Aria protejata Valea Vâlsanului

Aria protejata Valea Vâlsanului face parte din categoria zonelor

naturale protejate, de interes national, rezervatii si monumente ale naturii si
are drept scop protejarea si conservarea trasaturilor naturale specifice, fiind
infiintata in anul 1994.
In conformitate cu principiile moderne ale conservarii naturii, planul
de management trebuie sa integreze interesele de conservare a biodiversitatii
cu cele de dezvoltare socio-economica ale comunitatilor locale din raza de
actiune a ariei naturale protejate, tinand cont totodata de trasaturile
traditionale, culturale si spirituale specifice zonei.
Este probabil ca presiunea turistica existenta sa creasca in viitor si
datorita actiunilor de promovare ale custodelui ariei protejate Valea
Vâlsanului, sa pericliteze aspectul natural, salbatic, nealterat de prezenta
umana.
Planul de management se elaboreaza in vederea unei planificari
integrate actiunilor ce trebuie intreprinse in vederea indeplinirii obiectivelor
majore ale ariei protejate Valea Vâlsanului.
Orice activitate care se va desfasura pe suprafata ariei protejate va fi
conforma prevederilor din planurile de management.
Elaboraea planului de management se face cu consultarea tuturor
factorilor interesati (comunitati, proprietari, administratori, asociatii, etc.)
Conform prevederilor OUG nr. 57/20.06.2007 privind regimul ariilor
protejate naturale, aria protejata Valea Vâlsanului face parte din categoria
rezervatiilor naturale corespunzatoare categoriei IV IUCN, ce au drept scop

1
protectia si conservarea unor habitate si specii naturale importante sub
aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, paleontologic,
speologic, pedologic si in special pastrarea si mentinerea conditiilor de
habitat necesare pentru protectia aspretelui – Romanichthys valsanicola –
endemism carpatic si relict tertiar.
Localizare
Aria protejata Valea Vâlsanului este situata in raza judetului Arges, pe
versantul sudic al muntilor Fagaras si in zona dealurilor inalte, cuprinzand
tot bazinul raului Vâlsan (superior si inferior pana la varsarea in raul Arges),
suprafetele apartinand localitatilor Muşateşti, Bradulet, Arefu, Nucsoara si
Malureni.
Principalele puncte de acces sunt comunele Bradulet, Muşateşti si
Malureni, situate pe drumul judetean Merisani-Bradet.
In interiorul ariei protejate Valea Vâlsanului exista urmatoarele
drumuri forestiere:

DENUMIRE DRUM LUNGIME IN ADMINISTRATOR

INTERIORUL APVV
Valea Vâlsanului 32.0 D.S. Pitesti
V. Butii-Paltinul- 12.0 D.S. Pitesti
V.Tarini
Steorul 3.5 D.S. Pitesti
Valea Ghitu 2.5 D.S. Pitesti
V.Ghitu-Maracinu- 7.5 D.S. Pitesti
Paraul Alunu
Paraul Alunu-Oticu 10.0 D.S. Pitesti
Paraul Alunu-Tuica 12.2 D.S. Pitesti
Zanoguta 3.0 D.S. Pitesti
Molidul 30 D.S. Pitesti
Dobroneagu 10.5 D.S. Pitesti

2
 Administrarea fondului forestier se face in baza amenajamentelor
silvice. Ocolului silvic Muşăteşti i-a fost incredintata custodia ariei protejate
Valea Vâlsanului de catre Agentia Regionala de Protectia Mediului Pitesti
prin conventia de custodie nr. 4513/29.06.2004.
Limitele prezente si zonarea interna

Zona Total (ha)

Zona strict protejata 1200
Zona APVV 10700
Suprafata totala 11900

Raul Valsan, unul din principalii afluenti ai Argesului, izvoraste din

muntii Fagaras, mai exact din ,,laculetele’’ de la poale varfului Moldoveanu.
Apele sale tumultoase strabat pe o distanta de aproximativ 100 km o zona
deosebita, caracterizata in cursul superior de versantii de sud, acoperiti de
paduri seculare, ai muntilor Fagaras si Ghitu, alternand luminisuri si poieni
cu stancarii abrupte in zona cheilor, dupa care traverseaza Muscelele si
dealurile Argesului, unde si-a creat sectoare de vale inguste ce alterneaza cu
bazinete depresionare: Bradetu, Valea lui Mas, Costesti-Vâlsan si se varsa in
raul Arges pe teritoriul comunei Merisani.

Limitele exterioare:
- limita nordica. Golul alpin Malita
- limita vestica. Culmea coastelor prin varfurile Picuita si
Piatra Taiata coboara prin Culmea Tuicii, prin Varful Tuicii,
Culmea Scroafa si Culmea Vâlsanului prin Varful Ghiţu
(1623 m)

3
 - limita sudica. Cheile Vâlsanului prin Culmea Scoabelor si
Culmea Secaturii dupa care continua cu albia majora
inundabila a raului Vâlsan pana la confluenta cu raul Arges,
pe o lungime de 59 km.
- limita estica. Culmea Scarisoara prin Varful Scarisoara
coboara prin Culmea Zanoguta, Culmea Lespezii, Culmea
Paltinului prin Varful Strunga si Cracul Strunga.

