Universitatea Transilvania Brasov

Facultatea de Drept si Sociologie

Specializarea Asistenţa Sociala

Asistarea familiei persoanei dependente;

Co-dependentă

Student:
Sandu Alexandra
Raducan Bianca
Supeala Bianca
Balan Gheorghita

Brasov
2010
 Asistarea familiei persoanei dependente;
Co-dependentă

Dependenţă.
Noţiuni generale.
Potrivit definitiei Organizaţiei mondiale a Sănataţii, folosirea excesivă continuă sau
sporadică a drogurilor, incompatibilă sau fără legătură cu practica medicală, este
considerată drept consum ori abuz.
Drogurile pot fi folosite de indivizi în mod:
- excepţional, constituind în sine operaţiunea propriu-zisă de a încerca o dată sau de mai
multe ori un drog, fără a continua această practică;
-ocazional, folosire a drogurilor în formă intermitentă, fără a se ajunge pînă la dependenţă
fizică şi psihică;
- episodic, folosirea drogurilor într-o anumită împrejurare;
- sistematic, folosirea drogurilor caracterizată de apariţia şi instalarea,,dependenţă”.
Aşadar, dependenţa este o formă de consum voluntar, abuziv, periodic sau cronic
de substanţe dependogene, dăunătoare atît individului, cît şi societăţii, fără a avea la bază
o motivaţie medicală, spre deosebire de farmaco-dependenţele clasice, legitime, care sunt
prin originea lor terapeutice ori paramedicale.
Din punct de vedere farmacologic, conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a
sănătăţii, prin dependenţă trebuie să înţelegem ,, starea psihică sau fizică ce rezultă din
interacţiunea unui organism şi a unui medicament caracterizată prin modificări de
comportament şi alte reacţii, însoţite totdeauna de nevoia de a lua substanţa în mod
continuu sau periodic pentru a-i resimţi efectele sale psihice şi uneori pentru a evita
suferinţele”.
1. Dependenţă psihică (sinonim fiind psihodependenţa) – constă dintr-o stare
psihică, particulară, manifestată prin dorinţa foarte necesară şi irezistibilă a subiectului de
a continua utilizarea drogului şi de a înlătura şi disconfortul psihic. Dependenţa psihică se
întîlneşte în toate cazurile de dependenţă, cu anumite particularităţi, pentru fiecare drog
în parte, putînd fi însoţită ori nu de dependenţă fizică şi toleranţă.
2. Toleranţa se instalează lent, are un caracter temporar, pentru că poate să
dispară dacă obiectul renunţă la drogul care a provocato. Fenomenul de toleranţă se
explică prin reacţia organismului faţă de efectele aceleiaşi doze de substanţă administrate
în mod repetat. Încetul cu încetul organismul reacţionează mai slab, pe măsură ce are loc
o adaptare funcţională. Este momentul în care ficatul neutralizează şi metabolizează
drogul.
3. Dependenţă fizică - este rezultatul administrării îndelungate a unui drog. Ea
se manifestă evident în cazurile cînd are loc reducerea marcantă a dozelor, întreruperea
completă al administrării sau amînarea acesteia peste limitele suportabile ale
organismului, situaţii, ce generează o serie de tulburări fizice. În ansamblul lor acestea
îmbracă aspectul sindromului specific toxicomanilor, cunoscut sub numele de ,,sindrom
de abstinenţă” (sevraj).
4. Abstinenţă nu ţine doar de simpla întrerupere a administrării drogului.
Simptomologia abstinenţei apare atunci cînd s-au epuizat rezervele trofice energetice ale
organizmului, care se manifestă prin perturbări grave ale echilibrului şi ale capacităţii de
reglare neuro-endocrino-umoral-metabolică-moleculară exercitată de sistemele
neuromediatolilor. Simptomele de abstinenţă în toate toxicomaniile au caracterul unei
hiperfuncţii compensatorii hipersimpaticotonice (energotrope) care este exprimată clinic
prin dilatarea pupilară, greţuri, anorexie, hiperglicemie, intensă stare de nelinişte
psihomotorie.

