Aparatul cardio-vascular

Alcătuit din inimă/cordul, sistemul arterial, sistemul venos, sistemul capilar.

Inima – principalul organ al aparatului cardio – vascular, este un organ cavitar situat în cavitatea toracică şi are rolul de a aspira sângele venos şi
de a pompa sângele arterial către organ.
Este situată în mediastinul mijlociu. Axul long. Al cordului este orientat oblic de sus în jos de la dreapta la stânga şi dinspre posterior spre
anterior. Acest ax este înclinat la 45 grade faţă de cele 3 planuri ale spaţiului.
Capacitatea medie este de 500-700 cm ² şi greutatea medie de 250 – 300 g.
Configuraţia externă:
Inima are 3 feţe, o margine dreaptă, o bază şi un vârf.
Prima faţă sterno-costală – orientată înspre stern şi coaste, este convexă. 2/3 inferioară corespunde ventriculilor şi 1/3 superioară, atriilor.
Fiecare atriu se prelungeşte lateral cu câte un atricul drept şi stâng.
A doua faţă diofragmatică, plană, orientată către muşchiul diafragm şi se sprijină pe zona centrală a acestuia, care se cheamă centrul tendinos.
A treia faţă pulmonară este între cele 2 anterioare, corespunde în cea mai mare parte peretelui ventriculului stâng.
Marginea dreaptă este de fapt limita dintre primele 2 şi se întinde către VCI (venele cave inferioare) şi vârful cordului.
Baza cordului este situată superior, posterior şi la dreapta, ea corespunde spaţiului T4-T8 (în ortostatism – în picioare).
Vârful cordului este rotunjit, are orientare spre bază, este situat inferior, anterior şi la stânga.
În condiţii fiziologice şi în clinostatism, vârful cordului se proiectează în spaţiul 5 intercostal pe linia medioclaviculară stângă. În acest spaţiu se
poate palpa cu uşurinţă „şocul apexian” (contractul periodic al inimii în timpul sistolei ventriculare cu peretele toracic stâng).
Configuraţia internă
Inima este un organ tetracameral, 2 atrii şi 2 ventricule. Pereţii atriilor sunt mult mai subţiri decât ai ventriculilor, peretele ventriculului stâng este
de 3 ori mai gros decât cel drept. Atriile sunt separate între ele prin septul interatrial. Ventriculele sunt separate între ele prin septul
interventricular, care este o prelungire inferioară a septului interatrial.

Aici e foaia care e neclară.

Epicard – reprezintă o foiţă subţire care acoperă inima la exterior, intră în alcătuirea pericardului.
Pericardul – alcătuit din două foiţe, una exterioară numită foiţa parietală, şi una interioară numită viscerală sau epicard. Între cele 2 se află o
cavitate numită cavitatea pericardică, în interiorul căreia se află un „film” de lichid pericardic care are rolul de a uşura alunecarea celor 2 foiţe
una faţă de cealaltă în timpul revoluţiei cardiace.
Miocard – este muşchiul inimii, mai bine dezvoltat la nivelul ventriculului şi de 3 ori mai bine dezvoltat la ventriculul stâng faţă de ventriculul
drept. La nivelul ventriculelor se observă că este alcătuit din 3 straturi: superficial, mijlociu, profund.
Din punct de vedere anatomic (structural) miocardul este un muşchi striat cu contracţie involuntară.
Din punct de vedere funcţional, miocardul este alcătuit din 2 tipuri de ţesuturi: 1. ţesut excito – conductor, 2. ţesut muscular striat adult.
1. Este responsabil de creerea excitaţiei şi de automatismul cardiac.
2. Este responsabil de Sistola Atrială şi Sistola Ventriculară.
Ţesutul excito – conductor este alcătuit din:
- nodul sinoatrial – in peretele atriului drept în apropierea locului de vărsare al VCS în AD; generează impulsuri cu o frecvenţă de 60-80
bătăi pe minut (ritm fiziologic sau sinusal)
- nodul atrio – ventricular - la baza septului inter-atrial şi generează impulsuri cu o frecvenţă de 40 bătăi /minut.
- Fasciculul lui Hiss – pleacă de la nodul atrio-ventricular, se găseşte apoi în grosimea septului inter-ventricular şi apoi dă două ramuri,
una stângă şi una dreaptă, care se îndreaptă către ventriculul omonim. Generează 25 bătăi/minut.
- Reţeaua lui PURKINJE – pleacă de la ramurile fasciculului Hiss, se găseşte în grosimea miocardului, excitaţia transmiţându-se de la
vârful inimii spre bază şi de la endocard spre miocard: (aici urmeaza desenul)

Endocard – a treia foiţă a inimii care căptuşeşte în interior atât ............ cât şi m. capilari.