Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Prefaţă
Camelia Ciobanu
6 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL 1
SPAŢII VECTORIALE
Una din structurile algebrice folosite în acest curs este aceea de corp
comutativ sau câmp, structură prezentată deja la orele de algebră din clasa a XII-a;
cu toate acestea reamintim definiţia.
Demonstraţie:
(a) Fie α = 0 şi y = 0 ⋅ x ;
atunci y = 0 ⋅ x = (0 + 0 )x = 0 ⋅ x + 0 ⋅ x = y + y ⎫
⎬ ⇒ y = y + (− y ) = 0V
dar y = y + 0 = y + ( y + (− y )) = ( y + y ) + (− y )⎭
Deci 0 ⋅ x = 0V analog arătându-se că α ⋅ 0V = 0V .
Reciproc, presupunem că αx = 0V dacă α ≠ 0 atunci
( )
x = 1 ⋅ x = α −1α x = α −1 (αx ) = α −1 0V = 0V Analog pentru x ≠ 0V .
(b) Din 0V = α ⋅ 0V = α ( x + (− x )) = αx + α (− x ) ⇒ α (− x ) este opusul vectorului
αx deci α (− x ) = −αx, ∀α ∈ K , ∀x ∈ V .
Analog se arată că (− α )x = −αx şi atunci
(− α )(− x ) = −(α (− x )) = −(− αx ) = αx, ∀α ∈ K , ∀x ∈ V .
(c) (α − β )x = (α + (− β ))x = αx + (− β )x = αx − β x, ∀α , β ∈ K , ∀x ∈V
α ( x − y ) = α (x + (− y )) = αx + α (− y ) = αx − αy, ∀α ∈ K , ∀x, y ∈ V .
10 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Exemple:
1. Orice câmp K este un spaţiu vectorial peste el însuşi.
Fie V1 , V2 , K , Vn spaţii vectoriale peste K. Produsul cartezian
{
V1 × V2 × K × Vn = (x1 , x2 , K , xn ) xi ∈ Vi , i = 1, n }
este un spaţiu vectorial peste K dacă definim:
(x1 , x2 , K , xn ) + ( y1 , y2 , K , yn ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , K , xn + yn ) ,
α (x1 , x2 , K , xn ) = (αx1 , αx2 , K , αxn ), ∀xi , yi ∈ Vi , i = 1, n, ∀α ∈ K
Spaţiul V1 × V2 × K × Vn se numeşte produsul direct al spaţiilor vectoriale
V1 , V2 , K , Vn .
În particular {
K n = K × K × K × K = (α1 ,α 2 ,K,α n )α i ∈ K , i = 1, n } este un
spaţiu vectorial peste K, numit spaţiul vectorial aritmetic de dimensiune n.
2. Spaţiul vectorial C[na,b ] (R ) cu n ∈ N , [a, b] ⊂ R al funcţiilor reale de clasă C n
definite pe [a, b] este format din funcţiile f : [a, b] → R cu derivatele de ordin n
continue pe [a, b] . Operaţiile sunt cele obişnuite de adunare a funcţiilor şi de
înmulţire a funcţiilor cu scalari.
3. Spaţiul vectorial V X , unde V este un spaţiu vectorial peste K , iar X o mulţime
nevidă, V X := { f f : X → V }.
Operaţiile sunt cele obişnuite de adunare a funcţiilor şi de înmulţire a funcţiilor
cu scalari.
4. Spaţiul vectorial K N este spaţiul şirurilor de scalari din K, reprezentând o
particularizare a exemplului de mai sus.
5. Spaţiul vectorial M ( m, n; K ) al matricilor de tip ( m, n ) cu elemente din K.
Operaţiile sunt cele de adunare a matricilor şi de înmulţire ale acestora cu scalari.
6. Spaţiul vectorial K n [X ] al polinoamelor în nedeterminata X de grad cel mult n,
cu coeficienţi în K,
⎧ p
⎫
K n [X ] := ⎨ f = ∑ α i X i gradf = p ≤ n, α i ∈ K ⎬
⎩ i =1 ⎭
Operaţiile considerate aici sunt cea de adunare al polinoamelor şi cea de
înmulţire a acestora cu scalari.
7. Spaţiul vectorial al soluţiilor unui sistem liniar omogen de m ecuaţii cu n
necunoscute, cu coeficienţi din K:
n
∑α
j =1
ij x j = 0, i = 1, m
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 11
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Exemple:
{
1. S (n, K ) := M (n, n; K ) M = ` M } - mulţimea matricilor pătratice de ordinul n
simetrice.
{
2. A(n, K ) := M ∈ M (n, n; K ) M = − ' M } - mulţimea matricilor pătratice de
ordinul n antisimetrice.
12 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
{ [ ] }
3. Ts (n, K ) := M ∈ M (n, n; K ) M = α ij , α ij = 0 pentru i > j , i, j = 1, n - mulţimea
matricilor pătratice de ordin n superior triunghiulare.
{ [ ] }
4. Ti (n, K ) := M ∈ M (n, n; K ) M = α ij , α ij = 0 pentru i < j , i, j = 1, n - mulţimea
matricelor pătratice de ordin n inferior triunghiulare.
{ [ ] }
5. D(n, K ) := M ∈ M (n, n; K ) M = α ij , α ij = 0 pentru i ≠ j , i, j = 1, n - mulţimea
matricelor pătratice de ordin n diagonale.
1-5 Furnizează exemple de subspaţii vectoriale pentru spaţiul vectorial
M (n, n; K ).
6. Dacă R R := { f : R → R} este mulţimea funcţiilor reale de variabilă reală, atunci
P(R ) := { f : R → R f (− x ) = f ( x ), ∀x ∈ R}
I (R ) := { f : R → R f (− x ) = − f ( x ), ∀x ∈ R}
Perr (R ) := { f : R → R f ( x + T ) = f (x ), ∀x ∈ R}
sunt subspaţii vectoriale ale lui R R .
7. Fiind dat V/K, atunci mulţimea {0V } este subspaţiu al spaţiului V/K şi se
numeşte subspaţiul nul.
8. V este subspaţiu al spaţiului V / K . V şi {0V } se numesc subspaţii vectoriale
improprii.
Teorema 1.3. Dacă S este o submulţime nevidă a lui V/K, atunci mulţimea
tuturor combinaţiilor liniare finite de elemente din S este un subspaţiu vectorial al
lui V.
Acest subspaţiu se numeşte subspaţiu generat de submulţimea S sau
acoperirea liniară a lui S şi se notează cu L(S); mulţimea S se numeşte sistem de
generatori al lui L (S).
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 13
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Demonstraţie: Fie
m
⎫
u = ∑ λiν i ∈ L(S ) ⎪
⎪ p
i =1
n ⎬ ⇒ u + ν = ∑ (λi + μi )ν i ∈ L(S )
ν = ∑ μ iν i ∈ L(S )⎪ i =1
i =1
⎪⎭
Consecinţa 1.2.
a) S ⊂ L(S ) ;
b) L({0V }) = {0V };
S1 ⊂ L ( S 2 ) ⎫
c) ⎬ ⇒ S1 ⊂ L(S 3 )
S 2 ⊂ L(S 3 )⎭
Demonstraţie:
⎧u = u1 + u 2
a) ∀u ,ν ∈ V1 + V2 , ∀α , β ∈ K ⇒ ⎨
⎩ν = ν 1 +ν 2
cu u1 ,ν 1 ∈V1 şi u 2 ,ν 2 ∈ V2 .
⎧αu + βν 1 ∈ V1
Cum V1, V2 sunt subspaţii vectoriale ⇒ ⎨ 1 .
⎩αu 2 + βν 2 ∈ V2
14 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
depK S , dacă există o mulţime finită de elemente distincte din S, {vi }i =1,n şi
n
scalarii {λ i }i =1,n ⊂ K , nu toţi nuli, astfel încât ∑λ v
i =1
i i = 0V .
notează ind K S dacă oricare ar fi mulţimea finită de elemente din S, {vi }i =1,n şi
scalarii {λ i }i =1,n ⊂ K , astfel încât
n
∑λ v
i =1
i i = 0V ⇒ λi = 0, ∀i = 1, n
Consecinţa 1.3. Dacă depK S atunci cel puţin unul dintre vectorii {vi }i =1,n este
o combinaţie liniară de ceilalţi.
Consecinţa 1.4. Dacă ind k S , atunci dintre vectorii {vi }i =1,n nici unul nu este o
combinaţie liniară de ceilalţi.
n
Consecinţa 1.5. Dacă v = ∑ λi vi unde ind K {vi } ⊆ V , atunci {λi }i =1,n ⊆ K este
i =1
unic determinată.
Demonstraţie: Presupunem
v = ∑ λi vi = ∑ λ'i vi ⇒ ∑ (λi − λ'i )vi = 0V ,
n n n
i =1 i =1 i =1
n
Demonstraţie: Fie {wi }i =1,n ⊂ L(S ) atunci wi = ∑ α ji v j , i = 1, n + 1 .
j =1
∑ μ w = ∑ μ ∑α
i =1
i i
i =1
i
j =1
ji v j = 0V
n
⎛ n+1 ⎞ n+1
de unde rezultă ∑ ⎜ ∑ i ji ⎠ j V
j =1 ⎝ i =1
μ α ⎟ v = 0 , dar ind K S , deci ∑
i =1
μiα ji = 0, j = 1, n , ceea
Observaţia 1.3.
b) Dacă ind K S şi S = {vi }i=1,n , atunci orice S = {ui }i=1,m , S ⊂ L(S ), ind K S are
m ≤ n.
c) Dacă depK S conţine n vectori, atunci orice S ′ ⊃ S şi conţine cel puţin
( n + 1) vectori este depK S ′.
Cazuri particulare:
1. Dacă S ⊂ V / K , S ′ ⊂ V / K , S ⊂ S ′, depK S atunci depK S ' .
2. Dacă S ⊂ V / K , S ′ ⊂ V / K , S ⊂ S ′, ind K S ′ atunci ind K S .
3. Orice sistem S ⊂ V / K ce conţine vectorul nul este depK S .
4. Orice sistem S ⊂ V / K ce conţine cel puţin doi vectori egali este depK S .
5. Un sistem S ⊂ V / K şi S = {v1 } este depK S dacă şi numai dacă v1 = 0V .
6. Un sistem S ⊂ V / K şi S = {v1 } este ind K S dacă şi numai dacă v1 ≠ 0V
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 17
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
⎡α1 ⎤ ⎡α12 ⎤
Exemplu: u , v ∈ M (2,1, R ), u = ⎢ ⎥, v = ⎢ 2 ⎥, α1 , α 2 ≠ 0 , α1 ≠ α 2 ;
⎣α 2 ⎦ ⎣α 2 ⎦
CAPITOLUL 2
SPAŢII VECTORIALE FINIT DIMENSIONALE
Definiţia 2.2. Spaţiul vectorial V se numeşte finit dimensional dacă are o bază
finită (adică formată dintr-un număr finit de elemente) sau dacă V = {0V } . În caz
contrar se numeşte infinit dimensional.
de exemplu α 1 ≠ 0 .
1 α α
Atunci e1 = v1 − 2 e2 − K − n en .
α1 α1 α1
Deci {v1 , e2 ,K, en } generează V.
Să arătăm că este liniar independentă.
n
În: λ1v1 + λ2 e2 + K + λn en = 0V folosim ν 1 = ∑ α i ei
i =1
1 β1 β β p −1 β p +1 β
ep = vp − v1 − 2 v2 − K − v p −1 − e p +1 − K − n en
βp βp βp βp βp βp
Deci {v1 , v 2 ,K, v p , e p +1 ,K, en } generează V.
+ λ p β p e p + (λ p +1 + β p +1 )e p +1 + K + (λn + β n )en = 0
Folosind ipoteza de inducţie matematică rezultă
λ1 + β1λ p = 0 ⎫
⎪
λ2 + β 2 λ p = 0 ⎪
KKKKKKK ⎪
⎪
λ p −1 + β p −1λ p = 0⎪⎪
⎬ ⇒ λ p = 0 ⇒ λi = 0, ∀i = 1, n
λpβ p = 0 ⎪
λ p +1 + β p +1 = 0 ⎪
⎪
KKKKKKK ⎪
⎪
λn + β p = 0 ⎪⎭
Deci {v1 , v 2 ,K, v p , e p +1 ,K, en } este liniar independentă şi conform procedeului
inducţiei matematice am demonstrat ceea ce trebuia.
Teorema 2.2. Fie V/K un spaţiu vectorial finit dimensional. Orice două baze
ale lui V au acelaşi număr de elemente.
Demonstraţie. Fie B şi B′ două baze ale lui V. Fie n numărul de elemente ale
lui B şi n′ numărul de elemente ale lui B′. Atunci din L ( B ) = V ⇒ n′ ≤ n, iar din
L ( B′) = V ⇒ n ≤ n′, deci n = n′.
⎧0, k ≠ i, l ≠ j
Eij = [αkl ]k =1,m , αkl = ⎨
l =1,n ⎩1, k = i, l = j
22 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
⎛ j
⎞
⎜ 0 0 K 0 K 0⎟
⎜0 0 K 0 K 0⎟
⎜ ⎟
Eij = ⎜ K K K 1 K 1 ⎟ i
⎜ K K K K K K⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 K 0 K 0⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
(
3. Baza canonică în K n [ X ] este B = 1, X , X 2 , K , X n . )
n
Consecinţa 2.2. Orice vector x ∈Vn admite o exprimare de forma x = ∑ xi ei
i =1
n
b) Egalitatea x = ∑ xi ei se numeşte relaţia de descompunere a vectorului
i =1
x ∈Vn în baza B sau expresia lui x în baza B; pentru a exprima aceasta notăm
n
x = ∑ xi ei := xB şi formal se poate scrie xB = B [ x ]B .
i =1
( )
Formal se poate scrie: e1`e2` K en` = (e1e2 K en )M B, B ` adică B ` = BM B, B ` ( ) ( )
(
Dacă vom considera B = B `M B ` , B obţinem, cu relaţia anterioară: )
B = B M B , B = BM B, B ` M B ` , B
`
( `
) ( ) ( )
( ) ( )
dar ind K B ⇒ M B, B ` M B ` , B = I n , deci M B ` , B = M −1 B, B ` (adică matricile ( ) ( )
de trecere de la o bază la alta sunt inverse una alteia).
( )
Dacă B `` = B ` M B ` , B `` = BM B, B ` M B ` , B `` ⇒ ( ) ( )
(
B = BM B, B M B , B
`` `
) ( ` ``
)⎫⎪ ⇒ BM (B, B ) = BM (B, B )M (B , B )⎫ ⇒
`` ` ` ``
⎬ ⎬
(
Dar B `` = BM B, B `` )⎪⎭ Ind K B ⎭
(
⇒ M B, B = M B, B M B ` , B ``
`` `
) ( ) ( )
acestea în ipoteza că B, B′ şi B′′ sunt baze ale aceluiaşi K - spaţiu vectorial.
d) Schimbări de coordonate la schimbarea bazei.
