MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 347.6 (043.2)

MERIŞESCU ANICA
LIBERALITĂŢILE ÎN DREPTUL SUCCESORAL:
TESTAMENTUL ŞI DONAŢIA

Specialitatea12.00.03–drept privat (civil, procesual civil)

AUTOREFERAT AL
TEZEI DE DOCTOR ÎN DREPT

CHIŞINĂU – 2006
 Teza de doctorat a fost elaborată la Catedra drept civil şi procedură civilă a
Universităţii Libere Internaţionale din Moldova

Conducător ştiinţific: COJOCARI EUGENIA, doctor habilitat în drept,

conferenţiar universitar (Universitatea de Stat din Moldova)

Referenţi oficiali:
1. BOTEA GHEORGHE, doctor în drept, profesor universitar(Arad, România)
2. CONSTANTINESCU ELENA, doctor în drept, conferenţiar universitar.
(Universitatea de Stat din Moldova)

Susţinerea tezei va avea loc la 31 martie 2006, ora 10.00 în şedinţa Consiliului
Ştiinţific Specializat DH 30.12.00.03 - 05 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova
(MD 2009, Republica Moldova, mun. Chişinău, str. A. Mateevici, 60, Bloc 4, sala de
conferinţe 222).
Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina de WEB a C.S.A.
(http//www.acad.csa.md/teze), la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi la
Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la 27 februarie 2006.

Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat,

doctor în drept, conferenţiar universitar Baieş Sergiu

Conducător ştiinţific, doctor habilitat în drept,

conferenţiar universitar Cojocari Eugenia

Autorul Merisescu Anica

© Merisescu Anica
 INTRODUCERE.

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia.

