UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

ANALIZA DINAMICII ÎMPRUMUTURILOR

INTERNE ȘI EXTERNE ALE STATULUI

STUDENȚI: SPECIALIZAREA:
FINANȚE PUBLICE
 SERIA II, GR. 3

Cuprins

Capitolul 1
1. Împrumuturile de stat..................................................................................1

Capitolul 2
2. Împrumuturile de stat interne......................................................................4
2.1. Trăsăturile împrumuturilor de stat interne...........................................4
2.2. Tipuri de împrumuturi publice interne.................................................5
2.3. Garanțiile de stat pentru împrumuturile interne...................................6

Capitolul 3
3. Împrumuturile de stat externe........................................................................7
3.1. Împrumuturile externe contractate de către autorități ale administrației
publice centrale......................................................................................................7
3.2. Împrumuturile externe contractate de către autorități ale administrației
publice locale.......................................................................................................12
3.3. Împrumuturile externe garantate de stat.............................................12
3.3.1. Împrumuturile externe garantate de către autorități ale
administrației publice centrale.............................................................................12
3.3.2. Împrumuturile externe garantate de către autorităţi ale
administraţiei publice locale................................................................................17

Capitolul 4
4. Datoria publică..............................................................................................18

Bibliografie.........................................................................................................26

2
 1. Împrumuturile de stat

Împrumuturile de stat reprezintă obligaţiile generate de contractele de pe piaţa

financiară internă şi/sau internaţională prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri
financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze,
împreună cu dobânda şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată. Aceste obligaţii sunt
rezultatul atât a împrumuturilor contractate direct de către stat, cât şi a împrumuturilor garantate
de stat. În același timp, împrumutul de stat este un instrument financiar folosit de stat pentru a
repartiza, între generațiile prezente și cele viitoare, sarcinile rezultate dintr-o cheltuială publică
prea mare, care nu poate fi acoperită prin impozite și taxele curente sau prin alte resurse ordinare
ale bugetului de stat.
Împrumuturile de stat sunt venituri extraordinare la care se recurge în caz de dezechilibru
bugetar, adică atunci când veniturile ordinare sunt insuficiente pentru a face față cheltuielilor,
precum și din necesități de trezorerie, respectiv se ivesc unele goluri temporare de resurse
bugetare.
Împrumuturile contractate de către autoritățile publice pot avea diferite destinații, cum
sunt: acoperirea cheltuielilor publice de interes național pentru obiective de investiții productive
care nu se pot finanța din resursele bugetare curente; restructurarea economiei naționale;
investirea în bunuri de folosință îndelungată; dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii;
întreținerea și funcționarea serviciilor publice scadente; refinanțarea datoriei publice;
achiziționarea de mijloace fixe, materii prime și resurse energetice; asigurarea ordinii interne;
rambursarea datoriei publice; susținerea balanței de plăți externe; acoperirea deficitelor bugetare;
finanțarea cerințelor pe termen scurt ale bugetului de stat. împrumuturile mai pot fi contractate
de stat pentru: pregatirea și ducerea războaielor, reconstrucția postbelică a țării; refacerea
economiei distruse de calmități ale naturii; înlăturarea urmărilor unor crize economice.
Sumele se împrumută de pe piata financiară. Împrumuturile de stat au la baza
solvabilitatea statului. Întreaga activitate referitoare la contractarea și garantarea de împrumuturi
interne și externe rambursabile pe termen mediu sau lung și gestionarea datoriei publice se
exercită de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor. În limta sumei aprobate de Parlament,
Guvernul poate contracta împrumuturi de stat de pe piața financiară internă de la persoanele
juridice și fizice, în vederea asigurării resurselor bănești necesare.
În Romania și alte țări, împrumuturile de stat se realizează prin emisiuni de valori
mobiliare, cum sunt: obligațiuni, bonuri de tezaur, titluri de rentă sau alte înscrisuri de stat,
vânzarea și răscumpărarea acestora, precum și plata dobânzilor și a altor speze aferente se fac
direct de către Ministerul Finanțelor sau prin intermediul altor instituții financiare specializate,
care dobândesc calitatea de agent al statului, pe baza convențiilor încheiate. Valorile mobiliare
care reprezintă împrumuturi de stat se plasează prin subscripție publică ori prin alte procedee
tehnice specifice, adecvate.
Datoria publica interna se gestionează de către Ministerul Finanțelor și constă în
contractarea împrumuturilor de stat, organizarea și ținerea evidenței prin conturi specifice,

3
rambursarea datoriei publice, calculul și plata dobânzii, comisionale și spezele datorate, precum
și în efectuarea altor operațiuni specifice.
La aprecierea folosirii unui împrumut de stat trebuie avut în vedere scopul pentru care
se emit, condițiile emisiunii lui, precum și consecințele asupra vieții social-economice, asupra
producerii și repartiției bunurilor și, în mod deosebit, efectele asupra categoriilor sociale ale
căror venituri provin din muncă.
În caz de deficit bugetar, statul poate recurge la împrumuturi pe piața internă sau externă.
Dacă deficitul este mare, statul poate recurge și la resurse ale Băncii Naționale, care emite bani
fără acoperire. Împrumuturile contractate de la Banca Naționala sunt formal rambursabile. Astfel
de împrumuturi se rambursează din excedentul bugetar sau din contractarea altor împrumuturi de
la diferite personae fizice și juridice. De regulă, împrumuturile vechi se sting prin contractarea de
noi împrumuturi de la Banca Națională, ceea ce nu conduce la redresarea circulației bănești.
Împrumutul de stat prezintă următoarele trăsături caracteristice:
1. împrumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care constituie
o prelevare obligatorie, stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau
juridice, împrumutul exprimă acordul de voinţă al părţilor. Aici se cuvine o precizare: condiţiile
de emisiune şi de rambursare a împrumutului, forma şi mărimea venitului pe care îl asigură,
precum şi alte eventuale avantaje acordate împrumutătorilor se stabilesc de organele de decizie
competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali. Persoanele
interesate pot să accepte sau să refuze în bloc condiţiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li
se asigure un tratament preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.
De regulă, împrumuturile de stat au la bază principiul facultativităţii. Istoria a cunoscut
însă şi cazuri de împrumuturi forţate, când subscrierea nu a fost lăsată la latitudinea
subscriitorilor, ci a avut un caracter obligatoriu. La împrumuturi forţate un stat recurge în
împrejurări excepţionale, şi anume atunci când independenţa naţională, integritatea teritorială a
statului sau cuceririle sociale ale poporului au fost lichidate sau sunt grav ameninţate.
Sunt cunoscute şi cazuri de împrumuturi contractate de stat pentru pregătirea şi ducerea
de războaie, reconstrucţia postbelică a ţării, refacerea economiei distruse de calamităţi naturale,
înlăturarea urmărilor unor crize economice de mare amploare etc., când libertatea de acţiune a
subscriitorilor este mult îngrădită prin măsurile luate de autorităţile publice. Întrucât condiţiile de
emisiune şi de rambursare a unor asemenea împrumuturi sunt mai puţin atractive decât în
împrejurări normale, pentru plasarea acestora se desfăşoară o amplă acţiune de popularizare: se
evidenţiază faptul că obiectivele prevăzute a se finanţa pe cale de împrumut sunt de interes
naţional, iar subscrierea la împrumut constituie o datorie patriotică a fiecărui cetăţean. Uneori
subscriitorii sunt puşi în situaţia de a alege între un impozit forfetar extraordinar, având caracter
definitiv şi nerambursabil, şi un împrumut de stat rambursabil şi cu o dobândă sub nivelul pieţei.
2. împrumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de procurare a resurselor băneşti
de care statul are nevoie, împrumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la termenul
fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o
prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi nerambursabilă.
La plasarea unui împrumut, statul stabileşte termenul de rambursare a acestuia care poate
fi mai apropiat sau mai îndepărtat, în funcţie de evoluţia previzibilă a veniturilor şi a cheltuielilor
publice. De la această regulă, fac excepţie împrumuturile perpetue, la emiterea cărora
angajamentul statului se limitează la plata unei anumite dobânzi creditorilor săi, pe o perioadă de
timp nedeterminată, fără să se stabilească un termen de restituire a împrumutului propriu-zis.
Lipsa unui angajament expres de rambursare a unui asemenea împrumut nu împiedică însă statul

