Agricultura

Ajustări structurale în agricultură

În perioada de după 1989 în agricultura României s-au produs schimbări mai puţin spectaculoase
decât în alte ramuri în ce priveşte structura şi volumul producţiei. Totuşi, în acest domeniu au
avut loc unele schimbări majore în privinţa structurii proprietăţii şi a populaţiei ocupate, precum
şi a relaţiilor de export-import.

a) Structura proprietăţii şi a exploataţiilor agricole

După 1990, de exemplu, întreaga suprafaţă era în proprietate colectivă (CAP sau IAS), începând
cu 1991 (conform Legii 18) un mare număr de vechi proprietari şi-au recăpătat pământul,
primind înapoi 9340 mii ha de teren arabil, dar nu mai mult de 10 ha pe familie. S-au format
astfel 3,9 mil. proprietăţi agricole mici.

Prin Legea nr. 169/1997 privind privatizarea IAS, până la 50 ha pe familie

pot fi retrocedate foştilor proprietari, la cererea acestora, din terenurile
aferente fostelor IAS.
Acestui tip de reformă, conform standardelor ţărilor UE, se implementează
prin limitarea zonelor retrocedate şi prin interzicerea vânzării terenurilor (un
anumit număr de ani după obţinere), precum şi interdicţia votării legii
privind formarea şi întreţinerea exploataţiilor agricole foarte mici.

Micile proprietăţi deţin cca 66,5% din suprafaţa agricolă a ţării. Acestea nu au capacitatea
necesară să facă investiţii, să utilizeze sistemul de irigaţii şi de fertilizare a solului şi să aplice
tehnologii moderne. În acest mod, o parte a agriculturii nu a putut înregistra câştiguri de
productivitate şi de a ieşi dintr-o stare de subzistenţă către relaţii de piaţă.
Tipul optim de concentrare a pământului se va realiza curând, atât prin vânzarea proprietăţilor
mici, cât şi prin asociere. Aceasta se va produce deoarece legislaţia actuală din România o
permite.

b) Structura populaţiei ocupate în agricultură.

Aplicarea Legii nr. 18/1991 a condus la retrocedarea terenurilor agricole
tuturor foştilor proprietari, sau descendenţilor lor (cetăţeni români). Totuşi,
un anumit număr de noi proprietari de teren trăiesc în alte localităţi sau sunt
implicaţi în alte activităţi. De obicei, reducerile de personal din industrie sau
alte ramuri conduc la creşterea celor ce se întorc în agricultură şi deci a
numărului de proprietari de teren.
Populaţia agricolă are o structură profesională bună, 50.000 specialişti cu pregătire înaltă şi
35,4% din populaţia ocupată în agricultură cu liceul absolvit. Doar 6,4% nu au educaţie.
Obiectivul fundamental al politicilor agricole a fost stoparea declinului, redresarea treptată şi
crearea condiţiilor pentru relansarea agriculturii în concordanţă cu potenţialul natural, economic
şi uman de care dispune România, în scopul asigurării securităţii alimentaţiei populaţiei, a
disponibilităţilor destinate schimburilor economice internaţionale şi pentru pregătirea în vederea
integrării în stucturile Uniunii Europene.
Agricultura este supusă încă, în mare măsură, influenţei directe a factorilor climaterici; suportul
acordat susţinerii irigaţiilor nu a reuşit să compenseze în totalitate aceste influenţe.
Considerând agricultura ca o ramură prioritară a economiei naţionale, prin programul de
guvernare al actualului cabinet s-au stabilit prevederi şi acţiuni menite să aducă un reviriment
important în acest sector, printre care: creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei vegetale şi
animale în scopul asigurării securităţii alimentare a populaţiei şi pentru crearea de disponibilităţi
la export; accelerarea reformei funciare; încheierea procesului de privatizare - concesionare a
activelor şi terenurilor agricole ale fostelor I.A.S., precum şi a serviciilor din agricultură;
stimularea şi sprijinirea producătorilor agricoli pentru înfiinţarea de adevărate exploataţii
agricole performante şi de organizaţii profesionale; dotarea tehnică a agriculturii, în primul rând
prin sprijinirea producătorilor agricoli în cumpărarea de tractoare, maşini agricole, utilaje,
echipamente, instalaţii, îngrăşăminte, produse petroliere; dezvoltarea agriculturii în concordanţă
cu regulile de protecţie a mediului înconjurător; dezvoltarea unei pieţe concurenţionale;
dezvoltarea complexă, armonioasă, durabilă a zonei rurale etc.