Sursa : “D. Carata, Asistenţa socială a persoanelor dependente- Suport de

curs”

• Co-dependenta = reactia fata de o persoana dependenta într-un mod care protejeaza sau
previne persoana fata de consecintele consumului de alcool /droguri. (De exemplu,
anuntând la birou sau la locul de munca ca el /ea are gripa când în realitate persoana este
prea mahmura sau drogata pentru a merge la munca)

Codependenta înseamna orice activitate care protejeaza si scuteste persoana dependenta

de substante chimice în a recunoaste adevarata natura si consecintele pe lunga durata a
comportamentului ei/lui.
Adesea codependentii sunt sotia sau mama (cel mai des), sotul, fratii, surorile, prietenii,
colegii de servici, etc.

Fenomenul codependenţei a fost constat prima dată la familiile alcoolicilor.

Astfel,ulterior rezolvării problemei şi stopării consumului de alcool, familiile alcoolicilor
trec printr-o perioadă care, nu de puţine ori, conduce la destrămarea familiei şi nu la
unirea acesteia, aşa cum ar fi părut logic, în urma dispariţiei simptomelor cauzatoare de
disfuncţii.
S-a ajuns la concluzia că acest lucru se întâmplă întrucât, pentru vindecarea
completă, nu doar comportamentul alcoolicilor trebuie să se schimbe ci şi cel al familiilor
acestora. Este vorba de comportamente care au facilitat în trecut dependenţa de alcool.
Fenomenul a primit denumirea de codependenţă.

Ce este până la urmă codependenţa?

În timp ce dependenţa se manifestă faţă de o anumită substanţă, un anumit
lucru sau de alte aspecte (manii, obsesii, excese, comportamente extreme), codependenţa
semanifestă faţă de o persoană dependentă, dar şi faţă de un anumit tip de relaţie. În acest
fel, un dependent este în acelaşi timp şi codependent.
 Unii specialişti consideră că îngrijirea persoanelor cu dependenţă fizică nu este
patologică şi a-i trata pe cei care îi îngrijesc pe alcoolici, spre exemplu, ca responsabili
pentru dependenţa partenerului lor înseamnă a patologiza comportamentul de îngrijire.
Uneori, termenul de codependenţă este folosit ca alternativă pentru cel de familie
disfuncţională, fără ca aceasta să implice clasificarea ei ca boală.
Dincolo de aceste aspecte, putem vorbi despre codependenţă atunci când
întâlnim patern-uri familiale disfuncţionale, care îi pot împiedica pe membrii acelei
familii să fie fericiţi şi le pot face vieţile imposibil de trăit.
Divorţuri repetate ori neînţelegeri familiale permanente, relaţii interumane dificile,
abuz de substanţe, manii şi comportamente maniacale, furii iraţionale, depresii sunt doar
câteva dintre consecinţele grave ale unui mediu familial de tip codependent.

Câteva dintre trăsăturile specifice persoanelor codependente sunt prezentate mai jos:

