Marii clasici

Mihai
Eminescu
Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani
sau Ipoteşti - d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist ro-
mân, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai impor-
tantă voce poetică din literatura română. Receptiv la marile romantisme europene
de secol XVIII şi XIX, poetul şi-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaţia
sa aparţinând unui romantism târziu. Eminescu a fost activ în societatea literară
Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze
la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ
14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta
din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Măr
cuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iu-
nie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În
17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din
Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei
Române.
 Ion
Creanga
Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humuleşti; d.
31 decembrie 1889, Iaşi) a fost un scriitor
român. Recunoscut datorită măiestriei
basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion
Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii
literaturii române mai ales datorită operei sale
autobiografice Amintiri din copilărie.
 Ioan
Slavici
Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Şiria, judeţul Arad — d. 17
au-gust 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, judeţul
Vrancea) a fost un scriitor şi jurnalist român. Debutează în
Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de birău. Împreună
cu Eminescu pune baze-le Societăţii Academice Sociale Literare
România Jună şi organizea-ză, în 1871, Serbarea de la Putna a
Studenţimii române din ţară şi din străinătate. La finalul anului
1874, se stabileşte la Bucureşti, un-de este secretar al Comisiei
Colecţiei Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul.
Împreună cu I. L. Caragiale şi G. Coşbuc, editea-ză revista
Vatra. În timpul primului război mondial, colaborează la ziarele
Ziua şi Gazeta Bucureştilor. Premiul Academiei Române (1903).
Slavici şi-a exprimat păreri antisemite, spunând în lucrarea sa
Soll şi Haben—Chestiunea Ovreilor din România că evreii sunt o
boală, şi că ar trebui aruncaţi în Dunăre.
 Ion
Luca
Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852,
Haimanale, judeţul Prahova, astăzi I. L.
Caragiale, judeţul Dâmboviţa, d. 9 iunie 1912,
Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar,
poet, scriitor, director de teatru, comentator
politic şi ziarist român, de origine greacă. Este
considerat a fi cel mai mare dramaturg român
şi unul dintre cei mai importanţi scriitori
români. A fost ales membru al Academiei
Române post-mortem.