ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE FILOSOFIE, SOCIOLOGIE ŞI DREPT

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 342.9-053.5 (043.2)

CORCENCO ALIONA

RĂSPUNDEREA MINORILOR
PENTRU SĂVÂRŞIREA
CONTRAVENŢIILOR ADMINISTRATIVE

Specialitatea: 12.00.02 – Drept public (constituţional),

organizarea şi funcţionarea
instituţiilor de drept

Autoreferat
al tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU, 2005
1
 Teza a fost elaborată în Secţia Stat şi Drept CARACTERIZAREA GENERALĂ A TEZEI
a Institutului de Filosofie, Sociologie şi Drept
al Academiei de Ştiinţe a Moldovei Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate. La etapa actuală
suntem martorii creşterii vertiginoase a contravenţiilor săvârşite de minori.
Conducător ştiinţific: Costachi Gheorghe, Fenomen explicabil prin transformările politice, sociale şi economice ce se
doctor habilitat în drept, produc în societatea noastră în perioada de trecere la economia de piaţă. Este
profesor universitar o perioadă, care a produs efectele unei crize economice adânci, cu urmări
deosebit de nefaste asupra vieţii materiale şi spirituale a cetăţenilor şi, în special
Referenţi oficiali: 1. Ivanov Vladimir, a copiilor – segmentul social cel mai neajutorat.
doctor habilitat în drept, Din aceste motive problema contravenţiilor săvârşite de minori şi a
profesor universitar mijloacelor de combatere a acestui flagel este deosebit de actuală. Actualitatea
2. Guţuleac Victor, ei creşte, în primul rând, în legătură cu răspândirea largă a comportamentelor
doctor în drept, antisociale, nonconformitatea sau poziţia antisocială, manifestată de minori
profesor universitar prin încălcarea sau evitarea standardelor, a normelor de conduită în societate,
ceea ce creează o ameninţare directă pentru valorile sociale fundamentale,
Susţinerea tezei va avea loc la „___” _________ 2005, ora _____ care, mai devreme sau mai târziu, va aduce la creşterea în proporţii mari a
criminalităţii între minori şi tineri.
în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat DH18-12.00.02-03 din cadrul
În al doilea rând, contravenţiile în rândul minorilor formează rezultatul
Institutului de Filosofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe
eşecului procesului de socializare şi de integrare socială a acestora. Astăzi
a Moldovei cu sediul în municipiul Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 1.
constatăm că procesul de socializare nu are efecte uniforme asupra tuturor
membrilor societăţii: unii devin indivizi cu comportamente armonios integrate,
Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate în Biblioteca Naţională a alţii, însă, nu se pot conforma societăţii, orientate spre economia de piaţă. Aşadar,
Republicii Moldova şi în Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Academiei de Ştiinţe contravenţia în rândul minorilor este produsă în mare parte de lipsa unei
a Moldovei
economii de piaţă eficiente, echilibrate, de nivelul scăzut de trai al majorităţii
populaţiei şi de lipsa unei politici sociale de protecţie a păturii defavorizate a
Autoreferatul a fost expediat la „__” __________ 2005 societăţii.
În al treilea rând, creşterea numărului de contravenienţi minori este rezultatul
abandonului şcolar de către unii elevi, cărora le este specific comportamentul
Secretar ştiinţific deviant sau preocupările antisociale, neîncadrarea în activităţi social-utile.
al Consiliului ştiinţific specializat: Balmuş V., dr. în drept, În al patrulea rând, contravenienţa minoră este creată şi alimentată de lipsa
conferenţiar ________ de supraveghere permanentă din partea părinţilor sau a tutorilor, de numărul
în creştere de familii aflate în nevoi şi dezavantajate, în care părinţii au plecat
Conducător ştiinţific: Costachi Gh., dr. habilitat în drept, peste hotarele ţării, iar copiii deseori au rămas fără supraveghere sigură, sau
prof. universitar ________ sub auspiciile unor bunici bătrâni şi neputincioşi.
În al cincilea rând, minorii care comit fapte contravenţionale, de cele
Autor: Corcenco A. _______ mai multe ori, provin din familii cu părinţi ce au antecedente penale, care
2 3
întrebuinţează substanţe narcotice şi, în exces, alcool, ceea ce, în cele din urmă,
fac ca şi copiii lor să ia acelaşi drum.
Aşadar, lipsa unei legături permanente între familie şi şcoală, consumul de
către unii minori a substanţelor narcotice şi alcoolice, precum şi creşterea atât
numerică, cât şi calitativă a contravenţiilor săvârşite de minori, care încă nu au
atins vârsta de 18 ani – toate acestea au şi determinat introducerea în circuitul
ştiinţific a sintagmelor “copii ai străzii” sau “copii în conflict cu legea”, care
deseori, până a depăşi linia de hotar, ce-i desparte de maturitate, sunt etichetaţi
ca „minori contravenienţi” sau - şi, mai grav, - „minori delincvenţi”. Nu este
exclus ca aceştia, în virtutea unor împrejurări favorabile create, vor completa
rândul viitorilor criminali ai societăţii.
Printre lucrările care se referă tangenţial la obiectul cercetărilor noastre
se numără monografii şi diverse articole din revistele şi culegerile ştiinţifice,
publicate în ultimul deceniu în Republica Moldova, România, Franţa ş.a., în
care este tratată tematica contravenţiei minore. În acest sens ţinem să menţionăm
contribuţia următorilor autori: Costachi Gh., Ignatiev V. (2002), Batcu I.,
Martâncic E. (1988), Bârgău M. (2000), Guţuleac V., Balmuş V. ( 2002),
Orlov M. (1997), Bloşeuco A. (2003), Barac L. (1997), Brezeanu O. (1996),
Rădulescu M., Banciu D. (1990), Sălaş Denis (1998),Weillard Cybulska H.
(1996), Veerman Ph. (1992) ş.a.
În procesul de investigare a fost studiată, de asemenea, şi legislaţia ce ţine de
contravenţiile administrative, aplicată pe teritoriul Republicii Moldova, precum
şi legislaţiile în domeniul respectiv dintr-un şir de ţări ale Europei.