( )
Fie [x ]B = (x1 x2 K xn ) şi x1` x 2` K x n` se caută legătura între [x ]B şi [ x ]B′ , adică
între coordonatele aceluiaşi vector x în baze diferite.
Se consideră:
x = x B = B[x ]B si ⎫
⎪ B[x ]B = BM (B, B ' )[x ]B ' ⎫
x = x B' ' = B ' [x ]B ' ⎬ ⇒ ⎬
⎪ Ind K B ⎭
B ' = BM (B, B ' ) ⎭
⇒ [x ]B = M (B, B ' )[x ]B ' ⇔ [x ]B ' = M −1 (B, B ' )[x ]B .
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 25
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 3
SPAŢII VECTORIALE EUCLIDIENE
Definiţia 3.2. Un spaţiu vectorial real V pe care s-a definit un produs scalar se
numeşte spaţiu vectorial euclidian. Se notează cu E .
Demonstraţie.
a) Dacă x = 0V sau y = 0V ⇒ ( x, y ) = 0 şi x 2 = 0 sau y 2 = 0, deci are loc
egalitatea.
b) Dacă x ≠ 0V , y ≠ 0V ⇒ (λx − y ) ≥ 0 deci,
2
(λx − y, λx − y ) = λ2 x 2 − 2λ (x, y ) − y 2 ≥ 0 .
Un trinom de gradul doi în λ este pozitiv pentru ∀λ ∈ R dacă
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 27
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
λ 2 x 2 − 2λ ( x , y ) + y 2 = 0
adică (λx − y, λx − y ) = 0 ⇒ λx − y = 0V ⇒ y = λx ⇒ dep K {x, y}
Demonstraţie.
1) Din p1 ) : ( x, x ) ≥ 0, ∀x ∈ E ⇒ x = ( x, x ) ≥ 0 şi
def def
(x, x ) = 0 ⇔ x = 0 R deci x = (x, x ) = 0 ⇔ x = 0 R
2) λx = (λx, λx ) = λ2 ( x, x ) = λ ( x, x ) = λ x
3) x1 + x 2 = (x1 + x 2 , x1 + x 2 ) = x12 + 2( x1 , x 2 ) + x 22 ≤
= (x 1 + x2 )
2
= x1 + x 2
1
Consecinţa 3.6. Fie x ∈ E , x ≠ 0 R atunci e =
x
x este un versor (e = 1) .
Demonstraţie.
1) x − y ≥ 0 ∀ x, y ∈V şi x − y = 0 dacă şi numai dacă x − y = 0 adică x = y ;
2) x − y = y − x ∀x, y ∈ V ;
1) şi 2) sunt adevărate datorită definiţiei normei.
3) x − y = x − z + z − y ≤ x − z + z − y ∀x, y, z ∈ V (definiţia normei).
3.2 Ortogonalitate
∑ λ (ν ,ν j ) = 0, j = 1, n
n n
∑ λiν i = 0 R , de unde
i =1 i =1
i i
⎧ 0, i ≠ j
Dar (ν iν j ) = ⎨ 2 de unde:
⎩νi , i = j
= 0 ⇒ λi = 0, ∀i = 1, n deci ind K {ν i }i =1,n
2
λi ⋅ ν i
30 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Consecinţa 3.8. S ⊥ este subspaţiu al lui E iar dacă S este subspaţiu al lui
E ⇒ S ⊥ se numeşte complementul ortogonal al lui S.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 31
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 4
BAZĂ ORTONORMATĂ
n
Exemplu. În R n faţă de ( x, y ) = ∑ xi y i baza canonică B = (e1 , e2 , K , en ) este
i =1
ortonormată.
n
(ν , ei )
Dacă ν = ∑ xi ei atunci xi = iar dacă B este bază ortonormată,
i =1 (e , e )
i j
atunci xi = (ν , ei ), ∀i = 1, n
32 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
i =1 i =1
⎧ 0, i ≠ j
(ei , e j ) = ⎪⎨ e 2 , i = j (ν , ei )
(ν , ei ) = xi (ei , ei ) deci xi =
⎪⎩ j (ei , ei )
Dacă (ei , e j ) = δ ij , atunci xi = (ν , ei ) .
Concluzia este că într-o bază ortogonală
n
(ν , ei )
ν =∑ ei (4.1)
i =1 (ei , ei )
⎨ 3f = α e
13 1 + α 23 e 2 + e3
⎪KKKKKKKKKKK
⎪
⎪⎩ f n = α 1n e1 + α 2 n e2 + α 3n e3 + K + α n −1n en −1 + en
În acest caz putem scrie că:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 33
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
⎡1 α 12 α 13 K α 1n ⎤
⎢0 1 α 23 K α 2 n ⎥⎥
⎢
⎢0 0 1 K α 3n ⎥
⎢ ⎥
(
'
)
M B ,B = ⎢M M 0 K M ⎥
⎢M M M K M ⎥
⎢ ⎥
⎢M M M K α n −1n ⎥
⎢0 0 0 K 1 ⎥⎦
⎣
Cum vectorii ei se construiesc prin inducţie ca să îndeplinească
(ei , e j ) = 0, i ≠ j , obţinem:
⎧ f 1 = e1
⎪
⎪ f 2 = ( f 2 , e1 ) e1 + e2
⎪ (e1 , e1 )
⎪
⎪ f = ( f 3 , e1 ) e + ( f 3 , e2 ) e + e
⎪⎪ 3 (e1 , e1 ) 1 (e2 , e2 ) 2 3
⎨
⎪ f = ( f 4 , e1 ) e + ( f 4 , e2 ) e + ( f 4 , e3 ) e + e
⎪ 4 (e1 , e1 ) 1 (e2 , e2 ) 2 (e3 , e3 ) 3 4
⎪
⎪KKKKKKKKKKK
⎪ ( f ,e ) ( f ,e ) ( f ,e )
⎪ f n = n 1 e1 + n 2 e2 + K + n n −1 en −1 + en
⎪⎩ (e1 , e1 ) (e2 , e2 ) (en−1 , en−1 )
Deci:
⎧e1 = f 1
⎪
⎪e2 = f 2 − ( f 2 , e1 ) e1
⎪ (e1 , e1 )
⎪
⎪e = f − ( f 3 , e1 ) e − ( f 3 , e2 ) e
⎪⎪ 3 3
(e1 , e1 ) 1 (e2 , e2 ) 2
⎨
⎪e = f − ( f 4 , e1 ) e − ( f 4 , e2 ) e − ( f 4 , e3 ) e
⎪ 4 4
(e1 , e1 ) 1 (e2 , e2 ) 2 (e3 , e3 ) 3
⎪
⎪KKKKKKKKKKK
⎪ ( f ,e ) ( f ,e ) ( f ,e )
⎪en = f n − n 1 e1 − n 2 e2 − K − n n −1 en −1
⎪⎩ (e1 , e1 ) (e2 , e2 ) (en−1 , en−1 )
34 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 5
TRANSFORMĂRI LINIARE
Cazuri particulare.
1. Un morfism injectiv F : U → V se numeşte monomorfism.
2. Un morfism surjectiv F : U → V se numeşte epimorfism.
3. Un morfism bijectiv F : U → V se numeşte izomorfism. În acest caz există şi
F −1 : V → U tot izomorfism.
4. Un morfism F : U → U se numeşte endomorfism.
5. Un morfism F : U → K se numeşte formă liniară.
6. Un morfism bijectiv F : U → U se numeşte automorfism.
36 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Exemple:
1. Produsul scalar a doi vectori din En , dacă fixăm unul din vectori, este o
formă liniară.
2. În C[0a ,b ] (R ) : ( f , g ) = ∫ f ( x )g (x )dx cu f ( x ) fixat este o formă liniară.
b
Demonstraţie:
1. În definiţia (5.1.) facem β = 0 ⇒ F (αx ) = αF (x ) şi pentru α = 0 ⇒
⇒ F (0U ) = 0V .
2. U1 - subspaţiu vectorial al lui U atunci:
∀α , β ∈ K şi ∀x, y ∈ U 1 ⇒ αx + β y ∈ U 1 deci
F (αx + β y ) = αF ( x ) + β F ( y ) ∈ F (U 1 ) .
3. S = {u i }i =1,n ⊂ U şi depK S , deci
n
∑λ u
i =1
i i = 0U ⇒ ∃i = 1, n a.i. λi ≠ 0 .
Demonstraţie:
1. Existenţa: Fie x ∈ U n , atunci
n formal
x = x B = ∑ xi ei = B[x ]B .
i =1
n
Regula x → F (x ) = ∑ xiν i defineşte o funcţie F : U n → V cu proprietatea
i =1
n
F (ei ) = ν i , i = 1, n asta din F ( x ) = ∑ xi F (ei ) sau formal
i =1
F ( x ) = (F (e1 )F (e2 )K F (en ))[x ]B , iar dacă notăm (F (e1 )F (e2 )K F (en )) = F (B )
atunci F ( x ) = F (B )[x ]B .
Demonstraţie:
n
1. ind K S : ∑ λi u i = 0U ⇒ ∀i = 1, n, λi = 0; F monomorfism şi
i =1
u i ≠ 0U ⇒ F (u i ) ≠ 0V , iar pentru u i ≠ u j , ∀i ≠ j ⇒ F (u i ) ≠ F (u j ) .
38 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
⎛ n ⎞ n
Deci F ⎜ ∑ λi u i ⎟ = F (0U ) ⇒ ∑ λi F (u i ) = 0V , ∀i = 1, n, λi = 0 . Acum 2. şi 3.
⎝ i =1 ⎠ i =1
rezultă din 1.
2. adunarea
3. înmulţirea cu scalari
Proprietăţi:
1. Transformarea liniară 0 : U → V cu proprietatea 0( x ) = 0V , ∀x ∈ U este
transformarea nulă.
2. Transformarea F ' : U → V cu proprietatea F ' ( x ) = − F ( x ), ∀x ∈ U unde
se numeşte opusa transformării
3. formează grup comutativ faţă de adunarea definită mai sus ţinând
seama de 1. şi 2.
4. împreună cu operaţiile 2. şi 3. definite la (5.2) formează un spaţiu
vectorial peste K.
Proprietăţi:
1. Produsul a două transformări liniare este o transformare liniară:
=
α p +1 ⋅ e p +1 + K + α n en ∈ KerF .
Cum în KerF , B = {e1 , e2 , K, e p } e bază rezultă:
α p +1e p +1 + K + α n en = α 1e1 + α 2 e2 + K + α p e p cu α p +1 ≠ 0 ,
deci e1 , e2 , K, e p , e p +1 , K, en sunt liniar dependenţi. Contradicţie cu
B ' = {e1 , e2 ,K , e p , e p +1 , K , en } - bază.
Deci {F (e p +1 ), K, F (en )} este un sistem de vectori liniar independent, formând
chiar bază în Im F .
Prin urmare dim Im F = dim U n − dim KerF .
42 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 6
REPREZENTAREA ANALITICĂ A UNEI TRANSFORMĂRI
LINIARE. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
Notând cu
(
M (F , BU , BV ) = [F (u1 )]BV , K , [F (u n )]BV ) (6.3)
∑α x
i =1
i i = 0U (6.6)
de unde
⎛ p ⎞
F ⎜⎜ ∑ α i xi ⎟⎟ = 0U (6.7)
⎝ i =1 ⎠
sau
p
∑λ α x
i =1
i i i = 0U (6.8)
p p
Acum, din (6.6), λ p - (6.8) obţinem λ p ⋅ ∑ α i xi − ∑ λiα i xi = 0U adică
i =1 i =1
p −1
∑ α (λ
i =1
i p − λi )xi + α p (λ p − λ p )x p = 0U
(( ) ) ( ( ) ( ) ( ) (
det M ( F , B ' − λI n = det M −1 B, B ' M (F , B )M B, B ' − λI n M −1 B, B ' M B, B ' = ))
= det[(M (B, B )M (F , B ) − λI )M (B, B )] =
−1 '
n
'
Demonstraţie. Considerăm:
M (F , B )[x ]B = λ [x ]B (6.9)
conjugând complex obţinem:
M (F , B ) x B = λ x B [] [] (6.10)
deoarece M (F , B ) = M (F , B ) .
Înmulţind la stânga (6.9) cu t
[x] B şi tot la stânga pe (6.10) cu t
[x]B obţinem:
t
[x] M (F , B )[x]
B B =λ x[ ] [x]
t
B B
t
[x] M (F , B )[x]
B B = λ [x ] [x ]
t
B B
aplicând transpusa celei de-a doua relaţii obţinem:
t
[x] M (F , B )[x]
B B =λ x
t
[ ] [x ]
B B
care comparată cu prima dă:
(λ − λ ) [x]⋅ [x] t
B =0
dar xt
[ ] [x]
B B ≠ 0 ⇒ λ = λ ⇒ λ ∈R.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 49
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 7
TRANSFORMĂRI LINIARE PE SPAŢII EUCLIDIENE
⎛ ⎞
(u,ν ) = ⎜⎜ ∑ u i , ei , ∑ν j e j ⎟⎟ = ∑∑ u iν j (ei , e j )
n n n n
⎝ i =1 j =1 ⎠ i =1 j =1
(x, y ) = 1 [(x + y )2 − x 2 − y 2 ] = 1 [ x + y 2 − 2
x − y
2
= ]
2 2
=
1
2
[
F (x + y ) − F (x ) − F ( y ) =
2 2 2
]
1
[ ]
= (F ( x ) + F ( y )) − (F (x ) − F ( y )) = (F ( x ), F ( y ))
2
2 2
Consecinţe:
1. Nucleul unei transformări ortogonale conţine numai vectorul nul.
2. Transformarea ortogonală este injectivă.
3. O transformare ortogonală este bijectivă dacă şi numai dacă este surjectivă.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 51
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Demonstraţie.
1) Fie şi ortogonale atunci:
F2 (F1 ( x )) = F1 ( x ) = x , ∀x ∈ E n
F −1 ( y ) = x = F (x ) = y
t
[x]B ⋅t M (F , B, B ' )M (F , B, B ' )[x]B = t [x]B [x]B ,
'
Consecinţe:
1. Dacă n = p atunci matricile A ∈ M (n, n, R ) care verifică t A ⋅ A = A ⋅t A = In
se numesc ortogonale. Deci în cazul unui endomorfism ortogonal
este matrice ortogonală.
52 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Demonstraţie. Fie
astfel:
d (F ( x ), F ( y )) = F ( x ) − F ( y ) = ( x + a ) − ( y + a ) = x − y = d ( x, y ) .
deci F este izometrie.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 53
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 8
FORME BILINIARE ŞI PĂTRATICE
Fx, y = t [x ]B M (F , B x B )[ y ]B ,
⎛ F (e1 , e1 ) F (e1 , e2 ) K F (e1 , en ) ⎞
⎜ ⎟
⎜ F (e2 , e1 ) F (e2 , e2 ) K F (e2 , en )⎟
unde: M (F , B x B ) := ⎜ ⎟.
