Wikipedia:

Agroturismul este acea forma de turism în care persoana (sau grupul) se deplasează, cazează şi îşi
desfăşoară activitatea într-un cadru natural, în mediul rural.

Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească prin
implicarea turiştilor în viaţa gospodăriei şi furnizarea acestora de servicii si activităţi (masă, cazare,
interacţiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei ţărăneşti, fără a-i conturba acesteia specificul.

Turismul rural îmbrăţişează toate activităţile turistice derulate în mediul rural, având drept scop
valorificarea potenţialului natural şi uman al satelor.

Istoric agroturism:

Putem afirma, fara a gresi, ca aparitia calatoriilor turistice s-a produs in antichitate, iar activitatile
turistice in spatiul rural au inceput a fi practicate empiric din aceeasi perioada. Este cunoscuta astfel
participarea in numar mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus) si Delfi (Apolo)-
frecventarea bailor curative sau jocurilor festive periodic organizate.

In periada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau millitare, iar traseele
lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. In acelasi timp cu evolutia societatii omenesti se diversifica si
structura calatoriilor, astfel, in Evul Mediu, calatoreau un numar insemnat comerciantii, dar intalnim
frecvent ambasadori, preoti si pelerini, oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti. Unii din acesti calatori
au decis sa transmita experientele lor. Putem prezenta in sprijin scrierile calugarului francez Aimeri
Picaud, care realizeaza la 1130 un indrumar pentru pelerinii doritori sa ajunga la Santiago de
Compostella, sau pe preotul japonez Basho care in 1960 a scris un poem intitulat „Drum ingust spre
Nordul indepartat”. In dorinta de a prezenta evolutia dotarilor si instalatiilor iata un catren sugestiv:
„Intepat de tantari, muscat de paduchi / Am reusit sa dorm intr-un pat / In timp ce un cal urina / Chiar
langa perna mea” (Christureanu Cristina – „Economia si politica turismului international”).

Europa este cea care inregistraza primele forme constientizate de turism rural in secolele XVI-XVII; in
acele vremuri pictorii erau interesati sa valorifice in operele lor constructiile si mediul spatiului rural.
Viata satului, asa cum era ea si nu inventata, este imortalizata in operele pictorilor francezi, italieni sau
olandezi. Pe acest fond marele ganditor francez Jean Jacques Rousseau (1721-1778) povesteste in
lucrarea sa „Confesiuni” despre o calatorie in care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni ai
timpului planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. In secolul urmator, al XIX-
lea, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un loc din ce in ce mai important in
desen sau pictura. Se impun din nou pictorii si artistii francezi si italieni carora li se adauga mai apoi cei
din Anglia (Grolleau Henri-”Patrimoine rural & touorisme dans la C.E.E.„).

In Romania, care-asa cum afirma Geo Bogza in reportajul „Sate si orase”- la inceput a fost o tara de sate,
prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa intotdeauna. Mai mult, „viata la tara” a fost un
subiect frecvent al literaturii noastre, culminand cu manifestarea unui puternic curent litarar; similar, in
operele plastice din perioadele de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secollului XX satul fiind cadrul,
obiectul, subiectul si inspiratorul unui numar insemnat de pictori romani.

In ceea ce priveste manefestarile ce pot fi catalogate drept inceputuri ale circulatiei turistice rurale din
tara noastra - neluand in seama faptul ca ori ce orasean, care se respecta si isi putea permite, avea o
casa „la tara„ - amintim: obiceiurile de Sanzaiene cand, coform traditiei maramuresenii porneau spre
manastirile din Moldova; pelerinajele catre locasurile de cult; vacantele de sarbatori in lumea satului sau
la manastire, dar mai ales obiceiul retragerii catre sat in timppul verilor calduroase („locuinta mea de
vara e la tara”), locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.

Concomitent cu cresterea frecventei circulateie turistice au evoluat se echipamentele turistice: de la

cele privind transportul (postalioanele si locurile de schimb ale cailor - „postele” care inca mai revin si
astazi in povestile satenilor, ca si denumirile unor localitati legata de aceasta activitate - exemplu Posta
Calnau) la cele care asigurau in norme profesioniste cazarea si masa (vetitele hanuri in toate cele trei tari
romane).

Dintre cei ce au apreciat si pretuit vacantele in spatiul rural putem enumera personalitati ale culturii
romanesti ca: Alexandru Vlahuta, Ion Luca Caragiale, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu,
Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Calistrat Hogas, Nestor Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga,
George Enescu, Stefan Ciobotarasu si multi altii. Toti cei ce au fost promotorii unei mode, ai unui mod de
viata nou ce a contribuit la realizarea unei mentalitati care in timp a generat calatoria, circulatia turistica,
mai apoi turismul.