Cercetând succesiv legislaţiile unor state în domeniul contravenţiei juvenile,
s-a apelat la metoda comparativă, fiind reliefate trăsăturile ce au tangenţă
comună în legislaţiile respective, precum şi unele particularităţi distinctive ale
acestora, determinate de cauze de ordin social-istoric, economic etc.
În cadrul analizei normelor, ce ţin de răspunderea administrativă a minorilor
care au săvârşit contravenţii, a fost aplicată metoda logică. Cu ajutorul ei,
aceste norme au fost cercetate sub toate aspectele, fiind utilizate categoriile şi
legile logicii.
În contextul analizei date remarcăm faptul că problema contravenţiilor
săvârşite de minori este una dintre cele mai presante ale societăţii noastre,
determinând actualitatea temei alese pentru investigaţie.
4 5
Scopul şi obiectivele tezei. Acuitatea problemei, numărul în creştere al
minorilor contravenienţi, aflaţi în aresturile poliţiei şi mai apoi în sălile de
judecată, precum şi experienţa dobândită de autor în activitatea specifică
desfăşurată zi de zi în instanţa de judecată, au determinat tentaţia pentru
obiectul prezentei investigaţii, întreprinse în scopul de a identifica cauzele
care determină circumstanţele ce favorizează contravenţiile săvârşite de
minori, de a înainta propuneri întru reducerea dimensiunilor contravenienţei
minore, de a propune unele modificări privind regimul sancţionator al
contravenienţilor minori.
În lucrarea de faţă autorul îşi propune să trateze şi mijloacele
extracontravenţionale de combatere şi prevenire a contravenienţei juvenile.
Schimbările ce au intervenit în societatea noastră în toate sferele:
socială, economică, în mentalitatea şi relaţiile umane cer o abordare nouă a
problematicii contravenienţilor minori. E necesară găsirea unor noi soluţii
legate de amplificarea şi diversificarea formelor de protecţie socială împotriva
contravenţiilor săvârşite de minori.
Obiectivele enumerate au determinat necesitatea înaintării şi soluţionării
unor sarcini concrete în procesul de efectuare a cercetărilor:
– a defini noţiunea răspundere administrativă, ca formă a răspunderii
juridice, şi noţiunea răspundere contravenţională;
– definirea conceptului minorat ca stare biologică şi psihofizică a
persoanei;
– analiza stării de minorat, reflectată sub aspect juridic;
– cercetarea cauzelor şi condiţiilor săvârşirii contravenţiilor de către
minori;
– examinarea problemei minorului ca subiect de drept în legislaţia
Republicii Moldova;
– analiza minoratului făptuitorului în calitate de circumstanţă atenuantă
în reglementarea cu privire la contravenţiile administrative;
– investigarea necesităţii adoptării unui regim sancţionator special pentru
minori cu propuneri de lege ferenda;
– determinarea sancţiunilor administrative aplicate minorilor;
– Analiza măsurilor educative aplicate minorilor;
– cercetarea juridică comparativă privind sistemul sancţiunilor admini-
strative aplicate minorilor contravenienţi în mai multe ţări.
 Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute rezidă în faptul că pentru
prima dată într-o lucrare aparte sunt expuse detaliat opinii şi teorii cu privire
la contravenţia minoră în mediul ştiinţific autohton. Deocamdată lipsesc
lucrări, consacrate special acestei probleme, deşi dimensiunile în creştere ale
contravenţiei juvenile, determinate, direct sau indirect, de anumite cauze şi
condiţii, cer o tratare monografică.
Analiza temeinică şi multiaspectuală a cauzelor şi a condiţiilor, ce contribuie
la săvârşirea contravenţiilor de către minori, are o importanţă deosebită pentru
prevenirea faptelor prejudiciabile săvârşite de minori. În lucrare se scot în
evidenţă cauzele principale care generează contravenţia juvenilă, aşa cum sunt:
sărăcia, şomajul, influenţa negativă a familiei, abandonul şcolii, alcoolismul,
narcomania, etc.
Inovaţia ştiinţifică a lucrării constă şi în faptul că pentru prima dată în
literatura de specialitate autohtonă se face o reprezentare integratoare a gradului
de funcţionare şi edificare a instituţiilor, ale căror funcţii de bază ar include, pe
lângă pedepsele sancţionatoare, măsurile de reeducare şi de integrare socială a
contravenienţilor minori, punându-se accentul pe formele alternative de pedepse,
ce nu se rezumă la izolarea lor de societate. Autorul pledează pentru instituţia
“probaţiunii” ca modalitate de pedeapsă în regim de libertate cu fundament
social şi pedagogic, care să combine supravegherea şi asistenţa educaţională
a minorului.
În scopul alinierii jurisprudenţei naţionale la standardele europene, în lucrare
îşi fac debutul noi forme şi programe de reabilitare, forme de reeducare, axate
pe principiul umanismului.
Originalitatea investigaţiei este determinată şi de faptul că autorul propune
măsuri concrete, ce ar facilita activitatea organelor care lucrează cu flagelul
antisocial minor în colaborare cu inspecţiile şi comisiile pentru problemele
minorilor. Aceste organe trebuie să acorde o atenţie deosebită copiilor abandonaţi,
maltrataţi, familiilor vulnerabile ale acestora, iar faţă de cei care au păşit pe calea
contravenţiilor să întreprindă activ măsuri de profilaxie şi combatere a faptelor
care contravin legilor sau preceptelor morale. Caracterul ştiinţific inovator al
prezentei investigaţii constă şi în faptul că autorul propune un complex de măsuri
ce ar favoriza înfiinţarea unor instituţii de ocrotire, care să supravegheze prin
educatori-specialişti comportamentul minorului contravenient.