M M M
⎜ ⎟
⎜ F (e , e ) F (e , e ) K F (e , e )⎟
⎝ n 1 n 2 n n ⎠
⎛ ⎞
Deci F ( x, y ) = F ⎜⎜ ∑ xi ei , ∑ y j e j ⎟⎟ = ∑∑ xi y j F (ei , e j ) .
n n n n
⎝ i =1 j =1 ⎠ i =1 j =1
Deci F e complet determinată dacă se cunosc:
F (ei , e j ) cu i, j = 1, n .
i =1 j =1
(
de unde F ( x, y ) = t t [x ]B M (F , B x B )[ y ]B . )
Forma biliară se va numi nedegenerată dacă M (F , B x B ) este nesingulară,
adică det M (F , B x B ) ≠ 0 în caz contrar ea va fi degenerată, iar rangul formei
biliniare este dat de rang M (F , B x B )
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 55
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Teorema 8.2. 1). O formă biliniară este simetrică dacă şi numai dacă
M (F , B x B ) ∈ S (n, K ) .
2) O formă biliniară este antisimetrică, dacă şi numai dacă
M (F , B x B ) ∈ A(n, K ) oricare ar fi B ⊂ Vn .
de unde M (F , B x B ) = t M (F , B x B ) .
Presupunând acum că M (F , B x B ) = t M (F , B x B ) şi parcurgând calea
inversă, obţinem:
F ( x, y ) = F ( y, x ), ∀x, y ∈ Vn .
2. Se demonstrează analog.
⎧ F ( x, z ) = 0
Demonstraţie. Fie x, y ∈ KerF ⇒ ⎨ , ∀z ∈ V .
⎩F ( y, z ) = 0
Pentru orice α , β ∈ K , αF ( x, z ) + β F ( y, z ) = 0 , adică
F (αx + βy, z ) = 0, ∀z ∈ V ,
deci αx + βy ∈ KerF .
Teorema 8.5. Dacă se cunoaşte forma pătratică P(x ) atunci forma biliniară
simetrică F ( x, y ) este determinată prin:
1
F ( x, y ) = [P(x + y ) − P(x ) − P( y )], ∀x, y ∈ V .
2
Demonstraţie.
1
[P(x + y ) − P(x ) − P( y )] = 1 [F (x + y, x + y ) − F (x, x ) − F ( y, y )] =
2 2
1
= [F ( x, x ) − F (x, y ) + F ( y, x ) + F ( y, y ) − F (x, x ) − F ( y, y )] =
2
1
= [F ( x, y ) + F ( y, x )] = F ( x, y )
2
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 57
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Demonstraţie: Să considerăm:
⎛ λ11 λ12 λ13 K λ1n ⎞
⎜ ⎟
⎜ 0 λ 22 λ 23 K λ2 n ⎟
M ( B, B ') = ⎜ 0 0 λ33 K λ3n ⎟ .Pentru a aduce o formă pătratică P la
⎜ ⎟
⎜ M M M M ⎟
⎜ 0 0 0 λnn ⎟⎠
⎝
forma canonică este suficient ca pentru ∀i = 1, j − 1, j = 1, n să asigurăm condiţia
F (ei' , e 'j ) = 0 de unde şi F (e 'j , ei' ) = 0 ca rezultat al simetriei matricei
M (F , B x B ) .
(
[ ] ) = 0 sau M (F , e x B )[e ] = 0 , unde:
Dar F (ei' , e 'j ) = 0 ⇔ F ei' , B e 'j B
'
i
'
j
M (F , e x B ) = (F (e , e )F (e , e )K F (e , e ))
'
i
'
i 1
'
i 2
'
i n
k = 1, j
( '
i
'
j )
F e , e = 0, i = 1, j − 1 .
j = 1, n
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 59
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
n
Δ i −1 '2
P(x ) = ∑ xi
i =1 Δi
Δ
şi cum P e pozitiv definită, i −1 > 0 , adică Δ i > 0, ∀i = 1, n .
Δi
Δ
Reciproc, dacă Δ i > 0, ∀i = 1, n , atunci i −1 > 0, ∀i = 1, n şi, din
Δi
n
Δ
P( x ) = ∑ i −1 xi'2 atunci P( x ) ≥ 0
i =1 Δ i
CAPITOLUL 9
SPAŢII ALE VECTORILOR DIN E3
Unul dintre primele exemple istorice de spaţii vectoriale care stă la baza
interpretărilor geometrice ale algebrei liniare sau în mod dual, a raţionamentelor
geometrice prin metode de algebră este spaţiul vectorilor liberi.
Studiul vectorilor a fost puternic impulsionat de fizică (mecanică,
electromagnetism etc.) modelând operaţiile cu forţe, viteze. Acest studiu este
datorat deopotrivă eforturilor unor matematicieni şi fizicieni ca W.R. Hamilton
(1805-1865), H. Grassmann (1809-1877), A. Cayley (1821-1895), J. C. Maxwel
(1831-1879) şi J. W. Gibbs (1830-1903).
Am structurat acest capitol pe patru subcapitole dedicate segmentelor
orientate, spaţiului vectorilor legaţi, spaţiului vectorilor liberi, bazelor şi reperelor.
În urma parcurgerii acestui capitol cred că au fost atinse obiectivele urmărite
şi anume cel de familiarizare cu noile noţiuni şi însuşirea acestora precum şi
dezvoltarea capacităţii de operare cu vectori şi de folosire a proprietăţilor acestora
în interpretarea diverselor fenomene.
{
Submulţimea, d ' ∈ Δ d ' ∼ d } := Cld a tuturor elementelor care sunt
A B
Definiţia 9.3. (1) Lungimea, norma sau modulul unui segment orientat AB este
distanţa dintre A şi B şi se notează d ( A, B ) =: AB .
(2) Direcţia unui segment orientat AB cu A ≠ B este direcţia sup AB .
Segmentele orientate nule au direcţia nedeterminată.
(3) Segmentele orientate AB şi BA se numesc opuse. Dacă AB = BA ⇒ A = B .
64 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Cazuri particulare.
66 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r r
{ }
Teorema 9.3. 1. Doi vectori a , b ∈V \ 0V sunt coliniari dacă şi numai dacă
ei sunt liniar dependenţi.
r r r r
{ }
2. Trei vectori a , b , c ∈V \ 0V sunt coplanari dacă şi numai dacă ei sunt
liniar dependenţi.
r r r
{ }
Demonstraţie. 1. Presupunem că a , b ∈V \ 0V sunt coliniari atunci
r r
a b r r
r = ± r cu a ≠ 0, b ≠ 0
a b
de unde:
r r r r r
b ⋅ a ± a ⋅ b = 0V ,
{ }
r r
deci dep R a , b .
r r
r
Acum presupunem că ∃α , β ∈ R astfel încât α 2 + β 2 ≠ 0 şi αa + β b = 0V .
r r r r
Dacă α = 0 şi β ≠ 0 ⇒ b = 0V , β = 0, α ≠ 0 ⇒ a = 0V , deci α ≠ 0, β ≠ 0 de
r β r r r
unde a = − b , adică a şi b sunt coliniari.
α
r r r r r r r
{ } { }
2. Presupunem că a , b , c ∈V \ 0V şi depR a , b , c deci ∃α , β , γ ∈ R ,
r r r
r
α 2 + β 2 + γ 2 ≠ 0 , astfel încât αa + β b + γc = 0V . Fie γ ≠ 0 atunci:
r α r β r
c =− a− b.
γ γ
Reprezentanţii claselor respective OA, OB, OC, ∀O ∈ e3 verifică:
α β
OC = − OA − OB ,
γ γ
adică OC se află în planul determinat de OA şi OB.
r r r r
Reciproc presupun că a , b , c ∈V \ 0V { }
şi coplanari atunci ∀O ∈ E3
reprezentanţii claselor respective OA, OB, OC sunt în acelaşi plan. Presupunem că
(OC ⊂ IntAOB ) .
Problema se reduce la construcţia unui paralelogram cu diagonala OC, iar
laturile situate pe sup OA şi sup OB ca în figură. Dar OM = αOA şi ON = βOB
r r r
cu α 2 + β 2 ≠ 0 , de unde OC = αOA + βOB şi deci c = αa + βb .
68 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Consecinţe.
i). Oricare doi vectori liberi necoliniari sunt liniar independenţi.
ii). Oricare trei vectori liberi necoplanari sunt liniar independenţi.
r r r
Definiţia 9.7. Fie B = (e1 , e2 , e3 ) o bază în V, O ∈ E3 şi vectorii OE1 , OE 2 ,
r r r
OE3 reprezentanţi ai claselor lui e1 ,e2 respectiv e3 . Se numeşte reper în E3
ansamblul {O; (OE1 , OE2 , OE3 )}.
Punctul O se numeşte originea reperului.
Dacă sup OE1 = Ox, sup OE 2 = Oy, sup OE3 = Oz sunt orientate în sensul
r r r
vectorilor (e1 , e2 , e3 ) , atunci în loc de reperul {O; (OE1 , OE2 , OE3 )} considerăm
70 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 10
UNGHIURI, PROIECŢII ŞI PRODUSE DE
VECTORI LIBERI
Este cunoscut faptul că multe probleme din fizică cer cunoaşterea noţiunilor
prezentate în acest capitol. Astfel momentul unei forţe relativ la un punct se
determină cu ajutorul produsului vectorial, apoi determinarea volumelor, ariilor, a
sensului intensităţii electrice şi a inducţiei electromagnetice precum şi direcţia de
propagare a unei unde electromagnetice plane în vid, nu se pot face decât printr-o
serioasă aprofundare a calculului vectorial.
Acest capitol cuprinde patru subcapitole: unghiuri şi proiecţii ortogonale,
produsul scalar a doi vectori, produsul vectorial a doi vectori şi produsul mixt a
trei vectori.
Obiectivele urmărite sunt cele de înţelegere, aprofundare a noţiunilor şi
formarea deprinderii de a utiliza în practică cunoştinţele dobândite aici.
r r r
(2) Unghiul dintre doi vectori a ,b ∈V \ 0V { } este unghiul determinat de
reprezentanţii claselor corespunzătoare adică unghiul dintre OA şi OB şi se
( )r r
( )
r r
notează a , b , iar μ a , b ∈ [0, π ] .
r r r r π
( )
3) Vectorii a şi b se numesc ortogonali dacă μ a , b = .
2
r r
(4) Unghiul dintre un vector a şi o dreaptă orientată de vector director b este
r r
unghiul dintre a şi b.
(5) Unghiul dintre două drepte orientate este unghiul dintre vectorii lor
directori.
72 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r
Teorema 10.1. (1) Oricare ar fi a ∈V \ 0V
r
{ } şi d ∈ Δ , atunci există şi sunt
r r r r
unici doi vectori liberi a′ şi a′′ astfel încât a ′ să fie coliniar cu d, iar a′′
r r r
ortogonal cu d şi a = a′ + a′′.
r r r
(2) Oricare ar fi vectorii a şi b ∈V \ 0V { } există şi sunt unici doi vectori
r r r r r r r r r
a ′ şi a′′, a′ coliniar cu b , iar a′′ ortogonal cu b astfel încât a = a′ + a′′.
r
(3) Oricare ar fi a ∈V \ {0V } şi un plan α din E3 există şi sunt unici doi
r
r r r r
vectori a′ şi a′′, a′ coplanar cu α iar a ′′ ortogonal cu α astfel încât
r r r
a = a′ + a′′.
r r
(2) Componenta coliniară a vectorului a cu vectorul b se numeşte proiecţia
r r r
vectorului a pe vectorul b şi se notează cu π br (a ) .
r
r
{ }
(3) Componenta coplanară a unui vector a ∈V \ 0V cu un plan α se numeşte
r
proiecţia vectorului pe planul α şi se notează cu π α (a ) .
r
r b
4) Dacă b0 = r , atunci:
b
r r
( r r )r
π br (a ) = a ⋅ cos a , b b0 ,
r
( )
r r r
iar a cos a , b se numeşte mărimea algebrică a proiecţiei vectorului a pe
r r r r r
vectorul b şi se notează cu prbr (a ) astfel π br (a ) = prbr (a )b0 .
Proprietăţi:
r r
(
1. Dacă b este versor, b = 1 atunci: )
r r r r r r
( )r
a ⋅ b = a cos a , b = prbr a , ∀a ∈ V .
r r r r r r r r
()
2. a ⋅ b = prb a ⋅ b = prar b a , ∀ a ,b ∈V .
r
r r r r r 2
3. Dacă a = b , atunci a ⋅ a = a .
r r r r r r
4. a ⋅ b = b ⋅ a , ∀ a ,b ∈V .
( )
r r r r r r r r r r
5. a + b ⋅ c = a ⋅ c + b ⋅ c , ∀a , b , c ∈ V .
(
r r r
) (
r r r
) r r r r r r r r
()
Astfel: a + b ⋅ c = prcr a + b ⋅ c = prcr (a ) ⋅ c + prcr b ⋅ c = a ⋅ c + b ⋅ c
(ştiind că OD=OA+AD=OA+OA).
74 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
( )
r r r r
Consecinţă. Funcţia F a , b = a ⋅ b definită mai sus este un produs scalar pe
V /R.
r r r r r
r
(r ) r
6. a ⋅ b = a ⋅ b cos a ,b ≤ a ⋅ b .
7. Doi vectori liberi sunt ortogonali dacă şi numai dacă produsul lor scalar este
nul.
8. Expresia produsului scalar dacă vectorii sunt exprimaţi în aceeaşi bază
r r r
B = (e1 , e2 , e3 ) devine:
r r
([]) []
r r r r
a ⋅ b = (B[a ]B ) B b B = t [a ]B M (F , B x B ) b B
unde
rr rr rr
⎛ e1e1 e1e2 e1e3 ⎞
⎜r r r r r r ⎟
M (F , B x B ) = ⎜ e1e2 e2 e2 e2 e3 ⎟
⎜ er er er er er er ⎟
⎝ 1 3 2 3 3 3⎠
r r r rr
Caz particular. Dacă baza B = (e1 , e2 , e3 ) este ortonormată: ei e j = δ ij , atunci
r r
[]
r r
M (F , B x B ) = I 3 şi a ⋅ b = t [a ]B b B = a1b1 + a 2 b2 + a3b3 .
( )r r r r
9. O bază ortonormată în V se notează cu B = i , j , k . Pentru ∀x ∈ V avem
r r r
r
x = x1i + x2 j + x3 k şi:
r r r
x1 = x ⋅ i = prir x
r r r
x2 = x ⋅ j = prrj x
r r r
x3 = x ⋅ k = prkr x.
Într-o bază ortonormată coordonatele vectorului sunt mărimile algebrice ale
proiecţiilor vectorului pe vectorii bazei şi se numesc coordonatele euclidiene ale
vectorului.