România debuta în anul 2004 cu un bilanţ pe anul 2003 al Ministerului

Agriculturii, Pădurilor Apelor şi Mediului (MAPAM) în care se consemnau
creşteri în toate domeniile agricole, totalizând circa 4 procente faţă de anul
precedent. Conform aceluiaoi bilanţ, agricultura românească a înregistrat, pe
ramuri o evoluţie pozitivă. În 2003, suprafaţa cultivată a fost de 9,1 milioane
de hectare, dintre care circa 5 milioane au fost cultivate cu cereale, 1,3
milioane de hectare cu plante oleaginoase, 300 de mii cu legume, 45 de mii hectare cu plante
tehnice. Recolta obţinută a fost de 2,5 milioane de tone la grâu, 231 mii tone la orz, 9,33
milioane de tone la porumb.
Legumele au reprezentat 3 milioane de tone, depăşind cu 256 mii de tone producţia anului trecut,
iar fructele recoltate, cu 3,666 milioane de tone mai mult decât în anul precedent.
Zootehnia a înregistrat şi ea creşteri ale efectivelor de animale la toate speciile: bovine au fost
3,55 milioane de capete (cu 1% mai mult decât anul trecut), ovine, 8,504 milioane de capete
(creştere cu 2% faţă de anul trecut). Cea mai mare creştere s-a înregistrat la mierea de albine (cu
aproximativ 49% mai mult faţă de anul precedent).

În agricultură, privatizarea s-a încheiat. În anul 2004 sectorul privat

reprezintă 97,3% din valoarea producţiei, şi anume 97,4% din producţia
vegetală şi 98,9% din producţia animală. Societăţile agricole care nu au
putut fi privatizate vor fi introduse în procedură de reorganizare sau faliment
şi vândute bucată cu bucată.
Din suprafaţa de 2.387,6 mii hectare deţinută, iniţial, în proprietate de
Agenţia Domeniilor Statului, 1.704,2 mii ha au fost retrocedate conform Legii 18/1991 şi Legii
1/2000, 574,6 mii ha au fost concesionate, arendate sau date în asociere, iar 108,8 mii ha se aflau
la sfârşitul anului în curs de concesionare.

1.880 miliarde lei - subvenţii pentru agricultură. În anul 2004 subvenţiile vor depăşi cu 460
miliarde lei nivelul celor din anul 2003. Crescătorii de animale vor primi subvenţii pe kilogramul
de carne în viu în cazul tineretului bovin cu o greutate minimă de 400 kilograme precum şi
pentru kilogramul de carne de porc în viu, livrate abatoarelor autorizate la o greutate de cel mult
110 kilograme. Pentru culturile vegetale subvenţiile vor fi acordate ca şi în anul 2003, în funcţie
de suprafeţele cultivate, atât pentru producţia obţinută cât şi pentru sămânţă, tratamente,
antidăunători.
Ajutoarele sunt acordate pentru producţia de carne în viu certificată ecologic. Un exemplu l-ar
putea constitui producţia procesată din lapte ecologic, estimată de Ministerul Agriculturii la circa
400 de tone (caşcaval, brânză telemea, schweizer). În anul 2004, oficialii agriculturii româneşti
speră într-o creştere a suprafeţelor totale cultivate în sistem ecologic la aproximativ 75 de mii
hectare, incluzând culturi de cereale, furajere, păşuni, plante oleaginoase şi proteice, legume,
fructe (vişine, cireşer), fructe de pădure ş.a. În secotrul zootehnic ecologic se au în vedere
creşteri la efectivele de animale de circa 10 mii de capete pentru vacile de lapte, 70 mii de capete
pentru oile de lapte, 6 mii de capete la păsările de curte.
Agricultura ecologică reprezintă alături de IT, industria uşoară şi cea de mobilă una din
principalele resurse ale exportului românesc.

