CUPRINS

Introducere…………………………………….…………………………………………………………..2

Capitolul I – Retele de calculatoare………………………….……………………………………………5

Capitolul II – Arhitectura retelelor de calculatoare…..………………………………………………….14

Capitolul III – Operatii in retea……………………………………………………………………….....24

Capitolul IV – Securitatea retelelor de calculatoare….………………………………………………….34

Norme de tehnica securitatii muncii……………………………………………………………………..40

Glosar………..……..…………………………………………………………………………………….41

Bibliografie………………………………………………………………………………………………49

1
 INTRODUCERE

Retelele de calculatoare permit accesarea unor baze informationale cu localizări geografice

diverse si constituie un mediu de comunicare între persoanele aflate la distantă. Într-o institutie / firmă
cu mai multe compartimente, instalarea unei retele de calculatoare facilitează schimbul si corelarea
informatiilor (între diverse departamente sau în cadrul aceluiasi departament). Importanta retelelor de
calculatoare ca medii de comunicare va creste tot mai mult în viitor.

Retelele de calculatoare asigură partajarea resurselor de calcul fizice si logice, astfel încât
programele, echipamentele si mai ales datele să fie disponibile pentru orice utilizator conectat la retea,
indiferent de localizarea lui. Această facilitate este foarte importantă în cadrul unei firme fiindcă
permite, de exemplu, mai multor persoane aflate în puncte geografice diferite, să întocmească împreună
un raport. O schimbare efectuată de un angajat într-un document poate fi vizibilă instantaneu si celorlalti
angajati. Astfel, colaborarea dintre grupuri de oameni aflati la distantă devine foarte simplă. Practic, un
utilizator cu orice localizare geografică (acoperită de retea) poate utiliza datele ca si când ar fi locale.
Această caracteristică atinge scopul retelelor, formulat plastic, de "distrugere a tiraniei geografice".

Folosirea retelelor de calculatoare, în raport cu sistemele mari de calcul, are un cost redus -
sistemele mari de calcul sunt cam de 10 ori mai rapide decât calculatoarele personale dar costă de
aproximativ 1000 de ori mai mult. Astfel, a apărut un model de retea în care fiecare utilizator să poată
dispune de un calculator personal iar datele de retea să fie păstrate pe unul sau mai multe servere
partajate (folosite în comun). Modelul se numeste client-server, iar utilizatorii săi sunt numiti clienti. Se
poate spune că pe masina client se desfăsoară procesul client, care lansează o cerere pe masina server (de
care este legată). Mesajul "cerere" este prelucrată de procesul server, de pe masina server, iar răspunsul
este furnizat procesului client, sub forma unui mesaj de răspuns. Uzual, numărul de clienti este mare iar
numărul de servere este mic. Din punct de vedere soft, modelul client-server presupune existenta unui
program "server" care acceptă si rezolvă cereri de la diverse procese / programe "client" (acestea se
execută pe pot executa pe alte masini decât procesul server).

Retelele asigură o fiabilitate mare prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative
(de exemplu, fisierele pot fi copiate pe două sau trei calculatoare astfel încât, dacă unul din ele nu este
disponibil, să fie utilizate copiile fisierelor). Dacă un procesor se defectează, sarcina sa poate fi preluată
de celelalte, astfel încât activitatea să nu fie întreruptă ci dusă la bun sfârsit, chiar dacă cu performante
reduse. Acest lucru este esential pentru activităti strategice din domeniile militar, bancar, controlul
traficului aerian, siguranta reactoarelor nucleare etc.

O retea de calculatoare poate să se dezvolte în etape succesive, prin adăugare de noi procesoare:
pe măsură ce se face simtită această necesitate, se pot introduce noi calculatoare server sau client. Prin
comparatie, performantele sistemelor de calcul mari, centralizate, nu se pot îmbunătăti decât prin
înlocuirea cu un sistem mai mare, operatie care produce neplăceri utilizatorilor si implică costuri mari.

Se poate concluziona că utilizarea retelelor de calculatoare de către institutii si firme, în locul

sistemelor de calcul mari care să folosească terminale (răspândite în anii '70 si la începutul anilor '80),
este motivată economic si tehnologic. Retelele de calculatoare personale au devenit populare în anii '80,
în momentul în care dezvoltarea lor tehnologică le-a făcut foarte avantajoase sub aspectul raportului
pret/performantă.

În anii '90, retelele de calculatoare au început să furnizeze inclusiv servicii la domiciliu, pentru
persoane particulare.

Noile aplicatii de acces la Internet sunt extrem de prietenoase, astfel încât încep să fie utilizate nu
numai în sferele de cercetare, industriale sau comerciale, în care aduc o îmbunătătire calitativă a

2
proceselor de prelucrare si transmitere a informatiei, ci si de către publicul larg, pentru care se deschide
astfel accesul la Internet. Aceste facilităti se referă la:

1. accesul la baze informationale aflate informatie la distantă

2. comunicare între persoanele conectate la o retea de calculatoare
3. divertisment interactiv.

1. Prin intermediul retelelor de calculatoare se pot accesa informatii de natură diversă.

Cea eficientă mai modalitate de consultare a informatiilor din domenii diverse este sistemul
World Wide Web, creat la CERN (Geneva). Aceste informatii apartin unor domenii foarte variate: artă,
afaceri, politică, sănătate, istorie, recreere, stiintă, sport, călătorii, hobby-uri etc.

În unele cazuri, se pot realiza nu numai consultări, ci, prin procedee interactive, se pot realiza
actiuni care uzual ar fi necesitat prezenta fizică a persoanei într-un anumit loc (plăti, rezervări de bilete,
cumpărături etc). Un asemenea exemplu de domeniu, care este tot mai mult transformat de progresul
electronic, este cel bancar. Se vorbeste din ce în ce mai mult de banking virtual - băncile pun la
dispozitie produse (în special soft) prin care serviciile specifice îmbracă o formă nouă, electronică.
Oamenii îsi pot plăti taxele sau îsi pot administra conturile la distantă, prin metode electronice. Mii de
firme îsi pun la dispozitie cataloagele pentru consultări on-line astfel încât practica de a face cumpărături
la domiciliu, prin metode electronice, devine tot mai răspândită. În acest sens, comertul electronic a
evoluat foarte mult, dezvoltând, prin mijloace electronice, anumite directii specifice: marketing,
management, plăti digitale, securitatea tranzactiilor.

Presa începe să fie tot mai mult disponibilă direct, electronic. Mai mult, ea devine tot mai
personalizată: o persoană va putea comunica unui ziar subiectele sale de interes astfel încât să-i fie
trimise doar articolele legate de acestea. Pasul următor va fi crearea de biblioteci digitale cu reviste,
publicatii stiintifice etc. Trecerea de la cărtile tipărite la cărtile electronice poate fi comparată cu
trecerea, în evul mediu, de la manuscrise la tipărituri.

În ultimii ani, se dezvoltă din ce în ce mai mult forme de educatie la distantă, care utilizează cel
mai adesea facilitătile sistemului World Wide Web.

2. Posta electronică sau e-mail-ul (vezi 6) este un sistem de comunicare electronică bazat pe mesaje
scrise, care se adaugă astăzi la mijlocul clasic de comunicare verbală, prin intermediul telefonului, vechi
de mai bine de 100 de ani. Mentionăm aici faptul că între facilitătile postei electronice este inclusă si
posibilitatea ca anumite mesaje să fie trimise unui întreg grup de persoane. Mesajele electronice contin
deja în mod curent secvente audio si video.

Dialogul direct on-line (aproape instantaneu) sau în timp real, implementat prin mecanisme de tip
talk, chat - vezi 8, se va extinde de la varianta textuală, scrisă, pentru a permite utilizatorilor să se vadă
sau să se audă unul pe celălalt. Această tehnologie face posibile întâlnirile în timp real, numite
videoconferinte, între persoane aflate în pozitii geografice diferite. Întâlnirile virtuale pot fi folosite
pentru educatie la distantă, sfaturi medicale, întâlniri de afaceri sau politice. Comunicatiile vor prelua din
ce în ce mai mult anumite tipuri de servicii realizate deocamdată prin intermediul transporturilor, asa
cum posta electronică a înlocuit, în mare măsură, scrisorile obisnuite.

Deja s-au format grupuri mondiale de interes pe anumite domenii - prin subscrierea la facilitătile
de informare si comunicare oferite de grupurile de stiri si se pare că întreaga omenire va fi antrenată în
asemenea tipuri de comunicatii, pe diverse tipuri de subiecte.

3. Divertismentul reprezintă la ora actuală o industrie în plină dezvoltare, în care se dezvoltă noi
tehnologii. Aplicatia cu cel mai mare succes până acum este video-ul la cerere, prin care se va putea
selecta orice film sau program de televiziune iar acesta să apară imediat pe ecran. Filmele viitorului,
3
prevăzute cu scenarii alternative, ar putea deveni interactive iar spectatorul să joace un rol activ în
desfăsurarea actiunii. Spectacolele de televiziune se vor putea desfăsura si ele interactiv, cu contributia
directă a telespectatorilor.

Un domeniu al divertismentului care a înregistrat un succes urias si al cărui viitor se prevede la

fel de promitător este industria jocurilor. Există deja jocuri pentru mai multe persoane cu simulare în
timp real. Realitatea virtuală, creată prin animatie tridimensională de calitate, va putea deveni partajată.

Toate aceste aplicatii noi sunt posibile prin tehnologiile moderne de comunicare, bazate pe retele
de calculatoare.

4
 CAPITOLUL I

- Retele de calculatoare -

5
 1.1.CONCEPTUL DE RETEA

Reteaua de calculatoare (network) este un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul)

interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica,
ghid de unde) in scopul utilizarii in comun de catre mai multi utilizatori a tuturor resurselor fizice
(hardware), logice (software de baza si aplicatii) si informationale (baze de date, fisiere), associate
calculatorelor din retea.
In general, toate retelele au anumite componente, functii si caracteristici commune, printre
acestea numarandu-se :
• Servere - Calculatoare care ofera resurse partajate pentru utilizatorii retelei.
• Clienti - Calculatoare de lucru (terminale, statii de lucru) care acceseaza resursele partiale
in retea de un server.
• Mediu de comunicatie - Modul sis elementele in care sunt conectate calculatoarele in retea.
• Date partajate - Fisiere puse la dispozitie de serverele de retea.
• Imprimante sau alte periferice partajate.
• Resurse - Fisiere, imprimante si alte componente care pot fi folosite de utilizatorii retelei.
In Fig.1 sunt reprezentate principalele componente ale unei retele de calculatoare, enumerate mai
sus. Rolul principal al unei retele este de a permite partajarea urmatoarelor trei categorii de resurse :
a) Resurse fizice
b) Resurse logice
c) Resurse informationale.

Fig. 1 . Principalele componente ale unei retele

a) Partajarea resureselor fizice reprezinta posibilitatea utilizarii in comun, de mai multi

utilizatori, a unitatilor de discuri, imprimante, scannere etc. Acest lucru inseamna ca se poate instala
oricare dintre unitatile enumerate mai sus, dupa care urmeaza operationile de partajare (sharing). In urma
declararii partajate a unui echipament (harddisc, CD-ROM, imprimanta, etc.), toate calculatoarele din
retea au acces la acest echipament.
b) Partajarea resurselor logice (programe). Resursele logice ale unui calculator sunt de
fapt, ansamblul de programe system sau aplicatii. Se recomanda ca programele, pe care le folosesc toti
utilizatorii din retea, sa fie puse pe un disc partajabil. In acest fel nu mai este nevoie ca fiecare utilizator
sa pastreze o copie a respectivelor programe, ce se utilizeaza in comun.

Avantajele acestei solutii sunt urmatoarele :

- costul mai mic al instalarii programelor
- posibilitati rapide de actualizare a programelor
Dezavantajul principal consta in configurarea dificila a sistemului.

c) Partajarea resuselor informationale. (Baze de date, fisiere). Resursele informationale

sunt reprezentate de fisiere de date sau baze de date. In functie de modul cum a fost configurata reteaua
exista trei posibilitati de partajare a resurselor informationale :

- In cadrul partajarii directe, fisierul de pe un calculator este trimis direct pe un alt

calculator

6
 - Fisierul sau baza de date, pot fi trimise intr-un loc intermediar, de unde poate fi luat mai
tarziu
- Stocarea permanenta a informatiilor intr-un loc intermediar, de unde poate fi accesat de
orice calculator.

