Filtre Active

1.Filtre active cu amplificatoare cu amplificare mică

1. Introducere.
2. FuncŃii de transfer de ordinul unu şi de ordinul doi. Răspunsul în frecvenŃă (Amplitudine şi Fază).
Filtre active reglabile.
3. Realizări ale filtrelor de ordinul unu.
4. Filtre cu amplificare pozitivă de ordinul doi.
5. Filtre bicuadratice de ordinul doi. FuncŃia de transfer bicuadratică.Implementări ale filtrelor biquad.
6.Filtre de ordin superior.
7. InfluenŃa nonidealităŃilor. Analiza senzitivităŃii. Produsul amplificare bandă. Slew rate. Zgomotul.
8. Sumar

1.1. Introducere
Filtrele active sunt formate numai din amplificatoare, rezistenŃe şi condensatoare.
Rădăcinile complexe sunt obŃinute prin folosirea reacŃiei negative eliminând necesitatea de a folosi
bobine. Coeficientul de amplificare al amplificatorului poate fi finit sau infinit (se poate să fie un AO).
Acest capitol descrie filtrele active, care utilizează amplificatoare cu coeficient de amplificare
mic şi deci finit. EcuaŃiile de proiectare ale filtrului şi exemplele vor fi prezentate în funcŃie de
performanŃele amplificatoarelor de amplificare mică.

1.2 FuncŃii de transfer de ordinul unu şi de ordinul doi

Înainte de a discuta caracteristicile şi sinteza filtrelor este important să se înŃeleagă funcŃiile
de transfer ale filtrelor de ordinul unu şi doi. Mai târziu se va explica implementarea acestor filtre şi
se va arăta cum se construiesc filtre de ordin superior pornind de la secŃiuni de ordinul unu şi doi. În
cele ce urmează sunt examinate funcŃiile de transfer ale filtrelor de ordinul unu şi doi.

FuncŃii de transfer de ordinul I

O formă standard a funcŃiei de transfer a unui FTJ de ordinul unu este următoarea:
TLP ( j 0 )ω 0
TLP ( s ) = (1.1)
s + ω0
unde TLP (j0) este valoarea lui TLP (s) în curent continu şi ω0 este frecvenŃa polului. În mod normal
se normalizează atât amplitudinea cât şi frecvenŃa. Dacă se normalizează ecuaŃia (1.1) va rezulta:
TLP ( snω0 ) 1
TLPn ( sn ) = = (1.2)
TLP ( j 0) sn + 1
unde sn =s/ ω 0 , şi amplitudinea a fost normalizata conform relaŃiei :
TLP ( s )
TLPn ( s ) = (1.3)
TLP ( j 0)

Formele echivalente normalizate ale unui FTS de ordinul unu sunt următoarele:
 THP ( j∞) s
THP ( s ) = (1.4)
s + ω0
şi
THP ( s nω 0 ) s
THPn ( s n ) = = n (1.5)
THP ( j∞) sn + 1

unde THP ( j∞) = THP ( s) la ω = ∞ . Răspunsurile normalizate în amplitudine ale acestor funcŃii se
prezintă în Fig.1.1.

Fig.1. 1. Răspunsul în amplitudine normalizat (a) FTJ de ordinul unu (b) FTS de ordinul unu

FuncŃii de transfer de ordinul doi

Forma standard a FDT a unui FTJ de ordinul doi este de forma :
TLP ( j 0)ω 02
TLP ( s ) = (1.6)
ω 
s 2 +  0  s + ω 02
Q
unde TLP ( j 0) este valoarea lui TLP (s ) în curent continu, ω 0 este frecvenŃa polului şi Q este factorul
de calitate al polului. Factorul de amortizare, care poate este cunoscut mai bine de către cititor, se
poate determina cu relaŃia :
1
ζ = (1.7)
2Q
Polii funcŃiei de transfer definită de relaŃia (1.6) sunt
− ω0 ω 
p1 , p 2 = ± j  0  4Q 2 − 1 (1.8)
2Q  2Q 
Prin normalizarea relaŃiei (1.6) atât în amplitudine cât şi în frecvenŃă se obŃine :
TLP ( s nω 0 ) 1
TLPn ( s n ) = = (1.9)
TLP ( j 0) s
s n2 + n + 1
Q
unde sn=s/ω0. FuncŃiile de transfer standard ale FTS şi FTB de ordinul doi sunt următoarele:

2
 THP ( j∞) s 2
THP ( s) = (1.10)
ω 
s 2 +  0  s + ω 02
Q
şi
ω 
TBP ( jω 0 ) 0  s
TBP ( s ) = Q (1.11)
2  ω0  2
s +   s + ω 0
Q
unde TBP ( jω 0 ) = TBP ( s ) la s = jω = jω 0 . Polii funcŃiilor de transfer de tip FTS şi FTB de ordinul
doi sunt date tot de ecuaŃia (1.8). Se pot normaliza aceste ecuaŃii la fel ca în cazul FTJ, în urma
normalizării de va obŃine:
THP ( s nω 0 ) s n2
THPn ( s n ) = = (1.12)
THP ( j∞) s
s n2 + n + 1
Q
sn
T (s ω ) Q
TBPn ( s n ) = BP n 0 = (1.13)
TBP ( jω 0 ) s
s n2 + n + 1
Q
unde
THP ( s )
THPn ( s ) = (1.14)
THP ( j∞)
şi
TBP ( s )
TBPn ( s) = (1.15)
TBP ( jω 0 )
Alte două tipuri de filtre cu funcŃii de transfer de ordinul doi care nu au fost prezentate mai sus sunt
FOB si FTT. Aceste funcŃii de transfer au aceiaşi poli ca cele anterior prezentate. Pe de altă parte
zerourile funcŃiei de transfer a FOB sunt pe axa jω în timp ce zerourile funcŃiei de transfer a FTT sunt
simetricele cuadratice ale polilor ( sunt imaginile oglindite ale polilor în semiplanul drept ). Ambele
funcŃii de transfer pot fi implementate de o funcŃie de transfer de ordinul doi bipatratică care este de
forma:
 ω  
K  s 2 ±  z  s + ω z2 
 Qz 
TBQ ( s ) =   (1.16)
ωp 
s2 +   s + ω p2
Q 
 p
unde K este o constantă, ω Z este frecventa zeroului, Q Z factorul de calitate al zeroului , ω p este
frecventa polului şi Q p este factorul de calitate al polului.

Răspunsul în frecvenŃă (Amplitudine şi Fază)

Răspunsul în amplitudine şi în fază a unui FTJ de ordinul doi descris de FTD corespunzătoare
se prezintă în Fig. 1.2, unde Q este un parametru. In această figură se observă că valoarea lui Q
influenŃează răspunsul în frecvenŃă în apropierea lui ω 0 . Dacă Q este mai mare decat 0,707 , atunci
răspunsul în amplitudine normalizat are o valoare de vârf de:

3
 Q
Tn [ω n (max)] = (1.17)
1 − (1 / 4Q 2 )
la o frecventa de
1
ω n (max) = 1 − (1.18)
2Q 2

Fig.1.2. Răspunsul normalizat în amplitudine (a) şi respectiv în fază (b) a unei FDT a unui FTJ de
ordinul doi la care Q este parametru

Dacă FDT este înmulŃită cu -1 , faza se deplasează vertical cu + 180 grade. Răspunsul în
amplitudine şi în fază a FDT de ordinul doi normalizată a unui FTS se prezintă în Fig. 1.3. Pentru
Q>0,707 valoarea de vârf a răspunsului normalizat în amplitudine este la frecvenŃa :
1
ω n (max) = (1.19)
1
1−
2Q 2
Răspunsul normalizat în frecvenŃă a FDT standard de ordinul doi a unui FTB se prezintă în Fig. 1.4.
Pantele curbelor pentru răspunsul în amplitudine normalizat la frecvenŃe mult mai mari sau mult mai

4
mici decat ω 0 sunt de +20dB/dec faŃă de +40dB/dec ca în cazul funcŃiilor de transfer de ordinul doi
a FTS şi FTJ.

Fig.1.3. Răspunsul normalizat în amplitudine (a) şi respectiv în fază (b) a unei FDT a unui FTS de
ordinul doi la care Q este parametru

Această diferenŃă se datorează faptului ca un pol determină tăierea frecventelor înalte în timp ce
celălalt pol determină tăierea frecventelor joase. Vârful răspunsului în amplitudinii apare cand ω = ω 0
sau ω n = 1 .

Filtre active reglabile

În continuare se prezintă o metodă generală de modificare a frecvenŃei de tăiere pentru filtrele
active de ordinul doi. Metoda ilustrează ajustarea răspunsului în amplitudine în funcŃie de frecvenŃă în
cazul unui FTJ. Parametrii filtrului se presupun a fi:
-frecvenŃa polului f 0 ,
-factorul de calitate al polului Q şi
-amplificarea la frecvenŃe joaase T(j0) .