4
împrumutat să răscumpere la bursă înscrisurile împrumutului respectiv, în momentul în care
această operaţiune prezintă convenienţă economică.
3. împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea
sumei împrumutate, şi o anumită contraprestaţie. Pentru a putea intra în posesia sumei de bani
care îi lipseşte şi a o folosi potrivit trebuinţelor sale, statul se angajează să achite sistematic,
deţinătorilor de înscrisuri publice, „preţul" acestei folosinţe. „Preţul" la care ne referim îmbracă
forma dobânzii, forma câştigului ori ambele forme, după caz, la care se adaugă adesea şi alte
avantaje materiale. Aşa cum s-a mai arătat, împrumutul de stat se deosebeşte de impozit, între
altele, prin contraprestaţia pe care statul o oferă creditorilor săi.
Uneori, avantajele oferite de stat la lansarea unui împrumut sunt ulterior restrânse. Astfel,
în condiţiile scăderii ratei dobânzii pe piaţa capitalului de împrumut, în perioada de criză sau de
depresiune, statul poate proceda la conversiunea datoriei sale: preschimbă înscrisurile unui
împrumut vechi cu o dobândă ridicată cu înscrisuri ale unui împrumut nou cu o dobândă mai
redusă. Alteori, avantajele materiale iniţial oferite de stat creditorilor săi se diminuează ca
urmare a deprecierii accelerate pe care o suferă moneda în care a fost libelat împrumutul.
Deşi statul achită în mod sistematic dobânda aferentă şi rambursează ratele
scadente ale împrumutului, totuşi sumele ce revin deţinătorilor de înscrisuri publice au o
putere de cumpărare mai mică decât cea încredinţată de aceştia statului la lansarea
împrumutului.
Prin natura sa, împrumutul de stat nu exclude total şi definitiv nevoia de a spori veniturile
curente (impozitele) încasate, dar permite o amânare a momentului încasării, inclusiv pentru
restituirea sumelor scadente şi plata dobânzilor aferente. Din acest motiv, împrumuturile publice
mai sunt numite şi „impozite amânate”, ele antrenând în perioadele următoare nevoia unor
încasări mai mari pentru a compensa şi sporul de cheltuieli publice cu plata dobânzilor
corespunzătoare lor.
Preferinţa guvernelor pentru apelul la împrumuturi, în condiţiile menţionate, poate fi
explicată prin câteva considerente importante, între care: - nevoia acută de realizare a unor
acţiuni (obiective) imediate stringente, ce depăşesc capacitatea de efort a populaţiei şi nivelul de
suportabilitate a ratei fiscalităţii; - caracterul nepopular al majorării impozitelor şi taxelor plătite
de generaţiile prezente, care s-ar putea împotrivi unei asemenea măsuri, inclusiv prin votul care
interesează forţele ce guvernează un moment dat; - împrumuturile reprezintă o cale mult mai
rapidă de procurare a unui volum mare de resurse, în timp mult mai scurt decât impozitele, mai
ales, dacă se obţin de la o bancă centrală; - pentru creditorii
În funcţie de piaţa (locul) pe care se contractează (plasează) împrumuturile, se disting:
împrumuturi interne şi împrumuturi externe. Prima categorie semnifică redistribuirea internă a
resurselor disponibile respectiv a PIB şi se plasează pe piaţa internă. A doua categorie implică
redistribuirea de valoare în plan internaţional şi se plasează pe pieţele financiare externe. O
delimitare riguroasă între cele două tipuri de împrumuturi este greu de făcut, întrucât efectele
publice (mai ales cele exprimate într-o valută convertibilă) se vând şi cumpără la bursă, astfel
încât, un împrumut intern poate deveni extern şi invers.

5
 2. Împrumuturile de stat interne

2.1. Trăsăturile împrumuturilor de stat interne

Împrumutul de stat este o convenție, un contract încheiat între o persoană fizică sau
juridică, pe de o parte, și stat, pe de altă parte, în temeiul căreia prima acceptă să pună la
dispoziția statului o anumită sumă de bani, cu titlu de împrumut, pe o perioadă de timp
determinată, iar statul se obligă să ramburseze suma la o anumită scadenață și să plătească
dobânda aferentă sau câștigul.
Împrumuturile publice întrunesc următoarele trăsaturi1:
- au caracter contractual de drept public, exprimând în final acordul de voință al părților,
statul, ca autoritate publică, prin instituțiile sale de specialitate, stabilește condițiile de
emisiune și termenele de rambursare, mărimea și formele veniturilor ce se oferă la
împrumutul public, fără să consulte în prealabil pe eventualii subscriptori. Viitorii
subscriptori pot accepta sau refuza condițiile stabilite în totalitatea lor, însa nu pot solicita
un tratament preferențial;
- împrumuturile nu sunt prelevate de la aceleași categorii sociale ca și impozitele, și nu se
bazează pe constrângere. Din punctul de vedere al statului, recurgerea la împrumuturi
este mai convenabilă decât instituirea de impozite, în cazurile în care există economii
disponibile care să fie investite în împrumuturi publice;
- împrumutul de stat este un procedeu mai convenabil, mai comod și mai lejer decât
impozitul, deoarece el nu privează definitiv subscriitorul de sumele subscrise. Când
fiscalitatea a atins un prag și statul are nevoie de resurse, el recurge la împrumuturi
publice, pe care le rambursează mai târziu;
- în mod obișnuit, spre deosebire de impozite, împrumuturile au un caracter facultativ, ceea
ce înseamnă că subscrierea la aceste împrumuturi este liberă. În diferite tări, ca și în
România cu mulți ani în urmă, s-au practicat și împrumturi forțate, obligatorii indiferent
de voința subscriitorilor.
- au caracter rambursabil, adică suma subscrisă se restituie la un termen fix stabilit sau se
amortizează treptat prin tragerile la sorți periodice a obligațiunilor. Termenul și modul de
restituire a împrumuturilor poate fi mai apropiat sau mai îndepartat, în funcție de evoluția
previzibilă a cuantumului veniturilor și cheltuielilor bugetare. Pot exista și împrumuturi
perpetue, la emiterea cărora nu se stabilește un termen de rambursare, dar la care statul
plătește numai o anumită dobândă (renta) de o durată de timp nedeterminată. După o
perioadă de timp, statul poate răscumpara obligațiunile împrumuturilor respective;
- Pe lânga faptul că sunt rambursabile, împrumuturile sunt purtătoare de dobânzi, de
câștiguri sau oferă ambele forme de contraprestații, la care se adaugă adesea și alte
avantaje materiale. Avantajele acordate de stat creditorilor pot fi afectate în situația în
care moneda naționala se erodează în mare măsură ca urmare a inflației galopante și,
deci, când statul rambursează împrumutul și plătește dobânda, câștigurile în moneda
devalorizată. Conversiunea constă în modificarea, de fapt în restrângerea, avantajelor
1
Gheorghe D. Bistriceanu, Gheorghe H. Popescu, „Bugetul de stat al României”, Editura Universitară, București,
2007

6
 acordate la lansare, și anume: modificarea duratei împrumutului, micșorarea dobânzii,a
câștigurilor, schimbarea sistemului de amortizare a împrumutului.
- Împrumuturile de stat exercită o anumită influență atât asupra generațiilor prezente, cât și
asupra celor viitoare. Generațiile prezente își redistribuie o parte din venituri prin
subscrieri la împrumuturi, iar generațiile viitoare vor suporta rambursarea
împrumuturilor, plata dobânzilor. Totul depinde însă de destinațiile date împrumuturilor,
de eficiența cu care ele sunt folosite.

2.2. Tipuri de împrumuturi publice interne

Împrumuturile publice interne se contractează pe piața financiară națională.