1.2. TIPURI DE RETELE DE CALCULATOARE

In functie de raspandirea geografica, implicit de dimensiuni, retelele se clasifica in :

- Retele locale (LAN) - lucreaza la nivelul unei cladiri sau al unui grrup de cladiri avand
distanta intre statiile de lucru de 10 – 1000 m.
- Retele teritoriale (WAN) – lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivelul mondial avand
distanta intre statiile de lucru de ordinal miilor de kilometric.
- Retele publice (PDN) – lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivel mondial si au acces
la diverse retele locale, de exemplu :
- Internet (e-mail, WWW – Wold Wide Web)
- Usenet si Eunet (posta electronica si circulatia stirilor)
- Csnet si Arpnet (cercetare stiintifica)
- Bitnet (informatii in diverse domenii)
Retele locale (LAN) se intind pe o suprafata mica, cum ar fi o cladire sau un campus. Acest tip
de retea este destul de dificil, deoarece intr-o astfel de retea se pot conecta sute de calculatoare, utilizate
de utilizatori cu drepturi foarte diferite.
Retele LAN se recomanda pentru aplicatii de business si educationale.

Retele teritoriale (WAN – Wide Area Network) cuprinde multiple retele LAN care se afla in
locuri geografice diferite. Pentru realizarea comunicatiilor exista diferite solutii, cum ar fi linii telefonice
normale sau inchiriate, legautir prin satelit, cablu optic etc.
Reteaua WAN poate fi de doua tipuri :
a) Simpla – prevazuta cu modemuri si acces la servere de la distanta pentru a permite conectarea
utilizatorilor.
b) Complexa – prin legarea sutelor de domenii de retea la mare distanta, folosind routere si filtre
pentru micsorarea costurilor si marirea vitezei de transmisie a datelor.

O alta clasificare este in functie de complexitatea organizarii retelei :

a) Retele reale – care necesita la instalare si administrare prezenta unor specialisti.
Exemplu : reteaua NetWare a firmei Novell.
b) Retele false – arata si lucreaza ca o retea, dar nu foloseste echipamente speciale de retea.
Calculatoarele sunt conectate direct prin intermediul porturilor seriale sau paralele. Ele
ofera aceleasi facilitati, dar exploatarea este mai lenta. Acest tip de retea se recomanda
pentru conectarea unui laptop la un calculator desktop pentru copiere ocazionala de fisiere.
c) Retele peer sau peer-to-peer (Fig.2) Se numesc “retele intre egali” intrucat toate
calculatoarele sunt tratate la fel, fara a se mai insist ape fatul ca unele sunt mai bune decat
altele.
Retelele peer-to-peer sunt numite si grupuri de lucru (Work groups), acest termen desemnand un
numar mic de personae. De obicei, o retea peer-to-peer este formata din cel mult 10 calculatoare.

Fig.2 Retea peer-to-peer

7
 Retelele peer-to-peer implica de obicei costuri mai mici decat cele bazate pe server.
Unele sisteme de operare, cum ar fi Windows NT Workstation si Windows 95 inglobeaza
functionalitatea de retele peer-topeer. Instalarea se realizeaza usor. Retelele peer-to-peer de recomanda
pentru mediile in care :
- Exista cel putin 10 utilizatori
- Utilizatorii se afla intr-o zona restransa
- Securitatea nu este o priblema esentiala
- Nu este prevazuta o dezvoltare in viitor.
d) Retele bazate pe server –(client/server) – Fig.2
Retelele bazate pe server au devenit modelul standard pentru interconectarea in retea. Un server
dedicate este un calculator care functioneaza doar ca server, nefiind folosit drept client sau statie de
lucru.
Calculatorul central (serverul) poate fi un calculator obisnuit pe care este instalat un system de
operare pentru retea : NetWare, Unix, Linux, OS/2, Windows NT/2000.
Acest calculator central controleaza toate resursele commune (unitati de discuri, imprimante,
plottere , modemuri, fisiere etc.) asigura securitatea datelor si sistemului, realizeaza comunicatii intre
statiile de lucru.
Serverele se numesc “dedicate” deoarece sunt optimizate sa deserveasca rapid cererile clientilor
din retea sis a asigure securitatea fisierelor si a directoarelor.

Fig.3Retea bazata pe server

Intr-o retea pot fi configurate mai multe retele. Repartizarea sarcinilor pe diferite servere asigura
executarea fiecareia in cel mai eficient mod posibil.
Un server de retea si sistemul de operare lucreaza impreuna, in mod unitar. Indiferent de cat de
puternic sau performant este un server, el este inutil fara sistem de operare care sa valorifice resursele
sale fizice.
Anumite sisteme de operare avansate, cum ar si Microsoft Windows NT Server, au fost
concepute astfel incat sa beneficieze de cele mai moderne echipamente hardware cu care este dotat un
server.
Statia de lucru (Workstation) este un calculator obisnuit care lucreaza sub un system de
operare (Windows, Dos, Unix, Linux etc.) si care este folosit de utilizatori obisnuiti. O statie de lucru
are in configurare o placa de retea (NIC – Netware Interface Card) care realizeaza interfata cu reteaua.
Avantaje :
Principalul avantaj al retelelor bazate pe server este partajarea resurselor. Un server este
proiectat pentru a oferi acces la mai multe fisiere si imprimante, asigurand in acelasi timp fiecarui
utilizator performantele si securitatea necesare.
Partajarea datelor in cazul retelelor bazate pe server poate fi administrate si controlata centralizat.
Resursele sunt localizate de obicei intr-un server central, fiind mai usor de detectat si intretinut decat
cele distribuite pe diferite calculatoare.
Securitatea :
Principalul motiv pentru care se recurge la o retea bazata pe server il reprezinta nevoia de
securitate. Politica de securitate este stabilita de un administrator, care o aplica pentru fiecare calculator
se utilizator din retea.
Numar de utilizatori :
O retea bazata pe server poate avea mii de utilizatori. Utilitarele de monitorizare si administrare
disponibile in present permit gestionarea unei retele bazate pe server cu un numar mare de utilizatori.
8
 e) Retele combinate – Fig.4
Intr-o retea combinata functioneaza doua tipuri de sisteme de operare pentru a asigura ceea ce
multi administratori considera a fi o retea completa.

Fig.4 Retele combinate includservere dedicate si calculatoare obisnuite

Un sistem de operare pentrui retele bazate pe server, cum ar fi Microsoft Windows NT Server
sau Novell NetWare, asigura partajarea aplicatiilor si a datelor importante.
Calculatoarele client pot rula un system de operare cum ar fi Windows NT Workstation sau
Windows 95. Ambele pot accesa resurse de pe serverul desemnat si simultan pot partaja propriile hard
discuri, pentru a pune la dispozitie datele respective.

1.3.TOPOLOGIE – PROIECTAREA DISPUNERII IN TEREN A RETELEI

Termenul de topologie (structura), sau mai exact topologie de retea, se refera la dispunerea fizica
in teren a calculatoarelor, cablurilor si a celorlalte componente care alcatuiesc reteaua. Se mai pot folosi
termenii : dispunere fizica, diagrama, harta.
Topologia unei retele influenteaza direct performantele acesteia. Alegerea unei topologii in
detrimentul alteia influenteaza :
- Tipul de echipament necesar
- Caracteristicile echipamentului
- Extinderea retelei
- Modul in care este administrata reteaua
Exista 3 tipologii standard de retea :
a) Magistrala (Bus)
b) Stea (Star)
c) Inel (Ring)

a) Topologia de Magistrala (Bus) – (fig.5)

Aceasta topologie se mai numeste si magistrala lineara , fiind cea mai simpla si mai uzuala
metoda de conectare a calculatoarelor in retea. Consta, dintr-un singur cablu, numit trunchi, care
conecteaza toate claculatoarele din retea pe o singura linie.
Datele din retea, sub forma de semnale electronice sunt transmise tuturor calculatoarelor
conectate, dar informatia este accetata doar de calculatorul a carui adresa corespunde adresei codificate
in semnalul transmis.

Fig.5.Retea cu topologie de magistrala (Bus)

9
 Pentru a opri reflectarea semnalului, la fiecare capat al cablului este plasat un “terminator”, care
are rolul de a absorbi semnalele libere.

b) Topologia Stea (Star) - (Fig.6)

In topologia stea, calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala
numita hub.

Fig.6. Retea cu topologie stea (star)

Retelele cu topologie stea, ofera si administrare centralizata. In cazul in care conscentratorul se

defecteaza, cade intreaga retea.
Daca un calculator sau cablu care il conecteaza la concentrator se defecteaza, numai calculatorul
respective este in imposibilitatea de a transmite sau receptiona date in retea, restul retelei functioneaza.

c) Topologia Inel (Ring) – (Fig.7)

Topologia inel conecteaza calculatoarele printr-un cablu in forma de bucla. Nu exista capete
libere. Semnalul parcurge bucla intr-o singura directie, trecand pe la fiecare calculator. Fiecare
calculatoractioneaza ca un repetor amplificand semnalul si transmitandu-l calculatorului urmator.

Fig. 7 Retea cu topologie inel (Ring)

1.4. ARHITECTURA DE RETEA

Termenul de arhitectura de retea definest structura globala a acesteia precum si toate

componentele care o fac functionala, cum ar fi echipamentele hardware si software-ul de system.
In domeniul topologiilor pentru retele de calculatoare s-au realizat si unele standardizari, dintre
care se pot aminti :

10
 • ETHERNET – topologie Bus (maxim 150 de statii de lucru) produsa de firma Xerox in
colaborare cu firmele Intel si Digital.
• RX-Net (maxim 255 statii de lucru), IPX, X25
• IBM Token Ring – topologie Ring (maxim 96 de statii de lucru)
• IBM – PC – topologie Bus
• ARCNET, MICOM, GATEWAY, G/NET
• Apple Talk
In present cele mai utilizate patru arhitecturi de retea sunt :
• Ethernet
• Token Ring
• Apple Talk
• Arc Net

Arhitectura de retea E t h e r n e t este in acest moment cea mai populara arhitectura de retea.
Caracteristici :
• Topologie traditionala : magistrala liniara
• Alte topologii : magistrala stea
• Metoda de acces : CSMA / CD
• Viteza de transfer : 10 Mbps sau 100 MMbps
• Tipul de cablu : coaxial gros, coaxial subtire, UTP
• Topologii Ethernet de 10 Mbps : 10 Base T, 10 Base 2, 10 Base S, 10 Base FL
• Topologii Ethernet > de 10 Mbps : 100Base VG – AnyLAX Ethernet, 100 Base X
Ethernet (Fast Ethernet)

Arhitectura de retea To k e n R i n g este versiunea IBM, care foloseste calul torsadat si care
conecteaza calculatorul la retea prin intermediul unei prize legate la camera de cabluri, dispusa intr-o
pozitie centrala.
Caracteristici :
• Topologie traditionala : inel cablat in stea
• Metoda de acces : prin tranferul jetonului
• Viteza de transfer : 4 si 16 Mbps
• Tipul de cablu : cablu torsadat ecranat (STR) sau neecranat
(UTP)
Arhitectura de retea A p p l e T a l k este inclusa in sistemul de operare Macintosh, pentru
grupuri mici de lucru. Functiile de retea sunt integrate in calculatoarele Macintosh, ceea ce face ca
retelele Apple Talk sa fie foarte simple in comparative cu alte retele.

Arhitectura de retea A r c N e t este o arhitectura simpla, ieftina si flexibila, destinata retelelor

de dimensiunea unui grup de lucru. Primele placi ArcNet au aparut pe piata in 1983. O retea Arc Net
poate avea o topologie magistrala – stea sau magistrala.

1.5 SERVERE SI STATII DE LUCRU

1.5.1. Serverul de retea

Serverul este acel calculator din retea care contine unitatile de disc, imprimanta sau alte resurse
partajate. Serverele dedicate de retea dispun de multe resurse. Sunt in general echipamente cu doua
procesoare Intel Pentium II, cu frecventa variand intre 300 MHz si 1000 MHz, ROM – 128 MB, sistem
de stocare a datelor in functie de necesitati, placa Ethernet cu rata de transfer 100 Mbps, hard disk de 4 –
10 GB. Pretul aproximativ 10000 – 13000 $. Serverele pot fi mai multe intr-o retea in conditiile unei
retele mari si cu trafic mare.