(
r r r
) r r
În baza B = i , j , k avem x = x12 + x22 + x32 , ∀x ∈ V şi:
( )
r r
cos a , b =
a1b1 + a 2 b2 + a3b3 r r
, ∀a , b ∈ V ,
a12 + a 22 + a32 ⋅ b12 + b22 + b32
r r
iar condiţia de ortogonalitate a vectorilor a şi b se exprimă prin:
a1b1 + a 2 b2 + a3b3 = 0.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 75
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Proprietăţi:
r r r r r r
1. a × b = −b × a , ∀ a ,b ∈V . (cu aceasta spaţiul vectorial al vectorilor liberi
devine o algebră necomutativă)
(r r
)r r r r r r
2. k a x b = ka x b = a x kb , ∀a , b ∈ V , ∀k ∈ R .
r r r r r r
3. a x 0V = 0V x a = 0V , ∀a ∈ V .
r r r r
4. a x a = 0V , ∀a ∈ V .
r r r r r
{ }
r r r
5. a x b = 0V pentru a , b ∈ V \ 0V ⇔ a = λb , ∀λ ∈ R * .
r r r
6. Construcţia geometrică a produsului vectorial a doi vectori a , b ∈ V \ 0V{ }
(construcţia lui Jukovski).
r r
() r
Fie α un plan perpendicular în O pe a şi π α b - proiecţia vectorului b pe α.
r r
( ( )) r
()
Notăm cu Rπ π α b vectorul π α b rotit în planul α cu .
π
2
2
76 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r
()
r r r r r r
( ) r
Deoarece π α b = b ⋅ sin a , b atunci a x b = a Rπ π α b . ( ( ))
2
(
r r r r r r r
)
7. a x b + c = a x b + a x c .
Într-adevăr: r
r r
(r r r r
) r r
( ( ))
r r
a x b + c = a Rπ π α b + c = a Rπ π α b + π α (c ) = ( () )
2 2
= a R (π (b )) + a R (π (c )) = a x b + a x c
r r r r r r r r r r
π α π α
2 2
( )
r r r r r r r
8. a + b x c = a x c + b x c
r r2 r2 r2 r r
9. a x b = a ⋅ b − a ⋅ b ( ) 2
(Identitatea lui Lagrange).
Într-adevăr:
r r
a xb
2 r2 r2 r r
( )
r2 r2 r r
= a ⋅ b sin 2 a ⋅ b = a ⋅ b 1 − cos 2 a , b = ( ( ))
r2 r2 r r2
= a ⋅ b − a ⋅b ( )
r r
10. Dacă a şi b nu sunt coliniari,
r r r r r r
a x b = a ⋅ b sin a , b ( )
este aria paralelogramului construit pe reprezentanţii OA şi OB.
11. Expresia produsului vectorial, dacă vectorii sunt exprimaţi în aceeaşi bază
r r r
B = (e1 , e2 , e3 ) .
r r r r r r r
Ţinând seama de faptul că ei × e j = 0V atunci pentru x = B [ x ]B şi y = B [ y ]B
putem scrie:
r r r r r r r r
x x y = ( x1e1 + x2 e2 + x3 e3 )x( y1e1 + y 2 e2 + y3 e3 ) =
r r r r r r
= ( x2 y3 − x3 y 2 )(e2 x e3 ) + ( x3 y1 − x1 y3 )(e3 x e1 ) + ( x1 y 2 − x2 y1 )(e1 x e2 ) =
⎛ 0 − x3 x 2 ⎞⎛ y1 ⎞
r rr rr r ⎜ ⎟⎜ ⎟
= (e2 x e3 e3 x e1e1 x e2 )⎜ x3 0 − x1 ⎟⎜ y 2 ⎟
⎜− x x1 0 ⎟⎠⎜⎝ y3 ⎟⎠
⎝ 2
sau dacă notăm matricea antisimetrică
⎛ 0 − x3 x 2 ⎞
⎜ ⎟ ra
⎜ x3 0 − x1 ⎟ = [x ]B
⎜− x x1 0 ⎟⎠
⎝ 2
r r r r r r r r r r
atunci x × y = ( e2 × e3 e3 × e1 e1 × e2 ) [ x ]B [ y ]B .
a
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 77
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r r r r r
Dacă alegem baza ortonormată astfel încât j x k = i , k x i = j , i x j = k , adică
astfel încât reprezentanţii lor OA, OB, OC să determine un reper ortogonal drept,
atunci:
r r rr r r a r
( ) ra r
x x y = i j k [x ]B [ y ]B = B[x ]B [ y ]B ,
ceea ce se mai poate scrie sub forma determinantului formal:
r r
i j k
r r
x x y = x1 x2 x3 .
y1 y 2 y3
r rr
Definiţia 10.5. Dublul produs vectorial a trei vectori a ,b ,c este expresia:
r r r
a x b xc . ( )
r r r
( )
r r r r rr
Vom arăta că a x b x c = (a ⋅ c )b − a ⋅ b c . ( )
( )
r r r r r
Să considerăm pentru aceasta T0 a , b , c . În acest caz b x c ⊥ (OBC ) , iar
r r r
( )
a x b x c ⊥ (OAD ) .
Fie OF = (OAD ) I (OBC ) .
r r r
{ ( )}
Considerăm reperul ortonormat drept O, i , j , k ca în figură, atunci:
( ) ( )
r vr r r r r s r r r rr r r r r r rr r
( ) ( ) ( ) ( )
a = a j j + ak k , b = b i i + b j j , c = c i i + c j j ,
de unde
r r r r r r r r r r r r r r
r
( ) ( cr ⋅ j ) − ( b ⋅ j ) ( cr ⋅ i )⎤⎦ k , ar ⋅ b = ( ar ⋅ j ) ( b ⋅ j ) , ar ⋅ cr = ( ar ⋅ j )( cr ⋅ j ) ,
b ×c = ⎡ b ⋅i
⎣
( ) (ar ⋅ rj )[(br ⋅ ir )(cr ⋅ rj ) − (br ⋅ rj )(cr ⋅ ir )]. r
v r r
iar a x b x c =
r
r r r r
Acum, dacă înmulţim la stânga cu a ⋅ c pe b , cu a ⋅ b pe c obţinem:
78 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r r r r r r r r r r r r r r r r
( a ⋅ c ) b − ( a ⋅ b ) c = ( a ⋅ j ) ⎡⎣( b ⋅ i ) ( c ⋅ j ) − ( b ⋅ j ) ( c ⋅ i )⎤⎦ i , deci:
a x (b x c ) = (a ⋅ c )b − (a ⋅ b )c
v r r r r r r rr
r r r r r r r r r
Ca proprietate, a × ( b × c ) = ( a ⋅ c ) b − ( b ⋅ c ) a.
Într-adevăr,
Deci produsul vectorial nu e asociativ şi putem scrie că:
r r r
( )
r r r
(
r rr r r r
) ( )
a x b x c = −c x a x b = − b ⋅ c a + (a ⋅ c )b .
Proprietăţi:
r rr
1. Dacă vectorii a ,b ,c nu sunt coplanari fie OA, OB, OC reprezentanţii
claselor respective, atunci modulul produsului mixt reprezintă volumul
paralelipipedului construit pe reprezentanţii claselor respective.
r r r
( ) r r r r r r
( )
r r
Într-adevăr, a ⋅ b x c = a ⋅ b x c cos a , b x c dar b x c = 2σ [OBC ], iar
r
(
r r r
) r r r r
( ) [
a cos a , b x c = prbr x cr (a ) , deci, a ⋅ b x c = V OBCMAB ' M 'C ' . ]
( r r r
( ) r r r
2. Dacă D ∈ α , A atunci a ⋅ b × c > 0 în acest caz reperul O; a , b , c { ( )} se
numeşte reper orientat pozitiv.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 79
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r
Dacă D ' aparţine semispaţiului opus, atunci a ⋅ b × c < 0 şi reperul
r
( )
{ ( r r r
)} r
O; a , b , c se numeşte reper orientat negativ.
r r r r r r r
a × (b × c ) = b ⋅ (c × a ) = c ⋅ (a × b ) ,
r
3. adică produsul mixt e invariant la o
permutare circulară a factorilor. Din această cauză uneori produsul mixt se mai
r r r
notează când nu e pericol de confuzie ca triplete ordonate a , b , c . ( )
r r r
( r ) ( r)
r r r
4. a ⋅ b x c = −a ⋅ c x b .
r r r r
5. λ a ⋅ ( b × c ) = a ⋅ ( λ b × c ) = a ⋅ ( b × λ c ) , ∀λ ∈ R.
r r r
6. (a + a ) ⋅ (b x c ) = a ⋅ (b x c ) + a ⋅ (b x c ) .
r r r r r r r r r r
1 2 1 2
(a x b )⋅ (c x d ) = c ⋅ [d x (a x b )] = c ⋅ [(d ⋅ b )a − (d ⋅ a )b ] =
r r r r r r r r r r rr r r r
7.
= (a ⋅ c )(b ⋅ d ) − (a ⋅ d )(b ⋅ c ).
r r r r r r r r
r r r r r r r r r r r r r r r r
8. ( a × b ) × ( c × d ) = ⎡( a × b ) ⋅ d ⎤ c − ⎡( a × b ) ⋅ c ⎤ d = − ( c × d ) × ( a × b ) =
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
r r r r r r r r r r r r r
= − ⎡( c × d ) ⋅ b ⎤ a + ⎡ ( c × d ) ⋅ a ⎤ b = ⎡( c × d ) ⋅ a ⎤ b − ⎡( c × d ) ⋅ b ⎤ a.
r r r
⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦
9. Dacă B = (a , b , c ) este o bază atunci din 8) rezultă că orice vector d ∈V
r r r r
se
poate exprima prin:
r r r r r r
r ( )
d = r r r a+ r r r b+ r r r c
r
d ⋅ b × c r d ⋅ ( cr × ar ) r d ⋅ a × b r ( )
a ⋅ b ×c( a ⋅ b ×c) (
a ⋅ b ×c ) ( )
din 8) rezultă:
r r r r r r r r r r r r r r r r
( ) ( )
d ⎡ a × b ⋅ c⎤ = ⎡ c × d ⋅b⎤ a − ⎡ c × d ⋅ a⎤ b + ⎡ a × b ⋅ d ⎤ c,
⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ( ⎦ ) ( )
r r r r r r r r r r r r r r r r
( ) ( )
d ⎡ a ⋅ b × c ⎤ = ⎡ d ⋅ b × c ⎤ a + ⎡⎣ d ⋅ ( c × a )⎤⎦ b + ⎡ d ⋅ a × b ⎤ c ,
⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ( )
r r r r r r
r
( )
r d ⋅ b × c r d ⋅ ( cr × ar ) r d ⋅ a × b r
deci: d = r r r a + r r r b + r r r c.
( )
a ⋅ (b × c )
a ⋅ b ×c ( ) a ⋅ (b × c )
r r r r r r
r b ×c r c ×a r a ×b
Notăm a* := r r r , b * := r r r , c * := r r r , numiţi vectori
a ⋅ b ×c (
a ⋅ b ×c ) a ⋅ b ×c ( ) ( )
r r r r r r r r r r r r r
reciproci ai vectorilor necoplanari a , b , c şi d = d ⋅ a * a + d ⋅ b * b + d ⋅ c * c ( ) ( ) ( )
este expresia unui vector d în baza reciprocă.
r r r
( )
Baza B * = a * , b * , c * fiind numită baza reciprocă bazei B.
r r r
( )
10. a ⋅ b × c = 0 dacă şi numai dacă:
80 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r r
i) cel puţin unul din vectorii a , b , c este nul;
ii) doi dintre cei trei vectori sunt coliniari;
r r r
iii) vectorii a , b , c sunt coplanari.
( r r r
) r r r r r
11. Dacă B = i , j , k şi a = B [a ]B , b = B ⎡⎣b ⎤⎦ , c = B [c ]B .
B
r
(
r r r
) ( r r
) []
r r0 r
a ⋅ b x c = t [a ]B b x c B = t [a ]B b B [c ]B
r r r
i j k a1 a 2 a3
(
r r r
) ( )
r r r
a ⋅ b x c = a1i + a 2 j + a3 k b1 b2 b3 = b1 b2 b3 .
c1 c2 c3 c1 c2 c3
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 81
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 11
PLANUL ÎN SPAŢIU
x − x0 y − y0 z − z0
π: a1 a2 a3 = 0 .
b1 b2 b3
r r r r
Vectorii a şi b fiind necoliniari ⇒ P0 P = ua + νb cu u,ν ∈ R şi putem scrie:
r r r r
π : r = r0 + ua + νb ,
numită ecuaţia vectorială a planului sub formă parametrică.
x y z 1
x1 y1 z1 1
⇔π : =0
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1
r r
Putem scrie că rO′ = d ⋅ n , iar ecuaţia
planului devine:
86 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r r
π : (r − dn )n = 0,
r r r r r r
de unde r ⋅ n = d , şi, folosind r = xi + yj + zk , atunci:
π : x cos α + y cos β + z cos γ − d = 0,
numită ecuaţia normală a planului.
rr
Dar π : r N − α = 0 , de unde:
rr
rN − α
π: r =0
ε N
în care ε = ±1 cu condiţia εα > 0 această ultimă ecuaţie numindu-se ecuaţia
generală a planului sub formă normalizată, sau:
Ax + By + Cz + D
π: =0
ε A2 + B 2 + C 2
în care ε = ±1 cu condiţia εD < 0 .
( ) r r
Fie P1' = prπ P1 , d (P1 , π ) = d P1 , P1' ⇔ d (P1 , π ) = prNr (r1 − r0 ) .
Folosind definiţia produsului scalar obţinem:
1 r r r 1 r r r r
d (P1 , π ) = r (r1 − r0 )N = r r1 N − r0 N
N N
de unde:
Ax1 + By1 + Cz1 + D
d (P1 , π ) = .
A2 + B 2 + C 2
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 87
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r
{(
r r r
)}
Considerăm un plan π şi un reper 0; i , j , k . În acest caz, alegerea normalei
N la planul π caracterizează cele două semispaţii şi frontiera prin semnul
r rr r r
funcţiei f (r ) = r N − α , astfel P1 (r1 ) ∈ π ⇒ f (r1 ) = 0 , unde:
88 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r r r r r
f (r ) = f (r1 + P1 P ) = r1 N + P1 P ⋅ N − α = P1 P ⋅ N .
Să considerăm:
( )
r r r r
S1 = {P(r ) ∈ E3 f (r ) > 0}, f (r ) = r − r1 ⋅ N cos (r − r1 ), N > 0,
r r r r r
(r r r
) (
r r r ⎡ π⎤
)
deci cos (r − r1 ), N > 0 ⇒ μ r − r1 , N ∈ ⎢0, ⎥, deci în S1 sunt puncte care sunt
⎣ 2⎦
r
situate în semispaţiul spre care este orientat vectorul N .
Notăm S1 := π + . Analog se arată că S 2 = {P(r ) ∈ E3 f (r ) < 0} este format din
r r
r
puncte situate în semispaţiul spre care este orientat vectorul N notat cu π.
CAPITOLUL 12
DREAPTA ÎN SPAŢIU
r r r r r r
Dacă notăm r0 x a := b , atunci d : r x a = b .
