Caracteristicile asigurărilor de viaţă

Asigurările de viaţă au ca obiect garantarea plăţii unei sume de bani

de către asigurător, în cazul producerii unui eveniment legat de persoana
fizică a asiguratului, şi anume: vătămarea corporală, îmbolnăvirea, decesul
sau supravieţuirea acestuia. Chiar şi persoanele tinere se pot îmbolnăvi sau
pot deceda în urma unor accidente neaşteptate, ce vor genera în mod automat
şi dificultăţi financiare.
Asigurările de viaţă au, spre deosebire de asigurările generale,
anumite caracteristici, prezentate mai jos:
Valoarea capitalizată este un fond care se acumulează pe întreaga
perioadă de viaţă a poliţei şi la care deţinătorul de poliţă poate avea acces în
mai multe moduri: poate face împrumuturi, poate opta pentru cumpărarea
unei poliţe de asigurare de viaţă cu plata integral, sau poate răscumpăra
poliţa.
Dificultăţile financiare în cadrul asigurărilor de persoane sunt
determinate de: necesităţile băneşti pentru funeralii; asigurarea unor resurse
financiare moştenitorului, după decesul asiguratului; restabilirea morală
după deces.
Motivaţia încheierii asigurărilor de persoane sunt: stresul; motivaţii
personale; concepţia despre moarte.
Riscul este definit de majoritatea economiştilor ca o pierdere propriu-
zisă, sau ca o pierdere produsă de o neglijenţă ce poate avea urmări asupra
individului sau asupra unei proprietăţi.
 Suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în
funcţie de nevoile şi posibilităţile sale financiare. Asiguratul poate să încheie
mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi eveniment şi pentru
sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest
lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării,
poate încasa drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii deoarece aici nu
mai este vorba de daună ca la asigurările de bunuri.
Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu are restricţii ca
asigurarea de bunuri. Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul
suferă o vătămare corporală sau a contactat o maladie care i-a afectat
capacitatea de muncă, el are dreptul la o indemnizaţie de asigurare (suma
asigurată), care să facă posibilă refacerea situaţiei sale financiare existente
înaintea producerii accidentului sau contactării bolii. Interesul asigurării nu
prezintă importanţă, întrucât indemnizaţia de asigurare este datorată
independent de existenţa unei daune.
Indemnizaţia de asigurare reprezintă suma de bani pe care
asigurătorul o achită asiguratului în cazul producerii riscului asigurat.
Deoarece nici viaţa şi nici sănătatea unei persoane nu sunt evaluabile
în bani, nu se poate pune problema unui raport între suma asigurată şi
paguba suferită de asigurat.
Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă (prin completarea
unei declaraţii de asigurare). După analiza răspunsurilor, asigurătorul este de
acord cu încheierea contractului, redactarea contractului în formă scrisă şi
înmânarea unui exemplar asiguratului. Contractul de asigurare se consideră
încheiat prin plata primei de asigurare şi emiterea poliţei.
Încetarea contractului de asigurare se realizează în următoarele
moduri: modul obişnuit de încetare îl constituie ajungerea la termen, adică
expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; contractul încetează şi prin
producerea evenimentului asigurat. Dar, există şi moduri mai puţin uzuale
cum ar fi: denunţarea, rezilierea şi anularea contractului.
Denunţarea se face de către asigurător, dacă asiguratul nu a
comunicat, în scris, modificările intervenite în cursul contractului în legătura
cu datele luate în considerare la încheierea contractului.
Rezilierea înseamnă desfacerea pentru un timp a contractului, datorită
neexecutării obligaţiei uneia din părţi din cauze care i se pot imputa. Efectele
produse de contract până la reziliere rămân valabile.
Nulitatea contractului poate fi cauzată de declaraţii inexacte sau
incomplete făcute de asigurat, sau de lipsa interesului asigurabil din partea
contractantului, în momentul încheierii acestuia.