11
 Numeroase sarcini ce revimn serverelor sunt diverse si complexe. Serverele din retelele mari sunt
specializate, fiind adaptate necesitatilor in continua crestere ale utilizatorilor.
De exemplu intr-o retea Windows NT Server, exista urmatoarele tipuri de servere (Fig.8)

Fig.8. Servere specializate

• Servere de fisiere si de tiparire

Aceste servere administreaza accesul si folosirea de catre utilizatori a resurselor de tip fisier si
imprimanta. Serverele de fisiere sunt folosite in general pentru stocarea datelor si a fisierelor. Fisierele se
pastreaza pe server, iar aplicatia (programul) ruleaza pe calculatorul client. In timpul executiei
programelor, datele sau fisierele sunt descarcate pe calculatorul client.
• Servere de aplicatii
Aceste servere pun la dispozitia clientilorcomponenta server a aplicatiilor de tip client/server,
precum si datele respective. De exemplu, serverele pastreaza baze de date. La serverele de aplicatii, baza
de date se afla pe server si numai rezultatul este descarcat pe calculatorul care a lansat solicitarea.
• Servere de posta
Aceste servere gestioneaza transferul de mesaje electronice intre utilizatorii retelei.
• Servere de posta
Aceste servere gestioneaza trafdicul de mesaje fax in/si dinspre retea, partajand una sau mai
multe placi de fax-modem.
• Servere de comunicatii
Aceste servere gestioneaza fluxul de date si mesaje e-mail transmise intre reteaua serverului si
alte retele, calculatoarele mainframe sau utilizatorii aflati la distanta, care folosesc modemuri si linii
telefonice pentru a se conecta la server.
• Servere de directoare
Aceste servere permit utilizatorilor sa localizeze, sa stocheze si sa protejeze informatiile din
retea. Windows NT Server combina calculatoarele in grupuri logice numite domenii, care permit accesul
oricarui utilizator al retelei la orice resursa din retea.

1.5.2. Statia de lucru (Workstation)

Statia de lucru (Workstation) este un calculator obisnuit care lucreaza sub un system de operare
(Windows, Dos, Unix, Linux etc) si care este folosit de utilizatori obisnuiti. O statie de lucru are in
configurare o placa de retea (NIC – Netware Interface Card) care realizeaza interfata cu reteaua.
Statia de lucru sau client este orice alt calculator dintr-o retea, care nu este server. Statiile de
lucru sunt calculatoare mai ieftine, de capacitate si performante mai reduse. Sunt folosite de utilizatori
individuali pentru activitati curente, de rutina.

12
 Pe langa sistemul de operare destinat actiunilor la nivelul statiei de lucru, exista programe
speciale de comunicatii in retea (de exemplu, pentru sistemul de operare NetWare exista NetWare Shell)
care permit comunicarea statiei de lucru cu calculatorul central si cu toate celelalte statii de lucru
conectate la retea. Aceste programe speciale permit ca toate statiile de lucru din retea sa utilizeze
programele si fisierele de date de pe calculatorul central in functie de prioritatile recunoscute
utilizatorului respectiv.
1.6. Modelul de retea client / server

Termenul client / server se refera la impartirea operatiilor de prelucrare a datelor intre

calculatorul client si un calculator server, mai puternic.
Majoritatea retelelor folosesc modelul client / server. Astfel, o retea client / server reprezinta un
mediu de lucru in retea in care calculatorul client lanseaza o solicitare, iar un calculator care
functioneaza ca server o indeplineste.
Modul de abordare client / server (Fig. 9.) este avantajos pentru organizatiile in care un numar
mare de oameni trebuie sa aiba acces permanent la mari cantitati de date.

Fig. 9. Retea simpla client / server

Reteaua client / server asigura urmatoarele :

• Acces la baze de date si posibilitatea administrarii unor aplicatii de:
- calcul tabelar
- contabilizare
- comunicatii
- gestionarea documentelor
• Administrarea retelei
• Stocarea centralizata a datelor
Modelul de retea client / server are o serie de avantaje fata de o retea traditionala, centralizata, si
anume, sarcinile sunt impartite intre client si server.
Cea mai raspandita aplicatie client / server este sistemul de administrare a bazelor de date, care
folosesc limbajul SQL. Interogarea bazei de date este lansata de client, dar procesata pe server, doar
rezultatul interogarii este transmis inapoi clientului.

13
 CAPITOLUL II

- Arhitectura retelelor de calculatoare -

14
 2.1 Componentele necesare construirii unei retele

In acest capitol sunt prezentate caracteristicile si functiile principalelor componente ale unei
retele:
2.1.1. Placa de retea ( NIC - Network Interface Card )
2.1.2. Cabluri de retea
2.1.3. Cutia centrala a retelei ( Hub ) – concentrator
2.1.4. Punte
2.1.5. Switch
2.1.6. Router ( repartitor )
2.1.7. Modem
2.1.8. Transceiver
2.1.9. Terminator
2.1.10. Conector

2.1.1. Placa de retea ( NIC - Network Interface Card )

Placile de retea functioneaza ca interfata fizica intre calculator si cablu de retea. Ele sunt instalate
intr-unul din sloturile de expansiune ale fiecarui calculator si server de retea.
Dupa ce placa a fost instalata, la portul ei se conecteaza cablul de retea, pentru a realize legatura
fizica intre calculator (nod de retea) si restul retelei.

Rolul placii de retea este de a :

• Pregati datele din calculator pentru a fi transmise prin cablul de retea
• Transmite datele catre alt calculator
• Controla fluxul de date intre calculator si cablul de retea
• Receptiona datele sosite prin cablu si le transforma in octeti
In termeni tehnici, o placa de retea contine :
• Circuite hardware
• Programele firmware (rutine software pastrate in memorii protejate la scriere)

In present se utilizeaza placile de tip PCI cu doua viteze, sau ISA pe 16 biti, ce se recomanda
pentru o retea mica. Tipul placii este in functie de tipul magistralei.
Placile PCI pot fi :
• 10 Mbps (pret 20$)
• 10 / 100 Mbps (pret 50-80$) – in cazul in care se ruleaza aplicatii cu traffic de retea mare, cum
ar fi baze de date centrale

2.1.2. Cabluri de retea

Majoritatea retelelor actuale sunt conectate prin fire sau cabluri care actioneaza ca mediu fizic de
transmisie in retea, trnsportand semnalele intre calculatoare (Fig.l)

Fig.1. Conectarea prin cablu a doua calculatoare

15
 Din fericire pentru utilizatori si proiectanti majoritatea tipurilor de retele folosesc doar trei mari
categorii de cabluri :
a) Coaxial
b) Torsadat (twisted – pair)
c) Fibra optica

a) Cablul coaxial – consta intr-un miez de cupru solid inconjurat de un invelis isolator, apoi de
un strat de ecranare format dintr-o plasa metalica si o camasa exterioara de protectie.

Fig.2. Structura unui cablu coaxial

Tipuri de cablu coaxial :

• Subtire (thined)
• Gros (thicknet)

b) Cablul torsadat – consta din doua fire de cupru izolate, rasucite unul imprejurul celuilalt.
Tipuri de cablu torsadat :
• Ecranat
• Neecranat

c) Cablul din fibra optica

Fig.3. Cablu din fibra optica

In acest tip de cablu, fibrele optice transporta semnale de date digitale sub forma unor impulsuri
luminoase modulate. Fibrele optice sunt alcatuite dintr-un cilindru de sticla extrem de subtire, numit
miez, inconjurat de un strat concentric de sticla numit armatura. (Fig.3)

2.1.3. Cutia centrala a retelei (HUB) – Concentrator

Concentratorul este o componenta centrala a unei retele cu topologie stea. (Fig.4) Rolul unui
concentrator (hub) este acela de a regenera si retransmite semnale, la fel ca si repetoarele.

16
 Fig.4. Retea cu topologie stea

Concentratorul este o caseta mica, cu mai multi conectori de cablu in ea. Fiecare calculator din
retea se conecteaza la un concentrator, prin intermediul conectorilor de cablu. Concentratorul conecteaza
toate calculatoarele intre ele.
O retea poate fi extinsa prin conectarea mai multor concentratoare. (Fig.5)

Fig.5. Concentrator hybrid

Se pot cumpara kituri de retea (aprox. 100$) care contin: 2 placi NIC de 10 / 100 Mbps, un
concentrator de 10 Mbps cu 5 porturi si cablu.
Deoarece puntile (bridges) si routerele introduce intarzieri in transferul pachetelor intre retele, se
pot folosi concentratoare cu rol de comutatoare (switching hubs) pentru rezolvarea acestei probleme.
Concentratoarele permit accesul nepatajat la server, al unui numar, oricat de mic, de statii de
lucru, reducand coliziunile si asigurand viteze de maxim 10Mbps.

17
 2.1.4. Puntea

Un dispozitiv folosit pentru conectarea a doua retele LAN, permitand statiilor dintr-o retea
accesul la resursele din cealalta retea. Puntile pot fi folosite pentru a mari lungime sau numarul de
noduri dintr-o retea. O punte realizeaza conectarea la nivelul Legatura de date al modelului OSI.

2.1.5. Switch-ul

Switch-ul este un echipament ce se foloseste in retelele de traffic mare de date si poate gestiona
mai multe legaturi deodata. Se comporta ca o punte multipla.

2.1.6 Router

Router (repartitor). O retea complexa necesita un dispozitiv care nu doar sa cunoasca adresa
fiecarui segment, ci sa determine si cea mai buna cale (ruta) pentru transmiterea datelor si filtrarea
traficului de difuzare pe semnalul local.
Routerele pot comuta si rula (dirija) pachete intre diferite retele (Fig.7).

Fig.7. Utilizarea unui router

In concluzie, routerul asigura urmatoarele operatiuni:

• Dirijarea traficului
• Securitatea datelor
• Filtratea pachetelor

2.1.7. Modemul

Modemul este un dispozitiv de comunicatie care permite unui calculator sa transmita informatii
pe linii telefonice standard. Ele au rolul de a converti semnalele digitale in semnale analogice si invers.
Modemurile emitatoare combina (moduleaza) semnalele digitale ale unui calculator cu purtatoarea (un
semnal de frecventa constanta) de pe o linie telefonica.

2.1.8. Transceiver

Transceiver este un dispozitiv care conecteaza calculatorul in retea. Termenul de transceiver

deriva din TRANSmitter / reCEIVER (emitator / receptor); prin urmare, este un dispozitiv care emite si
receptioneaza semnale. El transforma fluxul de date parallel folosit pe magistrala interna a
calculatorului, intr-un flux de date serial, folosit pe cablurile care conecteaza calculatoarele.

18
 2.1.9. Terminator

Terminatorul (Fig.8) este un resistor folosit la fiecare capat al unui cablu Ethernet pentru a
evitareflectarea semnalelor inapoi pe cablu si generarea unor erori.

Fig.8. Terminator

Terminatorul se instaleaza la primul si la ultimul calculator dintr-o retea.

2.1.10. Conectori

Conectorul este un dispozitiv ce realizeaza conexiunea intre cablu si calculator. Pentru cablurile
coaxiale se folosesc conectori de tip BNC, BNC (mufa) sau BNCT.

2.2. Protocoale de retea

Protocoalele sunt reguli si proceduri de comunicare. Intreaga operatiune tehnica de transmitere a

datelor prin retea trebuie sa fie impartita in etape distincte. In fiecare etapa au loc actiuni specifice, care
nu se mai pot repeta intr-o alta etapa. De asemenea, fiecare etapa are propiile reguli si proceduri, adica
protocoale.
Protocoalele de retea asigura asa-numitele servicii de conectoari (client services). Acestea se
ocupa cu informatiile de adresare si rutare, cu verificarea erorilor si cu cererile de retransmisie. De
asemenea, protocoalele de retea definesc reguli de comunicatie in anumite medii de retea, cum ar fi
Ethernet sau Token Ring.
Cele mai folosite protocoale sunt:
• TCP / IP
• NetBEUI
• X.25
• IPX / SPX si NW Link
• APPC
• AppleTalk
• Suita de protocoale OSI
Intr-o retea, trebuie sa conlucreze mai multe protocoale pentru a asigura pregatirea, transferal,
receptionarea si procesarea datelor.
O suita de protocoale este o combinatia de protocoale care functioneaza impreuna. Fiecare nivel
specifica un protocol diferit, care se ocupa de o functie sau de un subsistem al procesului de
comunicatie. Prin urmare, fiecare nivel are propiul sau set de reguli. (Fig.9)

19
 Initiaza sau accepta o cerere.

Adauga pachetului informatii de formatare, afisare si criptare.

Adauga informatii de control al traficului, pentru a determina momentul

transmiterii pachetului.

Adauga informatii de tratare a erorilor.

Adauga pachetului informatii referitoare la succesiunea datelor si adresa.

Adauga informatii de verificare a erorilor si pregateste datele pentru a fi

transmise pe cablu.

Pachetul este transmis ca un sir de biti.