Aceste împrumuturi au ca sursă capitalurile active temporar disponibile, capitalurile
rentierilor, veniturile bănești vremelnic disponibile, economiile bănești ale producatorilor
mici și mijlocii și diferite alte surse.
Împrumuturile publice interne pot fi “de fapt (reale)” și “formale”.
Împrumuturile “de fapt (reale)” sunt acelea care efectiv se acoperă cu capital intern, adică
domiciliul de subscripție corespunde cu domiciliul real al capitalului național.
Împrumuturile cu caracter formal sunt acelea la care subscrierile se fac în interiorul țării,
însa în cea mai mare măsură capitalul subscris provine din afara granițelor țării. Este
posibil ca un împrumut real să devină formal prin cumpararea obligațiunilor de la
subscriptorii interni de către personae juridice și fizice din strainătate.
Din punct de vedere al venitului care se acordă subscriitorilor, există:
- împrumuturi cu dobândă, la care statul acorda subscriitorilor o anumită dobândă pe an;
- împrumuturi cu dobândă și câștiguri, la care statul acorda o dobândă anuală, precum și
câștiguri, dar numai obligațiunilor care ies câștigătoare prin tragerile la sorți periodice de
amortizare;
- împrumuturi cu câștiguri, pentru care suma care fi putut fi acordată ca dobândă se
plătește sub forma de câștiguri, însă numai deținătorilor de obligațiuni care ies
câștigătoare la tragerile la sorți periodice de amortizare.
- Împrumuturi fără pierderi. Sunt acelea în care toate obligațiunile emise sunt purtătoare de
câștiguri. La fiecare tragere, în suma câștigurilor este cuprinsă și valoarea obligațiunilor.
Împrumuturile se sting pe măsura plății câștigurilor.
Din punct de vedere al termenului, există:
- împrumuturi pe termen scurt, contractate pe o perioadă de timp până la un an;
- împrumuturi pe termen mediu, care se contractează pe câțiva ani;
- împrumuturi pe termen lung, care se contractează pe mai mulți ani.
- Împrumuturile fără termen (perpetue) sunt acelea în ale căror condiții nu sunt prevazute
termene de stingere. La un împrumut astfel contractat, statul plătește un venit anual numit
rentă. Practic, stingerea acestor împrumuturi are loc prin cumpărarea de către stat tuturor
obligațiunilor existente pe piață.

Din punct de vedere al caracterului, există:

7
 - împrumuturi voluntare (patriotice), prin care statul se adresează sentimentului și spiritului
de datorie al cetățenilor. Cunoscut fiind faptul că în materie de venituri patriotismul este
uneori destul de redus, în majoritatea cazurilor subscrierile la aceste împrumuturi aduc
dezamăgiri pentru stat;
- împrumuturi forțate (obligatorii), care se constractează de către stat când acesta are
nevoie urgentă de bani. Împrumutul forțat este un act de constrângere din partea puterii
publice, făcând ca împrumutul să dobândească natura unui impozit.

Din punct de vedere al poziției statului față de creditori, exista:

- împrumuturi contractate direct de către stat;
- împrumuturi constractate de către agenți economici și de alte entități, garantate de stat.

În funcție de repartizarea titlurilor, se disting: împrumuturi cu nivel limitat și

împrumuturi cu nivel nelimitat. În primul caz, Guvernul stabilește un plafon al împrumuturilor
care nu poate fi depăsit. În al doilea caz, subscriptorii pot cumpăra câte titluri doresc ei.
În afară de împrumuturi, pentru a-și procura venituri, în perioada de criză , statul poate recurge și
la alte mijloace, care îi agravează și mai mult situația economică, monetară și financiară. Astfel
de mijloace pot fi:
- emisiunea de hârtie monetară, care are caracterul unui împrumut forțat;
- plata datoriilor statului cu titlu de rentă;
- consolidarea facultativă sau obligatorie, prin care bonurile de tezaur pe termen scurt se
înlocuiesc cu titluri de rentă perpetuă sau amortizabile pe termen lung, ceea ce
echivalează cu o consolidare forțată.

2.3. Garanțiile de stat pentru împrumuturile interne

Pentru împrumuturile interne exprimate în monedă națională, contractate de persoane

juridice de la o instituție creditoare pentru finanțarea proiectelor sau altor activități de importanță
prioritară pentru România, Ministerul Finanțelor este autorizat să emită garanții în limita și
cuantumul aprobat de Guvern sau Parlament.
Ministerul Finanțelor, în calitate de girant, și persoana juridică ce contractează un
împrumut cu garanția statului, în calitate de garantat, încheie o convenție în care sunt stipulate
drepturile și obligațiile părților semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.
În baza acestei convenții, Ministerul Finanțelor emite în favoarea instituției creditoare scrisoarea
de garanție, în care se menționează termenii și condițiile de acordare a garanției.
Când o garanție de stat pentru un împrumut intern devine exigibilă, statul este obligat să
efectueze la instituția creditoare plata sau plățile datoarte de debitorul garantat, potrivit
prevederilor scrisorii de garanție emise.
În cazul în care beneficiarul împrumutului nu-și îndeplinește obligația de plată prevazută
în contractul de împrumut și instituția creditoare a întreprins toate măsurile prevăzute în

8
 contract, în lege și în scrisoarea de garanție pentru a acoperi plățile care-i sunt datorate,
atunci instituția creditoare poate prezenta Ministerului Finanțelor o cerere de plată, prin care
acest minister să plătească potrivit garanției de stat pentru împrumutul intern.
Cererea de plată cuprinde: ratele de împrumut restante, valoarea dobânzii, alte costuri și
data plătilor ce urmează a fi făcute instituției creditoare de către Ministerul Finanțelor potrivit
prevederilor scrisorii de garanție. După verificarea exactității elementelor din scrisoarea de
garanție, Ministerul Finanțelor transferă suma sau sumele solicitate de instituția creditoare în
decurs de 30 de zile bancare de la data depunerii cererii.
Stingerea tuturor obligațiilor care decurg din contractul de împrumut atrage după sine
încetarea valabilității scrisorii de garanție, care se restituie emitentului în termen de 10 zile de
la încetarea garanției de stat.

3. Împrumuturile de stat externe

3.1. Împrumuturile externe contractate de către autorități ale

administrației publice centrale

Împrumuturilor externe trebuie să se încadreze în plafonul anual de îndatorare publică

externă aprobat de Parlament.
In vederea contractării de împrumuturi externe, Ministerul Finanţelor Publice are
obligaţia să analizeze şi să urmărească2:
• fundamentarea necesităţii şi oportunităţii împrumuturilor externe în raport cu
priorităţile şi cu acordurile guvernamentale;
• eficienţa împrumuturilor externe angajate (costuri, condiţii şi termene de rambursare,
costuri aferente);
• existenţa şi realitatea tuturor documentelor pentru contractarea de împrumuturi
externe, în scopul prevenirii riscurilor de încălcare a prevederilor acordului de împrumut, atât de
către beneficiarul împrumutului, cât şi de creditorul extern;
• studiul de fezabilitate, însoţit de acordul şi de aprobarea organelor sau autorităţilor
competente, în cazul investiţiilor care se realizează din împrumuturi externe;
• avizul Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior pentru
împrumuturile externe pentru finanţarea investiţiilor sau importurilor;
• hotărârea Guvernului pentru aprobarea contractării de împrumuturi externe în cazul în
care beneficiarul este o autoritate a administraţiei publice centrale sau o persoană juridică ce
rambursează integral împrumuturi din resurse alocate de la bugetul de stat.
Împrumuturile externe contractate direct de stat în nume propriu, prin Ministerul
Finanţelor Publice cu guvernele altor ţări, cu instituţiile financiare internaţionale şi/sau de pe
piaţa financiară internaţională sunt utilizate:
2
Tatiana Moșteanu, Mariana Vuță, Emilia Câmpeanu, „Buget și trezorerie publică”, Editura Universitară, București,
2003

9
 1. Direct de Ministerul Finanţelor Publice în scopul susţinerii balanţei de plăţi,
consolidării rezervei valutare a statului, finanţării şi refinanţării deficitului bugetului de stat;
2. De beneficiarii finali care intră în posesia disponibilităţilor prin intermediul
instituţiilor financiare interne mandatate în acest sens către Ministerul Finanţelor Publice, cu
acordul creditorului extern şi în condiţiile prevăzute în acordul de împrumut. Instituţia financiară
mandatată este cea care asigură administrarea acestor fonduri, în numele şi în contul statului.
Aceste împrumuturi sunt destinate finanţării unor proiecte de investiţii, unor domenii prioritare
ale economiei, exporturilor, importurilor, precum şi realizării unor reforme sectoriale.
În vederea utilizării fondurilor împrumutate, instituţiile financiare interne, mandatate de
Ministerul Finanţelor Publice, încheie cu beneficiarii finali acorduri de împrumut subsidiar.
3. Direct de beneficiarii finali care încheie acorduri de împrumut subsidiar cu Ministerul
Finanţelor Publice. Destinaţiile acestor împrumuturi le vizează pe cele scrise mai sus la punctul
2. Contractarea de împrumuturi externe de către autorităţi ale administraţiei publice centrale este
prezentată în figura 1.