5
Fig.1.4. Răspunsul normalizat în amplitudine (a) şi respectiv în fază (b) a unei FDT a unui FTB de
ordinul doi la care Q este parametru

1. Componenta sau componentele de care depinde frecvenŃa de tăiere f 0 este/sunt reglate prin
ajustarea amplitudinii răspunsului filtrului ca fiind T(j0)/10 sau T(j0)(dB) -20dB la 10 f 0 .
2. Componenta sau componentele de care depinde parametrul T(j0) este/sunt reglate prin ajustarea
amplitudinii lui T(j0) la f 0 /10.
3. Componenta sau componentele de care depinde parametrul Q este/sunt reglate prin ajustarea
amplitudinii vârfului (daca exista unul) la valoarea data de figura 1.2. Dacă nu este nici un vârf atunci
se ajustează astfel încât amplitudinea la f 0 să fie corectă (de exemplu de -3dB pentru Q=0,707).
Procedura de reglare trebuie să urmărească în ordine paşii de la 1 la 3 şi poate fi repetată dacă
este necesar. O altă metodă ar putea folosi modificarea fazei pentru reglararea răspunsului în frecvenŃă
al filtrului. Conceptul de reglare a răspunsului în frecvenŃă prezentat mai sus este usor adaptabil la alte
filtre de ordinul doi.

6
1.3 Realizări ale filtrelor de ordinul I
Un filtru de ordinul unu are un singur pol şi un singur zerou. Pentru stabilitate, polul trebuie să
fie pe axa reală negativă, dar zeroul poate fi atât pe axa reală pozitivă cât şi pe axa reală negativă. O
realizare a unui FTJ de ordinul unu cu un singur amplificator de amplificare mică se prezintă în Fig.
1.5(a). FuncŃia de transfer a acestui filtru este:
V2 ( s ) K / RC Kω 0 T (0)ω 0
T (s) = = = = LP (1.20)
V1 ( s) s + 1 / RC s + ω 0 s + ω0

Fig.1.5. FTJ de ordinul unu (a) şi FTS de ordinul unu (b)

Valoarea amplificării la frecvenŃe joase ( ω << ω 0 ) şi polaritatea semnalului de la ieşire faŃă de

semnalul de la intrare sunt stabilite de coeficientul de amplificare K. FTS de ordinul unu pot fi de
asemenea realizate cu un singur amplificator cu amplificare mică ( vezi Fig 1.5(b) ). FuncŃia de
transfer pentru acest filtru este prezentată de ecuaŃia (1.4) şi în acest caz THP ( j∞) = K . Ambele
răspunsuri în amplitudine ale FTJ şi FTS sunt prezentate în Fig 1.1. De notat este faptul că filtrele de
ordinul unu nu au vârfuri în răspunsul în amplitudine şi partea care depinde de frecvenŃă a răspunsului
în amplitudine se modifică cu panta de +20dB/dec.

1.4 Filtre cu amplificare pozitivă de ordinul doi

Realizari practice pentru filtre de ordinul II folosind amplificatoare cu amplificare pozitiva sunt
prezentate mai jos. Aceste filtre sunt usor de realizat si au fost folosite intensiv in multe aplicatii.
Prima realizare este un FTJ Sallen-Key care este aratat în Fig. 1.6.

Fig.1.6. FTJ de tipul Salen Key

FuncŃia de transfer a circuitului din Fig.1.6 este:

7
 K
V2 ( s ) R1 R3C 2 C 4
= (1.21)
V1 ( s )  1 1 1 K  1
s + s
2
+ + −  +
 R3 C 4 R1C 2 R3 C 2 R3C 4  R1 R3C 2 C 4
Se egalează aceasta funcŃie de transfer cu forma standard a unui FTJ de ordinul II din relaŃia (1.6) şi va
rezulta:

1
ω0 = (1.22)
R1 R3C 2 C 4

1 R3C 4 R1C 4 RC
= + + (1 − K ) 1 2 (1.23)
Q R1C 2 R3C 2 R3C 4
si respectiv
TLP ( j 0) = K (1.24)
Aceste 3 ecuaŃii au 5 necunoscute, oferind proiectantului o anumită libertate în alegerea valorilor
componentelor. În continuare se prezintă doua exemple care arata diferite tehnici pentru definirea
valorilor componentelor din circuitul din Fig. 1.6.
Exemplul 1
Fie un FTJ cu rezistenŃe şi capacităŃi de valori egale, adică R=R1=R3 si C=C2=C4. Se alege un FTJ de
tip Butterworth cu frecvenŃa de tăiere ω 0 = 6283 rad/sec (la 1 KHz) şi respectiv factorul de calitate
Q=0,7071. În urma alegerii specificate mai sus va rezulta pentru frecvenŃa de tăiere ω0 şi pentru
factorul de calitate Q valorile:
1 1
ω0 = = 3− K (1.25)
RC Q
şi respectiv RC=159µs , TLP ( j 0) =K=1,586. Se alege C=0,1µF şi va rezulta R =1,59KΩ.
Exemplul 2
Fie un FTJ cu amplificare unitară adică K=1. Asadar, relaŃia (1.23) devine:

1 R3C 4 R1C 4 C 4  R3 R1 
= + =  +  (1.26)
Q R1C 2 R3C 2 C 2  R1 R3 

4
Functia de transfer, cu frecvenŃa complexă normalizată cu un factor de 10 rad / sec este:
2
V2 ( s ) 0.988 TLP ( j 0)ω 0
= 2 = (1.27)
V1 ( s ) s + 0.179 s + 0.988 ω0
s2 + s + ω 02
Q
cu ω0=0,994rad/sec, şi Q=5,553. Pentru a obtine un raport de rezistenŃe real pozitiv trebuie îndeplinită
condiŃia:
C4 1
≤ = 0.00811 (1.28)
C 2 4Q 2
sau C4/C2 =0,001 în acest caz. Din ecuaŃia (1.26) se obŃini două soluŃii pentru roportul rezistenŃelor
R3/R1, şi anume 30,3977 şi 0,0329. Din relaşia (1.22) cu ω0=9,94krad/sec, R1C2=577usec. Dacă se
alege C2= 0.1µF atunci C4=100pF, R1=5,77kΩ si R3=175,4kΩ.
În figura 1.7 se prezintă un FTB de tip Sallen-Key iar FTDde tensiune este:

8
 sK
V2 ( s ) R1C 5
= (1.29)
V1 ( s )  1 1 1 1 K  1  1 1 
s + s
2
+ + + −  +  + 
 R1C 5 R2 C 5 R4 C 5 R4 C 3 R2 C 5  R4 C 3 C5  R1 R2 

Fig.1.7. FTB de tipul Salen Key

Se egalează această FDT cu cea de la (1.11) şi va rezulta:

R1
1+
R2
ω0 = (1.30)
R1 R4 C3 C 5

 R  RC R1C 3 R1C5
1 + 1 (1 − K )  4 3 + +
1  R2  R1C 5 R4 C 5 R4 C 3
= (1.31)
Q R1
1+
R2
Şi respectiv:

K
R1C 5
TBP ( j 0) = (1.32)
1 1 1 1 K
+ + + +
R1C 5 R2 C5 R4 C5 R4 C 3 R2 C 5
Aceste 3 ecuatii contin 6 necunoscute. O alegere obişnuită pentru coeficientul de amplificare este K=2,
deci blocul de amplificare va avea două rezistenŃe de valoare egală pe bucla de reacŃie a unui AO.

Exemplul 3

Fie un FTB cu amplificare 2 şi cu capaciăŃi egale. Se va proiecta un FTB cu ωn=1 şi Q=2. Se

selectează arbitrar C3=C5=1F, şi K=2. Dacă R1 este aleasă de 1Ω, atunci din relaŃiile (1.11), (1.29) şi
(1.30) va rezulta:
 R  1
ω 02 = 1 + 1  =1 (1.33)
 R2  R4
şi respectiv:
ω0 1 2 1
= 1− + = (1.34)
Q R2 R4 2

9
Dacă se rezolvă aceste ecuatii va rezulta R2=0,7403Ω si R4=2,3508Ω. Valorile practice se obŃin după
ce este făcută denormalizarea frecvenŃei şi impedanŃei.

Fig.1.8. FTS de tipul Salen Key

În continuare se va prezenta un FTS reprezentat în Fig. 1.8. FDT a unui FTS este:
V2 ( s ) s2K
= (1.35)
V1 ( s )  1 1 1 K  1
s + s
2
+ + −  +
 R2 C1 R4 C 3 R4 C1 R2 C1  R2 R4 C1C3
Prin identificarea termenilor din ecuaŃiile (1.35) şi (1.10) va rezulta:
1
ω0 = (1.36)
R2 R4 C1C 3
1 R4 C 3 R2 C1 R2 C 3 R4 C 3
= + + −K (1.37)
Q R2 C1 R4 C 3 R4 C1 R2 C1
şi respectiv:
THP ( j∞) = K (1.38)
Procedura de proiectare este similară cu aceea de la FTJ şi FTB şi foloseste ecuaŃiile de mai sus.