1. Persoana codependentă este dominată de una sau mai multe obsesii.

Nu întotdeauna comportamentul obsesiv al codependenţilor poate fi definit ca
„negativ”,spre exemplu obsesia pentru muncă este apreciată pozitiv în anumite cercuri
sociale.
Însă, indiferent de valoarea pozitivă sau negativă care i se atribuie, impulsurile
necontrolate există. Unele obsesii sunt legate de substanţe chimice, agresiuni
fizice,tulburări de nutriţie, dependenţe sexuale, altele se manifestă mai subtil, dar nu mai
puţin constrângător. O persoană care îşi doreşte bani, prestigiu, putere este dependentă de
bani sau de lucrurile materiale. Aceasta poate ajunge să îşi exprime afecţiunea faţă de
proprii copii exclusiv prin intermediul cadourilor, fără să îşi petreacă timpul cu ei, fără să
fie acolo când au nevoie de ea.
2. Persoana codependentă este marcată şi suferă din cauza situaţiei
problematice din familia în care a crescut.
Fantomele trecutului, anii primei copilării, dar chiar şi copilăria părinţilor şi a părinţilor
acestora, invadează prezentul. Dorinţe fierbinţi rămase nesatisfăcute în copilărie lasă
mesaje de neşteres. Fie că mesajul este: „niciodată nu ai de ajuns”, fie ca el este „nu te
poţi baza pe nimeni”, ori „ceea ce faci nu este suficient”, fantomele trecutului îşi fac încă
de cap.
3. Persoanele afectate de codependenţă au un foarte scăzut respect de sine
(şi, adesea, demonstrează un grad scăzut de maturitate).
Aceşti oameni evită să îşi spună punctul de vedere. Nu au nici curajul, nici dorinţa de a
vorbi. Nu îşi cunosc valoarea şi preferă să o accepte ca fiind adevărată pe cea care le este
comunicată de alţii. Se simt lipsiţi de sprijin şi prieteni.
4. Codependentul este sigur că fericirea lui depinde de ceilalţi.
Fericirea unei persoane codependente depinde aproape în întregime de ceea ce fac sau
gândesc ceilalţi. Se străduiesc să deţină controlul deplin asupra lor înşişi şi asupra celor
din jurul lor şi pentru că un astfel de control este imposibil, nu sunt niciodată fericiţi. Sunt
convinşi că doar dacă partenerul s-ar schimba ar fi posibilă fericirea cuplului. Au nevoie
de un tovarăş de viaţă perfect pentru a se simţi împliniţi.
5. Persoana codependentă se simte excesiv de responsabilă pentru ceilalţi.
 Se simte foarte răspunzătoare pentru tot ce se întâmplă cu ceilalţi, pentru fericirea,
sentimentele, gândurile, acţiunile lor, chiar şi pentru puterea lor de discernământ, care iar
ţine departe de probleme în imaginaţia lui.
6. Relaţia dintre codependent şi partenerul lui de viaţă sau altă persoană
importantă pentru el este tulburată de o lipsă de echilibru între dependenţă şi
independenţă, cu efecte extrem de nocive.
Codependentul trece de la dependenţă la independenţă extremă şi apoi iar la dependenţă
într-o perioadă foarte scurtă de timp.
Termenul opus codependenţei este cel de interdependenţă. Persoanele sănătoase îşi pot
permite să fie suficient de dependente pentru a se deschide spre ceilalţi şi a-şi arăta
vulnerabilitatea, dar în acelaşi timp ele au o imagine de sine pe care o pot susţine fără a
avea nevoie de altcineva care să le-o întregească.
7. Persoana codependentă este un adevărat maestru al negării şi reprimării.
Codependenţa este generată de problemele familiei de provenienţă. Dar persoana
codependentă îşi aminteşte din copilărie doar fragmente izolate sau detalii care nu sunt
întocmai conforme realităţii ori nu îşi mai aduce aminte deloc. Aceasta pretinde că nimic
rău nu s-a întâmplat şi că situaţiile nu sunt atât de rele precum se prezintă în realitate.
8. Persoana codependentă îşi face griji pentru lucrurile pe care nu le poate
influenţa şi încearcă adesea să le schimbe. Îşi manifestă frustrarea încercând să
controleze situaţii ori persoane care sunt şi vor rămâne întotdeauna în afara influenţei
sale. Având o imagine de sine negativă, ei se aşteaptă adesea să eşueze. Gândindu-se la
viitor văd dezamăgiri, înfrângeri. Apariţia unor eşecuri, normale în viaţă, determină o şi
mai mare scădere a respectului de sine.
9. Viaţa persoanei codependente se desfăşoară între extreme. Relaţiile
personale sunt marcate de suişuri şi coborâşuri extreme, de zile fierbinţi şi îngheţuri.
Certurile reprezintă adevărate războaie, iar împăcările lor adevărate sărbători cu focuri de
artificii. Pot sufoca partenerul cu îmbrăţişări pentru ca, în clipa următoare, să reverse
valuri de mânie asupra lui. Furie şi tandreţe, dragoste şi război, această polarizare
extremă în ceea ce priveşte acţiunile sau relaţiile persoanei codependente este una din
trăsăturile sale cele mai pregnante. Şi atitudinea faţă de autoritate poate fi la fel de
marcată de extreme.
10. În fine, persoana codependentă caută în permanenţă acel ceva despre care
crede că îi trebuie sau îi lipseşte în viaţa personală. Sunt nerăbdătoare şi
nemulţumite, indiferent de condiţiile exterioare. Pot recurge la regimuri stricte,
periculoase pentru sănătate, pot face excese sexuale, pot juca toţi banii pe care îi au sau
pot munci până la epuizare.