Cele prezentate mai sus determina sa afirmam ca turismul rural s-a derulat in tara noastra pana in a
doua jumatate a secolului al XX-lea doar in mod spontan

Agroturism-plan de afacere

Cu toate ca turismul intern si international al Romaniei inregistreaza o accentuata tendinta descendenta

(in special datorita scaderii puterii de cumparare a populatiei, pe de o parte, si a diminuarii interesului
vizitatorilor straini, pe de alta parte), turismul rural a luat o amploare deosebita in Romania dupa 1990 si
in special in ultimii ani.

Aceasta situatie se datoreaza in mare masura involutiei sistemului hotelier clasic, uzurii morale a
dotarilor si echipamentelor, preturilor mari practicate si serviciilor necorespunzatoare. Prin urmare,
agroturismul a aparut ca o alternativa viabila, catre care s-au indreptat tot mai multi turisti.

Pe teritoriul tarii exista o mare varietate de spatii de cazare, incepand cu cele de dimensiuni reduse
(pentru 2-3 persoane) pana la cele care pot gazdui peste 100 persoane. Majoritatea unitatilor de turism
rural ofera un pachet de servicii -; cazare si masa, aceasta din urma sub forma de demipensiune sau
pensiune completa. In unele pensiuni exista si posibilitatea ca turistul sa asiste la prepararea mesei sau
chiar sa participe activ la aceasta activitate.
In proportii mai mari sau mai mici, pensiunile ofera si o serie de servicii suplimentare: telefon, televizor,
bai sau dusuri, masina de spalat, terenuri de sport, inchirierea de materiale recreativ-;sportive etc. In
contextul actual, cand turistii solicita servicii de agrement tot mai diversificate, pensiunile turistice fac
eforturi sa raspunda sau sa anticipeze aceste dorinte. Astfel ele propun diverse modalitati de petrecere a
timpului liber: plimbari cu caruta sau sania trasa de caini, construirea unor pensiuni agroturistice izolate
in care vizitatorii sa se “rupa” complet de realitatea de zi cu zi (foarte solicitate in ultimul timp),
organizarea unor partide de vanatoare, organizarea de calatorii in zonele invecinate etc.

Aceste pensiuni se intind, cu mici exceptii, pe tot teritoriul tarii, avand o densitate mai mare sau mai
mica in functie de frumusetea zonei, de conditiile existente, de posibilitatile financiare si de implicarea
autoritatilor centrale si locale in dezvoltarea zonala.

Conform Asociatiei Nationale de Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania (ANTREC), in tara noastra
exista in prezent aproape 3.000 de pensiuni omologate (iunie 2003), insumand peste 7.500 de camere,
dar numarul total al spatiilor de cazare rurale este mult mai mare, avand in vedere ca numai o parte
dintre unitatile existente sunt membre ale acestei asociatii.

Potrivit unui raport al Ministerul Turismului, in ultimele 18 luni au fost inaugurate aproximativ 70 de
pensiuni agroturistice, beneficiind de dotari la standarde inalte, care au insumat o investitie totala de 10
milioane USD.

Clientii

Turismul rural se adreseaza deopotriva clientilor romani si straini.

Segmentul care apeleaza cel mai des la acest gen de servicii este cel al persoanelor de varsta a doua si,
intr-o mai mica masura, de varsta a treia. Acestia prefera linistea unei astfel de pensiuni zgomotului si
agitatiei statiunilor aglomerate de pe litoral sau de pe Valea Prahovei, de exemplu. Nu trebuie neglijati
nici tinerii, dar ponderea acestora este mai redusa, tocmai datorita preferintei acestora pentru mare sau
munte, pentru locurile pline de agitatie.

Turistii straini care apeleaza cel mai des la agroturism sunt cei interesati in a cunoaste istoria si traditiile
Romaniei, prin vizitarea unor zone pitoresti, de o frumusete aparte, care pastreaza obiceiuri stravechi
legate de: arhitectura caselor, port, mestesuguri traditionale, specialitati gastronomice.

Din punct de vedere financiar, cei care apeleaza la aceste servicii se incadreaza in categoria celor cu
posibilitati materiale medii si mici, tinand cont de faptul ca turismul rural solicita mai putini bani fata de
cazarea in sistemul hotelier. Nu trebuie exclusa in totalitate nici categoria turistilor cu venituri
superioare, care prefera agroturismul din curiozitate sau pentru odihna.

Concurenta

Serviciile de agroturism au luat o amploare deosebita, fiind prezente azi pe aproape tot cuprinsul tarii.
Zonele in care exista cea mai mare densitate a acestor unitati sunt: Alba (Albac, Arieseni, Garda,
Remetea); Arges (Rucar, Bradet); Bistrita (Prundu Birgaului, Lunca Ilvei, Susenii Birgaului); Brasov
(Moeciu de Sus, Moeciu de Jos, Moeciu Cheia, Bran, Predelut, Simon, Moeciu, Poarta, Bran Poarta,
Poiana Marului); Cluj (Sancraiu, Belis, Bologa, Poieni, Ciucea); Harghita (Praid); Constanta (2 Mai,
Costinesti); Hunedoara (Hateg, Clopotiva); Maramures (Salistea de Sus, Botiza, Rozavlea Sieu);
Mehedinti (Ponoarele, Dubova); Neamt (Durau, Agapia); Prahova (Busteni, Poiana Tapului); Satu Mare
(Girda de Sus, Bixad); Sibiu (Gura Riului, Sibiel, Cartisoara); Suceava (Panaci); Tulcea (Crisan, Sintu
Gheorghe); Valcea (Baile Govora, Horezu, Voineasa, Vaideeni); Vrancea (Soveja, Lepssa, Vidra, Tulnici).