Fig.1.9. Filtre notch ce utilizează o reŃea echilibrată T centrată pe sarcină (a) FTJ cu ωZ ≤ ωP (b) FTS
cu ωP ≤ ωZ

10
Ultimul tip de filtre de ordinul doi care va fi discutat este filtrul notch prezentat în Fig. 1.9. FDT
generală pentru filtrul notch este:
V2 ( s ) s 2 + ω z2
= T N ( j 0) (1.39)
V1 ( s ) 2
ωp 2
s + s +ω p
Qp
unde ωP şi ωZ sunt frecvenŃele (ω0) ale polului şi zeroului, iar QP este factorul de calitate al polului.
Pentru circuitul din Fig 1.9(a) se poate scrie:
ω z2 1+ a
TN ( j 0) = 2
, R2 C 4 = (1.40)
ωp ωp
şi respectiv :
ω z2 C
R2 = (1 + a ) R1 = 2 R3 = aR4 , C 4 = 2
C1 = C 2 + C1 = 5 (1.41)
ωp 2
Pentru circuitul din Fig 1.9(b) se poate scrie:
1+ a
TN ( j 0) = 1 , R2 C 4 = (1.42)
ωp
şi respectiv:
ω z2 C
R4 = (1 + a ) 2
R1 = (1 + a )( R1 + R2 ) = aR3 = 2 R5 , C1 = C 2 = 3 (1.43)
ωp 2
factorul de calitate Q pentru ambele circuite notch este:
1+ a
Q= (1.44)
a
unde „a” este un parametru care ajută la proiectarea aceste circuite. Pentru valori tipice ale lui Q, de
exemplu 0,5 , 1 şi 5, valorile corespunzătoare ale lui „a” sunt 4,828 , 1,618 si 0,2210.

1.5 Filtre bipatratice de ordinul doi

În cele ce urmează, vor fi descrise funcŃiile bipatratice de ordinul doi. Aceste funcŃii sunt
realizări generale ale funcŃiei de transfer de ordinul doi. Filtrele care implementează funcŃii bipatratice,
se numesc „biquad” şi se aplică mult în procesare a semnalelor.

Functia de transfer bipatratică

Forma generală a FDT bipatratică de ordinul doi este:

ωz
2
s2 + s + ω z2
s + b1 s + b0 Qz
T (s) = H =H (1.45)
s 2 + a1 s + a 0 2
ωp 2
s + s +ω p
Qp
cu locaŃiile polilor date de relaŃia (1.8) şi locatiile zerourilor date de expresia de mai jos:
ωz 1
z1 , z 2 = − ± jω z 1 − (1.46)
2Q z 4Q z2
unde QP şi QZ sunt factorii de calitate ai polilor, respectiv zerourilor. Filtrele capabile de a implementa
această FDT de tensiune sunt numite biquad deoarece atât numărătorul cât şi numitorul funcŃiilor de
transfer contin ecuaŃii bipatratice. Zerourile descrise de numitorul relaŃiei (1.45) influenŃează puternic
răspunsul în amplitudine a FDT şi determină tipul filtrului (FTJ, FTS etc).
FDT a filtrului notch bipatratic este:

11
 s 2 + ω z2
TNF ( s ) = H (1.47)
2
ωp 2
s + s +ω p
Qp
cu zerourile localizate la s=+jωZ . Atenuarea la frecvenŃe înalte sau joase este determinată de alegerea
lui ωZ comparativ cu ωP . La un FTJ notch (LPN) se cere ca ωZ > ωP, cum arata în Fig. 1.10(a), iar la
un FTS notch (HPN) se cere ca ωP > ωZ , cum arată Fig. 1.10(b).

Fig.1.10. Răspunsul în frecvenŃă al filtrelor notch de ordinul doi (a) ωZ > ωP, (b) ωP > ωZ

Un FTT implementat folosind funcŃia de transfer bipatratică are forma generală:

ωz
s2 − s + ω z2
Qz
T AP ( s ) = H (1.48)
2
ωp 2
s + s +ω p
Qp
Răspunsul în amplitudine al FTT este independent de frecventă; deci amplitudinea este constantă.
FTT se utilizează la modelarea răspunsului în fază al unui sistem. Pentru a realiza modificarea
răspunsului în fază un FTT are zerouri în semiplanul drept care sunt imaginile oglindite în raport cu
axa imaginară a polilor din semiplanul stang.

Implementări biquad

O realizare a unei funcŃii de transfer bipatratice cu zerouri pe axa jω pe baza unui singur etaj al unui
amplificator cu amplificare redusă se prezintă în Fig. 1.11.

Fig.1.11. FuncŃia de tip biquadratic implementată cu un amplificator de amplificare redusă

12
Zerourile sunt generate de reŃeaua RC „dublu-T” de la intrare. Acest filtru este foarte potrivit pentru
implementarea funcŃiilor de tip eliptic. Functia lui de transfer are forma:
s 2 + ω z2 s 2 + b02
T (s) = H =H (1.49)
2
ωp 2 s 2 + a1 s + a 02
s + s +ω p
Qp
Elementul Y(s) din circuitul filtrului poate fi un rezistor sau un condensator. Dacă se doreşte să fie
îndeplinită condiŃia ωP > ωZ , se alege Y=1/R. În urma aceastei alegeri funcŃia de transfer va fi de
forma:
V2 ( s ) K (s 2 + 1 / a 2 )
T (s) = = 2 (1.50)
V1 ( s) s + (m + 1 / a )[1 / R + (2 − K ) / m]s + [1 + (m + 1) / R ] / a 2
unde K, m şi a sunt definite în Fig. 1.11 Parametrul de proiectare m este folosit pentru a controla
alegerea valorilor elementelor de circuit. EcuaŃiile de proiectare pentru acest filtru rezultă din relaŃiile
(1.49) şi (1.50):
1
a= (1.51)
b0
m +1
R= (1.52)
a 0 / b0 − 1
m  a 0 a 
K = 2+ −1 − 1  (1.53)
m + 1  b0 b0 
şi respectiv:
H =K (1.54)
Dacă este îndeplinită condiŃia ωZ > ωP , atunci se alge Y=s(aC). Aceasta alegere determină o FDT de
tipul:
K (s 2 + 1 / a 2 )
V2 ( s ) (m + 1)C + 1
= (1.55)
V1 ( s )  (m + 1)[C + (2 − K ) / m] 1
s2 +  s + 2
 a[(m + 1)C + 1]  a [(m + 1)C + 1]
EcuaŃiile pentru proiectare se pot determina din relaŃiile (1.49) şi (1.55):
1
a= (1.56)
b0
b0 / a 0 − 1
C= (1.57)
m +1
m  b0 a b 

K = 2+ −1− 1 0 (1.58)
m + 1  a 0 a0 

şi respectiv:
a0
H= K (1.59)
b0
La fel ca în cazul anterior, coefcientul m se poate alge arbitrar pentru a controla alegerea valorilor
elementelor din circuit.

Exemplul 4

Fie un FTJ de tip eliptic. Se alege să se realizeze FDT de tensiune eliptică de forma:

13
V2 ( s ) H ( s 2 + 2.235990)
= 2
V1 ( s ) s + 0.641131s + 1.235820
Această FDT va avea o variaŃie (riplu) de 1-dB în banda de trecere şi cel puŃin 6 dB atenuare pentru
toate frecvenŃele mai mari de 1,2 rad/sec. In mod evident, se va aplica a doua variantă prezentată mai
sus. Din relaŃiile (79.56) şi (79.59) cu m=0,2 , se determină, a=0,666875, C=0,67443, K=2,0056 şi
H=1,1085.
Functii de transfer bipatratice pot fi de asemenea implementate folosind două amplificatoare
cu amplificare redusă după cum se prezintă în Fig. 1.12.

Fig.1.12. FuncŃia de tip biquadratică realizată în configuraŃie cu două amplificatoare

Dacă se doresc zerouri localizate în afara axei jω , ecuaŃiile de proiectare pentru configuraŃia
cu două amplificatoare cu amplificare redusă sunt mai simple decat acelea utilizate de configuratia cu
un singur amplificator cu amplificare redusă . Se observă de asemenea că blocurile de amplificare -1
şi +2 utilizate se pot implementa uşor folosind amplificatoare operaŃionale. FuncŃia de transfer pentru
această configuraŃie este:
V2 ( s ) 2(Y1 − Y2 )
= (1.60)
V1 ( s) Y3 − Y4
Valorile admitanŃelor sunt determinate prin împărŃirea numărătorului cât şi numitorului cu s+c , unde c
este o valoare convenabilă mai mare ca 0. Prin dezvoltarea în fracŃii simple vor rezulta expresii care
pot fi implementate folosind reŃele RC. Din dezvoltarea în fracŃii simple a numărătorului împărŃit cu
s+c , şi cu un rezidul polului la s=-c va rezulta:
H (c 2 − cb1 + b0 )
kb = (1.61)
−c

Fig.1.13. Realizarea funcŃiilor Y1(s) şi Y2(s) din Fig.1.12

Valoarea lui Kb poate fi pozitivă sau negativă în funcŃie de valorile c , b1 si b0. Expresia lui Y1
pozitivă este:
Hs Hb0 1
Y1 = + + (1.62)
2 2c 2 / k b + 2c / k b s

14
cu Y2=0, se elimină amplificatorul inversor din circuit. ReŃeaua RC folosită pentru a realiza funcŃia Y1
cand Kb este pozitivă se prezintă ăn Fig. 1.13(a) Dacă Kb este negativ Y1 si Y2 devin :
Hs Hb0 1
Y1 = + andY2 = (1.63)
2 2c 2 / k b + 2c / k b s
Realizările pentru Y1 si Y2 în acest caz sunt prezentate în Fig. 1.13(b). Pentru determinarea lui Y3 şi
Y4 se fece dezvoltarea în fracŃii simple a numitorului FDT divizat cu s+c cu un rezidu al polului situat
la s= -c ,
c 2 − ca1 + a 0
ka = (1.64)
−c
Daca Ka este pozitiv, atunci Y4=0 şi Y3 este:
a0 1
Y3 = s + + (1.65)
c 1/ ka + c / K a s
Realizarea lui Y3 se prezintă în Fig. 1.14(a). Pentru un Ka negativ, Y3 si Y4 devin:
a0
Y3 = s + (1.66)
c
1
Y4 = (1.67)
1/ ka + c / ka s

Fig.1.14. Realizarea funcŃiilor Y3(s) şi Y4(s) din Fig.1.12

Realizări ale reŃelei RC pentru Y3 şi Y4 sunt prezentate în Fig. 1.14(b)

Exemplul 5

Fie realizarea unei FTT. Se presupune că se doreşte să se folosească configuraŃia din Fig. 1.12
pentru a realiza următoarea funcŃie trece tot:
V2 ( s ) s 2 − 4 s + 4
=
V1 ( s) s 2 + 4 s + 4
Alegerea lui c=+2 va simplifica reŃeaua. În cazul aceastei alegeri va rezulta o dezvoltare a
numărătorului în fracŃii simple de forma:
s 2 = 4s + 4 8s
= s+2−
s+2 s+2
De aici va rezulta , Y1(s)=(s+2)/2 si Y2(s)=4s/(s+2). Dezvoltarea numitorului în fracŃii simple este:
s 2 + 4s + 4
= s+2
s+2
Astfel, Y3(s)=(s+2)+[4s/(s+2)] si Y4(s)=0.