Dacă:
r r r r
r0 = x0 i + y 0 j + z 0 k ⎧ x = x 0 + λl
r r r r ⎪
r = xi + yj + zk atunci d : ⎨ y = y 0 + λm, λ ∈ R,
r r r r ⎪ z = z + λn
a = li + mj + nk , ⎩ 0
r r r r r
d : (r − r1 ) x (r2 − r1 ) = 0V sau ⎫
r r r r ⎪
d : r = r1 + λ (r2 − r1 ), λ ∈ R, analog ⎪
r r r r r ⎪
d : (r − r1 ) x (r2 − r ) = 0V sau ⎬ ecuaţiile vectoriale ale dreptei d.
r r ⎪
r r1 + λr2 ⎪
d:r = , λ ∈ R \ {− 1}
1+ λ ⎪⎭
r r r r r r r r
Pornind de la ecuaţia d : r = r1 + λ (r2 − r1 ) şi folosind r = xi + yj + zk ,
r r r r r r r r
r1 = x1i + y1 j + z1k , r2 = x2i + y2 j + z2 k , obţinem:
x − x1 y − y1 z − z1
d: = =
x 2 − x1 y 2 − y1 z 2 − z1
⎧ 1
⎪ x = ( x1 + λx2 ) 1 + λ
⎪
⎪ 1
sau ⎨ y = ( y1 + λy2 )
⎪ 1+ λ
⎪ 1
⎪⎩ z = ( z1 + λz2 ) 1 + λ , λ ∈ R \ {−1},
numite ecuaţiile parametrice ale dreptei în coordonate carteziene.
CAPITOLUL 13
PROBLEME ASUPRA PLANELOR ŞI DREPTELOR
r r
a) π 1 = π 2 ⇔ N 1 = λN 2 , α 1 = λα 2 , λ ≠ 0 ⇔
A1 B1 C1 D1
= = = = λ, λ ≠ 0
A2 B2 C 2 D2
r r r r r
π 1 = π 2 ⇔ N1 x N 2 = 0V ⇔ N 1 = λN 2 , λ ≠ 0.
r r r r
Fie P1 (r1 ) ∈ π 1 şi P2 (r2 ) ∈ π 2 şi P1 (r1 ) ≠ P2 (r2 ) , atunci:
94 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r r r
r1 N 1 = α 1 ⇒ λr1 N 2 = α 1 ⎫⎪ r r r
r r r r ⎬ ⇒ λ (r 1 − r2 )N 2 = α 1 − λα 2 ,
r2 N 2 = α 2 ⇒ λr2 N 2 = λα 2 ⎪⎭
r r r r r
dar (r1 − r2 )N 2 = 0 ⇒ α 1 = λα 2 . Deci, din N 1 = λN 2 şi α 1 = λα 2 ⇒
A1 B1 C1 D
= = =λ= 1.
A2 B2 C 2 D2
r r
b) π1 π 2 ⇔ N1 = λN 2 , a1 ≠ λa2 , λ ≠ 0 ⇔
A1 B1 C1 D1
= = ≠ .
A2 B2 C 2 D2
r r r r
π 1 π 2 ⇒ N1 x N 2 = 0V ⇒ N 1 = λN 2 , λ ≠ 0.
r r r r
Fie P1 (r1 ) ∈ π 1 şi P2 (r2 ) ∈ π 2 , atunci r1 N 1 = α 1 şi r2 N 2 = α 2 de unde:
r r
λr1 N 2 = α 1 ⎫⎪ r r r
r r ⎬ ⇒ λ (r1 − r2 )N 2 = α 1 − λα 2
λr2 N 2 = λα 2 ⎪⎭
r r r
dar (r1 − r2 )N 2 ≠ 0 ⇒ α 1 ≠ λα 2 , deci:
A1 B1 C1 D1
= = ≠ .
A2 B2 C 2 D2
r r
c) π 1 I π 2 ≠ φ ⇔ N 1 ≠ λN 2 , λ ≠ 0
r r r r r
π 1 I π 2 ≠ 0 ⇔ N 1 x N 2 ≠ 0 V ⇔ N 1 ≠ λ N 2 , λ ≠ 0.
Reciprocele sunt imediate.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 95
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
λ1 ( A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + λ2 ( A2 x + B2 y + C 2 z + D2 ) +
+ λ3 ( A3 x + B3 y + C 3 z + D3 ) = 0, λ12 + λ22 + λ32 ≠ 0
r r r r r
Fie dreapta d : r x a = b , P0 (r0 ) ∉ d , ∀P1 (r1 ) ∈ d , atunci:
r r r r r
π : (r − r0 )[(r0 − r1 ) x a ] = 0,
r r r r r
(
π : (r − r0 ) r0 x a − b = 0. )
r d (P0 , d )
(rr0 − rr1 ) x ar = 2σ [P0 ⋅ P1 ⋅ P2 ] = 2 a ,
2
de unde:
r r r
r0 x a − b
d (P0 , d ) = r .
a
98 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r
a
r
a
r r r r r r
Fie P0 (r0 ) ∈ d ⇒ r0 x a = b şi r0 ⋅ N = α .
r
Dacă înmulţim vectorial la stânga cu N penultima relaţie, obţinem
( ) ( )
r r r r r r rr r r r r r rr r r
N x (r0 x a ) = N x b , adică N ⋅ a r0 − N ⋅ r0 a = N x b , dar aN = 0, iar r0 N = α
deci:
r r r r
N x b + α ⋅ a = 0V .
Celelalte două relaţii fiind evident verificate.
rr r r r r ⎧ Al + Bm + Cn = 0
d π ⇔ aN = 0, N x b + α ⋅ a ≠ 0V ⇔ ⎨
⎩ Ax 0 + By 0 + Cz 0 + D ≠ 0.
r r r r r r
Fie P0 (r0 ) ∈ d ⇒ r0 x a = b şi r0 N ≠ α.
( )
r r r r r r r r r r r
Procedând ca mai înainte N x (r0 x a ) = N x b , adică N x b + r0 ⋅ N a = 0V dar
r r r r r r
r0 N ≠ α , de unde N x b + α ⋅ a = 0V .
r r r
r r r N xb +α ⋅ a
d I π = {P0 } ⇔ a ⋅ N ≠ 0 cu r0 = r r ⇔ Al + Bm + Cn ≠ 0
N ⋅a
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 99
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r r r r r
Fie P0 (r0 ) = d I π ⇒ r0 x a = b şi r0 N = α.
r r r r r
Procedând ca mai înainte N x (r0 x a ) = N x b , de unde:
r r r
rr r rr r r r r N × b + αa
( ) ( )
Na r0 − Nr0 a = N × b ⇒ r0 = r r .
N ⋅a
r
( )
Considerând un punct P(r ) ∈ d şi P ' = prπ P , atunci (d , π ) = d , P0 , P ' , unde
π
( )r r
( r r
)
μ (d , π ) = − μ a , N , deci sin (d , π ) = cos a , N , adică:
2
r r
( )r r a⋅N
sin (d, π) = cos a , N = r r =
A1 + Bm + Cn
a N 12 + m 2 + n 2 A 2 + B 2 + C 2
100 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 14
POZIŢIILE RELATIVE A DOUĂ DREPTE
⎧ l1 m1 n1
r r
⎧a1 = λa 2
r r r
⎧⎪a1 x a 2 = 0V ⎪l = m = n
⎪
a) d1 = d 2 ⇔ ⎨ r r ⇔ ⎨r r r ⇔ ⎨ 2 2 2
.
⎩b1 = λb2 ⎪⎩b1 x b2 = 0V ⎪ 1 2 = 1 − y 2 = z1 − z 2
x − x y
⎪⎩ l1 m1 n1
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 101
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r
Dacă d1 = d 2 ⇒ a1 = λa2 .
r
Fie P1 (r1 ) ∈ d1 = d 2 ⇒
r r r r r r
⎧⎪r1 x a1 = b1 ⎧⎪r1 x λa 2 = b1 r r
⎨r r r ⇒ ⎨r r r ⇒ b1 = λ b2,
⎪⎩r1 x a 2 = b2 ⎪⎩r1 x λa 2 = λb2
r r r r r r r r r r
deci a1 = λa2 şi b1 = λb2 ⇔ a1 × a2 = 0V şi b1 × b2 = 0V , de unde şi celelalte
condiţii.
r r r r r ⎧ l1 m1 n1
⎧a1 = λa2 ⎧⎪a1 x a2 = 0V ⎪ = = =λ
b) d1 d 2 ⇔ ⎨ r r ⇔ ⎨ r r r ⇔ ⎨ l 2 m2 n 2 .
⎩b1 ≠ λb2 ⎪⎩b1 x b2 ≠ 0V ⎪(rr − rr ) x ar ≠ 0r
⎩ 1 2 1 V
r r
Dacă d1 d 2 ⇒ a1 = λa2
r r
Fie P1 (r1 ) ∈ d1 şi P2 (r2 ) ∈ d 2 ⇒
r r r r r r
⎧⎪r1 x a1 = b1 ⎧⎪r1 x λa 2 = b1 r r r r r r
⎨r r r ⇒ ⎨r r r ⇒ (r1 − r2 ) x a1 = b1 − λb2 ≠ 0V ,
⎪⎩r1 x a 2 = b2 ⋅ λ ⎪⎩r1 x λa 2 = λb2
r r r r r r r r r r
deci a1 = λa2 şi b1 ≠ λb2 ⇔ a1 × a2 = 0V şi b1 × b2 ≠ 0V , de unde şi celelalte
condiţii.
r r r rr r r
c) d1 I d 2 = {P0 (r0 )} ⇔ a1 ≠ λa2 , a1b2 + a2 b1 = 0,
r r
r b1 x b2
r0 = r r .
a 2 ⋅ b1
r r r
r r r ⎧⎪r0 x a1 = b1
Dacă d1 I d 2 = {P0 (r0 )}, a1 ≠ λa2 ⇒ ⎨ r r r
⎪⎩r0 x a2 = b2 .
102 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r
Înmulţind scalar la stânga cu a2 în prima ecuaţie şi cu a1 în a doua obţinem:
r r r rr
⎧⎪r0 (a1 x a 2 ) = b1a 2 rr r r
⎨ r r r r r ⇒ a1b2 + a2 b1 = 0.
⎪⎩− r0 (a1 x a 2 ) = b2 a1
r r r r
Dacă ecuaţia r0 × a1 = b1 o înmulţim vectorial cu b2 la dreapta obţinem:
r r
( ) ( )
rr r rr r r r r b1 x b2
r0 b2 a1 − a1b2 r0 = b1 x b2 ⇒ r0 = r r .
a2 ⋅ b1
r r rr r r
d) d1 , d 2 - oarecare în spaţiu ⇔ a1 ≠ λa 2 şi a1b2 + a2 b1 ≠ 0.
r
a1
r r
Dacă d1 şi d2 sunt oarecare în spaţiu nu au puncte comune şi a1 ≠ λa2 .
r r r
r r ⎧⎪ r1 × a1 = b1
Pentru orice P1 ( r1 ) ∈ d1 şi P2 ( r2 ) ∈ d 2 ⇒ ⎨ r r r
⎪⎩ r2 × a2 = b2
Procedând ca mai înainte:
r r r rr
⎧⎪r1 (a1 x a 2 ) = b1a2 r r r r rr r r
⇒⎨ r r r r r ⇒ (r1 − r2 )(a1 x a 2 ) = a1b2 + a2 b1 ≠ 0
⎪⎩− r2 (a1 x a2 ) = b2 a1
r r r r
Considerăm P1 (r1 ) ∈ d1 şi P2 (r2 ) ∈ d 2 şi cum a1 = λa2 , atunci:
r r r r
a1 d ( d1 , d 2 ) = ( r1 − r2 ) × a1 ,
adică:
r r r r r
a1 d ( d1 , d 2 ) = r1 x a1 − r2 x a1 ,
dar:
r r r r r r r r r
r1 x a1 = b1 , r2 x a2 = b2 ⇒ r2 x a1 = λb2 ,
deci:
r r
b1 − λb2
d (d1 , d 2 ) = r .
a1
CAPITOLUL 15
SFERA
Reprezentări implicite:
r r 2
S C , R : (r − r0 ) − R 2 = 0;
S C , R : (x − x0 ) + ( y − y 0 ) + (z − z 0 ) − R 2 = 0
2 2 2
⎨r r
⎪⎩r N − α = 0.
r
Planul tangent într-un punct M 1 (r1 ) la sferă este planul care trece prin M1 şi
admite ca vector normal pe CM 1 .
r rr r
S C , R : r 2 − 2r0 r + r02 − R 2 = 0,
r r r r
π : (r − r1 )(r1 − r0 ) = 0,
sau
rr r r r rr r
π : r r1 − (r + r1 )r0 + 2r1 r0 − r12 = 0,
dar
r r rr r rr r r
M 1 (r1 ) ∈ S ⇒ r12 − 2r0 r1 + r02 − R 2 = 0 ⇒ 2r1 r0 − r12 = r02 − R 2 ,
deci
108 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
rr r r r r
π : r r1 − (r + r1 )r0 + r02 − R 2 = 0,
sau
π : xx1 + yy1 + zz1 − ( x + x1 )a − ( y + y1 )b − ( z + z1 )c + a 2 + b 2 + c 2 − R 2 = 0
r r r r
dacă r0 = ai + bj + ck .
Astfel,
r r 2
R12 + R22 − (r2 − r1 )
cos C1MC2 = .
2 R1 R2
Planul radical al sferelor SC1 ,R1 , SC2 ,R2 este mulţimea tuturor punctelor din
spaţiul E3 care au aceeaşi putere faţă de ele, plan perpendicular pe dreapta:
C1C2 (C1 ≠ C2 ).
Ecuaţia planului radical al celor două sfere este:
r r r r r r r
π rr : 2(r2 − r1 )r + r12 − r22 + R22 − R12 = 0 ⇔ S1 (r ) − S 2 (r ) = 0.
Considerând trei sfere SC1 ,R1 , SC2 ,R2 , SC3 ,R3 ale căror centre sunt necoliniare,
planele lor radicale (considerate câte două) trec prin aceeaşi dreaptă, numită axa
radicală a celor trei sfere care este perpendiculară pe planul determinat de cele
trei centre. Axa radicală e formată din toate punctele care au aceeaşi putere faţă de
cele trei sfere.
r r
⎧S1 (r ) − S 2 (r ) = 0
Ecuaţiile axei radicale sunt ⎨ r r
⎩S1 (r ) − S3 (r ) = 0.
Dându-se patru sfere ale căror centre sunt necoplanare, există un singur punct
care are aceeaşi putere faţă de cele patru sfere. El se află pe axa radicală a trei
dintre sfere şi în planul radical al celei de-a patra sfere cu una din celelalte trei
sfere.
r r
⎧S1 (r ) − S 2 (r ) = 0
r ⎪ r r
Deci P ( r ) este dat ⎨S1 (r ) − S3 (r ) = 0
⎪S (rr ) − S (rr ) = 0.