Actualitatea succesiunii este determinată de procesul transformărilor pozitive
din toate domeniile vieţii sociale şi economice ale ţării, de insuficienta reglementare
a raporturilor sociale care au existat în curs de decenii fără a dobândi relevanţă
juridică, de amploarea noilor raporturi de proprietate privată şi de alţi factori
specifici relaţiilor sociale de ordin patrimonial.
Adoptarea legilor privind dreptul de proprietate şi cele privind privatizarea nu
numai că au suspendat limitările şi interdicţiile privind proprietatea privată, dar
au creat condiţii pentru dezvoltarea şi realizarea formelor organizaţionale, sociale
şi economice noi, a entităţilor din sfera economiei de piaţă, lansând pe primul
plan persoana fizică, ca subiect central al drepturilor şi obligaţiilor civile. Această
evoluţie regăsită la nivelul întregii societăţi ne-a condus spre analiza unor forme
de manifestare a liberalităţilor, criteriul determinant în alegerea acestora fiind
frecvenţa apariţiei acestora în practica judiciară.
Una din condiţiile necesare de dezvoltare a relaţiilor economiei de piaţă şi a
funcţionării normale este reglementarea juridică a proprietăţii, care ar corespunde
cerinţelor obiective ale pieţii, fapt ce implică necesitatea unor serii de modificări
şi în legislaţia succesorală, permiţând soluţionarea cauzelor succesorale într-o
manieră unică, completă şi lipsită de controverse, corespunzând astfel, necesităţilor
sociale ale contemporaneităţii, cerinţelor statului de drept, fiind evidentă
necesitatea unor reforme în dreptul succesoral.
Bineînţeles că mulţi jurişti, atât teoreticieni, cât şi practicieni, consideră că
dreptul succesoral este una din cele mai stabile instituţii care nu necesită
modificări. Această aserţiune comportă totuşi o analiză mai minuţioasă, deoarece
normele de drept sunt relative la evoluţia economicului, fără a înţelege preeminenţa
absolută a economicului. Cu toate acestea, odată cu efectuarea reformelor
cardinale în domeniul proprietăţii este natural ca legislaţia succesorală să apară
ca atinsă de desuetudine, normele de drept din această arie fiind „legate indisolubil
de procesul dezvoltării statului, reacţionând simţitor la modificările economice”
petrecute în interiorul structurii etatice. Iată de ce nu putem pleda pentru un
drept succesoral fără modificări atunci când are loc schimbarea principiilor
fundamentale ale dreptului de proprietate de la un drept unic al proprietăţii publice
la recunoaşterea cu aceleaşi efecte a dreptului de proprietatea privată.
Faţă de evoluţiile contemporane, există un deosebit interes pentru individ, în
ceea ce priveşte limitele dreptului de a dispune, precum şi modalitatea de a
putea moşteni averea defunctului. Iată de ce considerăm că acum este necesar
a se modifica legislaţia în vigoare privind succesiunea, a concretiza unele aspecte
ale succesiunii testamentare, unele liberalităţi, toate fiind legate de dreptul de
proprietate privată în legătură cu care au apărut noi forme de proprietate, noi
subiecte ale acestui drept, noi probleme, în special la succesiunea proprietăţii cu
caracter comun, care nu pot fi soluţionate de dreptul succesoral actual.
În prezenta lucrare a fost studiată evoluţia dreptului succesoral al României,
al Republicii Moldova, de la origini până în prezent. Au fost cercetate probleme
succesorale, liberalităţile, respectiv donaţia şi testamentul, existente în codul civil
românesc, cât şi cele apărute în noul cod al Republicii Moldova.
Scopul şi obiectivele tezei.
Scopul tezei este cercetarea, fundamentarea ştiinţifică şi elaborarea
recomandărilor asupra problemei liberalităţilor în dreptul succesoral evidenţiind
testamentul, legatul şi donaţia în perioada noilor relaţii a economiei de piaţă prin
prisma evoluţiei istorice, practicii succesorale a dreptului continental şi american,
a principiilor echităţii sociale şi asigurării materiale ale succesorilor, analizei
legislaţiei actuale şi elaborarea unor propuneri concrete în scopul desăvârşirii
dreptului succesoral şi respectării drepturilor persoanelor fizice şi juridice.
Sarcinile investigaţiei sunt: dezvăluirea dialectică a dezvoltării şi contradicţiilor
legislaţiei şi normelor dreptului succesoral consuetudinar, relevarea esenţei
instituţiei de drept succesoral şi a problemelor privind liberalităţile în etapa actuală,
determinarea sarcinilor de dezvoltare în viitor, evidenţierea rolului dreptului
succesoral în asigurarea realizării dreptului de proprietate privată persoanelor şi
asigurarea a materială a moştenitorilor prin prisma Legii 18 / 1991 republicată
privind Fondul funciar în România, evidenţierea actelor juridice de liberalitate pentru
cauză de moarte, examinarea testamentului ca liberalitate şi modalitate de realizare
a dreptului de proprietate privată, analiza legatului ca formă de realizare a liberalităţii,
analiza şi relevarea esenţei şi caracterelor specifice ale donaţiei de bunuri viitoare
ca formă de realizare a liberalităţilor, elaborarea propunerilor pentru perfecţionarea
şi modificarea legislaţiei succesorale în vigoare.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constă în faptul, că:
Prezenta teză prezintă prima cercetare a problemelor succesorale după
legiferarea proprietăţii private, în care s-au studiat liberalităţile în domeniul
succesoral în România, Republica Moldova şi în alte ţări din perioada de tranziţie
la relaţiile economiei de piaţă. Această cercetare a fost făcută pentru prima
dată prin prisma istorică a evoluţiei succesiunii în România şi dreptului comparat
în condiţiile noilor reforme privind proprietatea privată.
Este unica lucrare în acest domeniu, care abordează noul concomitent cu
dezvoltarea socială, dezvoltarea proprietăţii private, a relaţiilor de piaţă, a
problemelor liberalităţilor în dreptul succesoral. Este prima lucrare care
cercetează specificul donaţiilor de bunuri viitoare atât între soţi, cât şi alte
persoane, ca liberalităţi mortis cauza. Este unica lucrare în care propunerile
înaintate cu referire la modificarea codului civil au fost elaborate în baza tradiţiilor
succesorale consuetudinare, legislaţiei succesorale franceze şi americane în
conformitate cu specificul locului şi timpului.
În acest studiu:
- s-a studiat modalitatea de introducere a unui regim unic de succesiune a
întregului patrimoniu succesoral, adică revenirea la concepţia romană, bazată pe
proprietatea privată de succesiune universală a drepturilor şi obligaţiilor
defunctului, utilizată cel mai frecvent în întreaga lume;
- s-a stabilit noţiunea de liberalitate, de legat;
- s-a definit noţiunea de testament, precum şi noţiunea de donaţii mortis causa;
- s-a cercetat şi s-a conturat clasificarea testamentelor;
- s-a cercetat şi conturat clasificarea legatelor;
- s-a stabilit conţinutul testamentului atunci când acesta cuprinde legate şi
alte dispoziţii testamentare;
- s-au investigat donaţiile de bunuri viitoare şi efectele pe care le produc;
- s-au făcut propuneri de lege ferenda cu privire la noţiunea de liberalitate,
definirea testamentului, clasificarea acestuia, noţiunea de legat, clasificarea
legatelor, precum şi pentru donaţiile de bunuri viitoare între soţi şi între alte
persoane.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării
Baza teoretică, normativă şi metodologică a investigaţiilor a constituit-o:
Constituţia României, modificată şi completată prin Legea de revizuire a
Constituţiei României nr. 429/2003, Legea nr.319 din 10 iunie 1944 pentru dreptul
de moştenire al soţului supravieţuitor, Codul civil român din 1864 cu modificări,
Codul civil al Republicii Moldova, Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi
nr.845 din 3 ianuarie 1992, Legea nr.18 din 19 februarie 1991 – Legea fondului
funciar etc.
La elaborarea tezei a fost studiată literatura juridică de specialitate, respectiv:
- din domeniul istoriei dreptului privat roman, internaţional privat, dreptului
civil, succesoral, familial etc.: Kosren M., Grosse E., Ostroviţianor C., Molcuţ
E., Hanga V., Jacotă M., Tomulescu C., Eliescu M., Aramă E., Condurachi I.
Egunov A., Erbiceanu V., Galben A., Grama D., Firoiu D., Fotino G., Rădulescu
A., Savenco, M. Casenko, M., Sovietov, S. Popescu, Molcuţ E., Constantinescu
E., Nichitiuc P., Alexeev S., Halfin R., Xalperin P., Ioffe O., Şargorodchii, I.
Filipescu, Ghe. Beleiu, C. Bârsan, V. Stoica, I. Ceterchi, Aubry et Rau, Dogaru
I., T.R. Popescu, Antimonov B., Grave N. , Serebrovchii V., Aidinova Ă., Cepiga
T., Gordon M. , Dronicov V., Rubanov A., Repin V., Volcinschi V. etc. Baza
empirică a lucrării cuprinde următoarele componente: prima componentă o
reprezintă studiul fondurilor Arhivei Naţionale a României, arhivele judecătoriilor
şi birourilor notariale din judeţul Gorj ale anilor 1980 - 2003, Biroului Notarial
Anica Merişescu din perioada anilor 1996 - 2004. Cea de-a doua componentă o
reprezintă studierea legislaţiei civile a României, Republicii Moldova, a Franţei şi
a Rusiei.
Drept sursă teoretică a cercetării au servit o serie de lucrări. Valoarea
ştiinţifico-practică a cercetării constă în faptul că rezultatele cercetărilor şi
concluziile întemeiate în baza lor pot fi utilizate în procesul pregătirii noului cod
civil. O continuitate logică a scopului cercetării problemelor vizate este şi
formularea recomandărilor practice, bazate pe practica judiciară şi îndreptate
spre desăvârşirea mecanismului aplicării normelor succesorale, menite să
sporească eficient apărarea intereselor şi drepturilor constituţionale a persoanelor
ce lasă moştenire şi a succesorilor lor.
Obiectul cercetării constă în studierea evoluţiei legislaţiei şi dreptului succesoral
al României, a problemelor actualului drept succesoral în perioada noilor relaţii a
economiei de piaţă.
Aprobarea rezultatelor
Lucrarea a fost prezentată în cadrul catedrei de specialitate a Universităţii
de Stat Moldova şi la seminarul specializat. Materialele cercetărilor efectuate,
principalele concluzii şi recomandări ale investigaţiei şi-au găsit reflectarea în
publicaţiile autorului şi pot servi drept suport în noul proiect de modificare a a
Codului civil. Tema abordată pentru prima dată în literatura de specialitate poate
servi drept informaţie utilă în activitatea practică a instanţelor judecătoreşti, în
activitatea notarială şi avocaţială.