Fig. 1. Contractarea de împrumuturi externe de stat în numele și în contul statului

Etapele contractării de împrumuturi externe de stat în numele şi în contul statului sunt:

1. Ministerul Finanţelor Publice prezintă Guvernului o scrisoare/un memorandum,
însoţit de o documentaţie corespunzătoare cuprinzând încadrarea în plafonul de îndatorare

10
publică externă, destinaţia, necesitatea, oportunitatea şi eficienţa împrumutului extern care
urmează a se angaja, precum şi proiectul de mandat pentru negocierea împrumutului cu
potenţialii creditori externi.
În cazul împrumuturilor externe destinate realizării unor proiecte de investiţii,
modernizării şi retehnologizării unor domenii prioritare din economie, realizării unor reforme
sectoriale sau de importuri stabilite de Guvern, documentaţia ce însoţeşte
scrisoarea/memorandumul către Guvern cuprinde şi alte fundamentări (studii de fezabilitate
aprobate de autorităţile competente).
2. Guvernul trimite Ministerului Finanţelor Publice mandatul aprobat;
3. Pe baza mandatului aprobat, Ministerul Finanţelor Publice negociază împrumutul
extern în numele şi în contul statului cu creditorul extern. Negocierea are loc în termenii şi în
condiţiile prevăzute în mandat.
4. Înainte de semnarea acordului de împrumut extern contractat de la guvernele altor
ţări, de la organisme şi instituţii financiare internaţionale cu condiţia aplicării unor măsuri
economice, financiare, sociale sau de altă natură, acordul de împrumut negociat este trimis
Guvernului în vederea aprobării.
în cazul în care acordul de împrumut extern nu este condiţionat de aplicarea unor măsuri
economice, financiare, sociale sau de altă natură, Ministerul Finanţelor Publice nu trebuie să mai
supună acordul de împrumut extern aprobării Guvernului. Astfel, etapele 4 şi 4' nu mai apar în
procesul contractării de împrumuturi externe în numele şi în contul statului.
4’. Guvernul trimite acordul de împrumut extern Parlamentului în scopul ratificării, în
cazul în care Parlamentul nu a acordat Guvernului această abilitare.
5. După negocierea şi semnarea acordului de împrumut între Ministerul Finanţelor
Publice şi creditorul extern, în vederea angajării sumelor astfel primite se procedează astfel:
- în cazul împrumuturilor externe contractate pentru realizarea proiectelor de investiţii
finanţate parţial din bugetul de stat, ce sunt analizate şi administrate direct de Ministerul
Finanţelor Publice, acesta primeşte de la autorităţile administraţiei publice centrale cererea
oficială însoţită de documentaţii, fundamentării, studii de fezabilitate aprobate de autorităţile
competente, urmând ca după analiza acestora să fie eliberate fondurile (punctul 5 din figura de
mai sus).
- în cazul împrumuturilor externe contractate de Ministerul Finanţelor
Publice ce sunt utilizate direct de beneficiarii finali, ministerul încheie cu aceştia
acorduri de împrumut subsidiar.
- în cazul împrumuturilor externe contractate de Ministerul Finanţelor Publice şi
administrate de către instituţii financiare interne, ministerul încheie un mandat şi un acord de
împrumut subsidiar cu instituţiile în cauză, ce eliberează fondurile în favoarea beneficiarului
final al împrumutului. Intre instituţiile financiare interne şi beneficiarii finali se încheie acorduri
de împrumut subsidiar. Prin mandatele şi acordurile de împrumut subsidiar încheiate de
Ministerul Finanţelor Publice cu beneficiarii finali, respectiv cu instituţiile financiare mandatate,
aceştia se obligă să asigure plata integrală şi la termen a ratelor de rambursat, a dobânzilor şi a
altor costuri aferente acestor împrumuturi, conform clauzelor stipulate în contractele menţionate.
Transferurile în valută ce decurg din plata ratelor aferente împrumuturilor externe
contractate sau garantate de stat se efectuează liber, fără autorizarea Băncii Naţionale a
României.
Rambursarea împrumuturilor (creditelor) externe, plata dobânzilor şi a altor costuri.
Sumele reprezentând ratele de rambursat pentru împrumuturile externe, dobânzile şi alte costuri

11
aferente acestora la o anumită dată, conform acordurilor de împrumut, sau pentru o perioadă
determinată -lună, trimestru, semestru, nouă luni, un an - constituie serviciul datoriei publice
externe. Acestea reprezintă şi o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului. Plata serviciului
datoriei publice externe se realizează, în baza autorizării bugetare permanente pentru aceste
cheltuieli, astfel:
• în cazul împrumuturilor externe contractate direct de Ministerul Finanţelor Publice,
pentru autorităţile administraţiei publice centrale, plata serviciului datoriei publice externe se
face din:
- sume rezultate din recuperarea creanţelor statului;
- sume acumulate în contul general al trezoreriei statului din dobânzi încasate pentru
disponibilităţile din contravaloarea în lei a împrumuturilor externe după efectuarea plăţiilor
privind ratele de rambursat şi dobânzile la aceste împrumuturi externe;
- sume prevăzute în bugetul de stat cu această destinaţie;
- Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, dacă în legea bugetului de stat se
prevede o asemenea destinaţie a acestuia;
- împrumuturi externe pentru refînanţarea datoriei publice externe, în special pentru
refînanfarea împrumuturilor externe contractate pentru acoperirea deficitului bugetului de stat.
• în cazul împrumuturilor externe date spre administrare, în numele şi în contul statului,
pe bază de mandat, unor instituţii financiare interne şi pentru cele transmise la. beneficiarii finali,
pe bază de acorduri de împrumut subsidiar, obligaţia plăţii serviciului datoriei publice externe
revine în întregime fie:
- instituţiilor financiare interne care colectează resursele necesare de la beneficiarii
finali cărora li s-au acordat astfel de împrumuturi;
-direct beneficiarilor finali ai acestor împrumuturi, conform clauzelor
stipulate în contractele externe şi în acordurile de împrumut subsidiar.
Instituţia financiară internă poate conveni cu beneficiarii finali ca datoriile acestora să
fie plătite la extern din resurse valutare colectate şi proprii sau prin schimbul pe piaţa valutară a
monedei naţionale în valuta de contract. Această obligaţie asumată este valabilă şi în situaţia în
care instituţia nu a colectat resursele de la beneficiari.
• în cazul împrumuturilor externe contractate de Ministerul Finanţelor Publice, în
numele statului român, şi date spre administrare instituţiilor financiare pentru proiecte de
investiţii sau/şi importuri stabilite de Guvern, resursele necesare plăţii serviciului datoriei publice
externe se asigură de Ministerul Finanţelor Publice din sumele colectate direct de la agenţii
economici subîmprumutaţi, în conformitate cu prevederile acordului de împrumut subsidiar
încheiat între instituţiile financiare, în numele şi în contul statului, şi agenţii economici.
Plata la extern a serviciului datoriei publice aferent acestor împrumuturi este realizată de
Banca Naţională a României, la cererea Ministerului Finanţelor Publice, din contul în care au
fost colectate resursele valutare de la agenţii economici împrumutaţi.
Persoanele juridice care au încheiat cu Ministerul Finanţelor Publice acorduri de
împrumut subsidiar sunt obligate să asigure pentru plata serviciului împrumuturilor externe, prin
bugetele proprii şi prin bugetele beneficiarilor finali, resursele, în lei, pentru achiziţionarea
valutei de contract pentru plata integrală.
Pentru împrumuturile externe transmise beneficiarilor finali pe baza acordurilor de
împrumut subsidiar încheiate între Ministerul Finanţelor şi ministerele sau alte instituţii centrale,
aceştia au obligaţia să cuprindă în bugetele proprii şi/sau în bugetele fondurilor speciale pe care
le administrează în condiţiile legii, precum şi în bugetele unităţilor subordonate sau aflate sub

