De la ateism la crestinism

Aceasta este experienta vietii mele,cum am ajuns sa fiu crestin,sa cred in Dumnezeu si in autenticitatea
Sfintei Scripturi.M-am nascut in Romania,la Ramnicu Sarat,Buzau pe 9 ianuarie 1987.Inainte sa ma
nasc,parintii mei s-au mutat la tara,asa ca am crescut acolo pana la varsta de 10 ani,cand pentru
continuarea studiilor am fost nevoit sa ma despart de parintii mei si sa locuiesc undeva langa Focsani,la 40
Km de orasul natal.Aceasta ruptura a marcat profund atat relatia mea cu parintii,cat si modul in care am
fost educat,nemaiavand reguli,restrictii sau responsabilitati.Aceasta m-a transformat intr-un om izolat de
societate,destul de egocentric si cu o mare dorinta de libertate.Eram convins ca libertatea este conditia
fericirii omului.Si nu greseam,doar ca libertatea,asa cum o intelegeam eu nu era libertatea care aduce
fericirea.Din cauza societatii,a modului celorlalti din jurul meu de a privi credinta,nici eu nu credeam in
Dumnezeu,ma mai duceam uneori la biserica pentru a le face parintilor pe plac.De mic am fost ateu,nu
puteam crede ca exista Dumnezeu,aveam o deplina incredere in stiinta,in modul in care este condusa
societatea de catre stat si in capacitatea omului de a rezolva orice problema.Odata cu trecerea timpului,am
devenit mai putin naiv,am vazut ca,in privinta oamenilor,aparentele sunt inselatoare si am inceput sa nu
mai am incredere in nimeni.Aceasta m-a facut sa ma simt si mai singur.Nu ma mai multumea nimic,sfarsitul
de saptamana era un chin pentru ca nu gaseam in el nici o bucurie;asteptam cu nerabdare sa inceapa
saptamana,sa merg la lucru,macar asa uitam de toate ... ” Ecleziastul 2:17 Atunci, am urât viata, cãci nu mi-
a plãcut ce se face sub soare: totul este desertãciune si goanã dupã vânt. “.Acesta a fost un punct culminant
al vietii mele. Eram agnostic,adica nu puteam spune cu certitudine daca Dumnezeu exista sau nu,pentru ca
nu exista dovezi indiscutabile pentru nici una din ipoteze;cei din familia mea,fiind crestini,au incercat sa imi
vorbeasca despre Dumnezeu,dar nu credeam.Orice argument sau rationament era pus la indoiala pentru ca
nu aveam incredere in propria mea ratiune.Atunci am intalnit-o pe Violeta,prietena mea care mi-a aratat un
alt mod de a privi lucrurile.De dragul ei,am facut impreuna niste studii biblice pe internet.Neacceptand
totusi nici o dovada a autenticitatii Bibliei,am ales pur si simplu sa cred.Atunci am descoperit ca modul meu
de a gandi se baza pe experienta vietii,pe lucrurile pe care le-am vazut sau le-am auzit de-a lungul
timpului.Dar de unde stim ca aceste informatii pe care le luam drept repere in gandirea noastra sunt
corecte?In fiecare zi,asimilam informatii care ne schimba modul de a gandi;aceste informatii sunt adesea
din surse necunoscute,iar noi nu avem posibilitatea de a verifica daca sunt adevarate sau nu.Asadar,orice
om care traieste in aceasta lume,traieste prin credinta;ne este imposibil sa verificam majoritatea
informatiilor pe care le primim.Cum spuneam,am ales sa cred,sa cred mai degraba in Cuvantul lui
Dumnezeu decat in rationamentele adesea gresite ale oamenilor.Dupa aceasta decizie,viata mea a luat o
intorsatura cu totul deosebita,totul a inceput sa capete sens.Inainte,uram viata,pentru lipsa ei de sens;insa
acum,am descoperit ca viata aceasta plina de probleme,suferinta,nedreptate este doar timpul nostru de
proba,in care ne putem pregati pentru o viata mai buna,fara nedreptate sau suferinta,o viata vesnica pe
care Dumnezeu vrea sa ne-o ofere.Depinde doar de noi,de fiecare in parte,sa o acceptam.Poate ca
acum,cand citesti acest material,totul pare confuz,asa cum ar fi parut si pentru mine cu ceva timp in
urma.Te invit sa alegi,ca si mine,sa te increzi in Dumnezeu si in Biblie,cuvantul Sau.Este o alegere care se
face prin credinta,insa,cum am spus,tot prin credinta alegem sa nu credem in Dumnezeu.Alegem asta prin
credinta in oameni,in oamenii aceia care ne par inteligenti(as vrea sa-i amintesc pe
Marx,Freud,Nietzsche).Probabil ca alegem asta pentru ca e mai comod,ne temem ca alegerea de a crede in
Dumnezeu ar putea aduce schimbari in vietile noastre,ne-ar putea cere sa renuntam la lucrurile care ne
plac asa de mult...Eu am renuntat la unele lucruri care imi placeau,atunci cand am realizat ca Dumnezeu le
interzice pentru ca stie ce este mai bine pentru mine.Te invit sa-L descoperi si tu pe Dumnezeu in cuvantul
Sau;te invit sa ai curajul sa te increzi in Biblie.Argumente pro si contra vor fi intotdeauna,de aceea te invit sa
nu mai astepti pana vei gasi suficiente dovezi pentru a te convinge – nu le vei gasi niciodata,iar asa cum
spunea Blaise Pascal,”Daca Dumnezeu nu exista,nu pierzi nimic crezand in El,dar daca El exista si nu
crezi,atunci ai pierdut totul.”Depre viata mea de acum,pot sa spun ca e fericita,deoarece toate problemele
care apar si vor sa-mi intunece orizontul,palesc atunci cand ma gandesc ca intr-o zi,Dumnezeu va veni si va
reface acesta planeta plina de suferinta.Ma tem insa pentru oamenii care nu vor fi pregatiti...