Fig.9. Modelul OSI cu nivelurile de protocoale

Protocolul TCP / IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol) este o suita de

protocoale standard, permitand comunicarea intr-un mediu eterogen. TCP / IP a devenit protocolul
standard folosit pentru comunicarea intre diferite tipuri de calculatoare.
Protocolul NetBEUI este un protocol de nivel Transport, mic, rapid si eficient, livrat impreuna
cu toate produsele de retea Microsoft.
Calculatoarele transmitatoare si receptoare folosesc protocoale pentru a:
• Fragmenta datele in pachete
• Adauga pachetelor informatii de adrese
• Pregati pachetele in vederea transmisiei
• Prelua pachetele de pe cablu
• Copia si reasambla datele din pachete
• Transfera datele reasamblate in calculator

Implementarea si dezinstalarea protocoalelor

Protocoalele sunt implementate si dezinstalate aproximativ in acelasi mod ca si driverele. In
functie de sistemul de operare folosit, protocoalele principale vor fi instalate automat, odata cu aceasta.
In cadrul sistemului de operare Windows NT Server 4.0, protocolul instalat in mod implicit este TCP /
IP. In Windows NT Srver, de exemplu, programul Setup afiseaza o serie de ferestre care conduc
utilizatorul prin etapele procesului de:
• Instalarea unui nou protocol
• Modificarea ordinii in care sunt legate protocoalele instalate
• Eliminarea unui protocol

20
 Fig.10. Activitatile de comunicatie in cadrul modelului OSI

2.3. Transmiterea datelor in retea

Pentru ca mai multi utilizatori sa poata transmite simultan informatii in retea, datele trebuie
fragmentate in unitati mici si mai usor de manevrat.
Aceste unitati sunt numite “pachete” sau “cadre”. Pachetele reprezinta unitatea de baza a
comunicarilor in retea. Daca datele sunt fragmentate in pachete, transmisiile individuale vor fi
accelerate, astfel incat fiecare calculator din retea va avea mai multe ocazii de a transmite si receptiona
date.
Structura unui pachet
Pachetele pot contine mai multe tipuri de date printer care:
• Informatii, cum ar fi mesaje sau fisiere
• Anumite tipuri de date si comenzi de control pentru calculator, cum ar fi solicitarile de servicii
• Codurile de control al sesiunii
Componentele sunt grupate in 3 sectiuni conform Fig.11

Fig.11 Componentele unui pachet

Antetul contine un semnal de atentionare, care indica faptul ca se transmite un pachet de date,
adresa sursa, adresa destinatie, informatiide ceas pentru sincronizarea transmisiei.
Datele reprezinta informatiile care se transmit. Aceasta componenta poate avea dimensiuni
diferite, in functie de retea. Datele se fragmenteaza la dimensiunile unui pachet, deci este nevoie de mai
multe pachete de date.
Postambul depinde de protocolul utilizat. De obicei, contine o componenta de verificare a
erorilor, numita CRC.

21
 Adresarea pachetelor
Majoritatea pachetelor din retea sunt adresate unui anumit calculator. Fiecare placa de retea
“vede” toate pachetele transmise pe segmental sau de cablu, insa atentioneaza (intrerupe) calculatorul
doar in cazul in care adresa pachetului corespunde cu adresa sa.
In afara de acest tip de adresare, mai poate fi folosita si o adresa de difuzare (broadcast), ceea ce
inseamna ca pachetele sunt in atentia tuturor calculatoarelor din retea.
In cazul retelelor mari, care acopera suprafete intinse (orase, tari) si ofera mai multe rute de
comunicatie, componentele de conectivitate si de comutare ale retelei (router, switch, etc), folosesc
informatia de adresa a pachetului pentru a determina cea mai buna cale (ruta) pentru transmiterea
acesteia.

2.4. Drivere

Un driver (numit si driver de dispozitiv) este o componenta software care permite unui calculator
sa comunice cu un anumit dispozitiv. Chiar daca dispozitivul este instalat in calculator, sistemul de
operare al calculatorului nu poate realiza comunicarea cu acesta pana la instalarea si configurarea
driverului corespunzator dispozitivului respective.
Driverul software este cel care spune calculatoruluicum sa conduca sau sa lucreze cu
dispozitivul, astfel incat acesta sa isi indeplineasca sarcinile preconizate.
Exista drivere pentru aproape orice tip de dispozitiv de calculator si periferic, cum ar fi:
• Dispozitive de intrare, de exemplu mose-ul
• Controlere de disc SCSI si IDE
• Unitati de disc si floppy disc
• Dispozitive multimedia: microfoane, camere video, etc.
• Placi de retea
• Imprimante, plottere, unitati de banda
Imprimantele constituie un bun exemplu pentru modul in care sunt folosite driverele. Fiecare
fabricant inglobeaza in produsele sale diferite caracteristici si functii. Producatori de imprimante
furnizeaza drivere pentru fiecare imprimanta.
Driverele sunt oferite de obicei pe o discheta care insoteste echipamentul achizitionat sau
sistemul de operare, dar poate fi copiat si de la servicii on-line d pe internet.
Driverele de retea
Driverele de retea permit comunicarea intre o placa de retea si redirectorul de retea care ruleaza
pe calculator. Redirectorul de retea este un software de retea care accepta cereri de intrare / iesire pentru
fisiere aflate la distanta, canale cu nume de sloturi de posta, redirectand cererile catre un serviciu de retea
de pe un alt calculator.
Pentru instalarea driverului de retea administratorul foloseste de obicei un utilitar special de
configurare (Setup). In timpul instalarii, driverul este stocat pe hard discul calculatorului.

Fig.12 Comunicatia intre placa de retea si software-ul de retea

22
 Cu alte cuvinte, driverul placii de retea asigura comunicarea directa intre calculator si placa de
retea. (Fig.12)
Se obisnuieste ca fabricantul placii de retea sa furnizeze producatorului de software de retea
driverele neceare, astfel incat aceasta din urma sa le poata includa in sistemul de operare de retea. De
exemplu, lista HCL (Hardware Compatibility List) pentru Microsoft Windows NT Server contine peste
100 de drivere de placi de retea de la diferiti producatori, testate si incluse in sistemul de operare.
Utilitarul Control Panel, din Microsoft Windows NT Server, contine pictogramele interactive
care il conduc pe utilizator prin etapele procesului de instalare a driverului placii de retea. (Fig.14, 15)

23
CAPITOLUL III

- Operatii in retea -

24
 3.1. Sisteme de operare de retea

Pana de curand, in cazul calculatoarelor personale, sistemul de operare de retea era adaugat
sistemelor de operare existente. Un calculator personal inclus intr-o retea rula de fapt atat un system de
operare independent, cat si unul de retea.
Ambele sisteme de operare erau instalate pe acelasi calculator, pentru a putea gestiona atat
functiile implicate in activitatea independenta, cat si pe cele necesare lucrului in retea.
De exemplu, Microsoft LAN Manager era considerat uneori drept sistem de operare de retea,
insa, de fapt, acesta nu facea decat sa ofere posibilitatea de functionare in retea unor sisteme de operare
ca MS-DOS, UNIX sau OS/2.
In sistemele de operare avansate, cum ar fi Windows NT Server, Windows NT Workstation si
Windows 95, sistemul de operare independent sic el de retea au fost combinate intr-unul singur, care
asigura o dubla functionalitate. Acest sistem de operare reprezinta baza functionarii tuturor
componentelor hardware si software.

Relatia dintre hardware si software

Sistemul de operare controleaza alocarea si folosirea resurselor hardware cum ar fi:
• Memorie
• Timp de utilizare a unitatii centrale de prelucrare(CPU)
• Spatiu de disc
• Dispozitive periferice
Sistemul de operare dirijeaza interactiunea dintre calculator si programele de aplicatii pe care le
executa. De asemenea, sistemul de operare reprezinta baza pe care sunt construite aplicatii cum ar fi
procesarea de texte, sau programele de calcul tabelar.

Multitasking
Unii dintre factori care trebuie luati in cosiderare la alegerea unui system de operare pentru un
mediu de retea este facilitatea numita tasking.
Un system de operare multitasking ofera calculatorului posibilitatea de a executa mai multe
operatii (taskuri) simultan. Un adevarat system multitasking poate executa simultan atatea procese cate
procesoare sunt disponibile.

Componente software
Toate sistemele de operare de retea erau pana nu de mult programe de aplicatii care se incarcau
peste un system de operare independent.
O deosebire importanta intre sistemul de operare Microsoft Windows NT si alte sisteme de
operare este faptul ca Windows NT include si facilitate de retea.
Functiile unui system de operare de retea sunt urmatoarele:
• Leaga impreuna toate calculatoarele si prifericele dintr-o retea
• Coordoneaza toate functiile tuturor calculatoarelor si perifericelor dintr-o retea
• Ofera securitate si acces la datele si perifericele dintr-o retea
Exista doua componente importante ale software-ului de retea:
• Software-ul de retea care este instalat pe calculatorul client
• Software-ul de retea care este instalat pe un server
De exemplu, in fig.1, clientii sunt cele trei calculatoare pe care este instalat sistemul de operare
Windows NT Workstation. Cele doua servere, controllerul de domeniu si serverul de fisiere si de
tiparire, au instalat sistemul de operare Windows NT Server.

25
 Fig.1 Controllerul de domeniu Windows NT Server leaga impreuna componentele retelei

Software-ul client
Intr-un mediu de retea, atunci cand utilizatorul initiaza o solicitare pentru o resursa aflata pe un
server dintr-o alta parte a retelei, solicitarea trebuie sa fie retransmisa sau redirectata de pe -magistrala
locala a calculatorului client, catre retea, si anume spre serverul care contine resursa solicitata.

Redirectorul are sarcina de a retransmite solicitarea clientului catre server. In functie de

software-ul de retea, redirectorul mai poate fi numit si program shell sau solicitant (requester). El este de
fapt o mica sectiune de cod din cadrul sistemului de operare care:
• Intercepteaza solicitarile din calculator
• Stabileste daca acestea trebuie lasate sa-si continue drumul pe magistrala calculatorului local sau
trebuie redirectata in retea, spe alt server.
Activitatea redirectorului incepe de la calculatorul client, atunci cand utilizatorul lanseaza o
solicitare catre o resursa sau un serviciu de retea. In acest caz, calculatorul utilizatorului este numit si
“client”(Fig.2), deoarece este cel care initiaza o solicitare catre server. Cererea este interceptata de
redirector si retransmisa mai departe in retea.
In Windows NT, serverul se ocupa de conexiunile solicitate de redirectorul client, oferindu-le
acces la resursele respective. Cu alte cuvinte, serverul “serveste” clientii raspunzand solicitarilor
acestora.

Fig.2 Redirectorul retransmite solicitarile de resurse de retea aflate la distanta

26
 Software-ul server
Softawre-ul server face posibil accesul utilizatorilor de pe alte calculatoare la resursele partajate
ale serverului, adica la date sau echipamente, plotere sau discuri.
De obicei, toate calculatoarele dintr-un domeniu Windows NT contin atat software-uri pentru
server cat si pentru un client (Fig.3)
Chiar daca statiile de lucru Windows NT joaca rolul de clienti, ele inglobeaza software care
permite sa se comporte si ca servere.

Fig.3 Redirectarea comenzilor clientului catre serverul retelei

Partajarea resurselor
Majoritatea sistemelor de operare de retea nu numai ca permit partajarea, ci determina si gradul
de partajare. Acesta presupune:
• Niveluri de acces la resurse pentru diferiti utilizatori
• Coordonarea accesului la resurse pentru a verifica daca doi utilizatori nu folosesc aceeasi resursa
simultan
Ca urmare, accesul la document se partajeaza astfel incat:
• Unii utilizatori sa aiba doar posibilitatea de a-l citi
• Alti utilizatori sa-l poata citi, dar si sa ii aduca modificari.

3.2. Construirea unei retele peer-to-peer

Windows 95 si 98 au capacitatea de a asigura conectarea intr-o retea de tip peer-to-peer, a mai

multor PC-uri.
Operatiunile dumneavoastra hardware incep cu placile de interfata cu reteaua (NIC – Network
Interface Card). Placile PCI sunt cele mai obisnuite, insa exista si versiuni ISA.
NIC-urile pot avea doua viteze: 10 Mbps si / sau 100 Mbps (10 / 100 Mbps). Placile mai incete
de 10 Mbps, costa intre 20 $ si 30 $ si ofera destula viteza pentru partajarea de fisiere, imprimante sau
pentru acces la Internet.
Placile 10 / 100 Mbps costa intre 50 $ si 80 $ si merita cumparate numai daca se ruleaza aplicatii
in retea mare, cum ar fi o baza de date centrala sau in vederea extinderii.
Daca se doreste legarea in retea doar a doua PC-uri, atunci este suficienta o pereche de NIC-uri si
un cablu de conectare. Astfel de cablu au lungimea de pana la 7.5 m si costa intre 10 $ si 25 $.
Daca reteaua are mai multe calculatoare atunci este nevoie de cabluri obisnuite de retea si de un
concentrator (hub). Hub-urile au viteze de 10 sau 100 Mbsp. O unitate hub de 10 Mbps cu 4 porturi
costa intre 50 si 60 $; versiunile cu 8 porturi costa intre 70 si 80 $. Unitatile de 100 Mbps sunt
considerabil mai scumpe; de la 100 $ varianta cu 4 porturi si pana la 150 $ cea cu 8 porturi. Puteti incepe
cu NIC-uri 10 / 100 si un hub de 10 Mbps, iar apoi sa upgradati la un hub de 100 Mbps.