Zona strict protejata:

a. Zona de rezervatie naturala Zoruleasa insumand o suprafata de
238,2 ha destinata conservarii unor medii de viata, a genofondului si
ecofondului forestier.
In nord, limita porneste de la borna silvica 25, fiind marginita de
Golul Ghitu, continua prin borna 26 si 27 se lasa spre sud pe culmea
Scaldatoarea pana la borna 36, urmeaza apoi muchia Zoruleasa pana la
borna 29, apoi spre est pe piscul Bracinarului pana in raul Vâlsan. De aici
continua spre sud pana la confluenta cu paraul Vâlsanului pe care o
urmareste spre nord prin bornele 21,24 si 23 inchizandu-se la punctul de
plecare, respective borna 25.

b. Zona Vâlsanului unde este localizat aspretele.

Aspretele este un relict tertiar, cu o vechime de aproximativ 50
milioane de ani si constituie o valoare de patrimoniu pentru Romania.
Aspretele a fost descoperit in 1956 de Nicolae Stoica, un student care
primise ca tema de la facultate sa studieze si sa clasifice pestii din lacurile
aflate in zona satului sau. Sudentul si-a facut tema cu constiinciozitate,

4
numai ca a gasit un peste ce nu se incadra in nici un gen studiat la scoala.
Astfel, in 1957 aspretele a primit un ,,certificate de nastere”: un articol
stiintific cuprinzand descrierea sa, locul si data descoperirii incadrarea sa
intr-un grup. Autorii au fost Margareta Dumitrescu, Petru Banarescu si
Nicolae Stoica. Numele – Romanichtys valsanicola – cu alte cuvinte
,,pestele romanesc de Vâlsan” are doar 12 cm in lungime. Corpul e usor
alungit, capul fiind ceva mai gros. Solzii sai sunt inzestrati cu mici spini,
ceea ce il face aspru la pipait. Dintii sunt asezati in forma de perie. Coloritul
e sters: spatele brun-cenusiu cu pete marmorate cafenii, imprecise delimitate.
Spre deodebire de celelalte specii europene ale familiei, care traiesc
doar in ape statatoare sau in rauri de campie, aspretele e un locuitor al
raurilor de munte, repezi si bine oxigenate.
Ca un fenomen interesant: nu a fost niciodata gasit la altitudini mai
mari de 900 m. Nu suporta temperaturile prea scazute. Sta de obicei ascuns
sub pietre fenomen observat mai ales la exemplarele tinere si face parte din
categoria speciilor ,, teritoriale”, adica fiecare individ isi are locul bine
stabilit sub o piatra, unde sta aproape nemiscat, isi paraseste adapostul doar
noaptea, dimineata revine, invariabil, la aceeasi piatra. Aspretele se hraneste
aproape exclusiv cu larve de insecte acvatice din grupul efemeropterelor.
Perioada de reproducere a aspretelui se intinde din mai pana la
sfarsitul lui iunie. Icrele sunt depuse probabil sub pietre, lipite de acestea. In
timp masculuii isi scimba oarecum infatisarea: pe fata superioara a corpului
si pe majoritatea inotatoarelor apar ,, tubercui nuptiali” – mici protuberante
de natura cornoase.

5
 Dupa descoperirea si descrierea speciei, s-au intreprins cercetari
amanuntite pe Vâlsan si pe raurile invecinate, cu scopul de a stabili
raspandirea si abundenta aspretelul. S-a constatat ca aria de raspandire a
aspretelui cupindea, in a doua jumatate a secolului XX, raurile Arges si
Vâlsan. Nu e exclusa nici prezenta sa in raul Doamnei- cel putin intr-o
perioada anterioara, nu prea indepartata.
Drama aspretelui a inceput in 1967 odata cu construirea celui mai
mare baraj din Romania, cu un volum de 407 mii de m³-lacul Vidraru-
presupus a furniza tarii o cantitate record de energie electrica.
Evident, s-a pus problema protejarii unui peste atat de valoros din
punct de vedere stiintific, insa situatia politica de atunci nu permitea luarea
de masuri care ar fi stanjenit o activitate economica.