15
1.6 Filtre de ordin superior
Numeroase aplicaŃii cer filtre de ordin mai mare decât doi. O modalitate de realizare a acestor
filtre de ordin superior este simpla cascadare a filtrelor de ordinul doi pentru a implementa un filtru de
ordin mai înalt. Dacă ordinul este impar, va fi necesară atunci o secŃiune de ordinul unu (sau de
ordinul trei). Avantajul conectării în „cascadă” este acela că se construieste un filtru de ordin superior
pe baza tehnicilor precise descrise mai înainte în acest capitol. FuncŃia de transfer de ordin superior
dorită a filtrului T(s) va fi descompusă în functii de transfer de ordinul doi Tk(s) astfel încât să fie
îndeplinită condiŃia:
T ( s ) = T1 ( s )T2 ( s )T3 ( s)...Tn / 2 ( s ) (1.68)
Deoarece impedanŃa de ieşire a sectiunuii de ordinul doi este mică, secŃiunea poate fi cascadată fără
interacŃiuni semnificative între etajele conectate în cascadă. Dacă T(s) este o funcŃie de ordin impar
atunci o reŃea pasivă de ordinul unu (ca cele arătate în Fig. 79.15) poate fi adăugată în cascada
funcŃiilor de ordinul doi. Ambele secŃiuni utilizate au impedanŃe de ieşire diferite de zero, aşadar este
de dorit sa fie folosite în ultimul etaj al filtrului în cascadă. Alternativ se poate folosi Fig. 79.5

Fig.1.15. Filtre de ordinul unu: (a) FTJ, (b) FTS

Va trebui să se Ńină cont de anumite consideraŃii la conectarea în cascadă a filtrelor de ordinul

doi. Unul din aceste considerente este gama dinamică. Pentru a maximiza gama dinamica a filtrului,
vârful amplificării fiecărei funcŃii de transfer ar trebui să fie egal cu amplificarea maximă a funcŃiei de
transfer globală.
Pentru a maximiza raportul semnal/zgomot a filtrului în cascadă, amplitudinea curbei în banda
de trecere a fiecarei funcŃii de transfer ar trebui să fie cât mai plată posibil. Astfel, semnale cu
frecvenŃe într-o zona de amplificare minimă a unei funcŃii de transfer individuale vor avea un raport
semnal/zgomot mai mic decât alte semnale. Alt considerent este zgomotul minim care se obŃine prin
plasarea etajelor de amplificare mare la începutul cascadei.
Proiectarea unui filtru de ordin superior ca o cascadă de secŃiuni de ordinul doi îi oferă
proiectantului multe opŃiuni. De exemplu, un FTB de ordinul patru poate rezulta din cascadarea a două
secŃiuni FTB de ordinul doi, sau a unui FTJ de ordinul doi cu un FTS de ordinul doi. Deoarece
secŃiunea trece bandă este cea mai usor de reglat în frecvenŃă în comparaŃie cu conectarea FTJ-FTS,
acesta poate fi aleasă în locul combinaŃiei FTJ-FTS. Alte indicaŃii referitoare la conectarea în cascadă
a secŃiunilor de ordinul doi se referă la punerea la intrarea cascadei a FTJ sau FTB cu scopul de a
scădea frecvenŃele înalte ale semnalului la următoarele etaje şi care ar putea duce la limitări datorate
vitezei de variaŃie (slew-rate) mari a semnalului în următoarele secŃiuni. Folosind o secŃiune trece
bandă sau trece sus la ieşirea cascadei se poate reduce deplasarea în cc (offsetul) sau variaŃiile de
amplitudine (ripplul) la frecvenŃe joase.
Se poate utiliza software de tip CAD pentru proiectarea filtrelor. Tehnicile CAD pot salva din
timpul proiectantului dacă este nevoie de filtre de ordin înalt. Exemplele care sunt prezentate mai
încolo în acest capitol necesita folosirea tabelelor de calcul pentru a efectua calculele. Un program
CAD de genul MicroSim Filter Designer poate uşura procesul de proiectare deoarece elimina nevoia
de a utiliza tabele de referintă. Proiectantul poate de asemenea compara filtre de ordin diferit şi diferite
metode de aproximare (Butterworth, Cebâşev etc.) pentru a determina cea mai bună soluŃie pentru o
aplicaŃie specifică. Filter Designer permite utilizatorului să proiecteze un filtru folosind metoda
conectării în cascadă aşa cum s-a prezentat în acest capitol şi după implementarea unui circuit poate
genera un listă de reŃea (netlist) care poate să fie utilizartă de un program precum SPICE pentru a
simula filtrul împreună cu schema electrică în care este utilizat acest filtru.

16
 Filter Designer permite utilizatorului să specifice un anumit filtru prin mai multe tipuri de
specificaŃii ce de exemplu o descriere de tipul trece bandă/opreşte bandă, sau o descriere frecvenŃă
centrală/lăŃime de bandă sau ca o combinaŃie de tipuri de filtre de diferite ordine (trece jos, trece sus,
etc.). Apoi se alege un tip de aproximare din tipurile clasice disponibile Butterworth , Cebâşev,
Cebâşev-invers, Bessel şi eliptic. Se poate face o reprezentare cu diagrame Bode, poli-zerouri, răspuns
la intrare treaptă sau la impuls a funcŃiei de transfer a filtrului. Proiectantul poate apoi să aleagă un
circuit specific care va fi folosit pentru a realiza filtrul. Se pot alege etajele trece jos şi trece sus Sallen-
Key şi etaje biquad cu reactie multiplă (Fig.79.16). Pot să fie afişaŃi coeficienŃii s ai filtrului.

Fig.1.15. Etaj de filtru biquad de tip reacŃie multiplă

Filter Designer permite modificarea specificaŃiilor, a coeficienŃilor s, sau chiar a

componentelor circuitului cu scopul de a examina efectul lor asupra funcŃiei de transfer. Există de
asemenea şi o funcŃie de aproximare care va rotunji valorile rezistoarelor la 1%, 5% sau 10% şi pentru
condensatoare la 5% după care va recalcula funcŃia de transfer bazată pe aceste noi valori ale
componentelor. În final programul oferă o funcŃie de redimensionare care va rescala componentele
fără a schimba funcŃia de transfer.

Exemplul 6

Se va proiecta un FTJ de ordinul 5. Se va utiliza aproximaŃia Cebâşev cu variaŃia în banda de

trecere (riplu) de 1-dB , o bandă de trecere de 500 de Hz, o atenuare de 45dB la 1KHz şi o amplificare
de 10 în banda de trecere. Dintr-un tabel de valori se poate determina ordinul acestei funcŃii ca fiind 5.
Prin utilizarea informaŃiei de mai sus şi a unui tabel cu factorii cuadratici în cazul unui riplu de 1 dB
pentru FTJ de tip Cebâşev va rezulta o FDT de tipul:
0.9883K 1 0.4293K 2 0.2895 K 3
T (sn ) = 2
⋅ 2 ⋅
s + 0.1789 s n + 0.9883 s n + 0.4684s n + 0.4293 s n + 0.2895
n
Se denormalizează frecvenŃa cu sn= s/(500(2π) va rezulta:
9,751,000 K 1
T1 ( s) = 2
( s + 562 s + 9,751,000)
4,240,000 K 2
T2 ( s) = 2
( s + 1470 s + 4,240,000)
şi respectiv:
909 K 3
T3 ( s ) =
s + 909

17
Etajele 1 si 2 vor fi FTJ Sallen-Key cu R=10kΩ. Conform datelor de proiectare, etajul 1 va avea
amplificarea 10 iar etajele succesive vor avea amplificare unitară. Folosind relaŃia (1.23) pentru etajul
1 (cu R2=R4=R) va rezulta:
1 C C
= 2 4 + (1 − k ) 2 = 0.1800
Q C2 C4
Deci C4=4,696C2. Se înlocuieşte relaŃia anterioară în expresia (1.22) şi va rezulta:
1
ωn = = 3123rad / s
2.167 RC 2
În final vor rezulta valorile: C2=14,8nF şi C4=69,4uF. Analiza pentru etajul doi cu K2=1 va fi similară
cu ce a fost prezentat mai înainte şi vor rezulta valorile C2=0,135uF şi C4=17,4nF. Etajul 3 este o
secŃiune trece jos RC simplă cu R=10kΩ şi C=0,110uF. Schema pentru acest filtru este prezentată în
Fig. 1.17.