12
autoritatea lor, conform acordurilor de împrumut subsidiar, prevederi de cheltuieli necesare în
vederea asigurării plăţii integrale în lei a contravalorii împrumutului subsidiar.
În acest scop, beneficiarii finali ai împrumutulor externe pun la dispoziţia Ministerului
Finanţelor Publice sumele necesare efectuării plăţii la extern a serviciului datoriei publice, prin
contul în lei deschis la Banca Naţională a României. Pentru a determina echivalentul în lei a
valutei de contract se utilizează cursul comunicat de Banca Naţională a României, în vigoare în
ziua în care se face virarea în contul Ministerului Finanţelor Publice, la care se adaugă o marjă
convenită prin acordul de împrumut subsidiar acoperind deprecierea leului între data virării în
cont şi cea a plăţii la extern. De asemenea, prin acord se poate conveni cu beneficiarul final ca
din veniturile sale realizate în valută să vireze suma datorată în contul Ministerului Finanţelor
Publice, deschis la Banca Naţională a României, din care să se asigure plata la extern a
serviciului datoriei publice.
In practică putem întâlni şi situaţia în care prin acordurile de împrumut subsidiar se
stabileşte cu beneficiarii finali de împrumuturi ca aceştia să efectueze plata direct în valută în
conturile comunicate de Ministerul Finanţelor Publice.
Plata la extern a serviciului datoriei publice aferente împrumuturilor contractate direct
de stat prin Ministerul Finanţelor Publice se efectuează de Banca Naţională a României, la
cererea Ministerului Finanţelor Publice, pe baza documentului de plată transmis de finanţatorul
extern. In baza documentelor remise de Banca Naţională a României3 care atestă efectuarea
plăţii la extern, Ministerul Finanţelor Publice transferă contravaloarea în lei a sumei plătite în
termenul stipulat de lege.
De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să perceapă un comision
pentru a alimenta fondul de risc pentru împrumuturile externe contractate de stat şi
subîmprumutate unor instituţii financiare sau unor agenţi economici, în scopul acoperirii
riscurilor financiare ce decurg din acordurile subsidiare încheiate cu utilizatorii finali ai
acordurilor de împrumut. Veniturile acestui fond sunt reprezentate de:
• sumele încasate de la utilizatorii finali ai împrumuturilor externe, reprezentând
comisionul de risc negociat ca o cotă procentuală aplicată asupra valorii împrumutului efectiv
angajat de la creditorul extern, conform Instrucţiunilor privind administrarea şi utilizarea
fondului de risc pentru creditele externe contractate de către stat;
• sumele încasate drept comision de risc de la instituţiile financiare şi/ sau de la
utilizatorii finali de împrumuturi externe destinate proiectelor de investiţii sau importurilor
stabilite de Guvern;
• dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite având ca provenienţă
fondul de risc pentru împrumuturi externe contractate direct de stat;
• sumele reprezentând încasări din majorările de întârziere aplicate pentru neplata în
termen a comisionului de risc, echivalente cu majorările de întârziere stabilite pentru neplata
impozitelor datorate la bugetul de stat;
• sumele încasate de la debitorii rezultaţi ca urmare a efectuării plăţii la extern de către
Ministerul Finanţelor Publice pentru împrumuturile externe în contul utilizatorilor finali de
împrumuturi externe pentru proiecte de investiţii şi importuri stabilite de Guvern, conform
Instrucţiunilor privind administrarea şi utilizarea fondului de risc pentru creditele externe
contractate în condiţiile legii de către stat.

13
 3.2. Împrumuturile externe contractate de către autorități ale administrației publice
locale

Ca şi în cazul împrumuturilor interne, contractarea de împrumuturi externe de către

Consiliile locale (inclusiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti), judeţene şi Consiliul General
al municipiului Bucureşti se realizează doar pe baza aprobării acestora de către două treimi, cel
puţin, din numărul membrilor autorităţilor publice locale. Pentru astfel de împrumuturi nu este
necesară garanţia Guvernului, însă există obligaţia informării prealabile a Ministerului Finanţelor
Publice.
Împrumuturile externe ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt contractate pe
termen mediu şi lung, sub forma acordurilor de împrumut de la guvernele altor ţări, instituţiile
financiare internaţionale.
Rambursarea împrumuturilor externe contractate de către autorităţile administraţiei
publice locale, precum şi plata dobânzilor şi comisioanelor datorate se realizează din resursele,
transformate în valuta de contract, aflate la dispoziţia acestora şi prevăzute în bugetul local, cu
excepţia transferurilor de la bugetul de stat cu destinaţie specială.

3.3. Împrumuturile externe garantate de stat

3.3.1. Împrumuturile externe garantate de către autorități ale administrației

publice centrale

Împrumuturile externe garantate de stat prin Ministerul Finanţelor Publice sunt

contractate, pe termen mediu şi lung, de societăţi comerciale, regii autonome, companii/societăţi
naţionale pe baza scrisorii de garanţie sau a acordului de garanţie, în scopul finanţării unor
proiecte sau activităţi susţinute de ministerele de resort, considerate de importanţă prioritară. în
aceste cazuri9 garanţia este acordată de Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi în contul
statului.
În contractarea de împrumuturi externe cu garanţia statului distingem două situaţii:
• primul caz vizează autorităţile administraţiei publice centrale, precum şi persoanele
juridice care rambursează împrumuturile integral din resursele alocate de la bugetul de stat;
• al doilea caz se referă la societăţile comerciale, regiile autonome,
companiile/societăţile naţionale care rambursează împrumuturile din veniturile proprii.
În funcţie de beneficiarii împrumuturilor externe garantate de stat apar particularităţi în
ceea ce priveşte etapele solicitării garanţiei. Acestea sunt ilustrate în figura 2., pentru primul caz
prezentat mai sus, şi în figura 3., pentru cel de-al doilea caz.
Etapele solicitării garanţiei la împrumuturile externe de către autorităţile administraţiei

14
publice centrale sau persoanele juridice, care rambursează integral împrumutul din resurse
alocate de la bugetul de stat, sunt:

Fig. 2. Solicitarea garanției la împrumuturile externe de stat de către autoritățile administrației

publice centrale și persoanele juridice

1. Solicitanţii garanţiei trimit Ministerul Finanţelor Publice cereri de garanţie însoţie de

documentaţii şi fundamentări corecte şi relevante privind proiectele de investiţii şi achiziţiile
publice, copie de pe hotărârea Guvernului pentru aprobarea contractării creditului extern şi
garantarea acestuia, proiectul acordului de împrumut şi al scrisorii de garanţie, precum şi alte
documente ce pot fi solicitate de minister;
2. După analizarea documentaţiei primite de la beneficiarii garanţiei, direcţiile de resort
din cadrai Ministerul Finanţelor Publice întocmesc un proiect de convenţie de garanţie, care
urmează a fi încheiată între minister, în calitate de garant, şi autoritatea administraţiei publice
centrale sau persoana juridică, în calitate de garantat. în această convenţie sunt stipulate
drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi dobânzile aplicabile pentru neonorarea la scadenţă a
obligaţiilor asumate de beneficiari prin contractarea împrumutului extern garantat de stat. Aceşti
beneficiari nu plătesc comision de risc.