Tipuri de asigurări de viaţă

Asigurările de viaţă se pot clasifica în funcţie de riscul asigurat, de

momentul achitării primei, de momentul încasării sumei asigurate şi de
forma pe care acestea o îmbracă. Astfel în funcţie de riscul acoperit,
asigurările de viaţă pot fi:
a) asigurări de supravieţuire,
b) asigurări de deces,
c) asigurări mixte de viaţă,
d) asigurări de accidente,
e) asigurări de boală,
f) alte forme.
 În cazul asigurării de supravieţuire, asigurătorul se obligă să
plătească asiguratului suma asigurată, cu condiţia ca acesta să fie în viaţă la
sfârşitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. Dacă
acesta a decedat înainte de expirarea termenului de valabilitate, asigurătorul
este eliberat de angajamentul luat prin contract, şi nu are nici o obligaţie faţă
de moştenitori.
Asigurarea de rentă este asigurarea în care suma asigurată este pusă la
dispoziţia asiguratului sub forma unor plăţi periodice cu titlul de rentă.
În cazul asigurării de viaţă variabilă, proprietarul poliţei de asigurare
are posibilitatea de a alege una din opţiunile pe care societatea de asigurare i
le pune la dispoziţie, beneficiile poliţei de asigurare se ajustează în funcţie
de valoarea investiţilor prevăzute în poliţa de asigurare, în momentul în care
se solicită plata lor, beneficiile de deces nu pot fi mai mici decât sumele
asigurate iniţial pentru care s-a încheiat contractul de asigurare, dar ele pot fi
mai mari, dacă investiţiile făcute au fost profitabile.
În ceea ce priveşte asigurările de viaţă universală, posesorul poliţei
de asigurare poate, la anumite intervale de timp, modifica valoarea
beneficiilor de deces, posesorul poliţei de asigurare poate schimba valoarea
şi data efectuării plăţii primelor de asigurare, fără a avea obligaţia de a
anunţa anticipat societatea de asigurări, primele de asigurare sunt plasate
într-un cont şi din valoarea lor se vor scădea, la un moment dat, cheltuielile
de deces. În acest cont se varsă, totodată, şi dobânzile obţinute, care pot
varia în timp, posesorul poliţei poate retrage anumite sume din economiile
acumulate, societatea de asigurări este cea care va decide cum vor fi investiţi
banii, şi cea care garantează o rată minimă de rentabilitate.
 În cazul asigurărilor de deces, protejează asiguratul împotriva
riscului de deces, asiguratul se obligă să plătească prime de asigurare toată
viaţa, existând posibilitatea ca plata primelor să se facă până la o anumită
dată cum ar fi: data “x”, ieşirea la pensie, în cazul asigurării de deces
încheiate pe termen limitat, asigurătorul se obligă să achite suma înscrisă în
contract, cu condiţia ca decesul asiguratului să survină în perioada de
valabilitate a acestuia.
La asigurarea mixtă de viaţă asigurătorul cuprinde două riscuri
alternative într-un contract de asigurare unic, dând impresia ca asiguraţii
câştigă în cazul producerii oricărui risc: în cazul decesului asiguratului,
beneficiarul asigurării intră în posesia sumei asigurate, iar în caz de
supravieţuire, asiguratul încasează personal suma asigurată. Asiguratul
câstigă în ambele cazuri dar cu preţul aferent acoperirii celor două riscuri,
atât cel de deces cât şi cel de supravieţuire.
Asigurarea de accidente, protejează persoanele fizice de consecinţele
nefaste ale unor evenimente neprevăzute care le poate afecta viaţa,
integritatea corporală sau capacitatea de muncă. Persoanele asigurate vor
primi cu titlu de indemnizaţie o sumă pentru acoperirea cheltuielilor de
îngrijire medicală, refacere şi compensare a pierderilor de venit.
Asigurarea de boală are drept scop protejarea persoanelor care au
suferit o incapacitate temporară de muncă determinată de boală.
Rolul asigurărilor de sănătate este acela de acoperire totală sau
parţială a cheltuielilor cu ocrotirea sănătăţii, diferenţa fiind suportată de stat
sau de individ după caz. Aceste asigurări au caracter facultativ şi se întind pe
perioade lungi de timp. Clasificarea asigurărilor de sănătate: asigurări de
accidente; asigurări de boală; asigurări de sănătate permanentă. Poliţe de
asigurări de sănătate: asigurarea cheltuielilor de spitalizare; asigurarea
pentru intervenţii chirurgicale; asigurarea medicală de bază; asigurarea
medicală majoră; asigurarea medicală complexă.
Asigurarea de sănătate permanentă urmăreşte să elimine sărăcia,
adesea asociată cu o incapacitate de muncă de durată, provocată de un
accident sau o boală. Dacă asiguratul ajunge în incapacitate de muncă în
urma unei boli sau a unui accident, el are dreptul la o indemnizaţie de
asigurare, care se acordă periodic, atât timp cât se menţine starea de
incapacitate, sau până când asiguratul atinge vârsta de pensionare, ori
decedează.
Asigurarea totală - este un mod de constituire a unei dote pentru
copil, până când acesta ajunge la majorat. Asigurătorul onorează această
asigurare dacă beneficiarul este în viaţă la data atingerii majoratului. În caz
contrar asigurătorul este exonat de orice răspundere legată de acest contract.