Lucrarea poate fi folosită ca sursă teoretică şi practică în învăţământul superior
de specialitate, precum şi la elaborarea unor lucrări ştiinţifice ulterioare, cercetări
legate de problema regimului juridic al actelor de liberalitate, efectele acestora
asupra dreptului succesoral şi în consecinţă, a succesiunii autorului într-o societate
democratică. Lucrarea are o construcţie conceptuală de studiu monografic,
înglobând şi îmbinând aspecte teoretico-practice ale instituţiei succesiunilor, cu
referire la liberalităţi, respectiv testament şi donaţii, cu trimiteri comparative la
legislaţiile din Republica Moldova, Federaţia Rusă, Franţa, Statele Unite ale
Americii.
În încheiere sunt formulate concluzii şi propuneri în vederea perfecţionării
instituţiei succesiunii, efectul liberalităţilor asupra acestora, regimul juridic.
 Ideea fundamentală este că liberalităţile, respectiv testamentul şi donaţia mortis
causa au un rol important în cadrul instituţiei succesiunii, au un rol practic într-o societate
democratică, găsindu-şi aplicaţie atât în legislaţia naţională, cât şi internaţională.
Momentele esenţiale în aprobarea materialelor tezei sunt oglindite în publicaţiile
în formă de monografii, articole, care şi-au văzut lumina tiparului în România, în
tezele simpozioanelor, conferinţelor:
1. Drept civil Român.Craiova, Ed.Hellos, 2000, 355 p.
2. Crearea unui nou cadru legislativ în România în domeniul dreptului
succesoral şi prin propuneri de lege ferenda în vederea facilitării integrării în
structurile euro-atlantice. Scientia, 2001, nr.1, p.48-53.
3. Drept civil. Contracte speciale. Note de curs. Tg-Jiu, 2002, 135 p.
4. Drept succesoral. Tg-Jiu, 2002, Ed. Lumina Lex, 140 p.
5. Drept civil. Persoana juridică. Tg-Jiu, 2000, Ed. Hellos, Craiova, 434 p.
6. Necesitatea sincronizării terminologiei juridice române cu cea occidentală.
Scientia, 2004, nr.7, p.119-122.
7. Unele consideraţiuni privind donaţia de bunuri viitoare - Liberalitate mortis
causa. Scientia, 2004, nr.8, p.42-49.
8. Noţiunea de legat ca act de liberalitate şi clasificarea lui. Scientia, 2005,
nr.10, p.23-45.
9. Unele aspecte privind execuţiunea testamentară ca mod de exercitare a
liberalităţii. Scientia, 2004, nr.9, p.42-54.
Conţinutul lucrării
Conţinutul tezei:
Teza conţine: introducere, patru capitole şi încheiere.
CAPITOLUL I.CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE PRIVIND
LIBERALITĂŢILE.
Primul capitol cuprinde şase secţiuni în care se cercetează evoluţia legislaţiei
succesorale, şi a normelor ei de la origini până în prezent, noţiunea şi definirea
liberalităţilor şi a actelor cu titlu gratuit.
1. Scurte referinţe istorice. Prin cercetarea aspectului istoric s-a stabilit,
că mai întâi a apărut testamentul apoi succesiunea legală. Aceasta era
succesiunea deferită contra testamentului şi avea loc în două cazuri: dezmoştenirea
neregulată sau omisiunea şi dezmoştenirea regulată sau testamentul inoficios.
Dezmoştenirea neregulată exista încă din timpul Legii celor XII Table.
Succesiunea deferită contra testamentului constituie o creaţie a practicii
judecătoreşti şi nu este datorată nici pretorului şi nici jurisconsulţilor.
Studiind evoluţia dreptului succesoral al Republicii Moldova am stabilit, că testamentul
a apărut foarte devreme, şi în întreaga perioadă de dezvoltare a sa, a fost modificat.
 Spre deosebire de dreptul Europei continentale în materie de succesiuni am
stabilit că în Statele Unite ale Americii, Dreptul common - law a deţinut supremaţia
în materie o perioadă de 40 ani, până când Model Probate Code a fost adopt de
AMERICAN BAR ASSOCIATION. În epoca modernă, dreptul succesoral
american s-a schimbat ca urmare a transformării componentului principal al
patrimoniului şi a proprietăţii imobiliare în proprietate mobiliară, existând chiar o
tendinţă recentă pentru o mai mare a membrilor supravieţuitori şi a familiei
defunctului.
2. Noţiune de liberalitate şi formele ei. Un rol important în materia
succesorală îl au liberalităţile. Deşi legislaţia în vigoare atât din ţară, cât şi de
peste hotare nu aduc o definiţie acestora, s-a stabilit că liberalităţile sunt actele
juridice civile personale, cu titlu gratuit prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu
într-altul fără ca dispunătorul, în urma micşorării patrimoniului propriu, să aştepte
un echivalent de la gratificat. Aceste acte sunt donaţia şi testamentul (legatele).
Acestea pentru a fi valabile trebuie să se întemeieze pe o cauză (scop) licită. S-
a stabilit că voinţa este un fenomen complex, iar decizia exprimată prin declararea
de voinţă este rezultatul final al unui proces psihologic complicat care a fost
studiat de mulţi savanţi în domeniu.
În orice liberalitate, cel ce doreşte să dea o face fără a urmări să primească
un echivalent în cadrul actului. El este însufleţit de intenţia liberală – animus
donandi. Această intenţie este o exprimare de voinţă este o cauză abstractă şi
obiectivă. În cazul liberalităţilor, această cauză abstractă şi obiectivă se opune
simplelor motive: dragoste, prietenie, caritate, dorinţă etc.
Liberalităţile mortis causa care interesează materia succesorală şi
devoluţiunea ei sunt: legatul făcut prin testament şi donaţia de bunuri viitoare.
Deşi actele mortis causa au o reglementare foarte amănunţită spre deosebire de
actele inter vivos, în ceia ce priveşte capacitatea de a dispune, iar uneori şi
capacitatea de a primi actele mortis causa sunt supuse unor condiţii mai
restrictive.
Actele juridice mortis causa sunt numai acte juridice tipice (numite).
Dacă actele juridice inter vivos sunt solemne numai ca excepţie, actele
mortis causa sunt solemne fără nici o excepţie. Anume acestea vor fi subiectele
principale de discuţie în următoarele capitole.
3. Modalităţile, termenul şi condiţia liberalităţii. Liberalitatea poate fi
nu numai pură şi simplă; ea poate fi, de asemenea, afectată de o modalitate:
termen, condiţie sau sarcină. Liberalitatea pură şi simplă este aceea care se
naşte şi îşi produce efectele de îndată, adică în cazul donaţiei între vii, de la data
actului, iar în cazul legatului sau al donaţiei de bunuri viitoare, din ziua morţii
testatorului. De la această din urmă dată, legatarul îşi dobândeşte dreptul şi îl
poate exercita, şi, tot de atunci, acest drept se poate transmite moştenitorilor săi.
Termenul, în donaţii sau legate, potrivit dreptului comun, poate fi suspensiv
sau extinctiv. În primul caz, el nu suspendă naşterea dreptului celui gratificat, ci
numai exerciţiul acestui drept. Astfel, dacă legatul este cu termen suspensiv,
legatarul nu poate cere predarea decât în ziua când termenul s-a împlinit.
Termenul suspensiv nu amână însă naşterea dreptului donatarului sau
legatarului, astfel că dreptul acestuia se naşte şi devine transmisibil către propriii
săi moştenitori din ziua donaţiei sau, în cazul legatului, de la moartea testatorului.
Dacă termenul este extinctiv, la ajungerea acestuia dreptul donatarului sau
legatarului se stinge fără retroactivitate.
4. Actele juridice cu titlu gratuit, ca forme ale liberalităţilor. Criterii
privind distincţia dintre actele cu titlu oneros gratuit.
Liberalităţile sunt reflectate prin intermediul diferitor acte juridice cu titlu
gratuit. Este cu titlu gratuit acel act juridic civil prin care se procură un folos
patrimonial fără a se urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb.
Regulile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii, potrivit cărora
transmiterea moştenirii în temeiul legii persoanelor, în ordinea şi în cotele
determinate de lege, nu pot fi înlăturate, decât fie prin legat, făcut prin testament,
fie prin donaţie de bunuri viitoare.
Ca exemple de acte juridice cu titlu gratuit reglementate de Codul civil cităm:
”donaţia, comodatul (împrumutul de folosinţă), împrumutul fără dobândă, mandatul
gratuit, depozitul ne remunerat, legatul „.
Actele cu titlu gratuit se împart în două mari categorii: actele dezinteresate şi
liberalităţile. Liberalităţile sunt acele acte juridice cu titlu gratuit prin care o valoare
trece dintr-un patrimoniu în altul fără ca dispunătorul, în urma micşorării
patrimoniului propriu, să aştepte un contra echivalent de la gratificat. Aceste
acte sunt donaţia şi legatele.
5. Incapacităţi speciale de a dispune prin donaţie sau testament. Codul
civil prevede anumite dispoziţii speciale privind capacitatea de a dispune cu titlu
gratuit. Astfel, legea instituie, în vederea ocrotirii intereselor patrimoniale pentru
anumite categorii de persoane, incapacităţi speciale de a dispune cu titlu gratuit.
Cu privire la incapacităţile speciale de a dispune prin donaţie, prima categorie
de persoane ocrotite de lege sunt minorii. Atât minorii lipsiţi de capacitatea de
exerciţiu (până la 14 ani), cât şi cei cu capacitatea de exerciţiu restrânsă (între
14 şi 18 ani) sunt incapabili de a face donaţii. Aceştia nu pot face donaţii nici
personal, nici prin reprezentanţii lor legali sau asistaţi şi nici autoritatea tutelară
nu poate încuviinţa încheierea unor asemenea acte de către minori.
 Minorii nu pot dispune prin donaţii, chiar dacă au împlinit vârsta de 18 ani, în
favoarea tutorelui, atâta timp cât autoritatea tutelară nu a autorizat descărcarea
tutorelui din gestiune.
Interzişii judecătoreşti, nu pot face nici un fel de donaţii deoarece interdicţia
constituie o măsură de ocrotire a patrimoniului lor, care trebuie folosit exclusiv în
vederea refacerii sănătăţii lor.
Cu privire la testament, dispoziţiile testamentare, ca acte juridice, trebuie să
îndeplinească condiţiile de validitate ale actului juridic în general, dar acest lucru
singur nu este suficient, este necesar ca să întrunească şi condiţii de valabilitate
a testamentului.
6. Incapacităţi speciale de a primi prin donaţie sau legat. În ceea ce
priveşte incapacităţile speciale de a primi prin donaţie sau legat, sancţiunile vor
fi diferenţiate în funcţie de natura juridică a incapacităţii.
Incapacitatea de a primi donaţii a persoanelor încă neconcepute şi a persoanelor
juridice de a primi donaţii ce nu corespund scopului lor sunt sancţionate potrivit
dispoziţiilor imperative ale Decretului 31/1954. În acest caz, momentul în raport
de care se apreciază incapacitatea de a primi donaţii şi sancţiunea aplicabilă
este momentul acceptării donaţiei.
Incapacitatea de a primi donaţii a medicilor şi farmaciştilor, a minorilor fără
capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, a interzişilor
judecătoreşti, ori a surdo-muţilor care nu ştiu carte, având ca scop protecţia
voinţei incapabilului precum şi a intereselor familiei sale, este nulitatea relativă a
caracterelor de donaţie.
În ceea ce priveşte incapacitatea de a primi prin testament şi sancţiunea
aplicabilă, trebuie să precizăm că, întrucât testamentul produce efecte la
deschiderea moştenirii, capacitatea de a primi prin testament se apreciază în
funcţie de această dată. Cât priveşte, însă, aprecierea calităţii de medic, preot,
farmacist, ofiţer de marină, se are în vedere situaţia existentă la data redactării
testamentului. Incapacităţile absolute de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută,
întrucât nimeni nu poate dispune în favoarea celor la care ele se referă.
CAPITOLUL II. TESTAMENTUL CA ACT DE LIBERALITATE.
1. Noţiuni introductive privind testamentul în dreptul românesc.
Avându-se în vedere cuprinsul (posibil) foarte variat al testamentului - care
poate cuprinde nu numai legate (cum pare a rezulta din art.802 Cod civil.), dar şi
dispoziţii de altă natură, care nu vizează (cel puţin în mod direct) transmiterea
patrimoniului (bunurilor) succesorale, s-a ajuns la concluzia potrivit căreia
dacă un testament conţine în acelaşi timp legate şi dispoziţii de natură
diferită, ne aflăm “în faţa a doua (sau mai multe) acte juridice deosebite,
întrunite sub forma unui testament”, iar aceste acte pot fi independente
între ele. Testamentul este un act de liberalitate, o formă juridică pe care o
poate îmbrăca o multitudine de acte juridice independente între ele şi cu regimuri
juridice distincte, iar definiţia cuprinsă în art. 802 Cod civil român vizează legatul
ca dispoziţie testamentară, iar nu testamentul care poate cuprinde în conţinutul
său şi alte (chiar şi numai alte) dispoziţii de ultimă voinţă cu regimuri juridice
deosebite.
2. Conţinutul testamentului, în dreptul nostru, liberalitatea testamentară
nu este absolută, legea prevăzând anumite îngrădiri, cea mai importantă fiind
instituţia rezervei succesorale prevăzută în favoarea unor moştenitori legali.
Aceste îngrădiri îl deosebesc de alte acte juridice de liberalitate şi după
condiţiile de valabilitate.
3. Condiţii de validitate ale testamentului. Interpretarea dispoziţiilor
testamentare trebuie să se facă după intenţia, voinţa reală (dovedită) a testatorului
şi nu după sensul literal al termenilor actul juridic nu poate fi interpretat scindat,
el trebuie examinat în întregime. Precizările prealabile după care dispoziţiile
testamentare, ca acte juridice, trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate
ale actului juridic în general; capacitatea de a încheia actul în cauză, consimţământ
valabil, obiect determinat (determinabil) şi licit, iar cauza să fie reală, licită şi
morală (art. 948 şi urm. Cod civil român.).
4. Felurile testamentului în dreptul românesc. Legislaţia română
evidenţiază următoarele feluri ale testamentului: testamentul olograf; b)
testamentul autentic; c) testamentul mistic; d) testamentul privilegiat. Felurile de
testamente prevăzute de lege se pot clasifică în trei categorii:
- testamente ordinare (obişnuite), încheiate în condiţii normale şi care sunt:
testamentul olograf, testamentul autentic şi testamentul mistic (secret);
- testamente privilegiate (extraordinare) care pot fi încheiate numai în anumite
împrejurări excepţionale. Astfel sunt, testamentul militarilor, testamentul făcut
în timp de boală contagioasă şi testamentul maritim;
- alte forme de testament, special permise de lege pentru legate având ca
obiect anumite sume de bani sau pentru dispoziţiile testamentare ale cetăţenilor.
5.Execuţiunea testamentară – modalitate de executare a liberalităţii.
Executarea testamentară este o dispoziţie cuprinsă în testament prin care testatorul
desemnează una sau mai multe persoane (art.910 Cod civil.) conferindu-le
împuternicirea necesară pentru a putea asigura executarea dispoziţiilor
testamentare.
Testatorul recurge la instituirea de executor testamentar, de regulă, pentru a-
i degreva pe moştenitori de această sarcină sau în cazurile în care apreciază că
moştenitorii chemaţi în virtutea legii să execute dispoziţiile testamentare (succesori
universali) nu ar vrea sau nu ar putea asigura îndeplinirea dispoziţiilor sale de
ultimă voinţă (de exemplu, sunt minori sau persoane puse sub interdicţie). Executor
testamentar poate fi orice persoană (moştenitor legal sau testamentar ori o terţă
persoană, de exemplu, un avocat), cu singura condiţie să aibă capacitate de
exerciţiu deplină (art.913 Cod civil).
Considerăm că şi persoana care are calitatea de notar public poate fi
desemnată executor testamentar, dar să nu fie investită în cauză cu
desfăşurarea procedurii succesorale notariale.
Execuţiunea testamentară este un mandat special, care - ca atare - se
aseamănă, dar se şi deosebeşte de mandatul de drept comun, motiv pentru care
regulile de drept comun în materie de mandat se aplică în această materie numai
în măsura în care legea nu prevede altfel.
CAPITOLUL III. Noţiunea de legat ca act de liberalitate şi clasificarea lui.
1. Noţiunea de legat şi caracterele sale.
Marea menire a testamentului este să asigure transmiterea, în tot sau în
parte, a patrimoniului succesoral - prin derogare de la regulile devoluţiunii
legale a succesiunii - potrivit voinţei testatorului. Acest scop se realizează,
de regulă, prin intermediul legatelor prevăzute în testament. Legatul este o
dispoziţie testamentară prin care testatorul desemnează una sau mai multe
persoane care, la decesul său, urmează să dobândească cu titlu gratuit
întregul său patrimoniu sau o fracţiune din acesta ori anumite bunuri
determinate.
Dat fiind faptului că în lucrare legatul este examinat ca o liberalitate autorul
aduce următoarea definiţie: „legatul este o liberalitate pentru cauză de
moarte, făcută prin testament, unei sau mai multor persoane desemnate
de testator printr-un înscris, pentru a fi succesori”.
Întrucât legatul este o dispoziţie testamentară ce exprimă voinţa unilaterală a
testatorului, desemnarea legatarului trebuie să fie făcută prin testamentul încheiat
în formele prevăzute de lege şi să fie făcută personal de către testator. Cu
respectarea acestor cerinţe, testatorul este liber să aleagă modalitatea de
desemnare a legatarului.
a) Desemnarea legatarului trebuie să fie făcută prin testament, în sensul ca
elementele necesare pentru identificarea legatarului să se regăsească în cuprinsul
testamentului.
b) Deoarece testamentul este un act juridic esenţialmente personal,
desemnarea legatarului trebuie să fie făcută personal de către testator, neputând
fi lăsată la alegerea unei terţe persoane.
 2. Clasificarea legatelor în funcţie de diferite criterii.
Studiind legatele s-a stabilit că ele sunt diferite deci ele în funcţie de anumite
criterii pot fi clasificate. Clasificările pot fi făcute în baza de prevederile legale
sau doctrinare, în funcţie de modalitatea ce afectează voinţa testatorului, fie
după obiect etc.
Vom analiza criteriile de clasificare a legatului ca act de liberalitate. În funcţie
de aceasta, legatul este un act juridic civil pentru cauză de moarte, ceea ce
înseamnă că acest act va produce efecte juridice numai după moartea testatorului
Un alt criteriu de clasificare a legatelor este obiectul dispoziţiei testamentare.
În funcţie de acest criteriu distingem: legate universale, care au obiect întreaga
avere a testatorului ce va lăsa la moartea sa, cu titlu universal, având ca obiect
cotă-parte din patrimoniul defunctului şi legate cu titlu particular, având ca obiect
anumite bunuri determinate.
Legatarul care beneficiază de acrescământ este obligat să suporte şi sarcinile
(parte din ele) ce-i reveneau colegatarului a cărui parte o ia. Prin urmare,
acrescământul operează cum onere. Numai dacă sarcina a fost special prevăzută
în consideraţia persoanei colegatarului iniţial (intuitu personae legatarit),
beneficiarul acrescământului nu va fi obligat s-o execute (de exemplu, pictorul
însărcinat a face portretul cuiva). Ineficacitatea legatului în acest caz va atrage
ineficacitatea sarcinii.
Desemnarea legatarului trebuie să fie făcută personal de către testator,
neputând fi lăsată la alegerea unei terţe persoane.
3. Nulitatea, reducţiunea, revocarea şi caducitatea legatelor.
Se analizează dreptul civil privind nulitatea, revocarea caducitatea,
jurisprudenţa, şi practica diferitor state Revocarea tacită prin distrugerea
testamentului poate fi nu numai totală, dar şi parţială. De exemplu, testatorul
rupe una dintre foile testamentului conţinând un legat. în acest caz, restul
dispoziţiilor testamentare urmează să rămână eficace, dacă partea rămasă conţine
elementele necesare pentru validitatea testamentului. Facerea unui testament
nou constituie un caz de revocare tacită Caducitatea legatelor intervine când
executarea lor devine imposibilă din cauze posterioare momentului întocmirii
testamentului.
CAPITOLUL IV. DONAŢIA DE BUNURI VIITOARE –
LIBERALITATE MORTIS CAUSA.
1.Noţiuni generale privind donaţiile. În capitolul patru, sunt tratate
donaţiile ce interesează materia moştenirii. Donaţiile se întâlnesc în societate
sub cele mai diverse forme care diferă între ele atât în funcţie de subiectele
participante şi de obiectul donaţiei. În acest capitol am analizat caracterele
specifice, actualitatea şi importanţa ştiinţifică a acestora. Actualitatea acestui
act de liberalitate reiese din noile schimbări care au avut loc în statul nostru,
trecerea la economia de piaţă, legiferarea dreptului de proprietate privată, trecerea
în proprietate privată a unor bunuri.
Condiţiile de validitate ale contractului de donaţie.
În conformitate cu art.801 Cod civil român, donaţia este un act de liberalitate
prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului, care-l primeşte. Din această
definiţie rezultă caracterul principal ca act de liberalitate, un act cu titlu gratuit
prin care o valoare trece la altă persoană fără un contra-echivalent. Codul civil
al Republicii Moldova aduce o altă definiţie acestui act, din care nu rezultă acest
caracter.
Conform art. 813 Cod civil român, toate donaţiile se fac prin act autentic.
Consimţământul ambelor părţi trebuie să fie manifestat în formă autentică.