Fig.1.16. FTJ de ordinul 5.

Exemplul 7

Fie un FTB de ordinul 4. Se va proiecta un FTB centrat pe frecvenŃa de 4kHZ cu o lăŃime de

bandă de 1-kHz. Timpul de întârziere al acestui filtru trebuie să fie 0.5msec (cu o eroare mai mică de
5% la frecvenŃa centrală).
Grupul de filtre cu timpi de intârziere constanŃi sunt numite filtre Thomson. Proiectarea unui
asemenea filtru se poate face cu un FTJ cu lăŃimea de bandă normalizată de 1kHz/4kHz sau 0,25.
După consultarea unui tabel cu valorile timpului de întârziere la filtrele Thomson se observă că este
necesar un filtru de ordinul 4. Din tabelele pentru filtrele Thomson se obŃin factorii patratici pentru
FTJ de ordinul 4 care vor stabili FDT globală de forma:
1
TLP ( s n ) =
( s + 4.208s n + 11.488)( s n2 + 5.792 s n + 9.140)
2
n
Pentru a converti TLP (sn) într-o funcŃie trece banda TBP(sn) se foloseşte transformarea:
ω R s bn2 + 1 2
sbn +1
sn = =4
BW sbn sbn
După efectuarea transformării va rezulta:
s 4 / 256
TBPn ( s) =
( s 4 + 1.05s 3 + 2.72 s 2 + 1.05s + 1)( s 4 + 1.45s 3 + 2.57 s 2 + 1.45s + 1)
ωR şi BW sunt frecvenŃa centrală şi banda de trecere a FTB. Polinoamele din numitorul expresiei de
mai sus sunt dificil de factorizat, deci se va utiliza o metoda alternativă pentru a găsii polii funcŃiei
trece bandă normalizată. Fiecare pol PIn al funcŃiei de transfer trece jos normalizată generează doi poli
în cadrul FDT a FTB normalizată data de relaŃiile:
2
BWp1n  BWp1n 
pbn = ±   − 1 (1.69)
2ω R  2ω R 

18
Folosind relaŃia (1.69) cu fiecare din polii TLP(sn) vor rezulta următoarele perechi de poli (care sunt de
asemenea specificate în tabelele pentru filtrele Thomson)
pb1n = −0.1777 ± jo.6919 pb 2 n = −0.3483 ± j1.356

pb 3n = −0.3202 ± j 0.8310 pb 4 n = −0.4038 ± j1.0478

Este de notat că fiecare pol trece jos nu generează o pereche de poli conjugaŃi, dar când sunt luaŃi
împreună, polii trece banda generaŃi de polii trece jos vor fi conjugaŃi. FuncŃiile de transfer
nenormalizate generate de polii trece bandă normalizaŃi sunt:
6283s
TBP1 ( s ) =
( s + 8932 s + 322.3 ⋅ 10 6 )
2

6283s
TBP 2 ( s) = 2
( s + 1751s + 1238 ⋅ 10 6 )
6283s
TBP 3 ( s ) = 2
( s + 16100 s + 501.0 ⋅ 10 6 )
şi respectiv:
6283s
TBP 4 ( s) =
( s + 20300s + 796.5 ⋅ 10 6 )
2

FuncŃia de transfer globală realizată de aceste patru funcŃii de transfer intermediare poate fi de
asemenea grupată în două etaje trece jos urmate de două etaje trece sus, totusi în acest exemplu se vor
folosi patru filtre trece banda.

Fig.1.18. FTB de ordinul 4. (a) Etajele 1 şi 2, (b) Etajele 3 şi 4

Se va utiliza strategia de proiectare a filtrelor trece banda Sallen-Key cu capacitati egale care
determină amplificarea şi va rezulta:
 R  1
ω n2 = 1 + 1  2
(1.70)
 R2  R1 R4 C

19
1   R  R R  R2
=  1 − 1  4 + 2 1  (1.71)
Q   R2  R1 R4  R1 + R2
şi respectiv:
 K 
 
 R1 
H0 = (1.72)
 1 1 2 K 
 + + − 
 R1 R2 R4 R2 
Pentru a simplifica ecuaŃiile se alege R2=R1 de unde rezultă:
2 1 R
ω n2 = =2 1 si H 0 = 2Q 2
R1 R4 C 2 Q R4
Se alege C=1nF şi din calcule vor rezulta valorile elementelor din Fig. 1.18 ce reprezintă un FTB de
ordinul 4. Cu toate că amplificarea filtrului este mai mare decât unitatea, semnalul de la ieşire poate fi
atenuat daca se doreşte o amplificare unitară.

Exemplul 8

Fie un FTS de ordinul 4. Se va proiecta un FTS Butterworth cu o frecventa de100kHz la

atenuarea de -3 dB şi o atenuare în banda de oprire de 30dB la 55kHz . Din tabelele de valori pentru
funcŃiile Butterworth ( care au răspunsul maxim plat ) se indică ca acest filtru trebuie să aibă un ordin
de cel puŃin 4. Din tabelul cu coefienŃii factorilor din FDT patratice pentru filtre Butterworth va
rezulta:
K1 K2 K3
T (sn ) = 2 2 2
( s + 0.518s n + 1) ( s n + 1.414 s n + 1) ( s n + 1.932 s n + 1)
n
Se utilizează relaŃia snH =1/s pentru transformarea trece jos în trece sus şi respectiv relaŃia sn= s/(2π*
105 ) pentru a denormaliza frecvenŃa va rezulta:
s 2 K1
T1 ( s) =
s 2 + 325,500 s + 394.8 ⋅ 10 9
s2K2
T2 ( s) = 2
s + 888,600s + 394.8 ⋅ 10 9
s 2 K3
T3 ( s ) = 2
s + 1,214,000 s + 394.8 ⋅ 10 9
Un FTS de tipul Sallen-Key poate fi folosit pentru implementarea celor 3 etaje. Se alege un stil de
proiectare cu R constant şi C constant cu ωn =105 rad/s va rezulta: R=10kΩ şi C=1nF pentru fiecare
etaj.

Fig.1.19. FTS de ordinul 6 (Toate valorile de componente sunt în Ω şi F)

Ecuatia (1.23) se simplifica atunci la:

20
1
= 3− K
Q
pentru fiecare etaj. Astfel K1=2,482 , K2= 1,586 si K3=1,068 şi FTJ rezultat este prezentat în Fig.1.19.

Exemplul 9

Fie un FTJ de ordinul 5. Se va proiecta un FTJ cu o caracteristică eliptică care să aiba un riplu
de 1 dB în banda de trecere (care este 500Hz) şi o atenuare de 65 dB la 1Khz. Din tabelele de valori
pentru implementarea funcŃiilor eliptice se va observa că ordinul filtrului dorit este 5. FDT pentru un
filtru eliptic de ordinul cinci cu atenuare în banda de trecere de 1-dB este:
H ( s n2 + 4.365)( s n2 + 10.568)
T (sn ) =
( s n + 0.3126)( s n2 + 0.4647 s n + 0.4719)( s n2 + 0.1552s n + 0.9919)
Aceasta funcŃie de transfer poate fi realizată cu doua filtre notch ca în Fig 1.9(a) şi o secŃiune trece jos
de ordinul unu. Se denormalizează frecvenŃa cu sn =s/1000π şi va rezulta :
H 1 ( s 2 + 43,080,000)
T1 ( s) =
s 2 + 1,460 s + 4,657,000
H ( s 2 + 104,300,000)
T2 ( s) = 2 2
s + 487.6 s + 9,790,000
şi respectiv:
982.1
T3 ( s ) =
s + 982.1
Pentru primul etaj se utilizează relaŃiile (1.40) şi (1.44) H1= 0,1081 şi a=0,9429. Se alege C1=1nF şi se
aplică relaŃiile (1.40) şi (1.41) rezultând:
C1 = 1nF C4 = 9.25nF C 2 = 8.25nF C5 = 18.5nF
R2 = 69.8kΩ R1 = 35.9kΩ R3 = 34.9kΩ R1 = 74.1kΩ
În mod similar pentru al doilea etaj H2=0,0939, a=0,1684 şi va rezulta:
C1 = 1nF C4 = 10.7 nF C 2 = 9.65nF C5 = 21.4nF
R2 = 32.3kΩ R1 = 27.6kΩ R3 = 16.1kΩ R4 = 192kΩ
Etajul al treilea poate fi un simplu filtru trece jos RC cu C=10nF şi R=101kΩ. Filtrul cascadă rezultat
se prezintă în Fig. 1.20 .

Fig.1.20. FTJ de ordinul cinci

Exemplele prezentate ilustrează atât folosirea programului Filter Designer cât şi metoda
conectării în cascadă a etajelor de ordinul 1 şi 2 pentru a obŃine filtre de ordinul superior.