Cauzele principale ale codependenţei par să fie nevoile afective neîmplinite,

copilăria pierdută şi dorinţa obsesivă de a repara trecutul. Sentimentul lipsei de control în
propria viaţă generează o puternică nevoie inconştientă de control, nevoie care tinde să
acapareze un anumit segment al vieţii provocând în acest fel disfuncţii. Factorii care
determină nefericirea persoanelor codependente sunt efectul bulgărelui de zăpadă,
negarea şi furia neexprimată sau exprimată neadecvat.
Efectul bulgărelui de zapadă se referă la fenomenul prin care viaţa codependentului este
prinsă în capcana unor numeroase cercuri vicioase. Dintre acestea, unele se întrepătrund
cu ciclurile distructive ale altor oameni, iar altele ţin exclusiv de trăirile interioare ale
persoanei codependente. Toate aceste cercuri vicioase alimentează codependenţa,
perpetuând-o şi intensificând-o. Negarea apare întrucât majoritatea elementelor sau
ideilor care influenţează viaţa persoanei afectate de codependenţă sunt fie adânc
îngropate în subconştient şi ignorate, fie neidentificate ca atare. În acest fel, negarea este
pentru persoana codependentă un tranchilizant care îi alină suferinţa.
Atâta timp cât problema este negată, furia nu poate fi exprimată ca atare. Ea mocneşte în
interior, întorcându-se spre sine sub forma depresiei, a disfuncţiilor sexuale sau prin
diferite reacţii de tip pasiv-agresiv ori în exterior sub forma furiilor subite, în situaţii care
nu justifică apariţia lor, sau când exprimarea lor poate duce la pierderi importante din
punct de vedere social.
Orice tratament pentru probleme legate de codependenţă are în vedere pe de o
parte atenuarea efectelor imediate create de codependenţă, iar pe de altă parte,
prevenirea consecinţelor devastatoare în viitor atât pentru cei implicaţi, cât şi pentru
generaţiile viitoare. Recunoaşterea şi începerea unui efort de evitare a impulsurilor
constrângătoare care domină viaţa codependentului, împreună cu eliberarea de fantomele
trecutului reprezintă calea spre vindecare, aducând cu sine, pentru persoana
codependentă, propria fericire şi puterea de a iubi cu adevăra

Sursa : ‘’ www.cdppsi.ro/files/Codependenta.pdf ‘’
-Cullen J; Carr A. Codependency: An empirical study from a systemic
perspective.
Contemporary Family Therapy 21(4): 505-526, 1999
Codependency (Psychology), Medical Subject Headings, National Librarz
Medicine, 2009
http://addictionrecoverybasics.com/2007/04/07/codependency-
enablingaddiction/# more-126

Consilierea tinerilor consumatori de droguri isi propune reabilitarea si reintegrarea,

datorita stigmatizarii de parinti, de societate, in genere si a pericolelor la care se expun.
Fenomen real si inspaimantator in amploarea sa la varsta adolescentei, etapa de viata
vulnerabila plina de curiozitati si tentatii, in cazul tinerilor consumatori, fiinte fragile ca
structura psihica peste care se supraadauga factori diversi conjuncturali au nevoie de
toleranta, de intercomunicare si de multa incredere din partea parintilor incat sa
coopereze pentru decizii pozitive in ceea ce ii priveste.
Parintii, oricum ar fi ei „buni” sau „rai” , au rol deosebit in dezvoltarea psihica a
vietii copiilor lor. De aceea, in cadrul sedintelor de consiliere ei trebuie sa deprinda
cunostinte, informatii, abilitati de conduita moderne eficiente si mai ales necesare pentru
a-l intelege pe adolescentul consumator de substante ilicite, pentru prevenirea consumului
de droguri .
 Preventia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie sa
participe intreaga societate, familia, scoala, organizatiile guvernamentale si cele
neguvernamentale. Adolescentii sunt din ce in ce mai expusi consumului de droguri, de
aceea au nevoie de informatii corecte despre droguri si de formare a unor atitudini
adecvate fata de consumul de droguri. Scolii ii revine astfel un rol esential in activitatea
de preventie, avand ca obiectiv formarea de elevi care pot lua decizii responsabile si
sanatoase.