⎩ 1 4
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 111
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 16
ELEMENTE DE TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Definiţia 16.2. Arcul cercului mare care trece prin cele două puncte se
numeşte şi ortodromă, iar distanţa sferică dintre cele două puncte se numeşte şi
distanţa ortodromică.
Definiţia 16.4. Arcul cercului mare care uneşte polul unui cerc de pe sferă cu
un punct al cercului este constant şi se numeşte rază polară sau rază sferică a
cercului. Raza sferică a unui cerc mare este egală cu un sfert de cerc mare.
Cercul mare corespunzător polului P se numeşte polara punctului P.
Definiţia 16.5. Unghiul a două semicercuri mari, ale căror extremităţi coincid
cu extremităţile diametrului lor comun, este egal cu unghiul semiplanelor care le
conţine. El are ca măsură arcul cuprins între ele de pe cercul mare având ca poli
punctele lor comune.
Definiţia 16.6. Figura geometrică formată pe sferă de trei arce de cerc mare
care se taie două câte două se numeşte triunghi sferic.
Fie arcele de cerc mare Ele formează triunghiul sferic
Elementele triunghiului sferic sunt: 3 unghiuri A, B, C fiecare mai mic decât
două unghiuri drepte; 3 laturi a , b, c; dacă fiecare latură este mai mică decât un
semicerc, atunci triunghiul sferic se numeşte triunghi sferic simplu sau Euler.
După relaţiile dintre laturi sau unghiuri, triunghiurile sferice ca şi triunghiurile
plane pot fi: echilatere, isoscele, oarecare.
După mărimea laturilor pot fi oarecare şi cvadrantice sau rectilatere. Se
numesc triunghiuri sferice cvandrantice sau rectilatere triunghiurile sferice care au
cel puţin o latură egală cu un sfert de cerc. Triunghiurile sferice cvadrantice pot fi
rectilatere, birectilatere sau trirectilatere.
După mărimea unghiurilor pot fi oarecare şi dreptunghice. Triunghiurile
sferice dreptunghice pot fi dreptunghice, bidreptunghice sau tridreptunghice.
Un triunghi sferic poate avea unul sau toate unghiurile obtuze.
Triunghiurile sferice care au laturile mai mari decât un semicerc se numesc
triunghiuri Moebius-Study.
În cele ce urmează ne vom ocupa de triunghiuri sferice Euler.
Planele arcelor de cerc mare care constituie laturile triunghiului sferic
formează un triedru cu vârful în centrul sferei, având ca muchii razele
corespunzătoare vârfurilor triunghiului. Acest triedru se numeşte triedrul
corespunzător triunghiului sferic dat.
Fie triunghiul sferic ABC şi OABC triedrul corespunzător lui.
114 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Teorema 16.1. Într-un triunghi sferic, cosinusul unei laturi este egal cu
produsul cosinusurilor celorlalte două laturi mărit cu produsul sinusurilor lor
prin cosinusul unghiului cuprins între ele (opus primei laturi).
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A.
Definiţia 16.7. Fie ABC un triunghi sferic, A′ polul cercului mare BC, situat
în aceeaşi emisferă cu A, B′ polul cercului mare AC situat în aceeaşi emisferă cu
B, C ′ polul cercului mare AB situat în aceeaşi emisferă cu C. Triunghiul sferic
A′B′C ′ astfel format se numeşte triunghi sferic polar al triunghiului sferic ABC
sau triunghiul sferic suplimentar.
116 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Triedrele OABC şi OA′B′C ′ fiind suplimentare între feţele şi diedrele lor avem
relaţiile:
A + a ' = B + b ' = C + c ' = 2dr
A ' + a = B ' + b = C ' + c = 2dr.
Teorema 16.2. Într-un triunghi sferic cosinusul unui unghi este egal cu
produsul sinusurilor celorlalte două unghiuri prin cosinusul laturii opuse
primului unghi micşorat cu produsul cosinusurilor celorlalte două unghiuri.
cos A = − cos B cos C + sin B sin C cos a.
Teorema 16.4. Între cinci elemente ale unui triunghi sferic avem relaţia dată
de ''formula celor cinci elemente'':
sin a cos B = cos b sin c − cos c sin b cos A
Teorema 16.5. Între cinci elemente ale unui triunghi sferic avem relaţia dată
de formula produsului sinusului unghiului prin cosinusul laturii alăturate:
sin A cos b = cos B sin C + cos C sin B cos a.
A
Dacă în aceeaşi formulă cos A = 2 cos 2 − 1 , obţinem:
2
A
cos a = cos b cos c − sin b sin c + 2 cos 2 sin b sin c,
2
A
cos a = cos(b + c ) + 2 cos 2 sin b sin c,
2
sau
cos a − cos(b + c )
2 cos 2 =
sin b sin c
a+b+c b+c−a
sin sin
A 2 2
cos 2 =
2 sin b sin c
de unde analog:
A sin p sin ( p − a ) ⎫
cos = ⎪
2 sin b sin c ⎪
B sin p sin ( p − b ) ⎪⎪
cos = ⎬ (formula cosinusului semiunghiului) (16.10)
2 sin a sin c ⎪
C sin p sin ( p − c ) ⎪
cos = ⎪
2 sin a sin b ⎪⎭
a − cos P cos ( P − A) ⎫
tg = ⎪
2 cos ( P − B ) cos ( P − C ) ⎪
⎪
b − cos P cos ( P − B ) ⎪
tg = ⎬ (16.14)
2 cos ( P − C ) cos ( P − A) ⎪
⎪
c − cos P cos ( P − C ) ⎪
tg =
2 cos ( P − A) cos ( P − B ) ⎭⎪
Dar se ştie că A + B + C − 180o = 2ε - excesul sferic al triunghiului sferic ABC
180o
şi se exprimă în unităţi de unghi. Expresia excesului sferic este εo = ⋅S
2 πR 2
unde S este aria triunghiului sferic.
Prin urmare P = 90o + ε de asemenea:
P − A = 90o − ( A − ε )
P − B = 90o − ( B − ε )
P − C = 90o − ( C − ε )
Înlocuind în formulele de mai sus obţinem:
a sin ε sin ( A − ε ) ⎫
sin = ⎪
2 sin B sin C ⎪
⎪
b sin ε sin ( B − ε ) ⎪
sin = ⎬ (16.15)
2 sin A sin C ⎪
⎪
c sin ε sin ( C − ε ) ⎪
sin =
2 sin A sin B ⎪⎭
a sin ( B − ε ) sin ( C − ε ) ⎫
cos = ⎪
2 sin B sin C ⎪
⎪
b sin ( A − ε ) sin ( C − ε ) ⎪
cos = ⎬ (16.16)
2 sin A sin C ⎪
⎪
c sin ( A − ε ) sin ( B − ε ) ⎪
cos =
2 sin A sin B ⎪
⎭
124 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
a sin ε sin ( A − ε ) ⎫
tg = ⎪
2 sin ( B − ε ) sin ( C − ε ) ⎪
⎪
b sin ε sin ( B − ε ) ⎪
tg = ⎬ (16.17)
2 sin ( A − ε ) sin ( C − ε ) ⎪
⎪
c sin ε sin ( C − ε ) ⎪
tg =
2 sin ( A − ε ) sin ( B − ε ) ⎭⎪
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 125
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 17
STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAŢII REDUSE
x2 y2 z2
Ecuaţia redusă a elipsoidului este + + − 1 = 0.
a2 b2 c2
126 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Se numeşte hiperboloid cu două pânze suprafaţa a cărei ecuaţie are una din
formele:
x2 y2 z 2
− 2 − 2 + 2 −1 = 0
a b c
2 2
x y z2
− 2 + 2 − 2 −1 = 0
a b c
2 2
x y z2
− − −1 = 0 .
a2 b2 c2
⎧ x2 z 2
⎪ − +1 = 0
γ : ⎨a2 c2
⎪y = 0
⎩
Ecuaţiile parametrice ale hiperboloidului cu două pânze:
⎧ x = ashuchν
⎪
⎨ y = bshν , u,ν ∈ R
⎪ z = cchuchν .
⎩
x2 y2 z2
+ − = 0;
a2 b2 c2
x2 y2 z2
− + = 0;
a2 b2 c2
x2 y2 z2
− 2 + 2 + 2 = 0.
a b c
x2 y2
• dreapta dublă + = 0, reprezintă axa Oz şi similarele;
a 2 b2
x2 y2 z2
• punctul origine: 2 + 2 + 2 = 0;
a b c
2 2
x y z2
• mulţimea vidă: 2 + 2 + 2 + 1 = 0 (elipsoid imaginar)
a b c
2 2
x y
sau 2 + 2 + 1 = 0 (cilindru eliptic imaginar)
a b
sau x 2 + a 2 = 0 (plane paralele imaginare).
Intersecţia unei cuadrice dată prin ecuaţia redusă cu un plan este o conică ce
poate fi reală, degenerată sau imaginară.
Planul format din toate tangentele, în acelaşi punct, la curbele de pe suprafaţa,
ce trece prin punctul respectiv se numeşte planul tangent la suprafaţă în acel
punct.
Planul tangent în punctul M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) de pe cuadrică se obţine prin
dedublarea ecuaţiei cuadricei.
Astfel, pentru cuadrice cu centru:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 135
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
x2 y2 ' z
2
∑: a2
+ ε
b2
+ ε
c2
− 1 = 0, ε = ±1
xx yy zz
planul tangent: π t : 20 + ε 20 + ε ' 20 − 1 = 0, ε = ±1.
a b c
Pentru cuadrice fără centru:
x2 y2
∑ : a 2 + ε b 2 = 2ε ' z
xx 2 yy
planul tangent: π t : 20 + ε 20 = ε ' ( z + z 0 ), ε = ±1.
a b
Perpendiculara pe planul tangent în punctul de contact se numeşte normala la
suprafaţă în acel punct.
136 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 18
STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAŢII GENERALE
r
Demonstraţie. Dacă P0 (r0 ) este mijlocul coardei cuadricei având vectorul
r r r
director a , atunci extremităţile P1 (r1 ) şi P2 (r2 ) ale acestei coarde se află la
distanţe egale de P0 în sensuri contrare. De aceea, adică de unde:
r
( r
[])
r r
β := t [r ]B A + t b B [a ]B = 0,
în care a este dat.
r
Mulţimea punctelor P(r ) care verifică ecuaţia β = 0 este:
) [] []
r r
(t r
[r ]b A + t b B [ar ]B = 0 sau transpunând t [ar ]B A[rr ]B + t [ar ]B b B = 0.
r
Consecinţă. Matricea A transformă vectorul a director al coardelor în vector
normal al planului diametral cuadricei Σ.
Definiţia 18.3. Intersecţia a două plane diametrale ale lui Σ conjugate cu două
r r r r
direcţii a1 şi a2 ( a1 × a2 ≠ 0V ) se numeşte diametru.
r r r
Pentru ca dreapta d : r = r0 + λa să fie tangentă la cuadrică, atunci şi a doua
rădăcină a ecuaţiei de mai sus trebuie să fie tot zero.
( r
[])
Deci λ1 + λ 2 = 0 , de unde şi β = 0 adică t [r0 ]B A + t b B [a ]B = 0 şi cum
r r
r r r
( r
[]) r r r
r − r0 = λa , atunci t [r0 ]B A + t b B [r − r0 ]B = 0 sau:
t r
[] r
[] r
[r0 ]B A[rr ]B − t [rr0 ]B A[rr0 ]B + t b B [rr ]B − t b B [rr0 ]B = 0
care adunat cu γ = 0 ne dă:
t r r r r r
[r0 ]B A[r ]B + t ⎡⎣b ⎤⎦ B [r + r0 ]B + a44 = 0 .
140 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r
Aceasta este ecuaţia planului tangent în P0 (r0 ) ∈ Σ şi este forma dedublată a
ecuaţiei cuadricei.
( )
Deoarece matricea A este reală şi simetrică, valorile proprii λi , i = 1,3 ale
polinomului caracteristic al transformării sunt reale, iar vectorii proprii sunt
ortogonali, putem construi o bază ortonormată, astfel încât matricea A să fie
diagonală, iar diagonala principală să fie formată din valori proprii.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 141
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 19
NOŢIUNI INTRODUCTIVE ÎN GEOMETRIA
DIFERENŢIALĂ. TRIEDRUL LUI FRENET
Observaţie:
1. O curbă simplă e formată numai din puncte simple.
2. Dacă numai una din funcţiile xi (t ) este injectivă, atunci rt este
curbă simplă.
r
Faţă de reperul canonic al lui E n , {0; (ei )}, avem
r r r r
r ' (t ) = x1' (t )e1 + x2' (t )e2 + K + xn' (t )en .
Definiţia 19.11. Dacă P este un punct regulat al curbei Γ, dreapta care trece
r
prin P şi are ca vector director pe r (t ) se numeşte tangenta la Γ în punctul P.
r r r
Ecuaţia tangentei: T : R = r (t ) + λr ' (t ), λ ∈ R sau
X − x (t ) X − x (t ) X − x (t )
T : 1 ' 1 = 2 ' 2 =K= n ' n .
x1 (t ) x2 (t ) xn (t )
Prima ecuaţie se numeşte ecuaţia vectorială a tangentei, iar cea de-a doua se
numeşte ecuaţia scalară.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 145
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Cazuri particulare:
X − x(t ) Y − y (t )
- în R 2 , T : = ;
x ' (t ) y ' (t )
X − x (t ) Y − y (t ) Z − z (t )
- în R 3 , T : = = ' .
x' ( t ) y' (t ) z (t )
Definiţia 19.12. Hiperplanul care trece prin P şi are drept vector normal pe
r
r ' (t ) se numeşte hiperplanul normal la curba Γ în P.
Ecuaţia hiperplanului normal este:
( )
r r r
N : R − r (t ) ⋅ r ' (t ) = 0
sau
N : [X 1 − x1 (t )]x1' (t ) + [X 2 − x2 (t )]x2' (t ) + K + [X n − xn (t )]xn' (t ) = 0.
Cazuri particulare:
În R2 hiperplanul normal se reduce la o dreaptă care trece prin P şi este
r
perpendiculară pe r ′ ( t ) :
N : [X − x(t )]x ' (t ) + [Y − y (t )]y ' (t ) = 0.
r
În R3 hiperplanul este un plan ce trece prin P şi este perpendicular pe r ′ ( t ) :
N : [X − x(t )]x ' (t ) + [Y − y (t )]y ' (t ) + [Z − z (t )]z ' (t ) = 0.
r r hm ⎡ r (m) r
r (t + h ) = r (t ) + r ( t ) + ε ( h )⎤⎦ , t, h ∈ I ,
m! ⎣
r
cu lim ε (h ) = 0.
h →0
r
Definiţia 19.14. Vectorul r ( m ) ( t ) se numeşte vector tangent la Γ în punctul
singular P de ordinul m.
r
Dreapta determinată de punctul singular P şi vectorul r ( m ) ( t ) se numeşte
tangenta la Γ în punctul singular de ordinul m.
r
Hiperplanul care trece prin P şi are ca vector normal pe r ( m ) ( t ) se numeşte
hiperplanul normal la Γ în P.