Dupa cum se poate observa, majoritatea judetelor cu potential turistic sunt bine reprezentate la acest
capitol. Exista insa suficiente resurse neexploatate, avand in vedere posibilitatile uriase pe care le ofera
teritoriul Romaniei prin varietatea reliefului si prin pitorescul naturii. Acest lucru nu inseamna nici ca
zonele listate mai sus sunt “inchise”, numai ca deschiderea unei noi unitati de turism rural in regiunile
respective este mai dificila, necesitand servicii de o calitate ireprosabila, cat si preturi care sa poata
invinge concurenta deosebit de puternica.

Fata de competitia directa cu unitatile de acelasi profil, mai trebuie avuta in vedere si concurenta
indirecta cu alte forme organizate de turism din zona geografica respectiva, care poate duce la marirea
sau diminuarea cotei de piata a turismului rural.

In ultimul an, a avut loc un amplu proces de privatizare a unitatilor turistice, dintre care se remarca
trecerea in proprietate privata a multor hoteluri de pe litoral. Acestea au fost achizitionate de firme
private sau oameni de afaceri, care vor incepe cat de curand ample programe de investitii. In functie de
efectele tuturor acestor evenimente recente, raporturile de forte in turism se pot modifica intr-un sens
sau altul.

Promovarea

O importanta metoda de promovare a turismului rural este insasi calitatea serviciilor oferite, care
determina satisfactia turistilor, ceea ce ii poate transforma in clienti fideli. Mai mult, ei pot recomanda
pensiunea la care s-au simtit bine altor persoane si, prin aceasta reclama verbala, gradul de ocupare
poate creste considerabil.

Desigur, existenta unui site pe Internet care sa atraga atentia asupra existentei pensiunii si sa
popularizeze oferta acesteia este intotdeauna binevenita. Mai putin eficinta se dovedeste o promovare
costisitoare (presa scrisa, radio, TV), care de cele mai multe ori nu isi justifica prin sporul de eficienta
costurile foarte ridicate. Exceptie fac revistele sau emisiunile care au ca subiect calatoriile, turismul etc.

Costurile de inceput

Majoritatea celor care pornesc o afacere in domeniul agroturismului sunt cei care isi transforma propria
locuinta in pensiune. Deci costurile fazei de debut ar include acele cheltuieli determinate de marirea
suprafetei casei, crearea unor conditii civilizate de cazare sau extinderea facilitatilor existente,
amenajarea camerelor si anexelor, alte imbunatatiri (dotari grupuri sanitare, sistem de incalzire etc.).
Fata de alte domenii de activitate, putem aprecia costurile demararii unei afaceri in turismul rural ca
fiind reduse, mai cu seama avand in vedere posibilitatea realizarii unora sau tuturor acestor lucrari cu
forte proprii sau cu mana de lucru locala, foarte ieftina.

Pregatire si calificare

In cadrul serviciilor turistice in general si in situatia turismului rural in particular, exista doua mari
categorii de elemente care influenteaza decisiv succesul sau esecul afacerii: pe de o parte dotarile
(constructia, finisarile, echipamentele, mobilierul etc.), iar pe de alta parte calitatile personalului
(amabilitate, politete, discretie, disponibilitate).

Acestea din urma sunt elementele pe care trebuie insistat, deoarece nu costa (sau costa infinit mai putin
decat dotarile ultrasofisticate) si de multe ori au rolul decisiv in multumirea sau insatisfactia turistului.

Cadrul legal

Dintre reglementarile legale care fac referire la activitatea de agroturism pot fi mentionate:

- Norma metodologica din 28 iunie 2002, privind clasificarea structurilor de primire turistice, publicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 582 bis din 6 august 2002;

- Ordonanta nr. 58 din 21 august 1998, privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in
Romania, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 309 din 26 august 1998;

- Norma din 8 februarie 2001, cu privire la accesul, evidenta si protectia turistilor in structuri de primire
turistice, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 92 din 22 februarie 2001;

- Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990, privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 33 din 29 ianuarie 1998;

- Hotararea nr. 574 din 13 iunie 2002, pentru aprobarea cuantumurilor taxelor si tarifelor percepute de
camerele de comert si industrie teritoriale pentru activitatile de registru si pentru operatiunile efectuate
de Biroul unic, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 413 din 14 iunie 2002.

- Ordonanta de Urgenta nr. 76 din 24 mai 2001