21
1.7 InfluenŃa elementelor neideale
Proiectarea efectivă a filtrelor cere o întelegere a modului în care elementele care nu sunt
considerate ideale afectează performanŃa. Elemente neideale importante care trebuie luate în
considerare sunt: toleranŃa componentelor pasive (de exemplu valorile reale ale rezistoarelor şi
condensatoarelor), acurateŃea amplificării, banda de amplificarea finită, viteza de variaŃie maximă a
semnalului de la ieşire (slew rate) şi zgomotul.
Tabel 1.1. ProprietăŃile funcŃiei senzitivitate

s xky = s kxy = s xy s xy1 / y2 = s xy1 − s xy2

y y y
s xx = s xkx = s kxkx = 1 s x = s x s x
2
1 2 1

s xy = s x + j arg yS xarg y
y
s1y/ x = s 1x / y = − s xy
1
s xy1 y2 = s xy1 + s xy2 S xarg y = Im S xy (*)
arg y
n
∏
sx
n
i =1 yi
= ∑ s xyi
y
S x = Re S xy (*)
i =1 1
y n
y S xy + x = ( yS xy + zS xz )
s x = ns x y+z
n n n
s xx = s xkx = n ∑y S i
yi
x
S x∑ i =1 i =
n
y i =1
1 n
s xyn = s xy
n ∑y i =1
i

1 1 y
s xxn = s kxx n = S xln y = Sx
n ln y
RelaŃiile notate cu „(*)” folosesc y pentru a indica o mărime complexă şi x pentru a indica o mărime
reală.

Analiza SenzitivităŃii

FuncŃiile clasice de senzitivitate sunt unelte valoroase pentru analiza influenŃei elementelor
y
neindeale asupra performanŃelor filtrului. FuncŃia de senzitivitate, S x , prin definitie descrie
modificarea caracteristicii de interes, de exemplu variabila y, datorată schimbării valoarii nominale a
unor elemente notate cu x,
 ∂y  x ∂y / y ∂ (ln y )
S xy =   = = (1.73)
 ∂x  y ∂y / x ∂ (ln x)
PropietăŃile matematice ale funcŃiei de senzitivitate sunt prezentate în tabelul 79.1 ca elemente de
referinŃă.
O caracteristică importantă a funcŃiei de senzitivitate este aceea ca este posibil să se estimeze
modificarea procentuală a unei caracteristici de performanŃă, datorită variaŃiei valorii elementelor
pasive ale circuitului faŃă de valoarea lor nominală.
Fie de exemplu frecvenŃa de tăiere ω0 a unui FTJ, care este o funcŃie de R1, R2, C1, C2. Prin
folosirea funcŃiilor de senzitivitate, modificarea procentuală a lui ω0 se poate exprima astfel:

22
∆ω 0  ∆R   ∆R   ∆C   ∆C 2 
≈ S Rω10  1  + S Rω20  2  + S Cω10  1  + S Cω20   (1.74)
ω0  R1   R2   C1   C2 
De notat este faptul ca mărimea ∆ω 0 / ω 0 reprezintă o mică schimbare a frecvenŃei de tăiere ω0.
Dacă se ia în considerare poziŃionarea rădăcinilor unui filtru, schimbarea în locaŃia polilor datorită
modificării amplificării K ,poate fi de descrisă de expresia:
 ∂σ  ∂ω K 
S Kp1 =  0  + j 0   (1.75)
 ∂K  ∂K  ω0 
unde polul este p1 = σ 0 + jω 0 . În continuare se poate defini senzitivitatea amplidudinii şi fazei
FDT a definită de relaŃia:
T ( jω ) 1
S xT ( jω ) = S x + S xΦ ( jω ) = Re S xT ( jω ) + Im S xT ( jω ) (79.76)
Φ (ω )
şi respectiv:
x ∂ ∂Φ (ω )
S xT ( jω ) = T ( jω ) + jx (1.77)
T ( jω ) ∂x ∂x
unde T(jω)=|T(jω)|exp[jθ(ω)]. Cititorul interesat se poate informa în detalia asupra senzitivităŃii în
capitolul care tratează acest subiect.

Produsul Amplificarea-bandă

În continuare se vor lua în considerare unele din elementele neideale ale amplificatorului de
semnal mic care influenŃează performanŃele filtrului. Există două configuraŃii de interes pentru
amplificatoare, fiecare folosind un amplificator operaŃional.Cele două configuraŃii sunt amplificatorul
neinversor şi amplificatorul inversor prezentate în Fig. 79.21.

Fig.1.21 (a) Amplificator neinversor (b) Amplificator inversor

Amplificatorul neinversor este descris de relaŃia:

V2 Ad ( s )
K= = (1.78)
V1 1 + Ad ( s ) / K 0
unde K 0 = 1 + RB / R A este ampificarea ideală şi Ad(s) este amplificarea diferenŃială a
amplificatorului operational. Folosind modelul polului dominant pentru amplificatorul operaŃional
amplificarea diferenŃială se poate exprima ca:
GB Aω
Ad ( s ) = = 0 a (1.79)
s + ωa s + ωa
unde A0 este amplificarea în curent continuu, ωa este polul dominant şi GB este produsul amplificare
bandă al amplificatorului operaŃional. Dacă se înlocuieşte relaŃia (79.79) în (79.78) se va obŃine:

23
 GB GB
K= ≈ (1.80)
s + ω a (1 + A0 / K 0 ) s + GB / K 0
Aproximarea expresiei K este valabila dacă A0 >> K 0 . Amplitudinea şi faza expresiei (1.80) sunt
GB
K ( jω ) = (1.81)
ω + (GB / K 0 ) 2
2

şi respectiv:
 ω 
arg[K ( jω )] = − tan −1  K0  (1.82)
 GB 
Se observă că dacă ω > GB / K 0 expresiile (1.81) şi (1.82) pot fi aproximate cu:
K ( jω ) ≈ K 0 (1.83)
şi
ω
arg[K ( jω )] ≈ − K0 (1.84)
GB
Expresia fazei (79.84) descrie întârzierea de fază introdusă la realizarea unui filtru activ de către
produsul amplificare-bandă al amplificatorului operaŃional. Pentru a ilustra importanŃa luării in
considerare a acestui fapt, fie un filtru cu amplificare pozitivă cu K0 =3 şi frecvenŃa de lucru
ω=GB/30. În concordanŃă cu relaŃia (1.84) o întârziere de fază de 5,73 grade este introdusa de către
amplificatorul operaŃional în FDT a filtrului. Astfel de întârzieri de fază pot diminua performanŃele
unor filtre în mod semnificativ.
Amplificatorul inversor din Fig.1.21(b) este descris de relaŃia:
V2 − Ad ( s )[RB /( R A + R B )]
K= = (1.85)
V1 1 + Ad ( s )[R A /( R A + RB )]
Dacă se înlocuieşte relaŃia (79.79) în (79.85) va rezulta:
− [RB /( R A + R B )]GB − [RB /( R A + RB )]GB
K= ≈ (1.86)
[
s + ω a 1 + A0 R A /( R A + RB ) ]s + GB[R A /( R A + R B ) ]
unde , ca şi mai înainte, aproximarea este valabila dacă A0 >> ( RA + RB ) / RA . Expresiile amplitudinii
şi fazei din (1.86) sunt:
GBRB /( R A + RB )
K ( jω ) = 2
(1.87)
ω 2 + [GBR A /( R A + RB )]
şi
 ω  RB 
arg[K ( jω )] = Π − tan −1  1 +   (1.88)
 GB  R A  
Dacă ω < GB R A /( R A + RB ) atunci relaŃiile (1.87) şi (1.88) se pot aproxima cu:
R
K ( jω ) ≈ B (1.89)
RA
şi
ω  R 
arg[K ( jω )] ≈ Π −  1 + B  (1.90)
 GB  R A 
O limitare importantă a configuraŃiei inversoare este lăŃimea de bandă, în comparaŃie cu aceea a
configuraŃiei neinversoare, atunci când se doresc valori mici ale amplificarii K. Fie de exemplu cazul
în care se cere un amplificator cu amplificare unitară. Dacă se utilizează amplificatorul din Fig.
1.21(a), valorile rezistoarelor vor fi RB =0 şi RA=∞. Din relaŃia (1.80) se observă ca acest lucru
plasează un pol la s=-GB. Prin utilizarea amplificatorului din figura 1.21(b) rezistoarele vor fi alese
astfel încât RA= RB . Din relaŃia (1.86) se observă că rezultă un pol localizat la s=-GB/2. Prin urmare

24
pentru amplificarea unitară, configuraŃia inversoare are jumătate din lăŃimea de banda a
amplificatorului neinversor. Pe de altă parte pentru amplificări mai mari, pe măsură ce raportul RB/RA
devine mai mare, ambele configuraŃii duc spre o locaŃie a polului apropiată de s=-(GB)RA/RB.
Dacă se foloseşte configuraŃia inversoare descrisă mai sus pentru a implementa filtre cu amplificare
negativă, impedanŃa de intrare a amplificatorului este aproximativ RA. Valoarea lui RA trebuie aleasă
cu grijă pentru a evita încărcarea reŃelei RC cu impedanŃa de intrare a amplificatorului. O altă
problemă este legată de menŃinerea unei întârzieri de fază mică când este dorit un Q mare.
Un factor de calitate Q de 10 necesită ca raportul RB/RA să fie aproximativ 900. Pe de altă parte
pentru a evita o întârziere de fază de 6 grade conform relaŃiei (1.90) care va rezulta pentru un factor de
calitate Q=10, este indicat ca frecventa maximă de lucru a filtrului să nu depăşească aproximativ
GB/8500. Dacă GB=1MHz, şi dacă ar fi folosit un AO 741, atunci filtrul nu poate funcŃiona corect
peste o frecvenŃă de 100Hz.