6 7
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării constă în
următoarele:
– concepţiile teoretice expuse în lucrare pot fi de un real folos atât pentru
ştiinţa naţională a dreptului administrativ, cât şi pentru legislatorul Republicii
Moldova. Aceasta se datorează caracterului de stringentă actualitate al
problemei puse în discuţie, precum şi caracterului inovator al metodelor de
soluţionare a ei, propuse de autor;
– analiza faptelor, care sunt determinate drept contravenţii, are o
semnificaţie cognitivă în vederea perceperii esenţei juridice şi sociale a
contravenţiilor săvârşite de minori;
– depistarea elementelor cu relevanţă juridică ale conţinutului contraven-
ţiilor săvârşite de minori, interpretarea noţiunilor şi termenilor ce apar în
normele din domeniu, precum şi delimitarea lor. Acestea sunt importante atât
pentru dezvoltarea ulterioară a concepţiilor ştiinţifice autohtone, cât şi pentru
aplicarea reuşită a lor în practică;
– interpretarea sub noi aspecte a dispoziţiilor, normelor ce ţin de răspun-
derea administrativă şi de sistemul sancţionator al minorilor contravenienţi
va facilita adaptarea legislaţiei interne la principiile şi regulile adoptate prin
Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului;
– critica imperfecţiunilor normelor de drept poate fi luată în consideraţie
de către legiuitor în procesul de elaborare a noilor norme şi de perfecţionare a
celor în vigoare;
– concluziile şi propunerile pot fi utilizate în activitatea practică a organelor
de drept, precum şi în procesul de instruire în cadrul instituţiilor de învăţământ
mediu şi superior cu profil juridic.
Constituind un tablou al rezolvărilor legislative în problemele abordate,
prezenta lucrare ar putea reprezenta, sperăm, cel puţin, punctul de plecare în
aprecierea normelor de drept recent adoptate, ce vizează răspunderea şi sistemul
sancţionator al minorilor contravenienţi pentru faptele antisociale săvârşite.
Aprobarea rezultatelor. Rezultatele cercetărilor au fost prezentate în cadrul
şedinţelor Secţiei Stat şi Drept, Seminarului ştiinţific de profil la specialitatea
12.00.02 – Drept public, din cadrul Institutului de Filosofie, Sociologie şi
Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, unde a fost supusă dezbaterilor şi
recenzării. Concluziile şi recomandările ştiinţifice au fost expuse în cadrul
comunicărilor ştiinţifice internaţionale, inclusiv la conferinţa internaţională
ştiinţifico-practică „Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la
etapa actuală” (Bălţi, 2004). Rezultatele investigaţiilor au fost, de asemenea,
publicate în mai multe articole ştiinţifice în revistele: „Legea şi Viaţa”, “Revista
Naţională de Drept”. Cercetările ştiinţifice în domeniu, realizate de autor, şi-au
găsit reflectare în monografia “Răspunderea minorilor pentru săvârşirea
contravenţiilor administrative”.
CONŢINUTUL TEZEI
Introducerea tezei de doctorat prezintă o caracteristică generală a
cercetării, se fundamentează alegerea şi actualitatea temei, se determină scopul
şi sarcinile lucrării, suportul ei metodologic şi teoretico-ştiinţific, noutatea
ştiinţifică, semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă, se expune unde a avut
loc aprobarea rezultatelor cercetărilor.
CAPITOLUL I. “MINORATUL ŞI SĂVÂRŞIREA
DE CĂTRE MINORI A CONTRAVENŢIILOR
ADMINISTRATIVE” conţine patru paragrafe.
În paragraful întâi se analizează noţiunile răspundere administrativă ca
formă a răspunderii juridice şi răspundere contravenţională. Se scot în evidenţă
trăsăturile acestora, ce le deosebesc şi le apropie de alte forme de răspundere.
Se analizează elementele, subiectele, noţiunea de ilicit administrativ, noţiunea
de contravenţie.
În paragraful al doilea este supusă analizei starea de minorat şi personalitatea
contravenientului minor. Se scot în evidenţă particularităţile biologice şi psihice
ale etapelor de dezvoltare a personalităţii, cum sunt: copilăria, adolescenţa
şi maturitatea, precum şi particularităţile acestora în implicarea minorilor
la săvârşirea faptelor antisociale. Se dezvăluie contradicţiile sociale care
influenţează negativ formarea personalităţii şi care pot conduce la săvârşirea
de contravenţii. În acest plan o deosebită atenţie se acordă familiei, şcolii şi
locului de muncă.
În paragraful al treilea se cercetează starea de minorat, reflectată în
plan juridic: stabilirea limitei inferioare a vârstei de la care un minor poate
fi tras la răspundere contravenţională. Se aduc opinii „pro” şi „contra”. Se
8 9
cercetează desăvârşirea responsabilităţii minorului ca stare psihică, care
permite persoanei, în momentul când ea săvârşeşte o faptă prejudiciabilă,
interzisă de lege, să conştientizeze caracterul acţiunilor sau inacţiunilor sale şi
să le dirijeze. În continuare se face un excurs istoric în problema determinării
vârstei şi responsabilităţii tinerilor pentru faptele prejudiciabile săvârşite de-a
lungul istoriei.
În paragraful al patrulea se investighează cauzele şi condiţiile, care
contribuie la săvârşirea contravenţiilor de către minori. Condiţiile de influenţă
negativă asupra minorilor sunt multiple: mediul familial aflat în permanente
conflicte, factorii negativi din mediul şcolar şi, mai ales, factorii provenind din
mediul stradal, la care se mai pot adăuga uneori şi abandonul copiilor de către
părinţii plecaţi peste hotare, sărăcia şi vacuumul spiritual şi moral, problemele
de criză ale societăţii aflate în tranziţie.
CAPITOLUL II. “RĂSPUNDEREA MINORILOR PENTRU
CONTRAVENŢIILE ADMINISTRATIVE:
LIMITE ŞI PARTICULARITĂŢI” conţine trei
paragrafe.