Autenticitatea este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute.
În conformitate cu art. 937 alin 1, Cod civil român, orice donaţie făcută între
soţi în timpul maritagiului este revocabilă. Revocarea se poate realiza prin voinţa
unilaterală a soţului donator oricare ar fi forma de realizare a donaţiei. Soţul
donator are dreptul de a revoca donaţia în orice moment, fie în timpul căsătoriei,
fie după încetarea ei, chiar şi după decesul soţului donatar, împotriva moştenitorilor
lui.
2. Donaţii de bunuri viitoare între soţi.
Legislaţia altor state nu reglementează aceste categorii, ba chiar le interzic,
astfel al.4 al art.827 CCRM concretizează faptul, contractul care prevede
predarea bunului după decesul donatorului este nul.
Donaţia de bunuri viitoare pe care unul din soţi o face celuilalt, în timpul
căsătoriei, este aşadar o dispoziţie care îi conferă gratificatului numai titlu de
succesibil, printr-un act care este caduc în caz de predeces al acestuia din urmă
şi care este prin esenţă revocabil. În concluzie, donaţia de bunuri viitoare între
soţi este o donaţie pentru cauză de moarte. Ea nu constituie însă propriu zis o
derogare de la oprirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare, căci, spre deosebire
de asemenea pacte, o astfel de donaţie, după cum am văzut, nu este irevocabilă.
Considerăm că donaţiile de bunuri viitoare sunt permise de legislaţia în vigoare
între orice persoane. Soluţia validităţii donaţiilor de bunuri viitoare şi a caracterului
lor, prin esenţă revocabil, a fost explicit confirmată de practica noastră
judecătorească.
În funcţie de momentul pentru care se fac donaţiile deosebim donaţii de bunuri
actuale, care sunt irevocabile şi donaţii de bunuri viitoare, care se pot întotdeauna
revoca (art. 821 Cod civil român).
 3. Donaţii de bunuri viitoare între alte persoane.
În literatura juridică de specialitate şi practica judiciară au existat controverse
în această materie, susţinându-se că donaţia de bunuri viitoare, în afară de cazuri
excepţionale, ar fi oprită de legea civilă, opinie care îşi caută sprijinul în anumite
argumente de raţiune şi de text, care nu este susţinută şi de noi, demonstrând
acest fapt, că sunt permise, dar sunt revocabile, făcând propuneri de lege ferenda
în acest sens.
4. Raportul donaţiilor. Cercetând problema raportului donaţiilor care
produce unele devieri de la regula generală a condiţiilor de valabilitate a actelor
de donaţie am ajuns la concluzia, că totuşi donatarul se bucura de unele foloase
de la bunurile supuse raportului.
Deşi donatarul bunurilor raportabile are obligaţia de a readuce bunul la masa
succesorală, cu toate acestea el beneficiază de unele avantaje de pe urma donaţiei
primite, astfel:
1. donatarii dobândesc imediat posesia şi folosinţa bunurilor donate, şi dreptul
de a culege definitiv, si exclusiv, până la deschiderea succesiunii, fructele bunurilor
donate;
2. la deschiderea succesiunii, donatarul are dreptul sa aleagă între a veni la
succesiune raportând bunul şi a renunţa la succesiune, păstrând bunul susceptibil
de raport;
3. în cazul în care este posibil raportul prin echivalent, donatarul are dreptul
să păstreze în natura, în lotul său, bunul primit ca donaţie.
Sinteza rezultatelor obţinute:
Prin prezenta lucrare autorul şi-a propus ca scop analiza ştiinţifică a instituţiei
liberalităţilor cu axarea în special pe problemele actelor juridice civile cu titlul
gratuit din domeniul succesiunilor : testamentul, legatul şi donaţia de bunuri
viitoare – mortis causa.
Această alegere a fost impusă de locul pe care îl ocupă liberalităţile în sistemul
de drept civil românesc şi moldovenesc, de importanţa acestei instituţii pentru
avansarea economică a statului.
Deşi întâlnită atât în literatura de specialitate, cât şi în legislaţie, noţiunea de
liberalităţi este puţin cunoscută în sensul ei adevărat, deaceia autorul şi-a pus ca
scop principal cercetarea ei. Liberalităţile sunt caracterele cele mai specifice de
care trebuie să se ţină cont la crearea actelor juridice civile personale şi cu titlu
gratuit care se încheie atât între vii, cât şi pentru cauză de moarte. Ele constituie
o categorie specială de acte a căror reglementare creează în plan juridic efecte
diverse, existând o corelaţie strânsă prin regimul juridic aplicabil cu diferite instituţii
ale dreptului privat. Pe de altă parte această subclasă de negotium juris prezintă
o importanţă deosebită din punct de vedere social, venind să traducă la nivel
instituţional, normativ relaţii interumane cu un pronunţat caracter privat, dând
expresie unor practici sociale încărcate de un înalt grad de subiectivitate şi
voluntarism.
În cazul relaţiei dintre liberalităţi şi dreptul succesoral ne-am oprit asupra
unei instituţii specifice din cadrul dreptului civil român ce vine să o reglementeze
şi să o dezvolte, fiind vorba de principiul inderdicţiei liberalităţilor ce încalcă
rezerva succesorală. Această instituţie apare ca o limită care îngrădeşte dreptul
de dispoziţie şi are un caracter de excepţie ce vine să dea normelor care o
compun un caracter de strictă interpretare.
Un alt aspect al lucrării au vizat analiza efectelor acestor instituţii asupra unor
figuri juridice cum sunt donaţia şi testamentul. Există mai multe motive care ne-au
îndreptat spre abordarea studiului de caz în aceste limite. Pe de o parte am avut în
vedere un element exterior de esenţa acestor acte juridice şi anume ponderea pe
care acestea o ocupă în practică. Deşi aparent, tocmai prin această pondere lucrurile
ar trebui să fie clare în ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil şi modulaţiile
efectelor juridice, tocmai această prezenţă constantă în prima linie a litigiilor de
drept privat vine să arate confuzia conceptuală ce trenează în privinţa lor. În acelaşi
sens considerăm aceste acte juridice ca fiind emblematice pentru categoria
liberalităţilor având în vedere forma, efectele, precum şi regimul juridic sancţionator
aplicabil, ele fiind un etalon pentru materia liberalităţilor şi redând în forme diferite
inter vivos şi mortis causa efectele unui act prin care se realizează o prestaţie
patrimonială fără reprezentarea unei contrapartide de ordin patrimonial.
Autorul, în această lucrare şi-a propus ca scop a cerceta liberalităţile
încheiate pentru cauză de moarte: testamentul şi donaţie. Testamentul este actul
juridic civil de liberalitate reglementat şi cunoscut atât pentru România, cât şi
Republica Moldova, donaţiile pentru cauză de moarte sunt cunoscute în România
şi alte ţări, deaceia autorul vine cu o noutate în acest domeniu pentru Republica
Moldova, deoarece fiind cercetate vor putea fi cunoscute şi pentru că sunt
importante la realizarea mai calitativă a dreptului de proprietate privată şi a
dreptului succesoral.
În consecinţă s-a realizat o lucrare în care nu numai că se evidenţiază
principalele probleme ce privesc liberalităţile şi formele ei în dreptul succesoral
testamentul, legatul şi donaţia, dar şi a oferit soluţii şi recomandări care ar
putea fi utile în activitatea de aplicare a dispoziţiilor legale şi de perfecţionare a
cadrului legislativ.
Cercetările efectuate i-au permis doctorandului să facă unele concluzii şi
propuneri. Astfel se propun următoarele modificări şi completări, pentru doctrină
şi legislaţia în vigoare în scopul desăvârşirii acestora şi a mecanismului aplicării
normelor de drept succesorale, menite să sporească eficient apărarea intereselor
şi drepturilor persoanelor testatori şi a succesorilor lor. Ele ar putea fi utilizate de
legiuitor în viitoarea codificare a legislaţiei civile.
Concluzii şi recomandări
1. Liberalitatea în concepţia codului civil român actual este un act deosebit
de grav, privit oarecum cu defavoare, deoarece sărăceşte pe donator fără
echivalent şi care ar putea vătăma într- un fel interesele familiei. Consider, că
faţă de schimbările ce au avut loc în societate, accentul dreptului de proprietate
privată se consideră absolut numai în cazul când titularul poate dispune pe deplin
de toate atributele acestuia, respectiv posesie, folosinţă şi dispoziţie prin testament
sau donaţie.
În prezent, se impune ca liberalităţile să fie privite ca noi posibilităţi cu adevărat
democratice prin care autorul îşi realizează pe deplin dreptul său de proprietate.
2. Deşi legislaţia în vigoare atât din România cât şi din Republica Moldova,
nu aduce o definiţie acestei noţiuni se impune crearea unei norme prin care să
se stabilească următoarea definiţie a acestora: “liberalităţile sunt actele juridice
cu titlu gratuit prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu într-altul fără ca
dispunătorul, în urma micşorării patrimoniului propriu, să aştepte un echivalent
de la gratificat”.
3. Având în vedere că liberalităţile sunt singurele acte cu titlul gratuit care
interesează materia moştenirii şi devoluţiunea ei, propunem legiferarea clasificării
acestora în funcţie de efectele pe care le produc în: liberalităţile între vii (inter
vivos) – donaţia actuală şi liberalităţi pentru cauză de moarte (mortis causa) –
legatul făcut prin testament şi donaţia de bunuri viitoare între soţi şi alte persoane.
4. Faţă de faptul că atât în România, cât şi în Republica Moldova minorii nu
pot să-şi testeze averea, deşi cei mai mulţi dintre ei se încadrează în muncă, se
propune modificarea dispoziţiilor legale atât din Codul civil român, cât şi din
Codul civil al Republicii Moldova, în sensul ca minorii cuprinşi cu vârsta între 14
– 18 ani să aibă dreptul să-şi testeze drepturile băneşti şi patrimoniul agonisit
prin mijloace proprii, fără nici o îngrădire.
5. De asemenea, propun legiferarea posibilităţii ca minorii cu vârsta cuprinsă
între 14-18 ani să-şi testeze întreaga avere cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii
tutelare, respectiv orice bun, indiferent de modul de dobândire.
6. Având în vedere faptul că în prezent în proiectul noului Cod civil se propune
excluderea testamentului mistic ca urmare a faptului că procedura păstrării
acestuia este foarte greoaie, consider că este necesară menţinerea acestuia,
dar cu procedura de păstrare prevăzută în art.1458 Cod Civil al Republicii Moldova,
astfel:” scris în întregime, datat şi semnat de testator, strâns şi sigilat şi apoi
prezentat notarului, care aplică inscripţia de autentificare pe plic şi îl semnează
