în cavitatea toracică, într-o poziție
centrală se află bifurcația traheală (Bifurcatio tracheae) în bronhii, care la rândul lor se vor bifurca
dicotomic în plămân în bronhiole, capacitatea medie de aer dintr-un pulmon este de 4100 - 5000 mL.
Structura internă a plămânului aspect spongios, fiind alcătuit dintr-un sistem de bronhii (arborele
bronṣic)ṣ ramificate care după fiecare ramificație devin tot mai fine (subțiri) terminându-se cu niște
săculețe (alveole) care sunt de capilare bogat vascularizate, la acest nivel producându-se schimbul de
gaze (CO2 și O2).