În paragraful întâi se cercetează problema minorului ca subiect de drept
în legislaţia Republicii Moldova. Este realizată sinteza analitică a izvoarelor
de drept în acest sens: Constituţia Republicii Moldova, Hotărârile Curţii
Constituţionale, Curţii Supreme de Justiţie etc. Se analizează principiile
generale, aplicabile în practica judiciară, privind cazurile cu minorii; tipurile de
comportament antisocial al acestora; sancţionarea contravenienţilor minori care
este văzută prin prisma următoarelor două aspecte: pe de o parte, condiţiile în
care operează răspunderea contravenţională stabilită pentru minori şi, pe de altă
parte, se impune a se determina natura regimului sancţionator, fiind deosebită
de acea a contravenienţilor majori.
În paragraful al doilea se cercetează minoratul făptuitorului în calitate de
circumstanţă atenuantă în reglementarea privind contravenţiile administrative.
Se accentuează că sancţiunile pentru orice minor contravenient trebuie să fie
modelate conform gravităţii faptelor comise, circumstanţelor, capacităţilor
personale şi atitudinii relevante de minor. Conform Codului cu privire la
Contravenţiile Administrative al Republicii Moldova (CCA), contravenţiile,
săvârşite de minori, sunt considerate ca circumstanţe atenuante. În cazul
săvârşirii unei infracţiuni de către un minor, sancţiunile aplicabile acestuia
sunt în general limitate. În asemenea cazuri, sancţiunea mai redusă are în
vedere maturitatea socială limitată a minorului, faptul că el cunoaşte insuficient
regulile vieţii sociale şi că părerile lui despre bine şi rău sunt deseori eronate. În
continuare se specifică cazurile când persoanele în vârstă de la 16 la 18 ani,
care au comis contravenţii, prevăzute de o serie de articole ale CCA, urmează
a fi trase la răspundere administrativă, conform dispoziţiilor generale.
În paragraful al treilea se ia în dezbatere necesitatea adoptării unui regim
sancţionator special pentru minori. Se fac propuneri de lege ferenda.
Considerăm că în CCA astăzi în vigoare trebuie să se evidenţieze tendinţa
de a prelungi etapa copilăriei pentru a nu agrava situaţia minorilor aflaţi în
conflict cu legea. În acest scop ar fi binevenită introducerea în legislaţia privind
răspunderea contravenţională a noţiunii de “discernământ”. Considerăm, de
asemenea, a fi binevenită iniţiativa înfiinţării unui organism interdepartamental,
care să coordoneze toate structurile specializate pentru activitatea de prevenire.
În acest paragraf un spaţiu deosebit este rezervat anchetelor juridice şi sociale
ale contravenientului.
CAPITOLUL III. “SISTEMUL SANCŢIUNILOR
ADMINISTRATIVE PRIVIND MINORII
CONTRAVENIENŢI” conţine trei paragrafe.
În paragraful întâi se caracterizează pedepsele aplicate minorilor
contravenienţi. Se face un mic excurs istoric în problemă, se caracterizează
noţiunile de constrângere contravenţională, de individualizare a sancţiunii
pentru minori, categoriile sancţiunilor contravenţionale pentru minori etc. Se
urmăreşte evoluţia pedepsei ca sancţiune. Se accentuează că astăzi pedeapsa
este principalul mijloc de realizare prin constrângere a ordinii de drept. Pedeapsa
(sancţiunea) trebuie să asigure realizarea scopului şi funcţiilor educative. În
continuare se cercetează noţiunile de individualizare legală, individualizare
judiciară şi individualizare administrativă, precum şi conţinutul sancţiunilor
administrative aplicate pentru comiterea contravenţiilor administrative cum
sunt: avertismentul, amenda, ridicarea contra echivalent a obiectului, care a
constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenţiei
10
administrative, privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, de
dreptul de vânătoare, expulzarea etc.
În paragraful al doilea se cercetează măsurile de constrângere cu caracter
educativ, aplicate minorilor, în aceleaşi scopuri ca şi pedeapsa: corectarea,
reeducarea făptuitorilor, precum şi prevenirea săvârşirii de noi contravenţii.
Măsurile cu caracter educativ reprezintă, de asemenea, măsuri de constrângere
statală. Durata măsurilor de constrângere cu caracter educativ este prevăzută la
art.18-28 ale Regulamentului privind comisiile pentru minori. Se accentuează
că, fiind sancţiuni specifice, prevăzute pentru a fi aplicate contravenienţilor
minori, măsurile educative au prioritate faţă de pedepse, acestea din urmă
stabilindu-se numai în cazul în care măsurile educative se consideră a fi
insuficiente pentru reeducarea minorilor contravenienţi.
Paragraful al treilea conţine aspecte de drept comparat privind sistemul
sancţiunilor administrative, aplicate minorilor contravenienţi. Se analizează
situaţia din Anglia şi Ţara Galilor, Scoţia, Ţările Nordice, Suedia, Finlanda,
Belgia, Austria, Olanda, Spania, Elveţia, Germania. Se accentuează că una
din metodele cele mai eficiente de prevenire a contravenţiilor săvârşite de
minori constă în înfiinţarea instituţiei „judecătorului pentru minori”, asistat de
specialişti din poliţia judiciară, instituţiile de asistenţă socială, şi care să includă
măsuri de ocrotire a minorilor în funcţie de trăsăturile de personalitate ale
acestora. Această instituţie există în majoritatea sistemelor judiciare din ţările
occidentale. Autorul subliniază importanţa măsurilor educative sau corecţionale,
al pedepselor de scurtă durată, a posibilităţii „amânării pronunţării hotărârii cu
punerea minorului la încercare „ sub supraveghere” prevăzută în legislaţiile din
Franţa, Marea Britanie şi Germania. Se scoate în evidenţă necesitatea proiectării
de către poliţie a unui sistem propriu de lucru cu minorii, care să răspundă
condiţiilor specifice de muncă cu acest segment al populaţiei şi care să respecte
standardele internaţionale în domeniu.
SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE
Cercetările efectuate au demonstrat că este necesară:
1. Crearea de instituţii sociale, unde minorului ce a încălcat legea să i
se acorde dreptul la un tratament care să-i favorizeze simţul demnităţii şi al
valorii personale, să consolideze respectul său pentru drepturile omului şi
11
libertăţile fundamentale ale altora şi să-l facă să-şi asume un rol constructiv în
societate.