împreună cu testatorul “
7. Drepturile testatorului în testarea averii sunt limitate, aşa cum rezultă din
dispoziţiile art.841 Cod civil român, respectiv: “ Liberalităţile, făcute fie prin acte
între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor
dispunătorului, dacă-i la moarte lasă un copil legitim; peste o a treia parte, dacă
lasă doi copii; peste a patra parte, dacă lasă trei sau mai mulţi”. Propun modificarea
acestei norme, în sensul ca testarea sau donarea averii să se facă fără nici o
restricţie.
8. S-a ajuns la concluzia potrivit căreia, dacă un testament conţine în acelaşi
timp legate şi dispoziţii de natură diferită, ne aflăm „în faţa a doua (sau mai
multe) acte juridice deosebite, întrunite sub forma unui testament, iar aceste
acte pot fi independente între ele”.
9. Testamentul este un act de liberalitate, o formă juridică pe care o poate
îmbrăca o multitudine de acte juridice independente între ele şi cu regimuri juridice
distincte, iar definiţia cuprinsă în art.802 Cod civil român vizează legatul ca
dispoziţie testamentară, iar nu testamentul care poate cuprinde în conţinutul său
şi alte (chiar şi numai alte) dispoziţii de ultimă voinţă cu regimuri juridice deosebite.
10. În ceea ce priveşte caracterele juridice ale testamentului arătate mai sus,
ele sunt aplicabile întocmai legatului, dar sunt specifice şi altor dispoziţii
testamentare (de exemplu, exheredări, numirea de executor testamentar etc.),
în măsura în care legea nu prevede altfel (de exemplu, recunoaşterea unui copil
este revocabilă şi produce efecte imediate, iar nula decesul testatorului, partajul
de ascendent se poate face şi prin donaţie, când nu este act unilateral, revocarea
unei dispoziţii testamentare anterioare se poate face şi altfel decât printr-un
testament ulterior etc.)
11. Drepturile proprietarului prevăzute de legislaţie în testare averii nu sunt
absolute. Art.841 al Codului civil, prevede că liberalităţile făcute prin testament
nu pot trece peste jumătatea bunurilor, dacă la moarte îi lasă un copil legitim,
peste o a treia parte dacă îi lasă doi sau mai mulţi copii. Considerăm că această
normă nu corespunde cerinţelor statului bazat pe drept şi necesită a fi modificată
în sensul ca prin testament testatorul să testeze întreaga avere fără nici o îngrădire.
12. Considerăm că sezina nu conferă prerogative executorului testamentar
asupra imobilelor. Chiar dacă prin testament executorul ar fi împuternicit să
ceară vânzarea imobilelor (fie şi în scopul achitării legatelor), o va putea face
numai cu concursul moştenitorilor, potrivit dreptului comun (contract de mandat).
Mandatul post mortem, impus moştenitorilor de către testator şi care nu poate fi
revocat de către ei, poate produce efecte numai în limitele prevăzute de lege.
Iar legea limitează obiectul sezinei şi obiectul cererii de vânzare (art.911 şi art.916
alin.3 Cod civil) la bunurile mobile.
13. Deoarece în ambele legislaţii nu există o definiţie dată legatului, propun
introducerea unei norme cu următoarea definiţie: “legatul este o liberalitate pentru
o cauză de moarte făcută prin testament uneia sau mai multor persoane
desemnate de testator printr-un înscris, pentru a fi succesori”.
14. S-a ajuns la concluzia că testatorul nu poate impune legatarului o sarcină
care să-l oblige la o prestaţie înainte de deschiderea succesiunii, cum ar fi aceea
de a da întreţinere testatorului, căci efectele patrimoniale ale legatului, fie el
chiar sub modo, nu se pot produce decât la decesul celui care testează.
15. Propunem ca atât convenţiile, cît şi legatele ce depind de o condiţie
imposibilă, ilicită sau imorală să fie sancţionate cu nulitatea totală.
16. Deşi legatele alcătuiesc o categorie aparte a actelor de liberalitate ele
depind de testamente deoarece ele se creează doar în interiorul acestora, dar se
deosebesc de testamente prin faptul că sunt doar o parte din conţinutul acestora şi
dispun de caractere specifice. Recomand introducerea în Codul civil al Republicii
Moldova o normă privind clasificarea legatelor în funcţie de obiect, ca fiind: “Legatul
universal este dispoziţia prin care testatorul lasă după moarte-i, la una sau mai
multe persoane, universalitatea bunurilor sale”; Legatul “poate avea de obicei o
fracţiune a moştenirii, precum jumătate, a treia parte sau toate imobilele sau toate
mobilele sau o fracţiune din imobile sau mobile. Orice alt legat este singular”.
17. Considerăm că legatul uzufructului nu poate fi calificat niciodată legat
universal, chiar dacă dispoziţia testamentară vizează uzufructul întregului
patrimoniu al testatorului. Aceasta pentru că legatarul nu are vocaţie (eventuală)
la întreaga moştenire, el dobândind numai folosinţa şi fructele (usus şi fructus)
patrimoniului succesoral, pe timp limitat, cel mult viager.
18. În concluzie, înstrăinarea bunului legat produce efecte revocatorii dacă
legatul este cu titlu particular şi are ca obiect bunuri individual determinate, iar
înstrăinarea acelui bun, totală sau parţială, este voluntară, reală şi efectivă.
19. Întrucât art.802 Cod civil vizează legatul ca dispoziţie testamentară propun
modificarea acestui text cu următoarea definiţie: Testamentul este un act de
liberalitate, o formă juridică care poate îmbrăca o multitudine de acte juridice
interdependente între ele cu regimuri juridice distincte. Aceeaşi recomandare o
fac şi pentru art.1449 al Codului civil al Republicii Moldova.
19. Legatele în funcţie de diferite criterii se clasifică în mai multe feluri stabilind
diferite particularităţi pentru fiecare clasificare care sunt specifice doar pentru
România.
 20. Desemnarea legatarului trebuie să fie făcută personal de către testator,
neputând fi lăsată la alegerea unei terţe persoane. În consecinţă, legatul cu
facultate de alegere, prin care testatorul a lăsat determinarea legatarului pe seama
unei terţe persoane (indicate în testament) este nul, pentru că, în acest caz, nu
„testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaţă” (art. 802 Cod civil
român), ci un terţ, după moartea testatorului. Astfel fiind, se admite nulitatea
legatului făcut în favoarea unei persoane a cărei alegere este lăsată pe de-a
întregul la libera apreciere a unei terţe persoane (cui voluerit), fără nici o contribuţie
din partea testatorului la determinarea persoanei legatarului.
21. În ceea ce priveşte donaţia de bunuri viitoare, fie că ar urma să intervină între
soţi sau între alte persoane, propun perfectarea unei dispoziţii referitoare la acestea.
22. De asemenea, propun ca în ambele legislaţii să se introducă următoarea
definiţie: “donaţia de bunuri viitoare între soţi este un act de liberalitate, o dispoziţie
care îi conferă gratificatului titlu de succesibil, printr-un act care este caduc în
caz de predeces al acestuia din urmă şi care este prin esenţă revocabil şi, deci,
este o donaţie pentru cauză de moarte.”
23. Donaţiile de bunuri viitoare se deosebesc de donaţiile obişnuite prin faptul
că ele sunt revocabile.
Se poate confirma, într-adevăr, că donaţia de bunuri viitoare între soţi este o
donaţie pentru cauză de moarte. Ea nu constituie însă propriu-zis o derogare de
la oprirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare, căci, spre deosebire de
asemenea pacte, o astfel de donaţie, după cum am văzut, nu este irevocabilă.
24. Donaţiile de bunuri viitoare sunt permise de legislaţia în vigoare între
orice persoane. Soluţia validităţii donaţiilor de bunuri viitoare şi a caracterului lor,
prin esenţă revocabil, a fost explicit confirmată de practica noastră
judecătorească.
25. Cercetând problema raportului donaţiilor care produce unele devieri de la
regula generală a condiţiilor de valabilitate a actelor de donaţie am ajuns la
concluzia că totuşi donatorul se bucura de unele foloase de la bunurilor supuse
raportului.
Deşi donatarul bunurilor raportabile are obligaţia de a readuce bunul la masa
succesorală, cu toate acestea el beneficiază de unele avantaje de pe urma donaţiei
primite, astfel:
a. donatarii dobândesc imediat posesia şi folosinţa bunurilor donate, şi dreptul de a
culege definitiv, si exclusiv, până la deschiderea succesiunii, fructele bunurilor donate;
b. la deschiderea succesiunii donatarul are dreptul sa aleagă între a veni la
succesiune raportând bunul şi a renunţa la succesiune, păstrând bunul susceptibil
de raport;
 c. în cazul în care este posibil raportul prin echivalent, donatarul are dreptul
să păstreze în natura, în lotul său, bunul primit ca donaţie.
26. În ceea ce priveşte capacitatea de a încheia un act juridic cu titlu gratuit,
legea este mai exigentă (instituirea unor incapacităţi speciale). Actele cu titlu
gratuit nu pot fi încheiate de către persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau
cu capacitate de exerciţiu restrânsă, nici prin reprezentant legal, nici cu
autorizarea prealabilă a ocrotitorului legal. Legea este mai exigentă şi în ceea ce
priveşte aspectul formei în care se încheie actele cu titlu gratuit, spre deosebire
de actele cu titlu oneros, caz în care legea este mai permisibilă.
 Publicaţiile la tema tezei de doctorat:
1.Merişescu Anica,Bojincă Moise şi alţii. Drept civil Român. Persoana fizică.
Persoana juridică.Craiova,ed.Hellos.2000, 355 p.
2. Merişescu Anica. Crearea unui nou cadru legislativ în România în domeniul
dreptului succesoral şi prin propuneri de lege ferenda în vederea facilitării intregrării în
structurile euro-atlantice. Conferinţa ştiinţifico-didactică din 26- 30 mai,2001 organizată
de Universitatea „Jiul de Sus”,Scienţia, 2001, nr.1. p. 48-53.
3. Merişescu Anica, Saraolu Loredana, Secula Mihai. Drept civil.Contracte
speciale. Note de curs. Tg. - Jiu, 2002, 135 p.
4. Merişescu Anica, Diaconu Nicolae. Drept succesoral. Tg.- Jiu, 2002, 140 p.
5. Merişescu Anica Drept civil. Persoana juridică. 2000. Tg. - Jiu, 434 p.
6. Merişescu Anica. Necesitatea sincronizării treminologiei juridice române cu cea
occidentală. Scienţia, 2004, nr.7, p. 119-122 – recenzent, Bojincă Moise,
dr.,conf.,România.
7. Merişescu Anica. Unile consideraţiuni privind donaţia de bunuri viitoare-
liberalitate mortus causa. Conferinţa ştiinţifico-didactică din 26- 30 mai,2001 organizată
de Universitatea „Jiul de Sus” Scienţia, 2004, nr.8, p. 42-49 - recenzent Bojincă Moise,
dr.,conf.,România.
 РЕЗЮМЕ