Astfel, ecuaţia tangentei va fi:
r r r
T : R = r (t ) + λr (m ) (t ), λ ∈ R
sau
X − x (t ) X − x (t ) X − x (t )
T : 1 (m ) 1 = 2 (m ) 2 = K = n (m ) n .
x1 (t ) x2 (t ) xn (t )
iar ecuaţia hiperplanului normal va fi:
( )
r r r
N : R − r (t ) ⋅ r (m ) (t ) = 0
sau
N : [X 1 − x1 (t )]x1(m ) (t ) + [X 2 − x2 (t )]x2(m ) (t ) + K + [X n − xn (t )]xn(m ) (t ) = 0.
⎛ ⎞
⎜ r r r ⎟
⎜ i j k ⎟
r ⎜ ∂f ∂f ∂f ⎟
W =⎜
⎜ ∂x ∂y ∂z ⎟⎟
⎜ ∂g ∂g ∂g ⎟
⎜ ∂x ∂y ∂z ⎟⎠
⎝
Astfel ecuaţia tangentei în M 0 este:
r r
T : (r − r0 ) = λgradf x gradg
sau
x − xo y − yo z − zo
T: = =
D( f , g ) D( f , g ) D( f , g )
D( y, z ) M 0 D(z , x ) M 0 D ( x, y ) M 0
iar ecuaţia planului normal este
r r
N : (r − r0 ) ⋅ [gradf x gradg ] M = 0
0
sau
x − x0 y − y0 z − z0
∂f ∂f ∂f
N: =0
∂x M 0 ∂y M 0 ∂z M 0
∂g ∂g ∂g
∂x M0 ∂y M0
∂z M0
sau
D( f , g ) D( f , g ) D( f , g )
N : ( x − x0 ) + ( y − y0 ) + (z − z0 ) =0
D( y, z ) M 0 D(z , x ) M 0 D ( x, y ) M 0
D( f , g ) D( f , g )
Se va înţelege prin valoarea determinantului în punctul
D( y, z ) M 0 D( y, z )
∂f ∂f
M 0 , iar prin valoarea derivatei parţiale în punctul M 0 .
∂x M0 ∂x
150 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Când h tinde la zero prima şi ultima coordonată îşi schimbă semnul, iar cea
din mijloc şi-l păstrează.
Astfel, în vecinătatea lui P arcul se află în acelaşi semispaţiu faţă de planul
( )
(P, r (t ), r (t )) intersectează planul P, rr ' (t ), rr '' (t ) şi dreapta ce trece prin P şi are
r ' r '''
r
vector director r ''' (t ) .
r r
Planul determinat de P, r ' (t ), r '' (t ) se numeşte plan osculator.
În vecinătatea lui P, curba are o abatere de la tangentă (curbare) şi o abatere de
la planul osculator (torsionare).
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 151
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r
Considerând o curbă parametrică dată prin r : J → R 3 , r = r (s ) în care s este
r r
dr r dr
un parametru natural, adică = 1, ∀s ∈ J notăm τ ( s ) = versorul tangentei
ds ds
în P = r (s ) .
r r r r r
dr dr d 2 r dr dr
Derivând produsul scalar ⋅ = 1 obţinem 2 2 ⋅ = 0 . Cum ≠ 0 şi
ds ds ds ds ds
r r r
d 2r dτ d 2 r r
2
≠ 0 , atunci = 2
este ortogonal cu τ ( s ) ; curba Γ se înconvoaie în
ds ds ds
r r
dτ d 2 r
acelaşi sens cu = .
ds ds 2
r r r
d 2r dτ d 2r
Înconvoierea lui Γ creşte odată cu creşterea lui , de fapt =
ds 2 ds ds 2
r
dτ
estimează curbarea în vecinătatea lui P, iar lungimea lui dă o măsură
ds
numerică a acestei curbări.
r
dτ
Definiţia 19.16. i) Funcţia K : J → [0, ∞ ), K (s ) = se numeşte curbura lui
ds
1
Γ în P, iar se numeşte rază de curbură şi se notează R ( s ) .
K (s)
r
r 1 dτ
ii) Presupunând K > 0, versorul ν ( s ) = se numeşte versorul normalei
K ds
r
principale la Γ în P; ν indică în fiecare punct sensul de curbare.
r r
Versorii τ ( s ) şi ν ( s ) determină planul osculator al curbei Γ în P.
Pentru determinarea abaterii curbei de la planul osculator în vecinătatea lui P
se utilizează vectorul normal la acest plan.
r r r
Definiţia 19.17. Versorul β ( s ) = τ ( s ) × ν ( s ) normal la planul osculator la Γ
în P se numeşte versor al binormalei la Γ în P.
r
β
P
r
r ν N
τ
T
152 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
N - normala principală,
B - binormala.
r r r
dν r dτ r r dβ r r r r r r r
= −ν τ −ν β = −(ν ⋅ Kν )τ + (ν ⋅ tν )β
ds ds ds
r
dν r r
deci = − K τ + tβ .
ds
Am demonstrat astfel următoarea teoremă:
Demonstraţie.
r r
dr dr ds r
= ⋅ = vτ.
dt ds dt
Deoarece:
r r r
dr dr ds d τ r
= ⋅ = v = K ( s ) vν ( s ) ,
dt ds dt ds
r r r
d β d β ds d β r
= ⋅ = v = −t ( s ) vν ( s ) .
dt ds dt ds
Putem scrie că:
154 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r
d 2r d r dv r d τ dv r r
2
= ( vτ ) = τ+v = τ + Kv 2 ν,
dt dt dt dt dt
3r
d r d ⎛ dv r 2r ⎞ d 2 v r dv r d
τ + Kvν + ( Kv 2 ν ) =
r
3
= ⎜ τ + Kv ν ⎟ = 2
dt dt ⎝ dt ⎠ dt dt dt
r
2
d v r dv r d dν
= 2 τ + Kvν + ( Kv 2 ) ν + Kv 2
r
=
dt dt dt dt
d 2v r dv r d r r
dt dt dt
r
(
= 2 τ + Kvν + ( Kv 2 ) ν + Kv 3 − K τ + tβ ⇒ )
r r
d 3r d 2v r dv r d
⇒ 3 = 2 τ + Kvν + ( Kv 2 ) ν − K 2v 3τ + Kv 3tβ =
r r
dt dt dt dt
⎛d v 2
⎞ r ⎡ dv d ⎤r r
= ⎜ 2 − K 2 v 3 ⎟ τ + ⎢ Kv + ( Kv 2 ) ⎥ ν + Kv 3tβ.
⎝ dt ⎠ ⎣ dt dt ⎦
r
r r r r r ' (t )
Demonstraţie. Din r′ ( t ) = v ⋅ τ şi v = r′ ( t ) ⇒ r = r ' .
r (t )
r r r ⎛ dv r r⎞ r r r
Plecând de la r′ × r′′ = v τ × ⎜ τ + Kv 2 ν ⎟ = Kv 3τ × ν = Kv 3β, obţinem:
⎝ dt ⎠
r rr′ × rr′′
β= .
Kv 3
r
Cum β e un versor, deci:
r r r r
r r′ × r′′ r r′ × r ′′
β =1⇒ = 1 ⇒ β − r r
Kv 3 r′′ × r′′
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 155
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r r r
r′ × r′′ r r′ × r′′
, dar v = r′ ( t ) , de unde K = r 3 .
3
şi deci K = 3
v3 r′
Pentru determinarea torsiunii t considerăm produsul mixt
r r r r r r r r r r r
r′ ( r′′ × r′′′) = r′′ ( r ′′′ × r′) = r ′′′ ( r ′ × r′′) = Ktv 3β ⋅ Kv 3β = K 2v 6t.
r r r r r r
r′ ( r′′ × r′′′) r′ ( r′′ × r′′′)
De unde t = , adică t = r r 2 .
K 2v 6 r′ × r′′
156 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 20
GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR
⎧ x = x ( u, v )
⎪
Considerăm pe suprafaţa ∑ : ⎨ y = y ( u, v ) o curbă v = v ( u ) .
⎪
⎩ z = z ( u, v )
r
Fie M un punct al curbei şi r vectorul de poziţie, r
r r r
r = x(u ,ν )i + y (u ,ν ) j + z (u ,ν )k
atunci
r r r r ⎛ ∂x ∂x ⎞ r ⎛ ∂y ∂y ⎞r
dr = dxi + dyj + dzk = ⎜ du + dν ⎟i + ⎜ du + dν ⎟ j +
⎝ ∂u ∂ν ⎠ ⎝ ∂u ∂ν ⎠
⎛ ∂z ∂z ⎞ r ⎛ ∂x r ∂y r ∂z ⎞ r ⎛ ∂x r ∂y r ∂z r ⎞
+ ⎜ du + dν ⎟k = ⎜ i + j+ k ⎟du + ⎜ i+ j+ k ⎟dν .
⎝ ∂u ∂ν ⎠ ⎝ ∂u ∂u ∂u ⎠ ⎝ ∂ν ∂ν ∂ν ⎠
Deci:
r r
r ∂r ∂r
dr = du + dν ,
∂u ∂ν
unde am notat cu
r r
∂r ∂x r ∂y r ∂z r ∂r ∂x r ∂y r ∂z r
= i+ j+ k şi cu = i+ j+ k.
du ∂u ∂u ∂u dν ∂ν ∂ν ∂ν
r
Vectorul dr este un vector infinitezimal tangent curbei în punctul M
considerat.
Să calculăm elementul de arc:
r
ds = dr
r r r r
r r ⎛ ∂r ∂r ⎞⎛ ∂r ∂r ⎞
ds = dr ⋅ dr = ⎜ du +
2
dν ⎟⎜ du + dν ⎟ =
⎝ ∂u ∂ν ⎠⎝ ∂u ∂ν ⎠
r 2 r r r 2
⎛ ∂r ⎞ ∂r ∂r ⎛ ∂r ⎞
= ⎜ ⎟ du 2 + 2 dudν + ⎜ ⎟ dν
2
⎝ ∂u ⎠ ∂u ∂ν ⎝ ∂ν ⎠
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 159
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
unde:
r 2 r r 2 2 2
⎛ ∂r ⎞ ∂r ∂r ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂z ⎞
⎜ ⎟ = ⋅ =⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ = E
⎝ du ⎠ du du ⎝ du ⎠ ⎝ du ⎠ ⎝ du ⎠
r 2 r r 2 2 2
⎛ ∂r ⎞ ∂r ∂r ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂z ⎞
⎜ ⎟ = ⋅ =⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ =G
⎝ dν ⎠ dν dν ⎝ dν ⎠ ⎝ dv ⎠ ⎝ dν ⎠
r r
∂r ∂r ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
⋅ = ⋅ + ⋅ + ⋅ = F,
du dν du dν du dv du dν
de unde ds 2 = Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2 .
Membrul drept se numeşte prima formă diferenţială pătratică a lui Gauss sau
prima formă fundamentală în geometria diferenţială.
O curbă u pe o suprafaţă e caracterizată prin dv = 0, iar o curbă v e
caracterizată prin du = 0.
În acest caz, elementul de arc pe o curbă u respectiv v se scrie:
d u s = Edu, respectiv d v s = Gdv.
⎧ x = f1 ( u , v )
⎪
Fie ∑ : ⎨ y = f 2 ( u, v ) şi fie o curbă pe această suprafaţă dată prin ecuaţia
⎪
⎩ z = f 3 ( u, v )
v = f ( u ) , atunci curba se mai poate scrie parametric:
⎧ x = f1 (u , f (u )) = F1 (u )
⎪
⎨ y = f 2 (u , f (u )) = F2 (u )
⎪ z = f (u , f (u )) = F (u )
⎩ 3 3
∂f ∂g
Pentru prima curbă dv = du, iar pentru a doua δv = ⋅ δu .
∂u ∂u
160 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r
r ∂r ∂r
Vectorul tangent într-un punct M la prima curbă este dr = du + dv, iar
∂u ∂v
r r
r ∂r ∂r
pentru a doua curbă este δr = δu + δv .
∂u ∂v
Notând cu θ unghiul dintre cei doi vectori tangenţi care este tocmai unghiul
celor două curbe pe Σ, se obţine
r r
r r r r dr δr
dr δr = dr ⋅ δr cos θ ⇒ cos θ = r r
dr ⋅ δr
dar:
r 2 r r r r r 2
r r ⎛ ∂r ⎞ ∂r ∂r ∂r ∂r ⎛ ∂r ⎞
dr δr = ⎜ ⎟ duδu + duδν + dνδu + ⎜ ⎟ dνδν =
⎝ du ⎠ du dν dν du ⎝ dν ⎠
= Eduδu + F (duδν + dνδu ) + Gdνδν
r r
dr ⋅ δr = dsδs = Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2 ⋅ Eδu 2 + 2 Fδuδν + Gδν 2
Eduδu + F (duδν + dνδu ) + Gdνδν
cos θ =
Edu + 2 Fdudν + Gdν 2 ⋅ Eδu 2 + 2 Fδuδν + Gδν 2
2
∂x ∂y ∂z
= 0; = 1; =q
∂ν ∂ν ∂ν
r 2 2 2 2
⎛ ∂r ⎞ ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂z ⎞
E = ⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ = 1+ p2
⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠
r r
∂r ∂r ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
F= ⋅ = ⋅ + ⋅ + ⋅ = pq
∂u ∂ν ∂u ∂ν ∂u ∂ν ∂u ∂ν
r 2 2 2 2
⎛ ∂r ⎞ ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂z ⎞
G=⎜ ⎟ =⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ = 1+ q
2
⎝ ∂ν ⎠ ⎝ ∂ν ⎠ ⎝ ∂ν ⎠ ⎝ ∂ν ⎠
şi
cos θ =
(1 + p )duδu + pq(duδν + dνδu ) + (1 + q )dνδν
2 2
=
(1 + p )du
2 2
+ 2 pqdudν + (1 + q )dν ⋅ (1 + p )δu + 2 pqδuδν + (1 + q )δν
2 2 2 2 2 2
pqduδν pq
= = .
(1 + p )du
2 2
(
⋅ 1 + q δν2
) 2
(1 + p )(1 + q )
2 2
X −x Y −y Z−z
∂x ∂y ∂z
πt : = 0 - ecuaţie carteziană
∂u ∂u ∂u
∂x ∂y ∂z
∂v ∂v ∂v
Când suprafaţa e reprezentată prin ecuaţia carteziană explicită x = u, y = v,
z = ( x, y ) , ecuaţia planului tangent este:
X −x Y−y Z−z
πt : 1 0 p =0
0 1 q
sau Z − z = p( X − x ) + q(Y − y ) .
Să considerăm acum suprafaţa reprezentată printr-o ecuaţie implicită
Σ : F ( x, y, z ) = 0 şi un punct M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) situat pe Σ, adică F0 (x0 , y 0 , z 0 ) = 0 .