15
 Fig.3. Solicitarea garanției la împrumuturile externe de stat de către S.C., R.A., C./S.N.

Etapele solicitării garanţiei la împrumuturile externe de către societăţi comerciale, regii

autonome, companii/societăţi naţionale, care rambursează integral împrumutul din venituri
proprii, sunt:
1. Beneficiarii solicită Ministerului Finanţelor Publice avizul pentru contractarea de
împrumuturi externe cu garanţia statului;
2. După analiza solicitării. Ministerul Finanţelor Publice le acordă avizul de principiu;
3. După obţinerea avizului de principiu, solicitanţii adresează cereri oficiale de garantare
însoţite de documentaţii şi fundamentări Comitetului interministerial de Garanţii şi Credite de
Comerţ Exterior;
4. C.I.G.C.C.E. analizează cererea şi documentele, după care acordă avizul favorabil;
5. Beneficiarii prezintă Ministerului Finanţelor Publice o copie de pe acest aviz,
proiectul acordului de împrumut şi al scrisorii de garanţie, precum şi alte documente solicitate de
minister.
După analiza documentaţiei, direcţiile de resort din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice întocmesc şi prezintă spre aprobare conducerii departamentului din care fac parte o notă-
mandat care cuprinde limitele şi condiţiile de negociere a acordului de împrumut, scrisorii de
garanţie şi a altor documente aferente.
După negocierea condiţiilor prevăzute în nota-mandat direcţiile de resort, din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice, întocmesc şi prezintă spre aprobare conducerii departamentului
din care fac parte o notă, rezultat al negocierilor, care, împreună cu scrisoarea de garanţie şi cu
alte documente aferente, sunt supuse aprobării Ministerului Finanţelor Publice.
6. Societăţile comerciale, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale beneficiare
ale împrumuturilor externe, care rambursează împrumutul din venituri proprii, încheie, în calitate
de garantat, cu Ministerul Finanţelor Publice,' în calitate de garant, reprezentat de conducerea
departamentului de resort, o convenţie de garanţie. în convenţie sunt stabilite drepturile şi
obligaţiile părţilor semnatare, precum şi cota procentuală de constituire a comisionului la fondul
de risc şi modul de plată a acestuia.
Obligaţiile asumate de Ministerul Finanţelor Publice prin emiterea scrisorii de garanţie

16
încetează atunci când persoana juridică împrumutată cu garanţia statului îşi rambursează integral
împrumutul
Însă, dacă garantatul nu îşi respectă obligaţii stabilite în acordul de împrumut cu banca
creditoare se aplică procedura de executare a garanţiei. Garanţia de stat reprezintă o obligaţie
indirectă a statului român, care se exercită în cazul în care beneficiarul împrumutului nu poate să
achite, în întregime sau parţial, împrumutul, dobânda şi/sau alte costuri stabilite în conformitate
cu clauzele acordului (contractului) de împrumut extern.
Procedura de executare a garanţiei de stat pentru împrumuturile externe este prezentată
în figura 4.

Fig. 4. Executarea garanțiilor de stat pentru împrumuturile externe

Etapele executării garanţiilor de stat pentru împrumuturile externe sunt:

1. În cazul în care beneficiarul de împrumut extern garantat de stat nu poate asigura
integral sau parţial, la termenele scadente, sumele necesare în vederea rambursării împrumutului,
plăţii dobânzilor şi/sau a altor costuri aferente împrumutului extern garantat de stat, garantatul
comunică Ministerului Finanţelor Publice această situaţie, prezentând totodată motivaţia şi
documentele justificative, cu 15 zile lucrătoare înainte de termenele de plată convenite.
2. Instituţia externă creditoare, în conformitate cu clauzele prevăzute în acordul de
împrumut, înştiinţează în scris Ministerul Finanţelor Publice, în vederea exercitării obligaţiei de
garant.
Înştiinţarea include: rata de capital, valoarea dobânzii şi alte costuri care urmează să fie
rambursate instituţiei.creditoare, conform acordului de împrumut.
3. Ministerul Finanţelor Publice iniţiază procedura de plată la extern a sumelor datorate.
Pentru efectuarea acestor plăţi se va proceda astfel:
• Ministerul Finanţelor Publice, pe baza documentelor primite de la garantat şi de la
creditorul extern, prin direcţiile de resort, întocmeşte documentaţia aferentă efectuării plăţii la
extern, conform Instrucţiunilor privind administrarea şi utilizarea fondului de risc pentru

17
creditele externe contractate cu garanţia statului;
• Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile de resort, la primirea informării şi a
documentelor cu privire la efectuarea plăţilor la extern de către Banca Naţională a României,
elaborează şi prezintă conducerii departamentului de specialitate spre aprobare, respectiv spre
semnare, o notă cu propuneri de decontare a contravalorii în lei a sumelor plătite la extern de
Banca Naţională a României, astfel încât decontarea respectivă să se realizeze a doua zi
lucrătoare de la primirea confirmării plăţii la extern3.
4. Ministerul Finanţelor Publice recuperează sumele achitate, în calitate de garant,
pentru împrumuturile externe garantate, de la beneficiarii împrumuturilor externe respective,
conform convenţiilor încheiate şi/sau acordurilor de recuperare ce urmează să fie încheiate între
beneficiarii de împrumut şi Ministerul Finanţelor Publice.
în situaţii justificate, Ministerul Finanţelor Publice poate aproba:
• eşalonarea sau reeşalonarea la plată a sumelor datorate de beneficiarii de împrumut
respectivi;
• înlesniri la plata dobânzilor pentru întârziere.
Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia să urmărească recuperarea integrală şi la
termenele stabilite a sumelor datorate de beneficiarii de împrumut ca urmare a plăţilor efectuate
la extern de minister, în calitate de garant, inclusiv prin procedura executării silite, iar sumele
recuperate de la beneficiarii respectivi reprezintă venituri la fondul de risc pentru garanţiile de
stat pentru împrumuturi externe, în vederea reîntregirii acestuia.
Executarea garanţiilor la împrumuturile externe se realizează din fondul de risc special
constituit. Acest fond de risc pentru împrumuturi externe garantate de stat este destinat acoperirii
riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a unor astfel de împrumuturi.

Fondul de risc pentru împrumuturi externe garantate de stat se alimentează din:

• sumele încasate de la beneficiarii de împrumuturi externe cu garanţia statului,
reprezentând comisionul de risc negociat ca o cotă procentuală asupra valorii împrumutului
garantat, comision care va fi inclus în convenţiile ce se încheie între garant şi garantat;
• dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite având ca provenienţă
fondul de risc pentru împrumuturi externe garantate de stat;
• sumele reprezentând încasări din majorările de întârziere aplicate pentru neplata la
termen a comisionului de risc, echivalente cu majorările de întârziere stabilite pentru neplata
impozitelor datorate la bugetul de stat;
• sumele încasate de la debitorii rezultaţi ca urmare a efectuării plăţii la extern de către
Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant;
• sumele primite de la bugetul de stat, în completarea fondului de risc pentru
împrumuturi externe garantate de stat;
• alte surse legal constituite cu această destinaţie.
Fondul de risc este gestionat de Ministerul Finanţelor Publice şi se păstrează într-un
cont deschis la Banca Naţională a României.
La nivelul Ministerului Finanţelor Publice este organizată evidenţa fondului de risc
pentru împrumuturile externe garantate de stat, cât şi cea a persoanelor juridice garantate care s-
au angajat să plătească contribuţii la fondul de risc, în funcţie de natura împrumutului extern şi,
după caz, pe fiecare garantat şi pe ansamblul fondului de risc pentru împrumuturi externe,

3
Art. 41 alin. (4) din Legea nr. 81/1999 privind datoria publică publicată în Monitorul Oficial nr. 215/17 mai 1999,
cu modificările ulterioare

18
conform Instrucţiunilor privind administrarea şi utilizarea fondului de risc pentru creditele
externe contractate cu garanţia statului.

3.3.2. Împrumuturile externe garantate de către autorităţi ale

administraţiei publice locale

Împrumuturile externe pot fi garantate şi de către Consiliile locale (inclusiv ale

sectoarelor municipiului Bucureşti), judeţene şi de către Consiliul General al municipiului
Bucureşti numai cu aprobarea comisiei de autorizare constituită din reprezentanţi ai autorităţilor
administraţiei publice locale, ai Guvernului şi ai Băncii Naţionale a României. De asemenea, este
necesar votul a două treimi din numărul membrilor Consiliilor locale, judeţene şi Consiliului
General al municipiului Bucureşti.
Rambursarea împrumuturilor garantate de către autorităţile administraţiei publice locale,
precum şi plata dobânzilor şi a altor costuri aferente acestor împrumuturi sunt realizate de către
fiecare garantat la termenele şi în condiţiile cuprinse în acordul de împrumut şi în convenţie.