Меришеску Аника. ВОЛЬНЫЕ СДЕЛКИ В НАСЛЕДСТВЕННОМ ПРАВЕ:

ЗАВЕЩАНИЕ И ДАРЕНИЕ.
Докторская диссертация по специальности 12.00.03-частное право по
специализации:гражданское, семейное, гражданский процеcс,
нотариальное,предпринимательское,информационное, международное частное
право, трудовое право, право социального обеспечения, на соискание ученой
степени доктора права.
Международный Независимый Университет Молдовы. Кишинэу. 2005.
Рукопись.
Актуальность наследства обусловливается позитивным процессом, который
происходит в области социальной и экономической жизни страны, отсутствием
нормативных актов регламентирующих общественные отношения, которые на
протяжении десятков лет определяли образ жизни граждан и возникновением новых
отношении связанные с частной собственности и т. д.
В диссертации проведены исследования по глубокому изучению одной из
актуальнейших проблем гражданского права f“Д–T“ института вольных сделок в
наследственном праве. Было обоснованно концепция о заключении и применении
вольных сделок этого института, которая обосновывается на мнении о том, что вольные
сделки, это безвозмездные, односторонние и двух сторонние правоотношения главные
из них завещание и дарение. Анализируя гражданское законодательство, как Румынии,
так и Республики Молдовы, а также и других стран (США, Англии, Франции,
Германии, России), автор приходит к выводу о необходимости совершенствования
гражданского законодательства, гражданского кодекса, нормами права, которые бы
в большую степень урегулировали отношения по вольным сделкам, завещания и
дарение после смерти. Предлагает формулировку норм права по определения понятия
вольности, завещания, дарения после смерти, условия их наступления,
Отличительной особенностью диссертации является исслдедование этих вольных
сделок в комплексе как самостоятельный институт гражданского права, акцентируя
внимание на их структуру, характерные черты как главное условия оформления
наследства на данном этапе развития страны, так и на будущее.
Приведенный анализ зарубежной юридической литературы и законодательства
позволили автору обобщить много выводов и предложений. Основные положения
и выводы диссертации могут быть использованы для дальнейшего
совершенствования действующего гражданского законодательства, обеспечения
реализации его норм, внедрения в работу судов новых возможностей для решения
спорных вопросов по гражданских дел. Проведенные исследования применимы и в
учебном процессе по подготовке кадровых юристов и других специальностей
изучающих гражданское законодательство. Было бы целесообразно, внести
специальный курс лекций по гражданскому наследственному праву, особое
внимание, выделив вольным сделкам.
 Summary