2. Elaborarea programelor de educaţie generală şi profesională şi soluţii
pentru a asigura „copiilor în conflict cu legea” un tratament în interesul bunăstării
lor şi proporţional cu situaţia lor şi cu încălcarea pe care au comis-o.
3. Elaborarea unui Cod al măsurilor administrative, sociale şi educative
pentru protejarea copiilor împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau
abuz fizic sau mintal, de abandon sau neglijenţă în supraveghere, ce să se reflecte
în favoarea celor lipsiţi temporar sau definitiv de mediul familial, aşa cum ar
fi: plasarea într-o familie, adopţiunea, încredinţarea lor unor instituţii speciale
de educare şi reeducare.
4. Elaborarea unui Program Naţional de prevenire a contravenienţei şi
delincvenţei juvenile care să cuprindă un ansamblu de măsuri în plan material,
cultural, moral care să vizeze minorii expuşi victimizării sau alunecării pe panta
contravenţiilor şi crimelor.
5. Înfiinţarea pe lângă primării a cabinetelor de consiliere familială şi a
grupurilor de lucru specializate în cauzele cu „copiii – problemă”.
6. La nivelul şcolii de organizat o bună profilaxie a manifestărilor
precontraveniente în rândul elevilor.
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ŞTIINŢIFICE
Fenomenul contravenienţilor minori nu poate fi înţeles şi explicat în
funcţie de un singur factor, ci în funcţie de un complex de factori, aflaţi
într-o interacţiune reciprocă. Amplasarea socială a fenomenului de
contravenienţă, caracterul antisocial al acestui tip de comportament deviant al
minorilor obligă corelarea abordării strict juridice cu cea de implicare socială
şi de intervenţie asupra minorului concret.
În Republica Moldova preîntâmpinarea contravenţiilor, comise de minori,
precum şi apărarea drepturilor minorilor, constituie o prerogativă a comisiilor
pentru minori. Însă, practica demonstrează că pe parcursul întregii activităţi, până
în prezent, acestea îşi exercitau activitatea superficial, nesatisfăcător. Sarcina
principală a acestor comisii constă în contopirea şi coordonarea activităţii
organelor ministerelor învăţământului, sănătăţii, asigurării sociale, culturii,
poliţiei şi a altor instituţii şi persoane cu funcţie de răspundere, în vederea
12
desfăşurării activităţilor educative şi profilactice printre minori, sarcină care
de fapt nu era îndeplinită.
În Republica Moldova s-a creat o situaţie anormală, în care răspunderea
pentru activitatea educativă şi profilactică printre minori o poartă organele
Ministerului Afacerilor Interne, precum şi procuratura, şi instanţele de judecată,
care, după natura activităţii pe care o întreprind, sunt împuternicite cu funcţii şi
metode speciale de reprimare, care urmează a fi aplicate în cazul încălcării legii.
Bineînţeles, organele sus-nominalizate trebuie să întreprindă toate măsurile,
ce fac parte din competenţa acestora în vederea contracarării contravenţiilor
săvârşite de către minori. Concretizăm că acestea reprezintă măsuri de reprimare,
de constrângere, care se aplică în ultima etapă a procesului, pe când rolul
primordial îl ocupă totuşi aplicarea măsurilor de profilaxie, care ar preîntâmpina
săvârşirea contravenţiilor şi infracţiunilor de către minori.
Minorii, aflându-se în plină dezvoltare atât fizică, cât şi psihică, prezintă
din punct de vedere psihologic, o mentalitate şi o capacitate de a gândi diferită
de a maturilor. Totodată, ei sunt mai receptivi influenţelor negative la care pot
fi supuşi şi, de asemenea, pot fi mai uşor reeducaţi după ce au încălcat legea.
Anume din această cauză sancţiunea concretă trebuie să fie în aşa fel echilibrată,
încât să constituie punctul de plecare spre influenţarea unor zone mai profunde
ale personalităţii infractorului, precum şi în vederea unor mutaţii cu caracter
de durată şi chiar definitive.
Creşterea situaţiilor de abandon şcolar din partea unor elevi cu comportament
deviant sau cu preocupări antisociale, neimplicarea lor în activităţi socialmente
utile, lipsa de supraveghere permanentă din partea părinţilor sau tutorilor;
amplificarea numărului de familii dezavantajate, din rândul cărora provin
unii minori infractori, ai căror părinţi au antecedente penale; discontinuitatea
în educaţia minorilor de către şcoală, lipsa unei legături permanente între
familie şi şcoală; influenţa unor infractori maturi, aflaţi în anturajul minorilor
prin determinarea acestora de a comite fapte antisociale; consumul de către
unii minori a unor substanţe halucinogene, alcoolice şi narcotice pentru
creşterea unei stări euforice - toate acestea contribuie la sporirea numărului
de contravenienţi.
Rezultatele studiului întreprins demonstrează superioritatea aplicării
măsurilor educative, faţă de minorul contravenient, care în fiecare caz concret
şi-ar demonstra eficacitatea.
13
 În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei săvârşite de minor,
faţă de acesta pot fi aplicate şi unele restricţii privind timpul liber, inclusiv
pot fi stabilite cerinţe speciale referitor la purtarea minorului. Aceste măsuri
pot prevedea interzicerea de a frecventa anumite locuri stabilite de instanţă,
interzicerea de a conduce orice vehicul sau anumite vehicule, interzicerea de
a se afla în afara domiciliului după o anumită oră a zilei, interzicerea de a
se deplasa în afara localităţii fără permisiunea organului de stat specializat.
Minorului i se poate impune cerinţa de a se reîntoarce în instituţia de
învăţământ sau de a se încadra în câmpul muncii cu ajutorul organului statal
specializat.