Certificarea produselor ecologice. Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă a încheiat o

convenţie de colaborare cu ECOCERT, firmă privată din Franţa, specializată în controlul şi
certificarea produselor ecologice. Convenţia prevede efectuarea de schimburi de informaţii
disponibile în Franţa, Uniunea Euroepeană şi România, în domeniul agricol, referitoare la
funcţionarea şi susţinerea agriculturii şi în mod special a agriculturii ecologice.

Cooperative agricole după model japonez. Cu sprijinul Agenţiei Japoneze pentru Cooperare
Internaţională (JICA), Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă a început în toamna trecută
derularea unui program de instruire a producătorilor agricoli pentru a crea un sistem de
cooperative agricole care să producă la niveluri superioare de rentabilitate.
Aceste cooperative, care garantează proprietatea, se vor ocupa de preluarea producţiei,
standardizare, respectarea normelor de calitate, precum şi de valorificare a producţiei. Cele două
organisme derulează cursuri de "Formare a formatorilor" care se vor ocupa de instruirea viitorilor
membri cooperatori.
Au fost instruiţi şi formaţi profesional în peste 40 de mii de producători agricoli. Cei atestaţi
profesional de ANCA pot practica meseriile în care s-au calificat şi pot fi numiţi la conducerea
unei asociaţii sau societăţi agricole. Producătorii sunt pregătiţi inclusiv în domeniul finanţărilor
pentru agricultură.

România şi UE au stabilit contingentele pentru comerţul cu produse

agricole. Negocierile cu UE privind regimul comerţului bilateral cu produse
agricole de bază au fost încheiate, fiind stabilite contingentele exceptate de
la plata taxelor vamale. Astfel, România va beneficia de contingente tarifare
de export exceptate de la plata taxelor vamale pentru carne de pasăre (9.000
de tone), carne de porc (15.625 de tone), carne de vită (4.000 de tone) şi
preparate din carne (2.125 de tone preparate din carne de porc, 1.200 de tone preparate din carne
de pasăre şi 500 de tone preparate din carne de bovine). În sectorul produselor lactate, pe lângă
contingentul actual de brânzeturi şi caş (2.800 tone, cu o creştere anuală de 10%) au fost stabilite
contingente pentru lapte praf (1.500 tone) şi iaurt (1.000 tone).
România mai beneficiază de contingente pentru toate categoriile de cereale, cât şi pentru făină.
La fructe s-a convenit eliminarea, în anumite cazuri, a aplicării unei bariere netarifare. Concesiile
convenite cu UE la importul tuturor categoriilor de carne şi preparate din acestea, cereale,
brânzeturi şi roşii se vor aplica numai în condiţiile eliminării restituţiilor la export de către partea
comunitară.
În perioada 2007-2009, România a primit de la Uniunea Europeană aproape 4 miliarde de euro
pentru susţinerea agriculturii. Banii vor fi distribuiţi pe trei direcţii principale: plăţi directe,
dezvoltare rurală (ce va include şi reconversia forţei de muncă) şi fonduri petnru intervenţii pe
piaţă.
Documentul de poziţie al Comisiei Europene include o listă de denumiri de origine protejată,
printre care se numără 3 tipuri de băuturi spirtoase, 5 tipuri de distilate de vin, 7 tipuri de lapte,
26 de caşcaval şi alte preparate româneşti, precum salamul de Sibiu şi cârnaţii de Pleşcoi.
România va trebui să dovedească în trei ani că îşi poate ridica producţia la nivelul cotelor
obţinute de la Comisia Europeană. Sunt ani de muncă, în acelaşi timp, pentru transpunerea în
fapt a mii de acte normative aprobate.