Scopul asistarii familiilor persoanelor dependente-codependente este de a

ajuta familia sa inteleaga cauzele care au generat consumul de droguri.
Astfel, familia este ajutata sa depaseasca momentul de criza.
Momentul de criza reprezinta situatia in care individul si-a epuizat resursele
adaptative si poate angaja comportamente cu efecte negative, ireversibile, atat asupra
sa, cat si a mediului sau de viata. (Georgescu M., 2006, p.163)

Tehnici folosite in asistare(consiliere):

 Ascultarea –clientul trebuie sa simta ca i se acorda intreaga atentie si preocupare
si ca problemele sale sunt luate in serios;
 Explicatiile si sfaturile –terapeutul ofera sfaturi si explicatii pentru a face familia
sa inteleaga ca din cauza drogurilor copilul/ sotul/ fratele a ajuns in situatia de fata
si ca trebuie sa renunte la folosirea acestora;
 Incurajarea-clientul trebuie incurajat sa accepte ajutorul specialistilor;
 Sugestia prin prestigiu-clientul va fi incurajat sa-si asume raspunderea propriilor
actiuni si sa caute solutii pentru rezolvarea problemelor. Exista situatii cand este
indicat ca terapeutul sa-si exercite autoritatea de expert si sa convinga clientul sa
faca un pas necesar. Acest mod de convingere se numeste sugestie prin prestigiu
si este important ca rezultatul sa apara clientului ca fiind propria realizare, mai
mare decat cea a terapeutului.
 Reglarea intensitatii relatiei dintre client si terapeut.-se refera la faptul ca
clientul sa nu devina dependent de terapeut.
 Atitudinea familiei:
 Negarea – refuzul de a crede ca cineva din familie este dependent.
 Sentimentul de culpabilitate- acestia considera ca nu au avut suficient timp
pentru copii/ sot/ frate, nu au fost atenti la nevoile lor si din aceasta cauza s-au
refugiat in alcool/ droguri.
 Rusinea- membrii familiei nu vor sa recunoasca ca cineva din familia lor are o
astfel de problema, deoarece le este teama de reactia celor din jur.
 Izolarea –retragerea din grupurile pe care le frecventau pentru a evita sa dea
explicatii.

Consecinte asupra familiei : disfunctie familiala cronica stabila, probleme casnice,

probleme de comportament si de declin scolar, anxietate, depresie a membrilor
familiei, divort, abuz, violenta.

Evaluarea factorilor de risc.