27
 Se pot economisi niste bani cumparand un Kit de retea.
SOHOware NetWork Plus PCI Starter (www.soho-ware.com) de 100 $, contine o pereche de
NIC-uri 10 / 100, un hub de 10 Mbps cu 5 poturi si cablu.
Daca preferati sa cumparati componentele separate, trebuie sa cumparati cabluri 10 Base-T
categoria 5, care arata ca si cablurile standard de telefon.
Pentru instalarea componentelor hardware ale retelei urmati pasi descrisi mai jos:
3.2.1. Instalarea placii de retea
Se opreste calculatorul si se scoate carcasa. Se cauta un slot liber, se indeparteaza placuta
acoperitoare de metal din spatele PC-ului si se insereaza placa. Placa se fixeaza cu surub.
3.2.2. Conectarea cablurilor
Este necesar sa se gaseasca un loc central pentru hub, de la care sa se poata aduce usor cabluri la
fiecare PC din retea. Pentru hub este necesara alimentarea de la o priza de curent alternativ. Un capat al
cablului se introduce in conectorul din spatele placii de retea iar celalalt capat in orice port al hub-ului.

Fig. 4 Legarea cablului la placa de retea si hub

3.2.3. Instalarea software-ului placii de retea

Se porneste calculatorul. Windows 95 sau 98 va detecta placa de retea si va cere sa inserati
discheta cu driverul de retea. In caseta de dialog Update Device Driver Wizard, executati click pe
butonul Next. Daca Windows-ul nu gaseste driverul apasati butonul Browse pentru a cauta o locatie
probabila a driverului sau consultati manualul.
Windows va copia driverele de pe discheta si va cere sa se insereze discul original Windows
pentru a putea copia alte fisiere de retea.
In caseta de dialog Network – pagina Identification (Fig. 5) trebuie sa se introduca un nume
pentru calculator si un nume pentru grup. Se reporneste apoi calculatorul

Fig.5. Caseta de dialog Network -> Identification

28
 3.2.4. Optional, dati o parola de pornire
Prima oara cand porniti PC-ul dupa ce ati instalat software-ul placii de retea, va aparea o caseta
de dialog pe ecran, care va cere sa introduceti un numar de utilizator si o parla pentru Microsoft
Networking. Introduceti un nume de utilizator. Acesta va aparea automat de fiecare data cand porniti
calculatorul. Daca nu doriti sa va complicati cu o parola lasati linia goala si apasati Ok.
3.2.5. Configurarea partajarii fisierelor si a imprimantei
Pentru realizarea operatiunii de partajare executati click dreapta pe pictograma Network
Neightborhood, selectati in meniul de acces rapid comanda Proprieties. In caseta de dialog Network-
Configuration, executati click pe butonul File and Print Sharing.

Fig. 6. Caseta de dialog Network -> Configuration

Fig.7. Caseta de dialog Properties pentru partajare dosare

29
 Daca doriti sa partajati discuri, din My Computer sau Explorer, executati clic dreapta pe discul
respective, sau pe directoarele care vreti sa le partajati. Selectati comanda Sharing si completati caseta de
dialog care apare (Fig.5)
Daca partajati un disc intreg, atunci toate subdirectoarele acelui disc vor fi accesibile de pe retea.
3.2.6. Utilizarea conexiunilor
Se deschide fereastra Network Neighborhood (fig.6) pentru a vedea o lista cu toate PC-uirle
legate la retea. Faceti dublu clic pe PC-ul cu care doriti sa lucrati si alegeti unitatea de disc pe care doriti
sa o accesati. Unitatea de disc este necesar sa fie declarata “partajata” pentru a putea fi accesata in retea.

Fig.8. Fereastra Neighborhood

3.3. Instalarea sistemului de operare Windows NT Server

Programul de instalare este o aplicatie care realizeaza instalarea sistemului de operare de retea in
diverse moduri, in functie de:
• Mediul in care acesta va fi instalat
• Dimensiunile retelei
• Tipuri de operatii pe care serverul le va efectua in retea
• Tipul de system de fisiere pe care il va folosi serverul
• Identificare server
• Sistemele de operare ale serverului
• Modul de impartire a spatiului de pe hard-diskul serverului
Responsabilitatile serverului
O retea Microsoft NT Server este impartita pe domenii, ce rezulta prin gruparea logica a
calculatoarelor, in scopul simplificarii administrarii acestora.
Primul server este instalat intr-un domeniu, drept controller primar de domeniu (PDC). Acesta,
in afara faptului ca detine copia principala a informatiilor de domeniu si efectueaza validarea
utilizatorilor, poate actiona si ca server de fisiere, de tiparire si aplicatii.
Fiecare domeniu necesita un server cu rol de controller primar de domeniu.
Dup ace este instalat controllerul primar de domeniu, unele servere Windows NT pot fi instalate
drept controller secundar de domeniu (BDC).
Un controller secundar de domeniu este un calculator care detine o copie a bazei de date si a
politicii de securitate a domeniului si care poate autentifica accesul in retea. El constituie o rezerva in
eventualitatea in care serverul care este controller primar de domeniu devine indispensabil. Un controller
secundar de domeniu poate functiona ca sever de fisiere, de tiparire si aplicatii.

30
 Partitionarea
Pentru a instala un system de operare de retea, trebuie sa oferiti informatii despre modul de
folosire a spatiului de pe hard-discurile serverelor. Hard-discul poate fi impartit in zone numite partiti,
care se pot aloca in diferite scopuri. In cadrul procesului de instalare, trebuie create o partitie pentru
sistemul de operare de retea.
Configurarea placii de retea
Dupa instalarea placii de retea, utilizatorul trebuie sa aleaga un protocol. Optiunile pot fi pentru
TCP/IP, NetBEUI, DLC, IPX/SPX. Pentru Windows NT Server se va allege protocolul implicit TCP/IP.
Instalarea protocolului TCP/IP
Din Control Panel se executa dublu Clic pe pictograma Network, se selecteaza optiunea
Protocols, apoi butonul Add (Fig.7). In caseta de dialog care apare pe ecran, se allege protocolul TCP/IP.

Fig.9. Selectarea optiunii PROTOCOL pentru instalarea protocolului

Cand instalati TCP/IP este necesar sa definiti – declarati urmatorii parametrii de instalare:
• Adresa IP
• Masca de subretea
• Poarta implicita
Adresa IP
O adresa IP este o adresa logic ape 32 de biti folositi pentru a identifica o gazda (host) TCP/IP.
Fiecare adresa IP are doua parti:
• Identificatorul de retea
• Identificatorul de gazda
Identificatorul de retea specifica toate statiile (gazdele) care fac parte din aceeasi retea fizica.
Identificatorul de gazda specifica o anumita statie (gazda) dintr-o retea. Fiecare calculator pe care se
instaleaza protocolul TCP/IP necesita o adresa unica IP.
Cerintele serverului de retea
Fiecare server necesita anumite resurse pentru a functiona corespunzator cu sistemul de operare
in retea. Aceste cerinte cuprind parametrii:
• Spatiul disponibil pe disc (minim 125 MB)
• Tipul de processor (processor de 32 biti pe baza de x 86)
• Memoria RAM (16 MB)
• Tipul sistemului de fisier
• Gazdele si clientii locali si de la distanta
Servicii de retea
Serviciile de retea sunt aplicatii ale sistemului de operare de retea care permit functionarea
retelei. Programul de instalare a sistemului de operare de retea va asigura instalarea implicita a unui
minimum de servicii de retea. Pe masura ce reteaua isi extinde activitatea, trebuie instalate alte servicii si
functii.
Instalarea sau eliminarea unui serviciu se aseamana cu instalarea si eliminarea driverelor.
31
 Din Control Panel se deschide fereastra pictogramei Network, in care se selecteaza eticheta
Services (Servicii). Se executa clic pe butonul Add. In caseta de dialog Select Network Service (Fig.8)
se selecteaza serviciul dorit. Clic apoi pe butonul Ok. Unele servicii de retea trebuie lansate normal.
Pentru aceasta se selecteaza pictograma Services din Control Panel.

Fig.10 Caseta de dialog Select Network Service

3.4. Tiparirea in retea

Pentru realizarea efectiva a operatiunii de tiparire in retea, sunt necesare urmatoarele operatiuni:
• Partajarea unei imprimante
• Conectarea la o imprimanta
• Administrarea unei imprimante
Cand utilizatori doresc sa tipareasca date pe o imprimanta in retea. Ei trimit datele catre serverul
de tiparire. La randul lui, serverul trimite datele catre o imprimanta partajata (Fig.9).

Fig.11. Tiparirea datelor in retea

Partajarea unei imprimante

Majoritatea sistemelor de operare de retea include utilitare care ajuta administratorii in procesul
de partajare. In Settings se executa dublu clic pe pictograma Printers. In fereastra Printers (Fig.10) se
executa clic dreapta pe imprimanta ce este instalata si pentru care este necesara partajarea. Se allege
comanda Option in meniul rapid. In caseta de dialog Properties se selecteaza eticheta Sharing.

32
 Fig.12 Fereastra Printers

Conectarea la o imprimanta
Dupa ce o imprimanta a fost partajata, utilizatori trebuie sa foloseascasistemul de operare de
retea pentru a se conecta la ea. In acest timp, un utilizator trebuie sa cunoasca doua lucruri:
• Numele serverului la cre a fost conectata imprimanta
• Numele imprimantei care se atribuie in timpul procesului de tiparire
Administrarea unei imprimante partajate
Administrarea unei imprimante partajate presupune doua zone de responsabilitate:
• Intretinerea imprimantei
• Administrarea utilizatorilor care folosesc imprimanta
Operatiile de intretinere presupun:
• Alimentarea cu hartie si toner
• Curatarea in cazul blocarii hartei
• Monitorizarea performantelor si anuntarea personalului tehnic de intretinere in caz de defectiune
Administrarea utilizatorilor cuprinde ansamblul operatiunilor prin care utilizatorilor li se acorda
nu doar permisiunea de a folosi imprimanta, ci si un nivel al drepturilor de acces. Operatiunea se
realizeaza selectand eticheta Security in caseta de dialog Properties a imprimantei respective.

33
 CAPITOLUL IV

- Securitatea retelelor de calculatoare -

34
 4.1. Planificarea securitatii retelei

Intr-o retea de calculatoare, trebuie sa existe garantia ca datele secrete sunt protejate, astfel incat
doar utilizatorii autorizati sa aiba acces la ele.
Vulnerabilitatea retelelor de calculatoare se manifesta in doua moduri:
• Modificarea sau distrugerea informatiei (atac la integritatea fizica)
• Posibilitatea folosirii neautorizate a informatiilor
Asigurarea “securitatii datelor” stocate in cadrul unei retele de calculatoare, presupune proceduri
de manipulare a datelor care sa nu poata duce la distribuirea accidentala a lor si / sau masuri de duplicare
a datelor importante, pentru a putea fi refacute in caz de nevoie.
A avea o retea de calculatoare cu acces sigur la date, presupune o procedura de autentificare a
utilizatorilor si / sau de autorizare diferentiata pentru anumite resurse.
Orice retea de calculatoare trebuie asigurata impotriva unor daune intentionate sau accidentale.
Exista patru amenintari majore la securitatea unei retele de calculatoare:
• Accesul neautorizat
• Alterarea electronica a datelor
• Furtul de date
• Daunele intentionate sau accidentale
Cade in sarcina administratorului de retea sa asigure o retea sigura, fiabila si pregatita sa faca
fata pericolelor mentionate mai sus.
Vom considera ca o retea de calculatoare este intotdeauna sigura daca toate operatiile sale sunt
intotdeauna executate conform unor reguli strict definite, ceea ce are ca efect o protectie completa a
entitatilor, resurselor si operatiilor. Lista de amenintari constituie baza definirii cerintelor de securitate.
O data acestea fiind cunoscute, trebuie elaborate regulile conform carora sa se controleze ansamblul
operatiilor retelei.
Aceste reguli operationale se numesc servicii de securitate, iar implementarea serviciilor se face
prin protocoale de securitate.
Pentru a defini o retea sigura de calculatoare trebuie elaborate urmatoarele:
• Lista cerintelor de securitate
• Reguli de protectie si securitate
• Mecanismele de securitate

4.2. Definirea proceselor de securitate

Asigurarea securitatii retelei presupune adoptarea unui set de norme, reguli si politici, care sa nu
lase nimic la voia intamplarii.
Intr-o retea de calculatoare modelul de securitate presupune trei nivele:
• Prevenire
• Autentificare
• Instruire
Prevenirea este cea mai buna politica de protejare a datelor. Prin prevenirea accesului
neautorizat in retea, datele vor fi in siguranta.
Autentificarea este politica prin care se asigura o prima linie de aparare impotriva utilizatorilor
neautorizati. Aceasta inseamna ca accesul intr-o retea necesita un nume de utilizator si o parola.
Instruirea este o politic ape care administratorul de retea trebuie sa o promoveze permanent in
randul utilizatorilor. Pentru aceasta administratorul de retea trebuie sa elaboreze un ghid, clar, concis, cu
notiunile pe care utilizatorii trebuie sa le cunoasca cu privire la procedurile de operare si de asigurare a
securitatii.