19
 4. Datoria publică

Datoria publică reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de către autorităţiile publice

centrale şi cele locale de la persoane fizice şi juridice pe piaţa internă şi în străinătate şi rămase
de rambursat la un moment dat. Datoria publică rezultă din emisiunea titlurilor de împrumut de
stat (obligaţiuni, rente), din plata dobânzilor, câştigurilor, comisioanelor, putând fi exprimate în
moneda naţională sau în valută străină, în funcţie de locul unde se contractează împrumutul şi de
condiţiile acestuia.
Gradul de îndatorare a ţării, la un moment dat, reprezintă ponderea soldului datoriei publice
în produsul intern brut.
Acest indicator arată în ce măsură valoarea adaugată într-un an este grevată de datoria
publică. Are, însă o valoare teoretică, întrucât nici o ţară nu ar putea aloca întregul produs intern
brut amortizării datoriei publice, ci numai partea rămasă din acesta după efectuarea prelevărilor
la fondul de consum şi formarea brută de capital.

Datoria publică totală a statului

Datoria publică internă Datoria publică externă

Flotantă Consolidată Flotantă Consolidată

Brută Netă Brută Netă Brută Netă Brută Netă

20
 Rambursarea împrumuturilor de stat se asigură, după caz, din împrumuturi special
contractate pentru refinanțarea datoriei publice, din resurse ale Contului General de
Trezorerie a statului, precum și din alte resurse stabilite prin dispoziții legale. Rambursarea
ratelor de capital, plata dobânzilor și a altor costuri aferente datoriei publice au prioritate față
de alte obligații ale statului.
Datoria publică internă reprezintă o obligație necondiționată a statului, de rambursare a
împrumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor și a altor costuri aferente.
Instrumentele datoriei publice interne ale statului includ:
a) titlurile de stat eliberate în monedă natională;
b) împrumuturile de stat acordate de Banca Naționala a României în condițiile stabilite prin
Legea privind statutul Băncii Naționale a României;
c) împrumuturile de stat contractate la băncile comerciale din România;
d) împrumuturile de stat contractate de la alte instituții de credit din România și de la agenții
guvernamentale.
Sunt considerate titluri de stat ale împrumuturilor pe termen scurt bonurile de tezaur și
certificatele de trezorerie, precum și alte înscrisuri create de emitent în condițiile legii. Sunt
considerate titluri de stat ale împrumuturilor pe termen mediu obligațiunile de stat având o
scadentă de peste un an și maximum cinci ani de la emisiune, iar pe termen lung obligațiunile
de stat având o scadentă de peste cinci ani de la emisiune.
Datoria publică externă reprezintă o obligație necondiționată și irevocabilă a statului de
rambursare a împrumuturilor contractate în valută, de plată a dobânzilor și a altor costuri
aferente.
Instrumentele datoriei publice externe a României includ:
a) titlurile de stat eliberate în valută, emise pe piețele financiare interne și externe;
b) împrumuturile primite de la guvernele altor state, agenții guvernamentale, instituții
financiare multilaterale sau alte organizații internationale;
c) împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
d) împrumuturile directe primite de la investitorii privați pe termen scurt, mediu sau lung;

21
 În atribuțiile Ministerului Finanțelor cu privire la datoria publică externă, între
altele, intră:
a) examinarea termenilor și condițiilor acordurilor de împrumuturi externe, de pe pietele
financiare internaționale;
b) emisiunea, contractatea, administrarea și rambursarea împrumuturilor externe și achitarea
costurilor aferente;
c) analiza condițiilor pentru reînființarea datoriei publice externe și asigurarea ca noile
împrumuturi să se încadreze în plafonul anual de îndatorare externă, corelat cu
prevederile anuale ale legii bugetului de stat referitoare la serviciul datoriei publice;
d) administrarea împreună cu Banca Națională a României a rezervei valutare a statului în
vederea asigurării resurselor necesare creșterii rezervei, utilizarea împreună cu Banca
Națională a rezervei valutare pentru plata serviciului datoriei publice și susținerea
moendei naționale.
Pentru acoperirea riscurilor financiare ce decurg din garantarea de către stat a
împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituțiile creditoare se constituie
Fondul de risc, alimentat din: comisionele încasate de la beneficiarii împrumuturilor
garantate, dobânzile obținute din plasamentele sumelor aflate în depozite, majorările de
întarziere aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor, fondurile bugetare alocate în
acest scop.
Pe baza analizei economice și financiare, efectuate de către Banca de Export-Import a
României sau de un alt agent desemnat, a documentației prezentate de persoana juridică ce
solicită o garanție de stat pentru împrumuturi externe, Ministerul Finanțelor determină gradul
de risc, care se exprimă în procente. În funcție de gradul de risc astfel stabilit Ministerul
Finanțelor determină cuantumul comisionului de risc ce trebuie virat la Fondul de risc de
către beneficiarul creditului garantat.
Datoria externă pe termen mediu şi lung4 a crescut faţă de sfârşitul anului 2007 cu 31 %,
ajungând la 50,7 miliarde euro, în urma unor intrări nete din credite externe de 12,8 miliarde
euro. Nivelul datoriei externe a fost limitat de influenţele variaţiei cursului de schimb
EUR/USD (-634,3 milioane euro) şi ale unor conversii de datorie în investiţii directe (-176,7
milioane euro). Serviciul datoriei externe pe termen mediu şi lung în anul 2008 a însumat
12,4 miliarde euro, din care 10,4 miliarde euro au reprezentat rate de capital şi 2 miliarde
euro dobânzi şi comisioane.
Structura pe debitori a datoriei externe pe termen mediu şi lung reflectă preponderenţa
datoriei negarantate public (67,4%), urmată de datoria publică directă5 (18,2%), datoria
public garantată6 (3,4%) şi depozitele pe termen mediu şi lung (11,0%).
Comparativ cu anul 2007, s-a înregistrat o creştere a ponderii datoriei negarantate public
(cu 2,1 puncte procentuale) şi a depozitelor pe termen mediu şi lung (cu 2,7 puncte
procentuale), concomitent cu reducerea ponderii datoriei publice directe (cu 3,0 puncte
procentuale) şi a celei public garantate (cu 1,8 puncte procentuale).
Structura pe creditori a datoriei externe pe termen mediu şi lung relevă faptul că s-a
menţinut tendinţa de creştere a ponderii surselor private (de la 85,1 % la sfârşitul anului 2007
la 86,8 % la finele anului 2008), ca urmare a creditelor primite din partea băncilor private
4
Provenită din credite şi împrumuturi externe, obligaţiuni etc.
5
Împrumuturi externe contractate direct de MEF/autorităţile administraţiei publice locale, conform
legislaţiei privind datoria publică.
6
Împrumuturi externe garantate de MEF/autorităţile administraţiei publice locale, conform legislaţiei
privind datoria publică.

22
 străine care au continuat să finanţeze sistemul bancar şi economia românească, concomitent
cu scăderea ponderii organismelor multilaterale şi a surselor bilaterale la 12,6%, respectiv la
0,6 %.
Din punct de vedere al clasificării pe scadenţe, datoria externă pe termen lung la 31
decembrie 2008 deţinea ponderea majoritară (67,3%) în datoria externă pe termen mediu şi
lung, ca urmare a majorării ponderii datoriei private pe termen lung cu 4,2 puncte
procentuale în perioada analizată.
Structura pe valute a datoriei externe pe termen mediu şi lung la sfârşitul anului 2008
relevă preponderenţa monedei euro (69,3 %, în scădere cu 2,7 puncte procentuale faţă de 31
decembrie 2007), urmată de leu (16,0%, în creştere cu 4,9 puncte procentuale), dolarul SUA
(8,8%, în scădere cu 3,3 puncte procentuale) şi de alte valute (5,9%, în creştere cu 1,1 puncte
procentuale).
În ceea ce priveşte structura pe valute a serviciului datoriei externe pe termen mediu
şi lung, în anul 2008 ponderea cea mai mare a revenit monedei euro (83,2%), urmată de
dolarul SUA (12,2 %) şi de alte valute (4,6 %).
Datoria externă pe termen mediu şi lung reprezenta 37,1 % din PIB la finele anului
2008 (în creştere cu 5,8 puncte procentuale faţă de sfârşitul anului precedent) şi 119,6 % din
exporturile de bunuri şi servicii (în creştere cu 13,5 puncte procentuale). Rata serviciului
datoriei externe pe termen mediu şi lung s-a majorat de la 23,2 % la finele anului 2007 la
29,3 % la 31 decembrie 2008. Gradul de acoperire prin rezerva oficială a fost de 5,7 luni de
importuri de bunuri şi servicii, comparativ cu 6,1 luni de importuri la sfârşitul anului 2007.

