Analiza SWOT a potenţialului serviciilor de restauraţie pe plan local

Practica internaţională a demonstrat necesitatea şi importanţa unor analize, estimări, studii,

cercetări şi argumentări competente pentru iniţierea oricărei afaceri. Una din metodele de
determinare a viabilităţii unei intreprinderi/afaceri este analiza SWOT (abrevierea in engleză a
termenilor „strengths, weaknesses, opportunities, threats”).
Matricea SWOT analizează situaţia strategică a unei organizaţii/entităţi prin studiul părţilor
interne puternice şi slabe, precum şi al oportunităţilor şi pericolelor externe:
• Puncte forte/avantaje (Strenght) – particularităţile organizaţiei, datorită cărora
aceasta funcţionează cu succes.
• Puncte slabe/dezavantaje (Weakness) – calităţile care influenţează negativ asupra
activităţii organizaţiei.
• Oportunităţi (Opportunities) – condiţiile externe care au influenţă asupra creşterii
potenţiale a organizaţiei şi apariţia noilor avantaje competitive (noi pieţe de desfacere
şi noi segmente de piaţă).
• Pericole/riscuri (Threats) – factori externi cu influenţă negativă asupra activităţii
organizaţiei.
Utilizarea matricii SWOT a permis determinarea potenţialului, direcţiilor şi posibilităţilor de
dezvoltare a serviciilor de restauraţie in R. Moldova. Rezultatele sunt prezentate in figura 2.7.
Ca rezultat al analizei potenţialului de dezvoltare a industriei de restauraţie in ţară, au fost
identificate un şir de impedimente care stagnează procesul de perfecţionare a sistemului de
management al restaurantelor. Dintre acestea:
• Denumirea sofisticată a localului, care nu corespunde ambianţei,
decorului,
bucătăriei propuse. Restaurantele urmează să aibă nume sugestive specifice localului şi
restauratorii trebuie să se documenteze bine inainte de a inainta un nume pentru unitate.
• Nerespectarea reţetarelor originale pentru preparatele clasice.
Deseori, in
restaurantele autohtone se propun aceleaşi bucate, preparate conform unor reţete
variate (de exemplu, salata Cezar). Deşi sunt admise unele abateri de la reţetele
clasice, reprezentanţii industriei urmează să respecte anumite reguli de preparare a
unor bucate clasice.
• Atenţia insuficientă acordată modernizării proceselor şi
echipamentelor. Foarte
puţine restaurante reinvestesc profitul obţinut in modernizarea proceselor, tehnicii,
localului.
66
• Fluctuaţia personalului. O problemă majoră a restaurantelor autohtone este
„migrarea” permanentă a bucătarilor-şefi dintr-un restaurant in altul. Ca rezultat, in
80% din restaurante meniurile sunt practic identice.
• Lipsa amenajării unor săli separate pentru nefumători. Chiar şi atunci
cand aceste
incăperi există, nu are loc o ventilare bună a incăperii.
• Lipsa amenajării unor săli de agrement pentru copii. Pe piaţa autohtonă
a
restaurantelor există o cerere semnificativă pentru astfel de săli şi servicii aferente.

Puncte forte (avantaje)

- Existenţa unui potenţial de creştere datorită
reformelor şi tendinţelor specifice tranziţiei
la economia de piaţă;
- Intensificarea interesului oamenilor de
afaceri pentru industria de restauraţie şi
creşterea numărului de restaurante
(respectiv – stimularea concurenţei);
- Atractivitatea industriei in calitate de sector
de natură transversală (ca parte a
turismului, comerţului etc.);
- Existenţa unor avantaje competitive
datorită gradului inalt de flexibilitate şi
adaptabilitate a serviciilor de restauraţie.

Puncte slabe (dezavantaje)

- Existenţa unor tradiţii şi concepte invechite,
specifice sistemului sovietic al serviciilor
din alimentaţia publică;
- Utilizarea de către unii reprezentanţi ai
industriei a tehnologiilor şi echipamentelor
uzate;
- Politica incorectă de preţuri;
- Nivelul scăzut al instituţiilor de profil de
pregătire a cadrelor (anexa 26);
- Motivarea insuficientă a resurselor umane şi
ca urmare fluctuaţia continuă a acestora;
- Numărul insuficient de furnizori ai
produselor, echipamentelor, serviciilor
pentru industrie.

Oportunităţi
- Extinderea sectorului terţiar;
- Posibilitatea obţinerii unor credite cu
dobanzi mici, destinate dezvoltării şi
modernizării microintreprinderilor;
- Creşterea cererii la produsele şi serviciile
industriei de restauraţie ca urmare a:
• sporirii numărului de vizitatori străini
in ţară;
• creşterii nivelului de trai al populaţiei.
- Dezvoltarea infrastructurii generale şi a
facilităţilor favorabile industriei de
restauraţie;
- Fluxul in creştere continuă de informaţii,
echipamente, know-how şi experienţă
străină in domeniu;
- Existenţa unor posibilităţi de dezvoltare
datorită potenţialului turistic al ţării.

Riscuri
- Imperfecţiunea şi ambiguitatea legislaţiei in
vigoare;
- Implementarea lentă a practicilor
manageriale;
- Menţinerea unor standarde ale calităţii ce nu
corespund celor internaţionale;
- Activitatea „intransparentă” a afacerilor cu
serviciile de restauraţie şi ignoranţa
organelor de control de resort;
- Atenţia mică din partea Guvernului;
- Inexistenţa unei evidenţe statistice separate
pentru restaurante;
- Iresponsabilitatea etică, ecologică, socială a
restauratorilor;
- Colaborarea insuficientă intre reprezentanţii
industriei;