Parintii trebuie sa discute cu copii despre eventualele riscuri care pot duce la
dependenta de substante toxice (adictie). Trebuie sa se discute si despre istoricul
familial pozitiv pentru un eventual abuz si despre consecintele acestuia.
 - Analiza consecintelor persoanle. Orice parinte trebuie sa-i explice copilului ca
anumite decizii pot sa le afecteze negativ intreaga viata. Consumul ocazional de
toxice, poate duce la abuz si dependenta, care au un impact negativ asupra vietii in
general
 - Explicarea consecintelor legale este de asemenea importanta, deoarece
incidentele care apar secundar acestui comportament, pot avea de asemenea un
impact negativ asupra vietii.
 - Educatia legata de comportametul in societate. Parintii trebuie sa-si educe copii
in asa fel incat acestia sa stie sa se comporte cu ocazia anumitor evenimente sociale
sau familiale. Adolescentilor trebuie sa li se explice ca un consum de toxice (tutun,
alcool sau droguri) nu creste popularitatea si nu rezolva anumite probleme legate de
scoala familie sau anturaj. Este foarte important ca adolescentii sa stie sa se fereasca
 si de ocaziile care implica un eventual consum accidental de droguri (drogurile
dizolvate in bauturi, destul de frecvent intalnite in barurile de noapte).
 - Atitudinea parintilor in legatura cu activitatile scolare, extrascolare, fumatul
sau consumul de alcool sau droguri. Unii parinti considera inevitabila
experimentarea unor astfel de toxice de catre copii lor. In multe dintre aceste cazuri,
copii percep cu usurinta aceasta libertate educatioanala si nu ezita sa incerce astfel
de toxice (in special fumatul si consumul de alcool), lucru care duce de obicei la
aparitia dependentei si abuzului.
 - Viata familiala dezorganizata este un alt factor important in predispozitia pentru
consumul de toxice al adolescentilor. Familiile in care exista diferite conflicte sau
abuzuri fizice sau sexuale, stress psihic intens, au un risc mare de a consuma toxice.
Compensarea pe plan emotional si caldura familiala, sunt importante in orice
familie in care se incearca evitarea unor astfel de abuzuri.
 - Implicare parentala inadecvata, in educatia si viata adolescentului, cresc de
asemenea riscul pentru abuzul si dependenta de toxice. Extremele educationale,
precum pedepsele grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescuta a parintilor,
creste riscul pentru abuzul de toxice (in special alcool, tutun si droguri usoare).
 Instituirea cat mai rapid posibil a tratamentului specializat. Parintii trebuie sa
discute cu specialistul toate optiunile terapeutice si sa decida impreuna cu acesta
metoda cea mai buna pentru fiecare caz in parte.
 - Implicarea parintilor in tratamentul si recuperarea adolescentului. Parintii
trebuie sa urga la diferite pedepse care pot afecta negativ evolutia acestora.
 - Terapia familiala este de asemenea recomandata, deoarece in cazul unui eventual
abuz sunt afectati toti membrii familiei. Este util ca membrii familiei sa cunoasca
implicatiile consumului de droguri sa invete sa-si ajute copilul si sa-l fereasca pe
acesta de eventualele recidive.
 - Stabilirea planurilor de viitor este importanta odata cu terminarea tratamentului
si consta in reevaluarea anumitor aptitudini, care pot fi utile si pot ajuta
adolescentul sa-si continue studiile si sa-si faca un scop in viata.
 - Profilaxia recidivelor. Majoritatea adolescentilor au cel putin o recadere dupa
terminarea tratamentului initial. Recaderile sunt frecvente deoarece dependenta si
 abuzul de substante toxice sunt considerate afectiuni cronice. Nu trebuie sa se uite
ca recaderile nu sunt considerate un esec al tratamentului initial, de aceea sprijinul
familiei si prietenilor pe toata aceasta perioada este extrem

Sursa :
1. Dr. Scott, P. Sells, (2006), „ Adolescenti scapati de subcontrol” , Editura
Humanitas, Bucuresti.
2. Gilles Ferréol, (2000), „ Adolescentii si toxicomania” , Editura Polirom, Iasi.

Formele de comportament co-dependent in familie sunt:

» Preluarea responsabilitatilor in locul persoanei dependente.

» Scuzarea comportamentului persoanei dependente in fata persoanelor apropiate,
rudelor, prietenilor, colegilor de munca sau superiorilor.
» Ajutarea alcoolicului prin scutirea de diferite activitati dificile.
» Controlarea compotramentului si vietii alcoolicului prin evitarea participarii la diferite
evenimente si situatii in care stie ca se consuma bauturi alcoolice, trasarea de sarcini in
vederea evitarii unui posibil consum de alcool, cautarea rezervelor de bautura si
aruncarea acestora, dovedirea prin argumente a afirmatiilor mincinoase ale alcoolicului.
» Nesinceritatea fata de persoana dependenta, fata de alte persoane si fata de sine insasi in
ceea ce priveste realitatea si sentimentele produse de dependenta.
» Tendinta de a fi perfect in tot ceea ce face, crede, gandeste din dorinta de a fi admirat si
apreciat de cei din jur.