Faţă de minor pot fi aplicate şi alte interziceri, care sunt necesare pentru
corectarea şi reeducarea lui. Însă acestea trebuie să fie adecvate, utile, şi
nicidecum nu trebuie să fie crunte, pentru a nu dăuna minorului. În nici un caz
scopul acestor măsuri nu poate fi înjosirea demnităţii personalităţii respective.
Măsurile de interzicere aplicate urmează să fie strict determinate, concretizate
de instanţa de judecată.
În cazul în care minorul în cadrul termenului stabilit de către instanţă nu
execută măsurile dispuse, instanţa, în raport cu toate cauzele şi condiţiile, care
au dus la neexecutarea în întregime sau parţială a acestora, este în drept să
prelungească durata aplicării măsurilor date pe un termen stabilit (de un an)
sau va aplica o pedeapsă.
Rezultatele studiului demonstrează că munca neremunerată în folosul
comunităţii, ar putea face parte din măsurile educative aplicate minorilor.
Durata executării acesteia pentru minorii care nu au atins vârsta de 14 ani să
nu depăşească însă 2 ore pe zi, iar în ce priveşte persoanele având vârsta între
14 şi 16 ani – 3 ore pe zi. Aplicând această măsură, instanţa va trebui să ia în
consideraţie faptul că minorul poate presta această activitate numai în timpul
liber de la învăţătură, fiind necesar consimţământul minorului, precum şi acordul
părinţilor sau al persoanelor care îi înlocuiesc. Desigur, această activitate trebuie
să fie pe puterile minorului şi nu trebuie să implice riscuri asupra sănătăţii şi
dezvoltării ulterioare a acestuia.
Dacă minorul execută conştient măsura dată, îşi îndeplineşte în mod
corespunzător îndatoririle ce-i revin, instanţa va putea înceta aplicarea măsurii
de pedeapsă.
14
Perfecţionarea activităţii de prevenire a săvârşirii infracţiunilor include şi
sistemul de sancţionare, care va trebui să sufere transformări atât în ceea ce
priveşte conţinutul său conceptual, cât şi procedurile de punere a acestora în
aplicare. Pe de o parte, noile măsuri legislative vor trebui să reflecte consacrarea
deplină a principiului umanismului în procesul de stabilire, aplicare şi executare
a sancţiunilor administrative, pe de altă parte, trebuie creat un sistem de sancţiuni
în care să se reflecte procesul de restrângere treptată a sferei de acţiune a
constrângerii de stat, punându-se accent pe efectul educativ.
În ceea ce priveşte sistemul de sancţionare, este absolut necesară includerea
în cadrul textelor de lege a unor criterii şi sancţiuni mai nuanţate de natură
socială, care ar oferi posibilitatea unor diferenţieri mai adecvate între diferite
categorii de minori sau adolescenţi.
Este absolut necesară introducerea, precum şi constituirea unor complete de
judecată specializate în cauzele cu minori, inclusiv a unor judecători sau procurori
pregătiţi prin cursuri speciale şi specializări în problemele minorilor.
Considerăm că totuşi ar fi mai agreabil dacă s-ar găsi posibilitatea judecării
cauzelor cu contravenienţii minori în zilele în care pe rolul instanţei nu sunt
alte cauze spre examinare, pentru a-i feri pe minori de unele influenţe negative
care pot apărea în asemenea situaţii.
În ultimul timp se ridică problema ca judecarea minorilor să nu se
desfăşoare în sălile de judecată ale instanţelor, ci în camera de consiliu. Acest
fapt demonstrează încă o dată grija societăţii pentru minorul contravenient în
sensul că în acest caz lui i se va crea un climat, o atmosferă cât mai apropiată,
care i-ar permite minorului să se comporte în mod obişnuit, astfel evitându-se
inerente complexe în psihicul său.
Rezultatele studiului, de asemenea demonstrează necesitatea măsurilor
de îmbunătăţire a calităţii anchetelor sociale. Considerăm că este necesară
crearea unui sistem unic de cunoaştere a minorului prin întocmirea unui dosar
de personalitate, început din momentul în care autoritatea tutelară ia cunoştinţă
de faptul că minorul este expus să săvârşească fapte contra legii.
Totodată, rezultatele studiului relevă necesitatea creării unui organ de
ajutorare a minorilor dezavantajaţi şi a familiilor acestora, organ care ar
dispune de cadre de calificare înaltă, de un buget, diverse localuri, transport
etc., pentru ca la moment să poată rezolva cele mai stringente probleme pentru
15
copii şi tineret. Trebuie create instituţii menite să contribuie la educarea tinerei
generaţii (case de creaţie tehnică, staţii ale tinerilor naturalişti, tabere de odihnă,
sportive etc.), urmează să fie deschise mai multe biblioteci, case de cultură,
cercuri artistice etc.
În context, necesită a fi menţionat faptul că tema justiţiei juvenile nu
reprezintă nici pe departe una dintre preocupările centrale ale opiniei publice
şi ale presei scrise şi audio-vizuale din republică.
O lacună a sistemului de sancţionare în vigoare este lipsa oricărei preocupări
legislative privind situaţia minorilor după executarea măsurii educative. În foarte
multe cazuri, întoarcerea minorului, după executarea unei măsuri educative, în
mediul antisocial care l-a format poate fi nefastă pentru el. În vederea excluderii
unor asemenea situaţii ar fi binevenită înfiinţarea unor instituţii de ocrotire,
care ar supraveghea prin educatori-specialişti comportamentul executoriu al
minorului.
Pornind de la rezultatele studiului, considerăm că implicarea educatorilor ca
organe ale justiţiei şi preluarea competenţelor autorităţii tutelare în activitatea de
socializare a minorilor contravenienţi va avea efecte benefice pentru societate.
În măsura în care aceşti educatori-asistenţi sociali vor fi integraţi în activitatea
de supraveghere a minorilor contravenienţi în mediul deschis: şcoală, familie
etc., în aceeaşi măsură va reuşi atenuarea fenomenului contravenţiilor săvârşite
de către minori.