Valoarea de rascumparare

In cazul contractelor cu capitalizare, daca asiguratul, datorita

incapacitatii de continuare a platii primelor sau unui alt motiv, doreste sa
intrerupa contractul ianinte de data expirarii acestuia, are dreptul sa I se
ramburseze o anumita, denumita valoare de rascumparare. Ea se calculeaza
numai pentru contractele cu plata esalonata, prin aplicarea unei cote
procentuale asupra rezervei matematice. Acest procent este diferit, in functie
de momentul rezilierii contractului. Astfel, rezilierile din primii ani de
existenta ai contractului se concretizeaza in valori de rascumparare reduse,
datorita nivelului ridicat al cheltuielilor efectuate de asigurator in aceasta
perioada. Asiguratul are dreptul de a rezilia contractul in orice moment si, de
aceea, in calculul primelor de asigurare, trebuie sa se tina cont si de
procentul persoanelor care se asteapta sa rezilieze polita de asigurare in
fiecare an.
Daca asiguratul nu poate sau decide sa nu mai continue contractul de
asigurare, asiguratorii accepta ca el sa ramana asigurat pe toata perioada
initiala, insa pentru o suma asigurata redusa, calculata in functie de valoarea
de rascumparare la momentul respectiv. Acea valoare poate reprezenta
prima de asigurare (cu plata unica) prin care se recalculeaza suma asigurata,
aceasta fiind, evident, mai mica decat in cazul in care s – ar plati
primeleconform conditiilor convenite.

Rata tehnica a dobanzii

Termenul de dobanda este potrivit pentru asigurarile de viata,

deoarece acestea se deruleaza pe perioada indelungata in care asiguratorul
colecteaza sume mari de bani de la clientii sai, in schimbul promisiunii de a
plati suma asigurata in caz de deces al asiguratului, sau la expirarea
asigurarii. Pentru a-si putea onora obligatiile asumate, asiguratorul creeaza
un fond din primele incasate care va fi investit mai departe, creand un venit
suplimentar, sub forma de dobanda.
Dobanda reprezinta pretul platit de societatea de asigurari asiguratului
pentru utilizarea banilor din primele de asigurare. In domeniul asigurarilor,
termenul de dobanda reprezinta veniturile provenite din investitii financiare.
Venitul produs de dobanda obtinuta din investirea banilor reprezinta o
sursa importanta de finantare a fondului din care se vor achita sumele
asigurate in caz de decs, sau la maturitatea politelor.
 Deoarece societatea de asigurari nu poate cunoaste dinainte cu
exactitate dobanda ce se va obine din banii investiti de – a lungul timpului,
este absolut necesar ca ea sa utilizeze in calcule o rata a dobanzii realista, in
functie de situatia concreta a tarii si posibilitatilor de investire, dobanda ce
poate fi obtinuta in viitor. Aceasta poarta denumirea de rata tehnica a
dobanzii. In unele tari, prin regelementarile existente, se stabileste un nivel
minim al acesteia. In matematica asigurarilor de viata, se au in vedere
dobanzile mixte. Rata tehnica a dobanzii este promisa de societatile de
asigurare ca rata minima, putand insa depasi acest nivel.
Suma pe care trebuie sa o achite asiguratorul la data limita creste
direct proportional cu dobanda. Daca asiguratorului i se platesc prime, el
trebuie sa poata achita pentru fiecare prima o anumita suma in functie de de
numarul de ani si de dobanda respectiva. Pe de alta parte, asiguratorul
trebuie sa calculeze valoarea actualizata in cazul unei serii de plati viitoare
(de exemplu, pentru renta viagera sau pensia de urmas).
Este important ca, in acest tip de contract, dobanda obtinuta nu se
plateste beneficiarului sau asiguratului decat in momentul producerii
decesului, respectiv al maturitatii sau rezilierii politei. In acest fel, valoarea
politei creste in fiecare an cu cota de participare la profit, corespunzatoare
dobanzii obtinute de asigurator din investirea rezervelor matematice.