La fel ca si dependenta de alcool co-dependenta cunoaste propria sa evolutie stans legata

de evolutia dependentei urmand mai multe faze caracterizate prin anumite atitudini.

In primele faze ale dependentei de alcool cand inca alcoolicul consuma ocazional, co-
dependentul adopta o atitudine protectoare. Cauta sa scuze comportamentul
partenerului gasind o paleta variata de motive pe care le expune celor din jur.

Cu cat creste cantitatea de alcool a partenerului, cu atat mai tare creste si nevoia de a gasi
vinovatul situatiei in care s-a ajuns, dar pentru ca nu de putine ori el este tinta
reprosurilor, acuzatiilor, invinuirilor consumului de alcool, co-dependentul ajunge sa
creada ca el este cauza. Ajunge sa se indoiasca de calitatea lui ca om, ca sot/sotie, parinte.
Pentru ca acesta situatie determina o presiune prea mare pentru co-dependent, acesta
cauta sa isi dovedeasca siesi si celor din jur ca este o persoana perfecta. Incearca sa-i
multumeasca pe toti, preia tot mai multe responsabilitai in casa, rezolva situatii dificile,
considerand ca numai asa il poate determina pe partener sa se lase de baut.

Dar contrar asteptarilor alcoolicul nu reduce consumul de alcool, ci chiar il mareste,

situatie care determina din partea co-dependentului o noua reactie devenind controlator.
Aceasta reactie apare din nevoia disperata de a tine sub control o situatie care si-a pierdut
controlul, in vederea reducerii starii de tensiune si restabilirii securitatii. Co-dependentul
ajunge sa controleze tot ceea ce face alcoolicul , ii monitorizeaza tote aspectele vietii si
chiar cauta sa ii organizeze viata din dorinta de a-l tine cat mai departe de sursele de
procurare a bauturii.

Pentru ca stima de sine a co-dependentului se deterioreaza treptat, acesta paseste intr-o

noua etapa, etapa de blamator. Co-dependentul incepe sa proiecteze asupra alcoolicului
sentimente de manie, furie, teama, esec, acesta fiind vazut ca unicul motiv al problemelor
existente.

Treptat co-dependentul isi pierde orice capacitate de a-si imbunatatii stima de sine si
cauta sa se protejeze prin insingurare. Este momentul cand ajunge sa se victimizeze, sa isi
planga de mila si sa nu isi mai doreasca sa ajute, sa sprijine pe nimeni. Rupe relatiile cu
prietenii sau persoanele apropiate, rude, ajungand sa se izoleze intr-o lume a sa, plina de
amaraciune.

Insa prin asumarea tot mai multor responsabilitai in locul dependentului alcoolic, initial
jucand rolul de protector, ulterior de controlator si mai apoi de blamator, co-dependentul
paseste in ultima faza a evolutiei sale si anume ingaduinta. Acest comportament ii
permite alcoolicului sa evite consecintele comportamentului sau, pentru ca incercarile
disperate ale co-dependentului de a-i manipula si controla comportamentul, de fapt, i-au
oferit suport si incurajare.

Necesitatea acordarii de ajutor co-dependentilor este vitala, daca se doreste

restabilirea armoniei si functionalitatii cuplului si familiei, mai ales in situatia in
care insusi alcoolicul isi trateaza dependenta.

Recuperarea co-dependentilor presupune folosirea unor metode variate cu scopul de a

procesa si accepta durerea provocata de trecut si prezent, in vederea dobandirii unui nou
stil de viata. Insa aceasta recuperare nu se poate realiza intr-un timp foarte scurt, pentru
ca insasi instalarea co-dependentei s-a realizat in timp. De multe ori recuperarea se
extinde pe tot restul vietii. Ajutorul de specialitate ofera oportunitatea identificarii
factorilor care au contribuit la instalarea comportamentului co-dependent si sunt furnizate
efectiv strategii utile de folosit in situatii in care poate reaparea comprtamentul.