Atât rezultatele studiului, cât şi practica judiciară relevă că paralel cu
sistemul sancţionator comun, alcătuit din măsuri educative şi pedepse, necesită
a fi instituit un sistem mixt de sancţiuni speciale pentru contravenienţii minori,
totodată, fiind modificate limitele pedepselor aplicabile contravenienţilor minori,
prevăzându-se reducerea lor la jumătate.
În baza concluziilor au fost elaborate următoarele recomandări ştiinţifice:
1. Este de stringentă actualitate dezvoltarea cadrului legislativ şi normativ
în domeniul protecţiei minorului în conformitate cu prevederile Convenţiei
ONU cu privire la Drepturile Copilului.
2. Strategia naţională întru prevenirea şi diminuarea fenomenului
contravenţiilor săvârşite de minori şi a planului de implementare a acestei
strategii urmează să se centreze pe trei domenii principale:
– programe de prevenire, care se realizează pentru sprijinul familiilor cu
mulţi copii şi al celor cu dificultăţi financiare;
16
– programe de integrare în familii sau de substituire a acestora, iar atunci
când această soluţie nu este posibilă, se recomandă reintegrarea în instituţii de
ocrotire publice sau din sectorul nonguvernamental;
– programe de sprijin focalizate pe minori.
3. A îmbunătăţi colaborarea între instituţiile guvernamentale şi între
organizaţiile nonguvernamentale, preocupate de problemele vizate în
prezenta lucrare, prin dezvoltarea unor sisteme eficiente de comunicare, care
să permită conturarea viziunilor de ansamblu privind sancţionarea minorilor
contravenienţi şi dezvoltarea de acţiuni privind educarea şi integrarea lor
socială activă.
4. A elabora şi a adopta prevederile legale privind responsabilitatea
părinţilor care abandonează copiii.
5. A mediatiza problema săvârşirii contravenţiilor de către minori şi a crea
o bază de date, unde ar fi stocate datele statistice vizând contravenţiile în rândul
minorilor.
6. A dezvolta programe de voluntariat, care ar oferi asistenţă minorilor
contravenienţi.
7. A elabora noua redacţie a Regulamentului privind comisiile pentru minori,
ţinându-se cont de exigenţele timpului.
8. A activiza comisiile pentru minori, ce ar apăra drepturile lor în conformitate
cu Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, şi încadrarea pe larg
în această activitate a organelor administraţiei publice locale şi de asistenţă
socială.
9. A ameliora sistemul de aplicare a măsurilor educative şi de profilaxie faţă
de minorii contravenienţi prin includerea, de exemplu, a prestării unei activităţi
neremunerate în folosul societăţii.
10. Revitalizarea “judecătoriilor tovărăşeşti” într-o nouă formulă –
“judecătorii publice”.
11. Instituirea tribunalelor de familie după exemplul celor deja existente
în ţările avansate sau a unor complete de judecători specializaţi în cauzele
cu minorii, incluzând judecători şi procurori pregătiţi special în problemele
privitoare la minori.
12. Crearea unor Centre de criză, care ar face posibilă încadrarea minorilor
contravenienţi în diferite activităţi social-utile şi integrarea lor socială.
17
 Cuvinte-cheie: răspundere juridică, răspundere administrativă, răspundere
contravenţională, răspundere administrativ-disciplinară, răspundere
administrativ-patrimonială, răspunderea contravenţională a minorilor,
contravenţie administrativă, contravenţie săvârşită cu discernământ, minorat,
sancţiune administrativă, sancţiune contravenţională.
Ключевые слова: юридическая ответственность, административная
ответственность, материальная ответственность, дисциплинарная
ответственность, административное правонарушение, административная
ответственность несовершеннолетних, административное право-
нарушение, совершенное со здравым суждением, несовершеннолетие,
административная санкция.
Key words: juridical responsibility, administrative responsiblity,
contraventional responsibility, administrative - disciplinary responsiblity,
administrative – patrimonial responsiblity, administrative minor offens under
age, administrative minor offence, minor offence with discrimination, under
age, administrative sanction, contravenţional sanction.
18
Publicaţiile autorului la tema tezei:
1. Corcenco A. Reglementări legislative privind combaterea infracţionalităţii
în Marea Britanie şi Ţara Galilor. – Chişinău: Rev. Legea şi viaţa, nr. 6,
2004, p. 41- 42.
2. Corcenco A. Prevenirea şi combaterea infracţiunilor săvârşite de către
minori. Materiale ale conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice
„Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală”. –
Chişinău: Tipografia Centrală, 2004, p. 1055-1057.
3. Corcenco A. Propuneri pentru preîntâmpinarea acţiunilor antisociale
ale minorilor. Materiale ale conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice
„Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală”. –
Chişinău: Tipografia Centrală, p. 496-503.
4. Corcenco A. Consideraţii generale privind personalitatea minorului
infractor. – Chişinău: Revista Naţională de Drept, nr. 4, 2002, p. 52-53.
5. Corcenco A. Adevărul – categorie filozofică. – Chişinău: Revista Naţională
de Drept, nr. 8, 2002, p. 25-26.
6. Corcenco A. Integrarea socială a minorilor contravenienţi. – Chişinău:
Revista Legea şi viaţa, nr. 11, 2004, p. 53-55.
7. Corcenco A. (coautor). Răspunderea administrativă pentru minorii
contravenienţi. – Chişinău: Revista Legea şi viaţa, nr. 2, 2005, p. 33-35.
8. Corcenco A. (coautor). Statul de drept şi ocrotirea minorilor. – Chişinău:
Revista Legea şi viaţa, nr. 3, 2005, p. 37-39.
9. Corcenco A. Adevărul în procedura penală: noţiune, conţinut şi impor-
tanţă. – Chişinău: Revista Naţională de Drept, nr. 6, 2002, p. 48-51.
10. Corcenco A. Evoluţia dreptului penal privind infractorii minori. Referinţe
de ordin istoric. – Chişinău: Revista Naţională de Drept, nr. 7, 2002,
p. 34-35.