Principalii indicatori de îndatorare externă

procente
2007 2008
Rezerva oficială / importul de bunuri şi servicii (luni de import) 6,1 5,7
D atoria externă pe termen mediu şi lung / PIB 31,3 37 ,1
Datoria externă pe termen mediu şi lung / exportul de bunuri şi servicii 106,1 119,6
Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu şi lung 23,2 29,3

Datoria externă pe termen scurt însuma 22,4 miliarde euro la finele anului 2008, soldul
acesteia fiind cu 12,8 % mai mare faţă de sfârşitul anului 2007, ca urmare a intrărilor de capital
pe termen scurt (2,4 miliarde euro). Serviciul datoriei externe pe termen scurt a totalizat 28,4
miliarde euro, datorită reînnoirii angajamentelor pe termen scurt, iar rata aferentă acestuia a atins
pragul de 67 % la 31 decembrie 2008, cu 8,1 puncte procentuale mai mult faţă de finele anului
2007.
În 2009, în plina criza structurala, România a convenit asupra unui pachet de finanțare
externă de la FMI, UE, Banca Mondială și BRD, pachet de finanțare externă ce se dovedește a fi
cel mai consistent împrumut din istoria post- decembristă.
FMI va pune la dispoziția Guvernului fonduri de 12,95 mld. euro, printr-un acord stand-by pe
doi ani. Unul dintre obiectivele principale ale acordului este reluarea creditării prin reducerea
rezervelor minime în valută constituite de bănci. Guvernul nu va mai pune presiune pe
lichiditățile de pe piața monetară, ci va stimula investițiile și va lua măsuri anti-somaj. De
asemenea, va fi o gura de oxigen pentru curs.

23
 Dobânda anuală la împrumutul FMI ar fi în acest moment de 3,5%, împrumutul acordat de
FMI va fi obținut în tranșe până la sfârșitul anului 2010, iar rambursarea se va face treptat, până
în 2015.

În ceea ce privește împrumutul de la CE, România va lua 5 miliarde de euro, împrumut

care va finanța în primul rând deficitul bugetar. Dobânda pentru acest împrumut este mai mică,
undeva între 2 și 2,5%. Încă 2 miliarde vor veni de la Banca Mondială și de la Banca Europeană
pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Banii sunt destinați economiei și sistemului bancar.

În cel mai rău scenariu - cel al imposibilităţii de a accesa fondurile FMI - Ministerul
Finanţelor se va împrumuta de pe piaţa bancară internă. Aceasta este ultima opţiune şi e de
evitat. Creditele luate de stat de la bănci sunt mult mai scumpe decât cele de la instituţiile
financiare internaţionale. Dobânda pe care o va plăti România pentru banii de la FMI şi Comisia
Europeană se va situa în jurul a trei procente, în vreme ce pe piaţa internă aceasta variază în jurul
a 10%. La licitaţia de titluri de stat din 2 noiembrie, Finanţele au acceptat o dobândă de 9,97%,
iar la începutul anului 2009, chiar şi de peste 14%.

Împrumuturile acordate Finanţelor sunt avantajoase în primul rând pentru bănci, acestea
plasându-şi banii la cel mai sigur debitor - statul -, iar dobânzile pe care le primesc sunt mari. În
schimb, au de pierdut contribuabilii, care trebuie să plătească împrumuturile mai scumpe ale
statului. Totodată, prin această metodă de finanţare a deficitului, Ministerul Finanţelor face o
concurenţă nesănătoasă mediului privat, care şi aşa este lipsit de lichidităţi.

• 60 miliarde de lei s-a împrumutat Ministerul Finanţelor Publice până pe 2 noiembrie

2009 doar de la băncile de pe piaţa internă, prin emisiuni de titluri de stat

24
• 5 miliarde de euro ar putea fi suma pe care va trebui să o împrumute statul până la
sfârşitul anului, în lipsa reformelor pentru tăierea cheltuielilor şi a tranşelor de la Comisia
Europeană şi FMI
• 7,3% din PIB este ţinta deficitului bugetului general consolidat agreată cu FMI pentru
acest an, după ce deficitul anual a urcat la 4,8% din PIB în 2008, de la 2,4% în 2007

25
 Finanţarea deficitului bugetar

Datoria externă pe termen mediu și lung a României a ajuns la 50,5 miliarde euro la
finalul lunii ianuarie, în creștere cu 0,9% față de decembrie 2008. Datoria statului reprezintă doar
10,9 miliarde euro, respectiv 21,6% din datoria externă totală. Datoria pe termen scurt a
României este de aproximativ 24 miliarde euro. În 2008, PIB-ul României a fost de 503,959
miliarde lei (136,8 miliarde euro) în întregul an.

Față de celelalte două țări din UE care au apelat la ajutorul FMI, România are o datorie
externă semnificativ mai redusă. Dacă în Ungaria ponderea datoriei externe în PIB se apropia de
100% anul trecut, în Letonia era chiar mai mare, de aproximativ 140% din PIB la jumatatea lui
2008 este îndatorarea în valuta, care în cazul României depășește ușor 20% din PIB și jumatate
din totalul creditului. Tabloul arată mai dramatic în cazul Letoniei, unde numai împrumuturile în
valută depășesc valoarea PIB-ului țării, iar creditul total se plasează la aproximativ 120% din
PIB. În Ungaria, ponderea împrumuturilor în valuta în total credite de aproximativ 60%.

Asul din mâneca României, în privința stabilității sistemului bancar, stă în nivelul
rezervelor minime obligatorii (RMO) pe care băncile le constituie la BNR. Pănă nu demult,
menținerea acestora la un nivel foarte ridicat facea subiectul criticilor bancherilor din România,
deoarece la capitolul deficit de cont curent, Ungaria stă mai bine decât România, cu un
dezechilibru de 6-7% din PIB la nivelul anului trecut. Letonia, în schimb, se plasa peste 15% din
PIB în 2008, an în care România a început corectarea deficitului extern, ajungând aproape de
12% din PIB. În ceea ce privește devalorizarea monedei naționale, România are un avantaj în
fața Ungariei, în condițiile în care leul a pierdut mai puțin teren în fața euro în ultimele luni,
comparativ cu forintul. Un alt aspect important banii astfel blocați în rezerve nu puteau fi folosiți

26
pentru a da mai multe credite. În prezent, RMO-urile constituie plasa de sigurantă pentru
sistemul bancar.

România este singurul stat din UE cu un nivel al RMO atât de ridicat, de 40% la pasivele în
valută și de 18% pentru pasivele în lei. În zona euro, nivelul RMO este de 2%. Spre finalul
anului trecut, Ungaria a redus nivelul RMO de la 5 la 2%.

De precizat ar fi și faptul ca solvabilitatea băncilor din România este mult mai ridicată
decât a instituțiilor de credit din alte state europene. Deși în ușoara scadere, indicatorul plasează
în continuare la un confortabil 12%, în condițiile în care nivelul recomandat este de 8%.
Fondurile europene, care ar trebui să intre în România până în 2014, însumând aproximativ 30
miliarde euro, ar putea constitui un avantaj important, dacă ar fi suficient exploatat.
Potrivit estimarilor oficiale, pe care se bazează și negocierile actuale cu FMI, fondurile europene
intrate în acest an în România nu vor depași un miliard de euro, după ce s-au plasat la
aproximativ un sfert din aceasta sumă în 2008.

27
 Bibliografie

 Gheorghe D. Bistriceanu, Gheorghe H. Popescu, „Bugetul de stat al

României”, Editura Universitară, București, 2007

 Tatiana Moșteanu, Mariana Vuță, Emilia Câmpeanu, „Buget și trezorerie

publică”, Editura Universitară, București, 2003

 Belean Pavel, Buget și trezorerie publică, Editura Dustyle, București, 2000

 Văcărel I., Politici fiscale și bugetare în România, Editura Expert, București,

2001

 www.bnr.ro

 www.insse.ro

 www.mfp.ro

 www.gov.ro

28