Merisescu Anica “LIBERTIES IN THE SUCCESSION LAW:

TESTAMENT AND DONATION”
Doctoral Thesis in Law, specialization -12.00.03.-Civil Law, Family
Law,
Procedural Civil Law, International Private Law.
Free International University from Moldova. Manuscript.2005
The topical character of the succession is conditioned by the process of
positive transformations in all the domains of social and economic life of the
state, by the deficiency of regulation of juridical reports which, during decades,
determined citizens way of life, by the ampleness of new reports of private
property, etc. Researches for a more thorough study of one of the most important
and actual problems of the Civil Law - the institution of liberties in the succession
law, were made in the thesis. In the thesis was substantiated the concept of this
institution which is based upon the opinion that liberties are civil, unilateral, juridical
facts with free title, the most important ones being testament and donation.
Inquiring the legislation and reference materials from the country and abroad
(USA England, Germany, France, Russia) it was decided that there is a need in
concluding of the Civil Legislation of the Civil Code in some its compartments
that would regulate more profoundly notions of liberalities, testaments and
donations in the cases of death.
Specific for the thesis is the fact that the problem is inquired with a visible
accent upon liberalities: testaments, donations which, in author’s opinion, are
very important at this moment in the development of the country and for the
future.
Researches made, permitted the author to formulate a number of conclusions
and suggestions of concluding of the Civil Legislation of application of judicial
practice, as well as, of improvement of judicial body’s activity in the researches
of civil causes concerning successions, in creation of new possibilities in this
field. The researches made, will contribute to the improvement of the quality of
the studying process for the preparing of qualified staff in jurisprudence, for the
enlarging of specialists and people’s knowledge. A thorough study of succession
liberties in a specially provided course is advised.
 ADNOTARE
Merişescu Anica. “LIBERALITĂŢILE ÎN DREPTUL SUCCESORAL:
TESTAMENTUL ŞI DONAŢIA”.
Teza de doctor în drept la specialitatea- 12.00.03 – drept privat ( cu
specificarea: civil, familial, procesual civil, notarial, al afacerilor,
informaţional, internaţional privat, dreptul muncii, dreptul protecţiei sociale).
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. Chişinău, 2005.
Manuscris.
Actualitatea succesiunii este condiţionată de procesul transformărilor pozitive
din toate domeniile vieţii sociale şi economice ale ţării, de insuficienţa de
reglementare a raporturilor juridice care în decurs de decenii au determinat modul
de viaţă a cetăţenilor, de amploarea noilor raporturi de proprietate privată etc. În
teză sau exercitat cercetări pentru un studiu mai aprofundat al uneia din cele
mai importante şi actuale probleme ale dreptului civil - instituţia lieberalităţilor în
dreptul succesoral. S-a fundamentat conceptul acestui institut care se întemeiază
pe opinia de a considera că liberalităţile sunt acte juridice civile unilaterale, cu
titlu gratuit, cele mai importante fiind testamentul şi donaţia. Cercetând legislaţia
şi literatura de specialitate atât din ţară, cât şi din diferite ţări de peste hotare
(SUA, Anglia, Germania, Franţa, Rusia, Moldova) s-a stabilit că este necesară
perfectarea legislaţiei civile a Codului civil cu unele compartimente ce ar
reglementa mai aprofundat noţiunile de liberalităţi, testamentele şi donaţii pentru
cauză de moarte. Face propuneri de lege ferenda.
Specific pentru această teză este şi faptul că problema se cercetează cu un
accent asupra liberalităţilor în dreptul succesoral: testamentul, legatul în cadrul
testamentului şi donaţiile de bunuri viitoare, care după opinia autorului sunt foarte
importante la etapa actuală de dezvoltare a ţării şi pentru viitor.
Un capitol aparte este dedicat legatului care deşi în România şi Republica
Moldova este reglementată practica aplicăreii şi jurisprudenţa întâlnesc foarte
multe obstalole la realizarea lui.
Donaţiile de bunuri viitoare, sau pentru cauză de moarte, sunt examinate de
autor într-un capitol aparte, ele fiind o noutate pentru Republica Moldova
Cercetările efectuate i-au permis autorului să formuleze un şir de concluzii şi
propuneri de perfecţionare a legislaţiei civile, aplicării practicii judiciare, precum şi
îmbunătăţirii activităţii organelor judiciare în cercetarea şi soluţionarea cauzelor civile
privind succesiunile, creării unor noi posibilităţi în acest domeniu. Cercetările efectuate
vor contribui şi la îmbunătăţirea calităţii procesului de studii pentru pregătirea cadrelor
calificate în jurisprudenţă, pentru aprofundare cunoştinţelor specialiştilor şi populaţiei.
Se propune studierea mai aprofundată a liberalităţilor succesorale într-un curs special.
 MERIŞESCU ANICA

LIBERALITĂŢILE ÎN DREPTUL SUCCESORAL:

TESTAMENTUL ŞI DONAŢIA

Autoreferat
la teza de doctor în drept

Bun de tipar.......................... Comanda ......

Coli de tipar 1,0. Tirajul 50 ex.

Centrul Editorial-poligrafic al USM

str. Al. Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009