11. Corcenco A. Noţiunea şi scopul pedepselor penale aplicate minorilor
conform noului Cod Penal. – Chişinău: Revista Naţională de Drept, nr. 12,
2002, p. 35-37.
12. Corcenco A. Limitele răspunderii penale a minorilor delicvenţi. – Chişinău:
Revista Naţională de Drept, nr. 1, 2003, p. 24-25.
13. Corcenco A. Răspunderea minorilor pentru săvârşirea contravenţiilor
administrative. – Societatea pe Acţiuni, Tipografia Rezina, 2005, p. 149.
19
 АННОТАЦИЯ В работе отдельное внимание обращено воспитательным мерам
наказания несовершеннолетних. Одновременно подчеркивается, что против
В работе исследуется проблема административных правонарушений, несовершеннолетних правонарушителей нельзя бороться только юридическими
совершенных несовершеннолетними, которая в последнее время приобрела методами, здесь большое место должно быть отведено профилактическим,
весомый характер в связи с переходным периодом общества, который воспитательно-предупредительным мерам, контролю и участию общества в
характеризуется установлением неэффективной и нестабильной рыночной воспитании молодого поколения.
экономикой, резким снижением уровня жизни социально незащищенных Подчеркивается, что воспитательные меры имеют приоритет над
граждан. наказаниями, которые должны быть приняты, только когда воспитательные
В первой главе определяются понятия и характеристики административного меры недостаточны для воспитания несовершеннолетних правонарушителей.
правонарушения, формы юридической ответственности, характеризующейся Исследуются меры воспитательного характера, предусматриваемые Кодексом
биологическими и психофизическими характеристиками личности административных правонарушений Республики Молдова, какими являются:
несовершеннолетнего – автора административного правонарушения. Отдельное предупреждение, передача несовершеннолетнего под попечительство,
место занимает исследование определения возраста, при достижении которого обязательство несовершеннолетнего возмещать материальный ущерб, а
несовершеннолетний юридически ответственен за свои деяния, а также режим также исследуются воспитательные меры, предусматриваемые в Положение
административных наказаний несовершеннолетних. о комиссиях по делам несовершеннолетних.
Широко исследуются причины и условия, которые способствуют Исследованием системы административных показаний применяемых к
совершению административных правонарушений несовершеннолетними. Это: несовершеннолетним в различных странах установлено, что там практикуют
дефицит социального совершеннолетия, конфликт в семье, отсутствие заботы возмещение ущерба и неоплачиваемой работы в пользу общества.
и внимания со стороны родителей, уход со школы, тяжелые материальные
условия, влияние старших лиц, имеющих уже судимости, влияние улицы,
плохой кампании общения, оставление детей уезжающими за рубеж родителей
на попечительство старых дедушек и бабушек, потреблении алкоголя и
наркотиков, отсутствие крепкого взаимодействия между школой, семьей и
обществом, и другие причины.
Отдельная глава посвящена административному правонарушению
несовершеннолетнего, как субъекта права. В этом отношении анализируются
источники права, общие судебные принципы, принимаемые по делам с
несовершеннолетними решения. Подчеркивается, что усовершенствование
законодательства по делам несовершеннолетних – это не только требование
к законодательному органу, но и ко всему обществу. Выделяется не-
совершеннолетие как смягчающее обстоятельство в регламентации
административных правонарушений, совершенных несовершеннолетними.
Обосновывается необходимость принятия нового режима наказаний для
несовершеннолетних. В этом плане обосновываются ряд предложений по
lege ferenda.
Широко исследуется система административных наказаний относительно
несовершеннолетним правонарушителям. Анализируются такие понятия как
административное наказание, штраф, административный арест и др.

20 21
 ANNOTATION
The present work examines the problem of minor offences done by the under
aged, who lately obtained big amplitude in relation with the absence of steady,
efficient and balanced market economy, the encreasing of living standards of
voulnerable groups of the population. The theoretical chapter defines the notions
and features of administrative responsiblity and contraventional responsibility as
forms of juridical responsibility which defines the state of the under aged with
its biological and psychophysical, pecularitie, the personality of the under age. A
special place is reserved to the study of the state of the under aged, reflected in a
juridical plan: age limit of the juridical responsibility for their actions, the nature
of the offence system and other aspects.
A great attention is dedicated to the study of reasons and conditions which
contributed in commiting offences by the under aged: deficiency of social
maturity, family conflicts, deficiency of attention and care from the parents, school
abandonment, difficult material conditions, the influence of some matures who have
penal past, street influence, harmful environment, leaving children with helpless
grandparents for working and earning money abroad, alcohol and drug consumption,
absence of collaboration between school-family-society and many other reasons.
A special chapter is dedicated to the responsibility for minor offences of the
under aged person, where the problems referring to the under aged as the subject
of law in the administrative legislation of the Republic of Moldova is studied. There
is analized the source of law, the judiciary principles applied in judiciary practice
regarding the cases of the under aged. It is accentuated that the improvement of
law regarding the under aged represents a necessity addressed not only to the law
authorites but to the society too. It is also underlined the state of the under aged as
an attenuating circumstance in the reglementation of the minor offences done by
the under aged and it is grounded the necessity of adoption of a sanction regime
special for the under aged. In this context it is proposed a lege ferenda.
It is also underlined that against the minor offences it is impossible to fight only
appling contraventional measures. This problem cannot be solved only by juridical
way. A major role in its solving have and must have the prophylaxis, educational and
preventive, measures, the control and society participation in the education on the
young generation. The educational measures have priority against the punishment
which is settled down only in the case if the educational measures are considered
to be insufficient for reeducation of minor offences of the under aged. There are
also studied the measures with educational character, stipulated in the Code on
Administrative Minor Offences of the Republic of Moldova, such as: warning,
entrusting the under aged for parents’ supervision, or a substitute, or special state
authorities; the obligation of the under aged to repair the caused damage, as well as
the measures with educational character, stipulated by the Regulations regarding
the committees for under aged. In the research of the system of punishment applied
to the under aged from different counties, it is outlined the tendency to indemnify
the losses and to practice unpaid work for the society.

22