Fig.1.22. Efectul produsului amplificare-bandă GB asupra polilor FDT a unui FTJ de ordinul doi
Salen-Key (a) Cazul R egale şi C egale, (b) Cazul amplificare unitară, R egale

25
 A fost arătat că o implementare practică a unui amplificator cu AO contribuie cu un pol la
amplificarea K a filtrului datorită produsului GB amplificare bandă finit al AO. Asta înseamnă că
funcŃia de transfer a unui filtru activ va avea un pol adiŃional care aparŃine amplificatorului. Prin
urmare polii unui filtru activ vor fi influenŃaŃi de acest pol adiŃional. Fie amplificatorul cu amplificare
pozitivă folosit în FTJ Salen–Key (Fig 1.6). FuncŃia de transfer ideală a filtrului este exprimată în
relaŃia (1.21). În cazul rezistoarelor egale, condensatoare egale (R1=R3, C2=C4) se obŃine RB=RA(2-
(1/Q)) . Dacă se înlocuieşte relaŃia (1.80) în (1.21) funcŃia de transfer devine:
V GBn (1.91)
T ( sn ) = 2 =
V1  
 
3 2 GBn   GBn  GBn
sn + sn 3 + + s 1 + +
 1  n  3Q − 1  1
 1 −  3−
 Q Q
unde termenii normalizaŃi sunt definiŃi de sn=s/ω0 şi GBn/ ω0. Maniera în care polii din relaŃia (1.91)
sunt influenŃaŃi de produsul finit amplificare-banda a amplificatorului este ilustrat în Fig. 1.22(a).
Graficul este semiplanul din stânga de sus al planului complex sn. Liniile îngroşate corespund valorilor
constante ale lui Q iar cercurile corespund valorilor discrete ale GB care sunt aceleaşi pentru fiecare Q.
Pentru Q =0,5 sunt notatre valorile lui GBn . De notat este faptul ca în cazul GBn = ∞ , este cazul ideal
unde GB a amplificatorului este infinită. Polii se deplasează către origine pe măsura ce ω 0 se apropie
de valoarea lui GB.
Un alt exemplu este un FTJ Sallen-Key, pentru cazul în care amplificarea este pozitivă şi
unitară şi rezistoarele egale (R1=R2). Dacă se ia în considerare produsul amplificare-bandă a
amplificatorului va rezulta FDT a filtrului:
V2 GBn
T (s) = = (1.92)
V1  1   GBn 
s n3 + s n2  2Q + + GBn  + s n 1 +  + GBn
 Q   Q 
unde din nou sn=s/ω0 şi GBn/ ω0 .Polii din relaŃia (1.92) se prezintă în Fig. 1.22(b). Graficele sunt
similare dar graficul valorilor constantei GBn pentru domeniul de variaŃie al factorului Q (b) sunt mai
apropiate decât în graficul (a). Acest lucru înseamnă că polii în cazul amplificare unitară şi proiectarea
cu rezistoare egale, sunt mai puŃin senzitivi la produsul amplificare-banda decât în cazul rezistoare-
egale, condensatoare-egale. InfluenŃa pe care o are produsul amplificare- bandă GB asupra
parametrilor FTJ Sallen-Key este prezentată în tabelul 1.2.
Tabel.1.2 Prezentare sumară a parametrilor filtrelor cu produsul amplificare bandă GB finit
Fultre de tip Sallen- Key trece jos
Tipul giltrului
R egale şi  1 1  ω 0 
2
C egale 
ω 0 (actual ) ≈ ω 0 (design) 1 −  3 − 

 2 
Q  GB 
 1 1  ω 0 
2

Q (actual ) ≈ Q(design) 1 −  3 − 
 2 Q  GB 

2
 1  *
GB ≥ 451 −  ω 0
 3Q 
Amplificare  ω0Q 
unitară şi R ω 0 (actual ) ≈ ω 0 (design)1 − 
egale GB 
 ω Q
Q (actual ) ≈ Q(design)1 + 0 
 GB 
GB ≥ 10Qω 0*

26
Limitarea datorită vitezei maxime de variaŃie a ieşirii (Slew Rate)

Un alt parametru care trebuie să fie luat în considerare la proiectarea filtrelor active este SR.
Atunci când nivelul de semnal este mare şi/sau frecvenŃa este mare, limitările datorate SR pot să
influenŃeze comportarea la semnal mic a amplificatoarelor de amplificare mică utilizate în etajele de
filtrare. Răspunsul în amplitudine şi în faza al amplificatorului poate fi distorsionat de un semnal de
amplitudine mare. O analiză a distorsiunilor introduse de SR este prezentata în [1]. Pentru
amplificatorul inversor [Fig. 1.21(b)], SR-ul creşte întârzierea de faza de semnalului. Această
distorsiune este descrisa de relaŃia [5]:
 (ω / GB(1 + RB / R A )) 
arg[K ( jω )] = Π − tan −1   (1.93)
 N ( A) 
unde N(A) este o funcŃie de descriere şi A este amplitudinea de vârf a semnalului sinusoidal de la
intrarea amplificatorlui. FuncŃia de descriere N(A)=1 atâta timp cât AO-ul nu este afectat de SR,
rezultând aceeaşi întârziere de fază conform ecuaŃiei (1.88). Pe de altă parte atunci când apare SR,
N(A) devine mai mic ca 1. În asemenea condiŃii filtrul poate deveni instabil. Pentru o discuŃie detaliată
despre slew rate se pot studia lucrările [1] si [5, Cap 4, Sect 6].
Se pot reduce distorsiunile de semnal mare prin selectarea unui AO cu SR mai mare. Dacă se
Ńine cont de că se pot alege AO-uri cu FET sau TB la intrare se remarcă faptul că amplificatoarele
operationale cu FET la intrare tind să aibă valori mai mari pentru SR şi nivele de semnal la intrare mai
mari înainte de a apare limitarea prin SR. La alegearea unui amplificator pentru un filtru, este
important să se ştie că că apare limitare datorată SR-ului când panta semnalului de ieşire depăşeşte
valoarea SR-ul şi cand nivelul semnalului de intrare depăseste o valoare prag. Deseori SR-ul
amplificatorului utilizat la realizarea filtrului stabileşte limita finală a performanŃelor care pot fi
obŃinute la implementarea unui filtru activ de frecvenŃă mare.

Zgomotul [7]

PerformanŃele de zgomot ale unui filtru vor determina raportul semnal/zgomot al circuitului şi
gama dinamică a acestuia. Din aceste motive, este de dorit să se înŃeleagă bine modul în care
zgomotul influenŃează performanŃele filtrelor. În această secŃiune sunt discutate efectele zgomotului
asupra configuraŃiilor inversoare şi neinversoare ale AO, utilizate pentru implementarea unui etaj de
amplificare cu amplificarea K. Pentru un proiect simplu de filtru se va face o analiză de zgomot.Se va
începe analiza de zgomot prin luarea în considerare a celor patru surse de zgomot asociate cu un AO.

Fig.1.23. Modelul de zgomot al unui AO cu specificarea celor 4 surse de zgomot

În Fig. 1.23 se prezintă sursele de zgomot dintr-un AO şi anume, En1 şi En2 care reprezinta zgomotul
de tensiune de la intrările neinversoare şi inversoare şi respectiv, In1 si In2 care reprezintă zgomotul de
curent al AO de la intrările neinverosoare şi inversoare. Sursele de zgomot de tensiune de la cele două
intrări En1 şi En2 sunt legate matematic de tensiunea de zgomot En prin relaŃiile de mai jos, specificate
în datele de catalog ale fabricantului amplificatorului operational:
[
E n = E n21 + E n22 V / Hz ] (1.94)
Curentul de zgomot In este de asemenea des specificat în cataloagele fabricantului. Valoarea
specificată pentru In se poate utziliza pentru determinarea lui In1 şi In2 :

27
 [
I n = I n1 = I n 2 A / Hz ] (1.95)

Analiza performanŃelor de zgomot ale filtrului începe cu identificarea tuturor surselor de zgomot, care
includ toate sursele de zgomot ale AO, zgomotul termic al rezistoarelor ( Et = 4ktR∆f unde 4*k*T
este aproximativ 1,65*10-20 V2/Ω Hz la temperatura camerei şi ∆f este banda de frecvenŃe a
zgomotului). Analiza începe prin substituirea generatoarelor de semnal independente şi necorelate ale
fiecărei surse de zgomot şi anume surse de tensiune pentru surse de zgomot de tensiune şi respectiv
surse de curent pentru surse de zgomot de curent. Se poate determina zgomotul total de la ieşire En0
prin aplicarea teoremei superpozitiei pentru fiecare sursă de zgomot şi folosind valoarea efectivă a
tensiunii. Se pot însuma numai valorile patratice ale tensiunii efective de zgomot pentru determinarea
tensiunii de zgomot E n20 . Expresia rezultantă pentru E n20 nu trebuie să ducă la scăderea efectului unor
surse de zgomot ci numai la adunarea lor. Sursele de zgomot dintr-un circuit electronic au un efect
cumulativ şi întotdeauna zgomotul de la ieşire este suma componentelor datorate fiecărei surse de
zgomot. Zgomotul total raportat la intrare Eni este pur şi simplu zgomotul de la ieşire En0 împărŃit la
amplificarea funcŃiei de transfer a circuitului. Condensatoarele influneŃează performanŃele de zgomot
dintr-un circuit numai prin efectul lor asupra funcŃiei de transfer.Prin urmare amplificarea unei surse
de zgomot la ieşirea unui circuit poate să fie influenŃată de condensatoarele din circuit. Prin urmare
performanŃele de zgomot ale unui circuit sunt puternic dependente de frecvenŃă.
Fie din nou configuraŃia AO neinversor, care poate fi folosită la implementarea unui
coefcicient de amplificare K pozitiv. Circuitul se prezintă în Fig. 1.24(a) cu sursele corespunzatoare de
zgomot incluse. Rezistorul Rs a fost introdus în circuit pentru a reprezenta rezistenŃa sursei de semnal
(VI).