4.3. Securitatea fizica a echipamentelor

Primul lucru care trebuie luat in considerare pentru protejarea datelor il reprezinta securitatea
fizica a echipamentelor hardware ale retelei. Gradul de securitate depinde de:
35
 • Dimensiunile organizatiei
• Confidentialitatea datelor
• Resursele disponibile

Asigurarea securitatii serverelor

Intr-o retea de dimensiuni mari in care majoritatea datelor sunt confidentiale, serverele trebuie sa
fie la adapost de eventualele distrugeri intentionate sau accidentale. Cea mai simpla solutie este de a
inchide serverele intr-o incapere in care accesul este limitat.

Protejarea cablului
Cablul de cupru, cum ar fi cel coaxial, se comportaasemeni echipamentelor radio, emitand
semnale electrice. Cu un echipament de ascultare adecvat, aceasta informatie poate fi monitorizata. De
asemenea, pe cablul de cupru se poate intercala un dispozitiv de interceptare, astfel incat informatiile sa
fie furate direct. In acest context, in faza de proiectare, traseele cablurilor trebuie sa fie stabilite in asa fel
incat sa nu permita accesul persoanelor neautorizate. Cablurile de cupru pot fi dispuse in structura
cladirii, prin tavan, perete, sau podea.

Salvarile pentru copii de rezerva ale datelor si programelor

Siguranta efectuarii operatiunilor de salvare a datelor si programelor, pe suporti magnetici,
precum si a pastrarii acestora in conditii de deplina securitate, este o mare problema.
Administratorul de retea trebuie sa prevada reguli si norme stricte pentru efectuarea operatiunilor
de salvare, cat si pentru conditiile de pastrare in siguranta a suportilor magnetici respective.

4.4. Modele de securitate

Dupa implementarea securitatii la nivelul componentelor fizice, administratorul trebuie sa se

asigure ca resursele retelei sunt protejate impotriva accesului neautorizat si a distrugerilor intentionate
sau accidentale. Atribuirea permisiunilor si drepturilor de folosire a resurselor retelei reprezinta factorul
principal care face ca o retea sa devina un puternic instrument de afaceri.
Pentru protejarea datelor si a resurselor hardware s-au dezvoltat doua modele de securitate:
• Partajari protejate prin parola
• Permisiuni de acces
Aceste modele se mai numesc si securitate la nivel de partajare (share-level), respectiv
securitate la nivel de utilizator (user-level).
Unele companii utilizeaza ambele metode de securitate.

Partajari protejate prin parola

Partajarile protejate prin parola se axeaza pe resursele partajate. Un utilizator trebuie sa introduca
o parola pentru a avea acces la o anumita resursa. Implementarea partajarii protejate prin parola
presupune atribuirea unei parole pentru fiecare resursa partajata. In multe sisteme, resursele pot fi
partajate folosind diferite tipuri de permisiuni.
De exemplu in Windows 95 (Fig.1) directoarele pot fi partajate Read Only (protejate la scriere),
Full (complet la dispozitia utilizatorului pentru: vizualizari, modificari, scrieri, stergeri) sau Depends of
Password (in functie de parola).

36
 Fig.1 Partajarea protejata prin parola a directorului Program File

Sistemul de partajare protejata prin parola reprezinta o metoda simpla de a asigura securitatea
retelei, permitand accesul la o anumita resursa pentru orice utilizator care stie parola.
Permisiuni de acces
Acest model de securitate presupune atribuirea unor anumitor drepturi la nivel de utilizator.
Atunci cand deschide o sesiune de lucru in retea, utilizatorul scrie o parola (Fig.2). Serverul valideaza
combinatia nume utilizator – parola si o foloseste pentru a acorda sau a interzice accesul la resursele
partajate, verificand baza de date cu permisiunile de acces ale utilizatorilor.

Fig.2 Verificarea parolei de acces in retea

Dupa ce un utilizator a fost autentificat si i s-a permis accesul in retea, conform reprezentarii din
fig. 2, sistemul de securitate ii ofera acces la resursele respective.
Utilizatorii au parole, iar resursele permisiuni.
Fiecare resursa trebuie protejata printr-un “gard” de protectie. Acest gard are mai multe porti
prin care un utilizator poate patrunde. Anumite porti acorda utilizatorilor privilegii deosebite fata de
resursa respectiva. Administratorul hotaraste care uitlizatori pot trece si prin care porti. Una dintre porti
ofera utilizatorului acces complet la resursa. Alta poate acorda doar dreptul de citire a informatiilor.
Fiecare resursa partajata (sau fisier) este pastrata impreuna cu o lista de utilizatori sau grupuri si
permisiunile associate acestora.

4.5. Cresterea nivelului de securitate

Exista urmatoarele modalitati prin care un administrator de retea poate imbunatati nivelu de
securitate dintr-o retea:
37
 • Auditarea
• Calculatoare fara unitati de disc
• Criparea datelor

Auditarea
Prin operatia de auditare (inspectare, examinare) se inregistreza intr-un jurnal de securitate al
serverului anumite tipuri de evenimente. Aceste inregisrari indica utilizatorii care au incercat si eventual
au reusit sa obtina acces la anumite resurse. In acest fel se pot identifica activitatile si persoanele
neautorizate.
Auditarea permite inregistrarea unor evenimente cum ar fi:
• Incercari de deschidere si inchidere a unei sesiuni de lucru
• Conectarea si deconectarea la / de la resurse specificate
• Terminarea conectarii
• Dezactivarea conturilor
• Deschiderea, modificarea si inchiderea fisierelor
• Crearea sau stergerea de directoare
• Modificarea parolelor

Calculatoare fara unitati de disc

Calculatoarele fara unitati de disc (diskless computers) pot indeplini toate functiile unui
calculator obisnuit, cu exceptia salvarii datelor pe o discheta sau pe un hard disc local. Aceste
calculatoare sunt ideale pentru asigurarea securitatii unei retele, deoarece utilizatorii nu pot lua cu ei
datele pe care le vizualizeaza. Aceste calculatoare comunica cu serverul si deschid o sesiune de lucru
datorita unui cip ROM special, pentru initializare, instalat pe placa de retea a calculatorului. La pornirea
calculatorului serverul prezinta utilizatorului un ecran de conectare. Dupa ce utilizatorul se autentifica,
calculatorul este conectat in retea.

Criptarea datelor
Inainte de a fi transferate prin retea, datele sunt codate cu ajutorul unui utilitar de criptare. Atunci
cand datele ajung la calculatorul destinatar, codul receptionat este decriptat cu ajutorul unei chei,
informatia redevine vizibila. Schemele de criptare avansata a datelor, automatizeaza atat procesul de
criptare, cat si pe cel de decriptare. Cele mai bune sisteme de criptare sunt cele care folosesc
componentele hardware, dar acestea sunt foarte scumpe.

DES (Data Encryption Standard) reprezinta standardul traditional folosit pentru criptare. Atat
expeditorul cat si destinatarul trebuie sa aiba acces la cheie. Vulnerabilitatea sistemului DES consta in
faptul ca singura modalitate prin care cheia ajunge de la un utilizator la altul este transmiterea ei, de cele
mai multe ori printr-un canal nesigur.

CCEP este un standard mai nou, creat de NSA (National Security Agency), folosit de
organizatiile guvernamentale. Producatorii sunt autorizati sa incorporeze algoritmi de criptare in sisteme
de comunicatie, NSA sugerand ca ei insisi sa ofere utilizatorilor acestor sisteme cheile de criptare.

4.6. Securitatea accesului in internet

In cadrul operatiunilor (tranzactiilor on-line) ce se efectueaza in Internet se impun masuri de

securitate deosebite, ce trebuie sa limiteze accesul la informatii, asigurand in principal caracterul privat
al datelor, integritatea si imposibilitatea repudierii.

38
 Fig.3. Securitatea datelor in Internet

Accesul este controlat prin intermediul certificatelor digitale. Certificatul digital se obtine prin
informarea unei autoritati de certificare CA privind datele personale. O data autentificat, se poate incepe
sesiunea de lucru cu criptare si securitate (Fig.3).
Sistemele firewall
Firewall (parafoc-zid de protectie) reprezinta o procedura de securitate care plaseaza un
calculator special programat, intre reteaua locala (LAN) a unei organizatii si Internet. Calculatorul
firewall impiedica accesul spargatorilor de coduri la reteaua interna (intranet).
Din pacate nu permite nici utilizatorilor retelei locale obtinerea accesului direct la Internet,
permitand doar un acces indirect, controlat de programe numite servere delegate.
Sistemele firewall utilizeaza de cele mai multe ori una din urmatoarele doua metode:
• Filtrarea pachetelor
• Servicii proxy
Sistemele firewall cu filtrarea pachtelor de date examineaza fiecare pachet care “vrea” sa intre
sau sa iasa in / din retea si il compara cu o lista de criterii programata. Pachetele sunt blocate, dar nu sunt
marcate specific ca “libere”.
Sistemele firewall proxy actioneaza ca intermediari la cererile retelei, necesitand ca fiecare client
sa fie astfel configurat incat sa ceara serviciile proxy sa se conecteze la un server inainte de a apela
serviciile retelei.
In acest domeniu, programele CyberGuard Firewall si CheckPoint Firewall, ofera in prezent o
teleadministrare sigura si eficienta a tranzactiilor si operatiunilor on-line.
Semnaturi digitale
Semnaturile digitale asigura un nivel de integritate si imposibilitatea de repudiere pentru oricine
este ingrijorat de folosirea datelor si accesul neautorizt la informatii in cadrul diferitelor servicii Internet.
Exista multi algoritmi de semnatura digitala in literatura de specialitate. Pracitc s-au impus trei
dintre acestia:
• Standardul de semnatura digitala (DDS) a guvernului SUA
• Semnatura pe baza de hash
• Semnatura RSA create prin utilizarea algoritmului classic dezvoltat de Don Rivest. Fiecare dintre
algoritmi are utilizare diferita si cerinte diferite.

39
 NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

In Romania problemele de protectia muncii sunt probleme de stat. In Constitutia Romaniei in

articolul 38, se mentioneaza: dreptul la munca nu poate fi ingradit; alegerea profesiei si locul de munca
sunt libere.
Masurile de protectie privesc la securitatea si igiena municii
Nu exista loc de munca fara a I se prevedea NTSM si NPSI. In codul muncii, in articolul 7, se
prevede: “Incepand cu varsta de 16 ani fiecare persoana apta de munca poate sa desfasoare o munca utila
societatii care sa-I asigure modul de existenta si dezvoltare spirituala.
Prin incadrarea intr-o unitate, persoana dobandeste calitatea de salariat cu toate drepturile ce
decurg din aceasta calitate:
NTSP se aplica:
• Salariatilor
• Membrilor din asociatie
• Persoanelor angajate cu conventie civila
• Elevilor
• Studentilor
• Ucenicilor
• Vizitatorilor
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale emite norme generale si reglementari, coordoneaza si
avizeaza programul de elaborare a normelor si standardelor.
Ministerul Sanatatii emite norme obligatorii privind igiena muncii si avizeaza standardele care
privesc sanatatea la locul de munca. Protectia muncii constituie un ansamblu de activitati
institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca,
apararea vietii, integritatii muncii si al celorlalte personae participante la procesul de munca.
Echipamentul individual cu care este dotat fiecare participant in procesul de munca este destinat
protejarii impotriva factorilor de mediu si risc. Alimenatia de protectie se acorda gratuit de catre
persoane fizice si juridice, personae care lucreaza in locuri de munca in conditii grele si vatamatoare.
Materiale igienico-sanitare se acorda obligatoriu si gratuit persoanelor care isi desfasoara
activitatea in locuri de munca al caror specific impugn o igiena personala deosebita.
Accident de munca poate fi vatamarea violenta si neprevazuta a organismului uman precum si
intoxicatia acuta profesionala care provoaca o incapacitate temporara de munca de cel putin o zi.
Constituie de asemenea accident de munca:
• Accidentul de munca suferit de studenti, elevi sau ucenici in timpul practicii profesionale
• Accidentul suferit de cei care indeplinesc sarcini de stat sau in interes public inclusiv in cadrul
unor activitati culturale etc.
• Accidentul suferit de orice persoana care actioneaza pentru prevenirea sau inlaturarea unui
pericol care ameninta avutul public sau particular
• Accidentul suferit in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si
invers
• Accidentul suferit ce se petrece in alte locuri de munca organizate de persoane juridice sau fizice
angajatoare in timpul programului de munca.
Bolile profesionale sunt afectiuni ce se produc ca urmare a exercitarii unor meserii si sunt
cauzate de factori nocivi, fizici, chimici, biologici, etc. caracteristici locului de munca precum si de
suprasolicitarea diferitelor organe.
Deosebirea intre accident si boala profesionala consta in faptul ca accidental se produce la locul
de munca, pe moment, pe cand imbolnavirea profesionala se produce intr-o perioada indelungata de timp
atat la locul de munca cat si in afara acestuia.