IMPORTANT!
Este important sa recunoastem ca,codependenţii nu cauzează dependenta chimica, că ei
nu sunt acuzati pentru dependenta sau abuzul altei persoane, astfel ca ei nu trebuie sa se
simta vinovati. De fapt, codependenta este aproape întotdeauna instinctiva, inconstienta si
bine intentionata. O mare parte din codependenta noastra este inconstienta: actionam sau
reactionam pe baza ideilor, sentimentelor, atitudinilor si comportamentelor care stau la
baza constiintei noastre. Codependenta reflecta de obicei o întelegere neadecvata si
incompleta a bolii dependentei de substante chimice si o lipsa în cunoasterea
consecintelor acestui comportament de codependenta. De aceea este atât de important sa
devenim constienti de ce depindem acest comportament si sa descoperim metode de a
opri aceste comportamente îngaduitoare.

Boala Familiei: Când un membru al familiei devine dependent de alcool

droguri, ceilalti membri ai familiei tind sa reactioneze într-un mod necorespunzator (mod
codependent), tipic si previzibil. Pe masura ce dependenta progreseaza, membrii familiei
traiesc sentimente de teama, furie, singuratate, durere, vina si rusine în masura în care
întregul sistem familial începe sa functioneze anormal. Pentru a se proteja pe ei însisi de
sentimente dureroase, fiecare membru al familiei îsi dezvolta un comportament defensiv
care în cele din urma devine parte a problemei. Membrii familiei persoanei dependente
traiesc deseori puternice suferinte emotionale pentru care solicita consiliere si terapie.

Sursa :

http://www.dependenta.ro/despredep.htm#boala

Terapia de familie
Includerea familiei în reinserţia narcomanului este justificată în primul rînd de faptul că
fiecare membru al familiei serveşte ca model pentru ceilalţi. Terapia „de familie" a
început să fie discutată în anul 1950 şi recunoscută ca mijloc de combatere şi terapie în
narcomanie începînd cu anul 1960. Au fost propuse şi utilizate mai multe tehnici în aşa -
zisa terapie „de familie”, bazate pe unele teorii, cum sunt cea a rolului jucat de mamă sau
de tată în viaţa familiei şi educaţia copiilor, căsătoria cu un narcoman şi rolul soţiei în
perpetuarea acestui obicei la soţ. Tratamentul are ca scop să înlăture acel mod de
comportare al membrilor de familie care reprezintă substratul etiologic al consumului de
droguri al unuia dintre membri.

Sursa : “D. Carata, Asistenţa socială a persoanelor dependente- Suport de curs”

Reabilitarea unui toxicoman presupune multa rabdare,intelegere si dragoste

din partea celor apropiaţi.Dependenţa nu este o joacă,este o dramă pentru care nu avem
cuvinte sa o descriem la adevarata ei intensitate.
 Speram că cei care sunt implicaţi emotional alaturi de persoana dependenta in acest
proces,vor cunoaste amploarea schimbarilor pe care le asteapta in procesul de recuperare
a persoanei dependente.De asemeneam speram că ei vor cere ajutor pentru ei ,pe masura
ce devin constienti de faptul ca trebuie ca si ei sa se schimbe si pe masura ce propiile lor
sentimente reflecta faptul ca sunt constienti ca persoana dependenta devine responsabila
din nou.

Bibliografie :
1. “D. Carata, Asistenţa socială a persoanelor dependente- Suport de
curs”

2. ‘’ www.cdppsi.ro/files/Codependenta.pdf ‘’
-Cullen J; Carr A. Codependency: An empirical study from a systemic
perspective.
Contemporary Family Therapy 21(4): 505-526, 1999
Codependency (Psychology), Medical Subject Headings, National Librarz
Medicine, 2009
http://addictionrecoverybasics.com/2007/04/07/codependency-
enablingaddiction/# more-126

3. Dr. Scott, P. Sells, (2006), „ Adolescenti scapati de subcontrol” , Editura Humanitas,

Bucuresti.

4. Gilles Ferréol, (2000), „ Adolescentii si toxicomania” , Editura Polirom, Iasi.

5. http://www.dependenta.ro/despredep.htm#boala