Fig.1.24. (a) ConfiguraŃie de amplificator neinversor cu surse de zgomot, (b) ConfiguraŃie simplificată
de amplificator neinversor cu surse de zgomot

Circuitul simplificat reprezentat în Fig.1.24 (b) adună toate sursele de zgomot ale
amplificatorului în sursa Ena. Sursa generală de zgomot Ena este descrisă de relaŃia (1.96). Circuitul din
Fig. 1.24(b) poate fi folosit în locul blocului de amplificare K pentru a simplifica analiza de zgomot a
unui circuit mai complex. RezistenŃa sursei de semnal RS va fi determinată în mod evident de catre
analiza circuitului de la ieşire spre intrare.
2 2
 RA   RB 
E 2
na = E + 
2
n
 ( E tB2 ) +   ( E tA2 ) + I n21 ( R A || R B ) 2 (1.96)
 R A + RB   R A + RB 

28
ConfiguraŃia inversoare a AO utilizată la implementarea amplificării negative se prezintă în
Fig.1.25(a) cu surse de zgomot incluse.

Fig.1.25. (a) ConfiguraŃie de amplificator inversor cu surse de zgomot, (b) ConfiguraŃie simplificată de
amplificator inversor cu surse de zgomot

Din nou se pot aduna sursele de zgomot ale AO şi se pot raporta la intrare ca o sursă de
zgomot unică Enb prezentată în Fig. 1.25(b). Pentru simplitate, RS a fost însumat cu RA. Expresia
matematică a sursei echivalente de zgomot Enb este descrisă de ecuaŃia (1.97). Circuitul simplificat din
Fig. 1.25(b) este convenabil pentru a simplifica analiza de zgomot a unui circuit mai complex care
foloseste un etaj cu amplificare negativă.
2 2
 R  R 
E 2
nb = 1 + A  ( E n2 ) +  A  ( EtB2 ) (1.97)
 RB   RB 

Exemplul 10

Fie analiza de zgomot a unui FTJ de ordinul I. Analiza de zgomot a unui FTJ cu amplificare
negativă în banda mediană de 6dB şi cu o pantă de -20dB/decadă la frecvenŃe mai mari ca frecventa de
tăiere de 20 kHz. Se reaminteşte din sectiunea 1.3 ca ω0 =RC. Se notează R1 cu R şi C2 cu C. Pentru a
obŃine o frecvenŃă de ω0 =2π(20kHz), valorile componentelor comerciale sunt R1=16,9kΩ si respectiv
C2=470pF ( se pot fi folosite rezistoare cu peliculă metalică cu toleranta de 1% pentru R1 şi
condensatoare ceramice pentru C2). Se va realiza amplificarea K cu configuraŃia neinversoare a AO
deci se va utiliza circuitul din Fig. 1.24(b) pentrru a face analiza de zgomot. Amplificarea de 6dB în
banda de trecere se poate obŃine dacă se alege RA =RB.

Fig.1.26. FTJ cu amplificare pozitivă de ordinul

unu cu surse de zgomot.

29
În acest exemplu se alege RA =RB =10 kΩ valori disponibile şi la rezistenŃele cu peliculă metalică cu
toleranŃă de 1%. În Fig.1.26 se prezintă circuitul echivalent cu încluderea sursei de zgomotul termic a
rezistenŃei R1.Din acest circuit se poate obŃine uşor zgomotul de la ieşirea a FTJ-ului.
 Z2
2
2

2 2 2
E no = K  E na + ( Et21 ) + R1 Z 2 ( I n2 ) (1.98)
 R1 + Z 2 
unde Z2 =1/sC2 este impedanŃa condensatorului şi Ena este definită de relaŃia (1.96). Un AO comercial
de tipul OP-27 poate fi folosit pentru a realiza amplificarea K şi pentru a se afla valorile En si In. În
cazul AO de tip OP-27, E n =3nV/ Hz si I n =0,4pA/ Hz . O comparaŃie între analiza manuală şi
analiza cu programul PSPICE a acestui FTJ este prezentată în Fig. 1.27.

Fig.1.27. ComparaŃie între valorile de zgomot calculate şi simulate

DependenŃa de frecvenŃă a amplificării K nu a fost inclusă în această analiza manuală deoarece se

cerea o amplificare mică în banda de trecere şi o frecvenŃă de tăiere joasă comparativ cu produsul
amplificare bandă a OP-27. Răspunsul simulat în frecvenŃă se prezintă în Fig.1.28.

Fig.1.28. Simularea răspunsului în frecvenŃă al unui FTJ. Cursorul indică o frecvenŃă de tăiere de
20kHz

30
Simularea răspunsului în frecvenŃă nu a inclus un model complet al amplificatorului OP-27.
După cum se observă din Fig. 1.27, zgomotul de iesire estimat de relaŃia (1.98) este apropiat
de valoarea de simulare. Prin analiza contribuŃiei fiecărui element de circuit la zgomotul total se pot
obŃine informaŃii utile pentru îmbunataŃirea proiectului din punct de vedere al zgomotului. In tabelul
1.3 se prezintă contribuŃiile la zgomotul total a fiecărui element de circuit.

Tabel 1.3. ContribuŃia fiecărui element de circuit la zgomotul final la frecvenŃa de 1kHz
Sursa de zgomot Valoarea Coeficientul de ContribuŃia la ContribuŃia la
zgomotului amplificare zgomotul de la zgomotul de la
ieşire intrare
En 3nV/√Hz 2 6nV/√Hz 3nV/√Hz
In 0,4pA/√Hz 35,2k 14,1nV/√Hz 7,04nV/√Hz
RA 12,65nV/√Hz 1 12,65nV/√Hz 6,325nV/√Hz
RB 12,65nV/√Hz 1 12,65nV/√Hz 6,325nV/√Hz
RI 16,4nV/√Hz 1,998 32,8nV/√Hz 16,4nV/√Hz
ContribuŃia la zgomotul total 40,4nV/√Hz 20,2nV/√Hz

Se observă că la 1kHz, R1 este sursa dominantă de zgomot. Se poate alege o valoare mai mică pentru
rezistenŃa R1 dar atunci trebuie să crească C2. O asemenea modificare trebuie să fie făcută cu grijă
pentru că prin schimbarea valorii lui C2 se schimbă de asemenea şi coeficientul de multiplicare a
surselor de zgomot de curent In şi pentru R1 după cum se observă din relaŃiua (79.98). Banda de
frecvenŃe a zomotului dacă se utilizează o aproximaŃie a răspunsului în frecvenŃă al AO cu un singur
pol, este 20kHz (π/2)=31,4kHz. De aici va rezulta E ni = (20,2nV / Hz ) . (31,4kHz )1 / 2 =3,58µV.
Pentru a obŃine un raport semnal/zgomot de 10, nivelul semnalului de la intrare trebuie să fie 35,8 uV.
Acest lucru este mai dificil de obŃinut dacă ar fi folosit un AO de tip AO 741, cu tensiunea de zgomot
de E n =20nV/ Hz , în locul unui AO de tip OP-27.
Deseori, in circuitele de procesare a semnalelor, mai multe etaje sunt conectate în cascadă
pentru a modela răspunsul sistemului. În urma conectării în cascadă zgomotul fiecărui etaj trebuie să
fie luat în considerare la determinarea zgomotului total.Locul în care se plasează fiecare etaj în
cascadă determina valoarea zgomotului final Eni a intregii cascade. Se va obŃine o tensiunea de
zgomot Eni minimă dacă etajele cu amplificare mare sunt plasate primele. Dacă se face acest lucru,
zgomotul tuturor etajelor următoare se divide la coeficientul de amplificare al etajului cu amplificarea
cea mai mare a întregii cascade. Acest lucru duce la scăderea gamei dinamice. Cu etajul care are
amplificarea cea mai mare plasat primul, fiecare etaj următor are un semnal de intrare mai mare decât
în cazul în care etajul cu amlificare maximă ar fi fost ultimul sau undeva între primul şi ultimul etaj
din cascadă.Gama dinamică scade deoarece este o limita finita a nivelului semnalului de intrare al
fiecarui etaj din cascadă înainte de apariŃia distorsiunilor.

1.8 Sumar
Acest capitol a examinat filtrele active folosind amplificatoare de semnal mic. Aceste filtre
sunt capabile sa realizeze orice funcŃie de transfer de ordinul doi. FuncŃii de transfer de ordin mai mare
sunt realizate prin conectarea în cascadă a etajelor de ordinul unu şi doi. Au fost studiate
comportamenul neideal al produsului amplificare bandă ,slew rate-ul şi zgomotul. Mai multe
informaŃii despre această categorie de filtre pot fi gasite in bibliografie.

31