40
 GLOSAR

Administrarea sesiunii
Stabilirea, mentinerea si incheierea conexiunilor intre statiile din retea.

Adrese URL (Uniform Resource Locator)

Ofera legaturi hypertext intre documentele Web (WWW). Fiecare resurasa din internet are
propriul identificator de locatie sau adresa URL. Adresa URL specifica serverul care urmeaza a fi
accesat, metoda de acces si calea. Adresele URL pot folosi diferite protocoale, cum ar fi FTP, HTTP sau
GOPHER.

Agent
Software care ruleaza pe un calculator client pentru a fi folosit de software-ul de administrare
care ruleaza pe un server. Agentii sunt utilizati de obicei pentru activitati administrative, cum ar fi
detectarea informatiilor din system sau a serviciilor care ruleaza.

Amplificator
Un dispozitiv, cum ar fi un repetor sau o punte, care amplifica puterea semnalelor electrice,
astfel incat acestea sa poata parcurge mai multe segmente de cablu, pastrandu-si intensitatea initiala.
Amplificatoarele regenereaza semnalele atenuate.

Backbone
Segmentul backbone, sau coloana de cablu (magistrala), reprezinta cablul principal din care
pornesc cablurile de transceiver conectate la calculator, repetoare sau punti.

Baud
O unitate de masura a vitezei de transmitere a datelor. Numita astfel dupa inginerul si
telegrafistul francez Jean-Maurice-Emile Baudot. De fapt, masoara viteza de oscilatie a undei sonore
prin care un bit de date este transmis pe linia telefonica. Folosit initial la viteza de transmisie a
echipamentelor telegrafice, termenul desemneaza uneori viteza cu care un modem transimite datele.
Totusi, modem-urile actuale pot transmite la o viteza mai mare de un bit de oscilatie, astfel incat unitatea
baud a fost inlocuita cu bps (biti pe secunda), care este mai precisa.

Biti pe secunda (bps)

O unitate de masura a vitezei cu care un dispozitiv poate transfera date.

Cablu coaxial
Un fir conducator central, invelit cu un strat izolator, un strat de plasa (ecranul) si un strat
protector extern, realizat dintr-un material care nu este conducator. Cablu coaxial aigura o protectie mai
buna la interferente si la atenuarea semnalului in comparatie cu alte cabluri, cum ar fi cele torsadate.

Cablu coaxial gros (standard Ethernet)

Un cablu coaxial rigid, avand diametrul de aprximativ 1.2 cm. Datorita capacitatii sale de a
transporta semnalele pe distante mai mari, cablul coaxial gros este folosit de obicei drept coloana
principala (backbone), la care se pot conecta mai multe retele mici, cu cablu coaxial subtire. Cablu
coaxial gros poate transporta semnalul pe o distanta de 500 de metri fara a avea nevoie de repetor.

Cablu coaxial subtire

Un cablu coaxial flexibil, cu diametrul de aproximativ 0.6 cm. Este folosit pe distante relativ
mici si este sufficient de flexibil pentru a fi montat de la un calculator la altul. Cablul coaxial subtire
poate transporta un semnal pe o distanta de aproximativ 185 de metri fara a avea nevoie de un repetor.

41
 Cablu torsadat
Un cablu compus din doua fire de cupru izolate, rasucite impreuna. De obicei, cablurile sunt
formate din mai multe astfel de perechi grupate si infasurate intr-o camasa protectoare. Cablul torsadat
poate fi ecranat sau neecranat. Cablul torsadat neecranat este folosit de obicei in sistemele telefonice.

Cablu torsadat ecranat (shielded twisted pair - STP)

Un cablu izolat, cu fire rasucite unul in jurul celuilalt, avand un anumit numar de rasuciri pe
metru. Aceste rasuciri reduce interferenta semnalelor din fire; cu cat este un numar mai mare de rasuciri
pe metru, cu atat reducerea interferentelor (a diafoniei) este mai importanta.

Cablu torsadat neecranat (UTP)

Un cablu format din fire rasucite unul in jurul celuilalt, avand un numar minim de rasuciri pe
metru. Aceste rasuciri reduc interferentele semnalelor din fire. Cu cat exista mai multe rasuciri pe
unitatea de lungime, cu atat reducerea interferentelor este mai importanta. Acest cablu este asemanator
cu cablu torsadat ecranat (STP), insa ii lipseste izolatia sau ecranul acestuia.

Client
Un calculator care foloseste resursele partajate oferite de un alt calculator, numit server.

Client / Server
O arhitectura de retea proiectata pe baza conceptului de procesare distribuita, in care un process
este impartit intre un program back-end (server), care stocheaza si distribuie datele si un program front-
end (client), care solicita acces la datele de pe server.

Codec (comprimare / decomprimare)

O tehnologie de comprimare / decomprimare pentru imaginile video digitale si pentru sunetul
stereo.

Comutare de pachete
O tehnologie pentru transferal mesajelor, prin care mici unitati de informatie (pachete) sunt
transmise intre statiile dintr-o retea pe cea mai buna ruta disponibila intre sursa si destinatie. Datele sunt
impartite in unitati mai mici si apoi reimpachetate, printr-un proces numit asamblare / dezasamblare de
pahete (PAD – packet assembly / disassambly). Cu toate ca fiecare pachet poate calatori pe o alta ruta si
pachetele care compun un mesaj pot ajunge la destinatie in momente diferite sau intr-o alta ordine,
calculatorul receptor le reasambleaza in mesajul original. Retele de comutare de pachete sunt considerate
rapide si eficiente. Standardele pentru comutarea de pachete in retele sunt cuprinse in recomandarea
X.25 a CCITT.

Concentrator (HUB)
O componenta de conectivitate care ofera o conexiune comuna pentru calculatoarele dintr-o retea
cu topologie tip stea. Concentratoarele active necesita alimentarea electrica si sunt capabile sa
regenereze sis a retransmita datele in retea. Concentratoarele pasive au doar rolul de a organiza cablarea.

Conectarea in lant
O modalitate de legare in serie a unor dispozitive. Atunci cand dispozitivele sunt legate in lant la
un calculator, primul dispozitiv este conectat direct la calculator, al doilea dispozitiv este conectat la
primul si asa mai departe. Semnalele sunt transmise prin intermediul acestui “lant”, de la un dispozitiv la
altul.

Conector T
Un conector in forma de T care conecteaza doua cabluri coaxiale subtiri Ethernet, asigurand in
acelasi timp un al treilea cablu, destinat cuplarii pe placa de retea.

42
 Confirmare
Procedeul folosit pentru a garanta transmiterea sigura a mesajelor del aun capat la altul al
conexiunii.

Cont de utilizator
Cuprinde toate informatiile care dfinesc un utilizator din retea. Acestea include numele de
utilizator si parola necesare pentru accesul utilizatorului in retea, grupurile din care face parte
utilizatorul, precum si drepturile si permisiunile de acces si de utilizare a resurselor. In Windows NT,
conturile sunt administrate cu ajuotul utilizatorului User Manager, iar in Windows NT Server cu User
Manager for Domains.

Controller de domeniu
In retelele Microsoft, este calculatorul pe care ruleaza Windows NT Server, avand rolul de a
autentifica accesul de domeniu, de a controla politica de securitate si de a intretine principalanbaza de
date a domeniului.

Controller principal de domeniu (primary domain controller - PDC)

Controllerul principal de domeniu este primul calculator necesar la instalarea unui domeniu
Windows NT Server. El contine o copie de baza a informatiilor referitoare la domeniu, valideaza
utilizatorii si poate functioneaza ca server de fisiere, de tiparire si de aplicatii. Fiecare domeniu trebuie
sa aiba un singur controller principal de domeniu.

Criptare
Este procedeul prin care informaita devine indescifrabila, pentru a fi protejata impotriva
vizualizarii sau folosirii neautorizate, in special pe durata transmisiilor sau atunci cand datele sunt
stocate pe suporturi magnetice. Pentru decodificarea informatiei, este necesara o cheie.

Domeniu
In retelele Microsoft, un domeniu reprezinta un grup de calculatoare si utilizatori care au o
politica de securitate comna si partajeaza o baza de date, pastrata pe un controller de domeniu Windows
NT Server. Fiecare domeniu are un nume unic.

Drepturi
Autorizeaza un utilizator sa efectueze anumite actiuni in sistem. Drepturile se aplica sitemului in
intregul sau si sunt diferite de permisiuni, care se aplica anumitor obiective. Un exemplu este dreptul de
a realiza copii de siguranta ale intregului system, inclusive ale fisierelor asupra carora nu aveti
permisiune de acces.

Driver de protocol
Driverul de protocol ofera cateva servicii de baza pentru celelalte niveluri ale retelei,
“ascunzand” detaliile referitoare la modul in care au fost implementate serviciile respective. Aceste
servicii includ administrarea sesiunii, serviciul de datagrama, segmentarea si ordonarea datelor,
confirmarea si, eventual, rutarea intr-o retea WAN.

Ethernet
O retea LAN dezvoltata in de Xerox in 1976. Retelele Ethernet sunt folosite in intreaga lume, pe
baza acestora dezvoltandu-se standardul IEEE 802.3 pentru retelele competitionale. Ethernet foloseste o
topologie de magistrala si se bazeaza pe metoda CSMA/CD pentru a controla traficul pe linia principala
de comunicatie.

43
 Fibra optica
Mediul care transporta semnale de date digitale sub forma unor impulsuri de lumina modulate. O
fibra optica este formata dintr-un cilindru foarte subtire de sticla, numit miez, infasurat intr0un strat
concentric de sticla, numit armatura.
File Transfer Protocol (FTP)
Un proces care permite transferul de fisiere intre un calculator local si unul aflat la distanta. FTP
suporta mai multe comenzi pentru transferal bidirectional al fisierelor ASCII sau binare. Clientul FTP
este instalat impreuna cu utilitarele de conectivitate TCP / IP.

Firewall
Sunt “bariere” (ziduri de protectie) configurate in punti, routere sau porti, pentru a filtra
pachetele pe baza tipului acestora (TCP / IP, IPX si asa mai departe) sau pe baza adresei de destinatie.
Un dispozitiv firewall controleaza traficul intre retea si mediul exterior acesteia, prin controlul
pachetelor care trec prin el. De asemenea, dispozitivele firewall permit auditarea.

Groupware
Aceata tehnica permite ca diferite procese initiate de mai multi utilizatori sa se desfasoare
simultan in retea. In acest fel, utilizatorii pot indeplinii urmatoarele sarcini: dirijarea si partajarea
informatiilor, coordonarea proiectelor si dezvoltarea documentelor, urmarirea proiectelor, administrarea
proceselor de grup, facilitarea discutiilor in grup si administrarea relatiilor cu beneficiarii.

Grup
In retele, reprezinta un cont care contine alte conturi, numite membri. Permisiunile si drepturile
acordate unui grup sunt transferate automat si membrilor, ceea ce face ca grupurile sa reprezinte o
modalitate convenabila de a asigura facilitate commune unei colectii de conturi de utilizator. In
Windows NT, grupurile sunt administrate cu utilitarul User Manager. In Windows NT Server, grupurile
sunt administrate cu utilitarul User Manager for Domains.

Grup de lucru (workgroup)

O serie de calculatoare care sunt grupate pentru a partaja resurse, cum ar fi date sau periferice,
intr-o retea LAN. Fiecare grup de lucru este identificat printr-un nume unic.

Internet Protocol (IP)

Protocolul TCP/IP pentru transferal de pachete.

Mufa (tap)
O conexiune in retea; se refera de obicei la o conexiune pe un cablu (de exemplu, conectarea
tranceiverului AUI la cablul coaxial gros prin intermediul unei mufe vampir).

Nod
Intr-o retea LAN, un dispozitiv conectat in retea, care este capabil sa comunice cu alte
dispozitive din retea. De exemplu, clientii, serverele si repetoarele sunt numite noduri.

Pachet
In acceptiunea generala, un pachet reprezinta, un pachet reprezinta o unitate de informatie
transmisa ca o singura entitate de la un dispozitiv a altul al retelei. In retelele cu comutare de pachete un
pachet este definit mai précis, ca o unitate de transmisie de unitate maxima fixa, constand din cifre
binare care reprezinta datele, un antet care contine numarul de indentificare, adresele sursa si destinatie
si, uneori, informatii pentru controlul erorilor.

