Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Ferestrele mele dinspre sud priveau spre Bulevardul Republicii, axa est-vest trasata în
urma planului director din anii 1930 cu „zgarie-nori“ moderni ce se însirau care mai de
care mai mandru de compozitia sa arhitecturala, demna si azi de strazile Manhattan-ului
new-yorkez. În holurile lor marmura si alama se îmbinau armonios cu scafele de lumina
indirecta, iar ascensoarele emanau înca izul vaselinei germane ramasa de la „retragere“,
de care mai beneficiau si primele troleibuze albastru-bleumarin ce-au strabatut capitala,
simbol al bunului design însufletitor de optimism al anilor ‘30-‘40 ai secolului trecut.
Unul dintre visele mele frumoase - datorat poate scolii romanesti de arhitectura
recunoscuta în 127 de tari - ar fi sa pot consulta candva un glosar tehnic în care fiecare
dintre cladirele bucurestene remarcabile din acea perioada sa-si gaseasca locul,
repertorierea lor temeinica permitand, cu timpul, sa fie incluse în patrimoniul
international.
Dupa 30 de ani de la cutremurul din 1977, edificiile impunatoare de pe axele N-S si E-V
ale capitalei Romaniei, constituind martori de valoare incontestabila ai interpretarii
romanesti a stilului international, se refont une beauté sau, mai bine spus, încearca sa si-o
refaca, prin aceea ca, pe langa ele, pe ici, pe colo, apar în matca urbana heteroclita noi
prezente la fel de îndraznete precum cele de acum 70 de ani.
In locul micului scuar de pe Bd. Republicii, colt cu strada Arcului si cu baia publica cu
acelasi nume, se pare ca scheletul viitorului „monstru“ ce va strapunge cerul mai sus
decat Hotelul Intercontinental a pus în primejdie Biserica Armeneasca - affaire à suivre,
caci nu-i înca gata blocul si între timp biserica a fost renovata.
Cladirile terminate si inserate in situ ale unuia dintre colegii nostri de grupa la
Facultatea de Arhitectura, Vlad Arsene - Europa, America House sau Charles de Gaulle
Plazza -, sunt edificii de o înalta calitate arhitecturala, care îmbina tehnologiile de
constructie de varf cu interpretari scenografice si plastice de nivel similar celui al
constructiilor impunatoare ale Berlinului reconstruit (vezi Sony Building, conceput de
arhitectul Helmut Jahn în Potsdamer Plaz).
Paris, 2006