O dreaptă care intersectează suprafaţa în două puncte confundate se numeşte
tangentă la suprafaţă. Dacă intersectăm suprafaţa dată cu o dreaptă dată prin
ecuaţiile parametrice:
⎧ x = x 0 + λl
⎪
d : ⎨ y = y 0 + λm, vom obţine
⎪ z = z + λn
⎩ 0
F ( x0 + λl , y 0 + λm, z 0 + λn ) = 0 (20.2)
Dacă dezvoltăm (20.2) în serie Taylor în jurul punctului M 0 şi ţinem seama
de relaţiile anterioare, ordonând după λ, vom obţine:
( ) (
lFx'0 + mFy'0 + nFz'0 λ + l 2 Fx''' + m 2 Fy''' + n 2 Fz''' +
0 0 0
+ 2lmF ''
x0 y0 + 2 ln F ''
x0 x0 + 2mnF ''
y0 z 0 )λ
2
+K = 0
' ' '' ''
unde prin F , F , F , F
x0 y0 x0 x0 y0 , K am notat
∂F ∂F ∂2F ∂2F
, , , ,K
∂x M0 ∂y M0
∂z 2 M0
∂x∂y M
0
164 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
şi înlocuind pe l, m, n obţinem:
(x − x0 )2 Fx''2 + ( y − y0 )2 Fy''2 + (z − z0 )2 Fz'2' + 2(x − x0 )( y − y0 )Fx'0' y0 +
0 0 0
+ 2(x − x0 )( z − z 0 )F ''
x0 z0 + 2( y − y0 )( z − z0 )Fy''0 z0 = 0
Deci, tangentele la suprafaţă într-un punct singular de ordinul doi sunt situate
pe un con, numit conul tangentelor în punctul respectiv.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 165
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r r r
Putem scrie că n ⋅ν = n ⋅ ν ⋅ cos θ = cos θ .
Din prima formulă a lui Frenet:
r r r
dτ r r 1 dτ 1 d 2r
= K ⋅ν ⇒ ν = ⋅ = ⋅ 2
ds K ds K ds
2r r
r 1 d r r d 2r
cos θ = n ⋅ ⋅ 2 , K cos θ = n 2 .
K ds ds
r
Versorul n este perpendicular pe planul tangent, deci este perpendicular şi pe
r r
∂r ∂r
şi pe , deci:
∂u ∂v
r r
∂r ∂r
x
n = ∂ur ∂νr
r
∂r ∂r
x
∂u ∂ν
r r r
r r i j k
∂r ∂r ∂x ∂y ∂z
x = ⇒
∂u ∂ν ∂u ∂u ∂u
∂x ∂y ∂z
∂ν ∂ν ∂ν
r r 2 2 2
∂r ∂r ⎛ ∂x ∂y ∂x ∂y ⎞ ⎛ ∂y ∂z ∂y ∂z ⎞ ⎛ ∂z ∂x ∂z ∂x ⎞
x = ⎜ − ⎟ +⎜ − ⎟ +⎜ − ⎟ .
∂u ∂ν ⎝ ∂u ∂ν ∂ν ∂u ⎠ ⎝ ∂u ∂ν ∂ν ∂u ⎠ ⎝ ∂u ∂ν ∂ν ∂u ⎠
Ţinând seama de identitatea lui Lagrange:
r r2 r2 r2 r r2
u xν = u ⋅ ν − (u ⋅ν )
obţinem:
r r
∂r ∂r
x =
∂u ∂ν
⎡⎛ ∂x ⎞ 2 ⎛ ∂y ⎞ 2 ⎛ ∂z ⎞ 2 ⎤ ⎡⎛ ∂x ⎞ 2 ⎛ ∂y ⎞ 2 ⎛ ∂z ⎞ 2 ⎤ ⎡⎛ ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z ⎞ 2 ⎤
⎢⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ ⎥ ⋅ ⎢⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ ⎥ − ⎢⎜ + + ⎟ ⎥
⎣⎢⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠ ⎦⎥ ⎣⎢⎝ ∂ν ⎠ ⎝ ∂ν ⎠ ⎝ ∂ν ⎠ ⎦⎥ ⎣⎢⎝ ∂u ∂ν ∂u ∂ν ∂u ∂ν ⎠ ⎥⎦
= EG − F 2
deci,
r r
∂r ∂r
x
n = ∂u ∂ν
r
EG − F 2
r
d 2r
Să determinăm şi 2 .
ds
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 167
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
r r
r ∂r ∂r
Pentru aceasta dr = du + dv, atunci:
∂u ∂v
2r r r
r ∂ r ∂ 2r ∂ 2r
d 2 r = 2 du 2 + 2 dudν + 2 dν 2
∂u ∂udν ∂ν
2r 2r r 2
∂ r 2 ∂ r ∂ 2r
r du + 2 dudν + 2 dν
d 2 r ∂u 2 ∂udν ∂ν
=
ds 2 Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2
înlocuind în
r r r r
∂r ∂r ∂r ∂r
r x r x
cos θ r d 2 r d 2r
cos θ ⋅ K = = n 2 = ∂u dν ⋅ 2 = ∂u dν ⋅
R ds EG − F 2 ds EG − F 2
r r r
∂r 2 ∂ 2r ∂r
du + 2 dudν + dν 2
⋅ ∂u ∂u∂ν ∂ν =
Edu 2 + Fdudν + Gdν 2
r r r r r r r r r
∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞ 2 ∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞ ∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞ 2
⎜ x ⎟du + 2 ⎜ x ⎟dudν + 2 ⎜ x ⎟dν
∂u 2 ⎝ ∂u ∂ν ⎠ ∂udν ⎝ ∂u ∂ν ⎠ ∂ν ⎝ ∂u ∂ν ⎠
=
(
EG - F 2 Edu 2 + Fdudν + Gdν 2 )
Notăm
r r r
1 ∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞
2 ⎜
x ⎟=L
EG − F 2 ∂u ⎝ ∂u ∂ν ⎠
r r r
1 ∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞
⎜ x ⎟=M
EG − F 2 ∂udν ⎝ ∂u ∂ν ⎠
r r r
1 ∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞
2 ⎜
x ⎟=N
EG − F 2 ∂ν ⎝ ∂u ∂ν ⎠
atunci
cos θ Ldu 2 + 2 Mdudν + Ndν 2
= .
R Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2
Trinomul Ldu 2 + 2Mdudν + Ndν 2 se numeşte a doua formă fundamentală în
teoria suprafeţelor.
168 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CAPITOLUL 21
TEOREMA LUI MEUSNIER ŞI LINIILE DE
CURBURĂ PE O SUPRAFAŢĂ
⎧ − M + M 2 − LN
⎪ du = dv
⎪ L
⎨
⎪ − M − M 2 − LN
⎪⎩ du = dv
L
două ecuaţii diferenţiale, cu soluţiile de forma:
⎧ f 1 (u ,ν ) = C1
⎨ (C1, C2 = constante)
⎩ f 2 (u ,ν ) = C 2
Deci, pe o suprafaţă sunt, în general, două familii de linii asimptotice.
Punând condiţia ca liniile asimptotice să treacă prin punctul M 0 ( x0 , y 0 ) ,
obţinem:
⎧C1 = f 1 (u 0 ,ν 0 )
⎨ (C1, C2 = constante)
⎩C 2 = f 2 (u 0 ,ν 0 )
Rezultă că printr-un punct situat pe o suprafaţă trec, în general, două linii
asimptotice.
După natura rădăcinilor ecuaţiei (21.2) distingem:
a) Dacă M 2 − LN > 0 în punctul M 0 , cele două linii asimptotice care trec
prin M 0 sunt reale şi diferite şi punctul M 0 se numeşte hiperbolic.
b) Dacă M 2 − LN = 0 în punctul M 0 , cele două linii asimptotice care trec
prin M 0 sunt confundate şi punctul M 0 se numeşte parabolic.
c) Dacă M 2 − LN < 0 în punctul M 0 , cele două linii asimptotice care trec
prin M 0 sunt imaginare şi punctul M 0 se numeşte eliptic.
....................................................................................................
2
⎛ du ⎞ ⎛ du ⎞
L⎜ ⎟ + 2M ⎜ ⎟+ N
cos θ ⎝ dν ⎠ ⎝ dν ⎠
= (21.3)
ρ ⎛ du ⎞
2
⎛ du ⎞
E⎜ ⎟ + 2F ⎜ ⎟+G
⎝ dν ⎠ ⎝ dν ⎠
du
şi dacă notăm = λ, , relaţia (21.3) devine
dv
cos θ Lλ2 + 2 Mλ + N
= (21.4)
ρ Eλ 2 + 2 Fλ + G
Membrul doi din (21.4) depinde de punctul M ( u, v ) de pe suprafaţă şi de
du
raportul = λ, adică de tangenta la curba (C) în acest punct.
dv
Să considerăm o altă curbă ( C1 ) tangentă la ( C ) în punctul M ( u, v ) . Dacă
notăm cu θ1 unghiul format de normala principală la curba C1 , şi normala la
suprafaţă în M şi cu ρ1 raza de curbură a curbei în acest punct, avem:
cos θ Lλ2 + 2 Mλ + N
=
ρ1 Eλ 2 + 2 Fλ + G
rezultă că
cos θ cos θ
= (21.5)
ρ ρ1
Să presupunem că în punctul M ( u, v ) curbele ( C ) şi ( C1 ) au acelaşi plan
osculator, care diferă de planul tangent la suprafaţă, deoarece dacă ar coincide,
π π
θ = θ1 = , iar cos θ = cos θ1 = cos = 0 şi ambii membri ai relaţiei (21.5) ar fi
2 2
nuli.
În cazul acesta θ = θ1 şi din (21.5) rezultă că ρ = ρ1.
Acest lucru se întâmplă dacă luăm curba ( C1 ) rezultată din secţiunea plană a
suprafeţei cu planul osculator la curba (C) în punctul M ( u, v ) .
Deci studiul curburii curbelor trasate pe o suprafaţă se reduce la studiul
curburii curbelor plane ale suprafeţei.
Să considerăm o curbă ( C ) trasată pe o suprafaţă şi fie M ( u, v ) un punct
situat pe ea (fig.1).
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 171
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
Figura 1 Figura 2
1 1
H= +
ρ1 ρ2
se numeşte curba medie a suprafeţei într-un punct M al ei.
Ţinând seama de ecuaţia (21.9), avem:
1 1 b EN + GL − 2 FM
H= + =− =
ρ1 ρ 2 a EG − F 2
Suprafeţele care au curbura totală constantă se numesc suprafeţe minimale.
du
Înlocuind pe λ = , obţinem ecuaţia diferenţială care ne dă liniile de curbură
dv
ale suprafeţei:
(EM − FL )du 2 + (EN − GL )du ⋅ dν + (FN − GM )dν 2 = 0 (21.14)
du dv
În general, ecuaţia (21.14) are două rădăcini în sau .
dv du
Natura rădăcinilor ecuaţiei (21.14) depinde de semnul realizantului:
Δ = (EN − GL ) − 4(EM − FL )(FN − GM ) =
2
⎡
= ⎢ EN − GL −
2F ( )
(EM − FL )⎤⎥ + 4 EG − F (2EM − FL ) ≥ 0
2 2
⎣ E ⎦ E
care este întotdeauna pozitiv sau nul.
Deci ecuaţia (21.14) are întotdeauna rădăcini reale.
Rezolvând ecuaţia (21.14), obţinem ecuaţiile diferenţiale:
du du
= f 1 (u ,ν ); = f 2 (u ,ν )
dν dν
unde f1 , f 2 depind de E, F, G, L, M, N.
Prin integrare găsim curbele
F1 (u ,ν ) = C1 , F2 (u ,ν ) = C 2
Deci pe o suprafaţă există două familii de linii de curbură C1 şi C2 .
Liniile de curbură care trec prin punctul M 0 ( u0 , v0 ) sunt:
⎧ F1 (u ,ν ) = F1 (u 0 ,ν 0 )
⎨
⎩ F2 (u ,ν ) = F2 (u 0 ,ν 0 )
Am înlocuit pe C1 = F1 (u 0 ,ν 0 ) şi C 2 = F2 (u 0 ,ν 0 ) .
Deci, printr-un punct de pe suprafaţă trec două linii de curbură.
Să determinăm unghiul θ format de două linii de curbură care trec prin acelaşi
punct M (u ,ν ) .
Ştim că:
Eduδu + F (duδν + δu + dν ) + Gdνδν
cosθ =
Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2 ⋅ Eδu 2 + 2 Fδuδν + Gδν 2
Împărţind numărătorul şi numitorul părţii din dreapta a relaţiei de mai sus cu
dvδv obţinem:
du δu ⎛ du δν ⎞
E ⋅ + F⎜ ⋅ + δu + dν ⎟ + G
dν dν ⎝ d ν dν ⎠
cosθ = (21.15)
2 2
⎛ du ⎞ du ⎛ δu ⎞ δu
E⎜ ⎟ + 2F + G ⋅ E⎜ ⎟ + F +G
⎝ dν ⎠ dν ⎝ δν ⎠ δν
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 175
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
du δu
ori şi sunt rădăcinile ecuaţiei (21.13) şi avem:
dv δv
du δu b GL − EN
+ =− =
dν δν a EM − FL
şi
du δu c FN − GM
⋅ = =
dν δν a EM − FL
calculând numărătorul din relaţia (21.15), obţinem:
EFN − EGM FGL − EFN − EGM + FGL + EGM − FGL
+ +G = =0
EM − FL EM − FL EM − FL
deci
π
cosθ = 0, θ =
2
Rezultă că liniile de curbură de pe o suprafaţă constituie un sistem ortogonal
de curbe ale suprafeţei.
Să facem o schimbare de parametru pe suprafaţă astfel încât liniile de curbură
să fie curbele coordonate.
În acest caz liniile de curbură fiind ortogonale avem condiţia:
F =0
şi ecuaţia (21.14) devine:
EMdu 2 + (EN − GL )dudν − GMdν 2 = 0 (21.16)
Ecuaţia (21.16) trebuie să fie verificată de
u = const. şi ν = const.
Adică trebuie să avem:
EM = 0 şi GM = 0
de unde
M =0
Deci, sistemul de coordonate ortogonale pe suprafaţă pentru care avem
M = 0, este format din liniile de curbură şi reciproc.
Punctul de pe suprafaţă în care liniile de curbură sunt nedeterminate se
numeşte punct ombilical al suprafeţei.
Pentru ca un punct al unei suprafeţe să fie ombilical din ecuaţia (21.14) trebuie
să avem:
EM − FL = 0, EN − GL = 0, FN − GM = 0 (21.17)
sau
L M L N M N
= , = , =
E F E G F G
sau
176 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
L M N
= =
E F G
Într-un punct ombilical avem:
1 1
=
ρn E
Deci curburile normale într-un punct ombilical al curbelor de pe suprafaţă care
trec prin acest punct sunt egale.
Dacă realizantul Δ este nul şi ţinem seama de (21.17) rezultă că dacă într-un
punct al suprafeţei liniile de curbură sunt confundate, punctul respectiv este
ombilical.