Permisiuni de acces
La configurarea resurselor partajate sub Windows NT Server, accesul la acestea poate fi
controlat prin intermediul permisiunilor. Permisiunile controleaza tipul de acces la resursa si pot fi :

44
 No Access (fara acces) – interzice accesul la directorul partajat, precum si la subdirectoarele si
fisierele acestuia.
Read (citire) – permite vizualizarea numelor de fisiere si subdirectoare, trecerea in
subdirectoarele directorului partajat, vizualizarea datelor din fisiere si executarea aplicatiilor.
Change (modificare) – permite vizualizarea numelor de fisiere si subdirectoare, trecerea in
subdirectoarele directorului partajat, vizualizarea datelor din fisiere si executarea aplicatiilor, adaugarea
de fisiere si subdirectoare in directorul partajat, modificarea datelor din fisiere si stergerea
subdirectoarelor si fisierelor.
Full Control (control total) – acorda aceleasi drepturi ca si Change, permitand, in plus
modificarea permisiunilor (preluarea controlului asupra fisierelor si directoarelor sistemului de fisiere
Windows NT).

Placa de retea (NIC)

O placa de extensie necesara pentru conectarea unui calculator intr-o retea LAN.

Poarta
Un dispozitiv folosit pentru a conecta retele care folosesc protocoale diferite, astfel incat
informatia sa poata fi transmisa de la un calculator la altul. Portile lucreza la nivelul Retea al modelului
OSI.

Protocol
Un set de reguli sau de standarde proiectate pentru a permite conctarea calculatoarelor si
schimbul de informatii intre dispozitivele periferice cu cat mai putine erori. Protocoalele pot exista si in
cadrul altor protocoale, fiecare afectand diferite aspecte ale comunicatiei si anumite protocoale, cum ar fi
standardul RS – 232 (care se refera la conexunile hardware).
Alte standarde se refera la transmiterea de date, cuprinzand parametrii si semnalele de
recunoastere cum ar fi asincrone (de obicei, prin modemuri), precum si la metodele de codificare a
datelor, cum ar fi protocoalele orientate pe bit sau pe octet. Unele protocoale, cum ar fi conoscutul
XMODEM, si guverneaza transferul de fisiere, iar altele, cum ar fi CSMA/cd, definesc metodele prin
care mesajele sunt trasnsferate intre statiile unei retele LAN. Protocoalele incearca sa simplifice
procesele complexe implicate de comunicatia intre calculatoare de diferite tipuri si modele, alte exemple
de protocoale sunt modelul OSI, SNA de la IBM si suita de protocoale Internet, care cuprinde TCP/IP.

Protocoale de aplicatie
Aceste protocoale lucreaza la nivelul superior (Aplicatie) al modelului OSI. Ele permit
interactiunea si schimnul de date intre aplicatii. Cateva dintre cele mai cunoscute protocoale de aplicatie
sunt:
• FTAM (File Transfer Access and Management) – un protocol de acces la fisiere.
• SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) – un protocol TCP/IP pentru transferal mesajelor e-mail.
• Telnet – un protocol TCP/IP pentru accesul calculatoarelor gazda aflate la distanta si prelucrarea
locala a datelor.
• NCP (NetWare Core Protocol) – principalul protocol folosit pentru a transmite informatii intre
un server NetWare si clientii sai.

Punte
Un dispozitiv folosit pentru conectarea a doua retele LAN, permitand statiilor dintr-o retea
accesul la resursele din cealalta retea. Puntile pot fi folosite pentru a mari lungimea sau numarul de
noduri dintr-o retea. O punte realizeaza conectarea la nivelul Legatura de date al modeului OSI.

Redirector
Software de retea care accepta cereri de intrare / iesire (I/O) pentru fisierele aflate la distanta,
canale cu nume sau sloturi de posta, redirectand cererile catre un serviciu de retea de pe un alt calculator.

45
 Repetor
Un dispozitiv care regenereaza semnalele, astfel incat acestea sa se poata circula mai departe, pe
alte segmente de cablu. Permite prelungirea cablului de retea, conectarea unor calculatoare suplimentare
pe acelasi segment. Repetoarele functioneaza la nivelul Fizic al modelului OSI si conecteaza retele de
acelasi tip, de exemplu Ethernet cu Ethernet. Ele nu convertesc si nici nu filtreaza datele. Pentru ca un
repetor sa functioneze, trebuie ca segmentele pe care le unesc sa foloseasca aceeasi metoda de acces la
mediu, acelasi protocol si aceeasi tehnica de transmisie.

Resurse
Orice componenta a unui sistem de calcul.Utilizatorii dintr-o retea pot partaja resursele
calculatoarelor, cum ar fi hard-discul, imprimanta, modemul, unitatea CD-ROM si chiar si procesorul.

Retea
Doua sau mai multe calculatoare si dispozitive asociate acestora, conectate intre ele prin
mijloace de comunicatie, in scopul utilizarii in comun a resurselor fizice si logice.

Retea bazata pe server

O retea in care majoritatea resurselor si majoritatea celorlalte functii de retea sunt oferite de
servere dedicate. Retelele bazate pe server au devenit un model standard pentru retelele cu mai mult de
10 utilizatori.

Retea de mare suprafata (wide area network - WAN)

O retea de calculatoare care foloseste dispozitive de telecomunicatii pentru a conecta
calculatoare sau retele locale aflate la distante mari.

Retea locala (local area network - LAN)

Calculatoare conectate pe o arie geografica restransa, de exemplu in aceeasi cladire, intr-un
campus sau intr-un grup de birouri.

Retea peer-to-peer (de la egal la egal)

Intr-o retea peer-to-peer (de la egal la egal), nu exista servere dedicate si nici o ierarhie intre
calculatoare. Toate calculatoarele sunt egale (peers). De obicei, fiecare calculatorjoaca atat rolul de
client, cat si de server.

Retea publica de date (public data network - PDN)

Un serviciu comercial WAN de comutare de pachete sau de circuite, asigurat de un furnizor de
servicii telefonice locale sau de mare distanta.

Retea Token Ring

Intr-o retea Token Ring, calculatoarele sunt conectate intr-o bucla inchisa (inel), in cadrul careia
un jeton (token) este transferat de la un calculator la altul. Calculatoarele sunt conectate la un
concentrator numit MAU (Multation Access Unit), fiind cablate intr-o configuratie stea. Pentru
transferul de date, calculatoarele folosesc un jeton; prin urmare, pentru a putea transmite, uncalculator
trebuie sa astepte un jeton liber.

Router
Un dispozitiv folosit pentru a conecta retele de diferite tipuri, cum ar fi cele care folosesc
arhitecturi sau protocoale diferite. Routerele functioneaza la nivelul Retea al modelului OSI. Aceasta
inseamna ca ele pot comuta sau dirija (ruta) pachete intre mai multe retele, pe baza schimbului de
informatii referitoare la protocoale. Routerele determina cea mai buna cale (ruta) pentru transmiterea
datelor si filtreaza traficul mesajelor de difuzare pe segmentul local.

Server
Un calculator care ofera resurse partajate utilizator de retea.
46
 Server central de fisiere
In unele retele, anumite calculatoare joaca rolul de server, partajand resurse pentru celelalte
calculatoare din retea.

Server dedicat
Un server dedicate este un calculator din retea care functioneaza doar ca server, nefiind folosit
drept client.

Sesiune
O conexiune sau o legatura intre statiile din retea.

Telnet
Comanda si programul folosit pentru deschiderea unei sesiuni de lucru de pe un calculator
conectat la Internet (care foloseste setul de protocoale TCP/IP) pe un altul. Comanda Telnet si programul
aferent va permite sa lucrati in modul linie de comanda pe un alt calculator.

Terminator
Un resistor folosit la fiecare capat al unui cablu Ethernet pentru a evita reflectarea semnalelor
inapoi pe cablu si generarea unor erori. De obicei, este legat la masa la unul din capete.

Topologie
Aranjamentul sau dispunerea spatiala a calculatoarelor, cablurilor si a altor componente de retea.
Topologie este termenul standard folosit de majoritatea specialistilor in domeniu atunci cand se refera la
configuratia de baza a retelei.

Topologie de magistrala
Aceasta topologie conecteaza fiecare calculator sau statie de lucru, la un singur cablu. La fiecare
capat al cablului sa afla o rezistenta terminala (terminator). Transmisia se efectueaza de-a lungul
cablului, inainte si inapoi, mesajul fiind transportat de a un capat la altul al retelei, intre cele doua
terminale. Pe masura ce mesajul trece pe la fiecare statie, aceasta ii verifica adresa de destinatie. Daca
adresa din mesaj corespunde cu adresa statiei, aceasta receptioneaza mesajul. In cazul contrar, magistrala
transporta mesajul la statia urmatoare si asa mai departe.

Topologie inel
Topologia inel are calculatoarele dispuse pe un cablu cu traseu circular. In aceasta topologie, nu
exista capete terminale. Datele parcurg bucla intr-o anumita directie, trecand pe la fiecare calculator.
Fiecare calculator se comporta ca un repetor, amplificand semnalul si transmitandu-l mai departe.
Deoarece semnalultrece pe la fiecare calculator, defectarea unuia dintre ele duce la caderea intregii
retele. Inelul poate ingloba functii care sa deconecteze automat calculatoarele defecte, astfel incat
reteaua sa continue sa functioneze.

Topologie stea (star)

Intr-o topologie tip stea, fiecare calculator este conectat prin segmente de cablu la o componenta
centrala numita concentrator (hub). Semnalele transmise de un calculator sunt transferate prin
concentrator catre toate calculatoarele din retea. Aceasta topologie dateaza din perioada de inceput a
sistemelor de calcul, cand terminalele erau conectate la un calculator mainframe central. Topologia stea
ofera resurse si administrare centralizate. Totusi, deoarece fiecare calculator este conectat la un punct
central, este necesara o lungime mai mare de cablu. In plus daca echipamentul central se defecteaza,
cade intreaga retea.

Transceiver
Un dispozitiv care conecteaza calculatorul in retea. Termenul de transceiver deriva din
TRANSmitter / reCEIVER (emitator / receptor); prin urmare, un transceiver este un dispozitiv care

47
transmite si receptioneaza semnale. El transforma fluxul de date parallel folosit pe magistrala interna a
calculatorului intr-un flux de date serial, folosit pe cablurile care conecteaza calculatoarele.

Transmisie asincrona
O forma a transmisiei de date in cae informatia este transmisa caracter cu caracter, cu intervale
de timp variate intre caractere. Transmisia asincrona nu se bazeaza pe un ceas comun care sa permita
unitatilor emitatoare si receptoare sa separe caracterele prin anumite peroade de timp. Din acest motiv,
fiecare character transmis este format dintr-un numar de biti de date (caracterul in sine), precedati de un
bit de start si urmati de un bit de paritae (optional) side 1; 1.5 sau 2 biti de stop.

Transmisie duplex
Denumita si transmisie full – duplex. Este un tip de comunicatie care are loc bidirectional,
simultan, intre emitator si receptor. Alte metode de transmisie sunt simple, care are loc intr-o singura
directie si half-duplex, care este o comunicatie bidirectionala, insa nu simultana (cele doua parti transmit
pe rand).

Transmisia sincrona
Comunicatia sincrona se bazeaza pe o schema de temporizare si coordonare intre doua
dispozitive, pentru a separa grupuri de biti sa a-i transmite in blocuri numite cadre. In vederea
sincronizarii si verificarii periodice a acuratetii transmisiei, sunt folosite caractere de control speciale.
Deoarece bitii sunt transmisi si receptionati in mod controlat (sincron), nu sunt necesari biti de start si de
stop. Transimisia se incheie la sfarsitul transferului unui bloc si reincepe cu transferul unui alt bloc. Este
o modalitate de transfer start / stop mult mai eficienta decat o transmisie asincrona. Daca exista vreo
eroare, schema de detectare si corectie sincrona impune retransmiterea blocului eronat. Necesitand o
tehnologie si echipamente mai sofisticate, transmisia sincrona presupune costuri mai mari decat cea
asincrona.

Transmission Control Protocol / Internet Protocol (TCP / IP)

TCP / IP este o suita de protocoale standard, care asigura conectivitatea intr-un mediu eterogen.
In plus, TCP / IP ofera un protocol rutabil pentru retele mari, precum si acces la Internet si resursele sale.
Este un protocol care functioneaza la nivelul Transport si care consta de fapt din mai multe protocoale ce
functioneaza la nivelul Sesiune. Aproape toate retelele suporta protocolul de retea TCP / IP.

48
 BIBLIOGRAFIE

• Carmen Petrascu – Retele de calculatoare

• http://www.armyacademy.ro/biblioteca/cursuri/informatica

• http://www.euro.ubbcluj.ro/~alina/cursuri/internet-teorie/1-1.htm

49