6
 Construirea barajului a fost precedata de curatirea albiei Argesului,
indepartarea pietrisului si a vegetatiei – si asta chiar in zona locuita de
asprete, pestii cazand probabil prada buldozerelor, odata cu indepartarea
pietrelor sub care obisnuiesc sa se adaposteasca.
Amenajarea lacului Vidraru a insemnat disparitia definitiva a acestei
specii din raul Arges, rau in care aspretele era mai numeros decat in Valsan.
In anul urmator s-a construit un al doilea lac de baraj, mult mai mic,
chiar pe raul Vâlsan. Lacul e situat mai in amonte fata de sectorul populat de
asprete, iar albia raului nu a fst curatata in prealabil, ceea ce a facut ca
aspretele sa supravietuiasca, unde a fost regasit la inceputul anilor ’70. Ca
urmare, Valea Vâlsanului a fost declarata dupa multe eforturi ,,rezervatie a
naturii”.
Ceea ce a daunat cel mai mult aspretelui a fost caderea debitului
Vâlsanului. Absolut toata apa din micul lac de acumulare este condusa spre
Vidraru, printr-un canal sapat in munte, fara a se lasa un debit de servitude
pe albie.
Ca urmare debitul raului a scazut drastic, atingand 0,5 m³/sec. doar
datorita alimentarii Vâlsanului cu apa din panza freatica si cu cea adusa de
afluenti.
De asemenea, extragerea pietrelor locul sub care obisnuieste sa se
ascunda aspretele, din albia raului nu a incetat nici dupa declararea zonei ca
rezervatie a naturii, utilizarea pietrelor la construirea caselor find o traditie
locala.
In plus poluarea apei prin apele reziduale ale spitalului Bradet si prin
aruncarea de deseuri menajere, gunoaie si rumegus au dus si ele la reducerea
numerica a efectivelor de asprete.

7
 La sfarsitul anilor ’80 situatia s-a agravat si prin escavarea unei mine
in imediata vecinatate a raului; sterilul rezultat a fost depozitat pe maluri,
insa o mare cantitate a ajuns in rau. Ulterior mina a fost abandonata,
dovedindu-se nerentabila.
In toamna anului 1998 s-a constatat astfel, degradarea catastrofala a
raului Vâlsan si saracia sa faunistica.
Abia dupa evenimetele din 1989, actiunile pentru protejarea aspretelui
au luat amploare, beneficiind si de ajutorul international.
Gratie sprijinului Comisiei Europene, prin programul ,,LIFE –
NATURE”, s-au putut intreprindre o serie de actiuni concrete, menite sa
asigure supravietuirea aspretelui.
Astfel, prin supravegherea permanenta a raului o fost impiedicata
otravirea apei, pescuitul aspretelui, scoaterea pietrlor din rau si depozitarea
deseurilor si gunoaielor.
S-a intreprins in doua etape, o actiune de pietruire a albiei Vâlsanului
in portiuni unde este necesar.
In repetatele pescuiri efectuate s-au gasit mai multe exemplare in anii
2002 si 2003 decat in 2001 si mai ales in 2000. S-au indentificat circa 200
exemplare aprtinand la 3 generatii, s-au gasit pui si femele care depusesera
recent ponta. Aceasta este dovada certa a faptului ca specia a continuat tot
timpul si continua sa se reproduca. S-a constatat o extindere a arealului, in
aval de spitalul Bradet pana la Valsanesti, cu preponderenta in portiunea
Bradet-pod Gales.
Situatia aspretelui este mai buna azi decat in trecutul apropiat. Sase
exemplare de asprete au fost duse, in luna iunie 2003 la statiunea de pe raul
Drome, din sudul Frantei, unde sunt sperante ca aspretele se va reproduce,
iar puii obtinuti vor repopula raul Valsan.

8
 c. zona Cheile Valsanului
Zona incepe de la bariera (intrarea in chei) cuprinzand stanga si
dreapta tehnica a Vaii Valsanului pe o distanta de circa 7,5 km. Morfologia
versantului calcaros apare dominate de ansamblul vai-creste pe fondul carora
se remarca o mare varietate de forme structurale ori carstice.
d. zona izvoarelor cu apa sulfuroasa
Aceasta include cele doua izvoare – Putina si Puturosu, ale caror
calitati terapeutice bine cunoscute au generat popularitatea bailor din
statiunea Bradet.
e. zona exceptata de la pasunat
Aceasta zona se suprapune peste rezervatia naturala Zoruleasa.
Geologie
Substratul litologic in cuprinsul ariei protejate este alcatuit din roci
cristaline intens metamorfozate si din roci sedimentare.
Formatiile cristalino- metamorfice – cele mai vechi depozite sunt
constituite din paragnaise si micasisturi cu granat,pe fondul carora apar mai
rar benzi inguste cu amfibolit. In partea sudica apare un complex de sisturi
cloritoase, sisturi grafitice si amfibolice precum si conglomerate
metamorfozate.
Ca propietati pedogenetice ale rocilor din zona muntilor inalti se
mentioneaza faptul ca gnaisele in textura oculara sau lenticulara sunt
favorabile dezvoltarii solurilor acide si scheletice.
Gnaisele cu biotit si feldspat sunt mai putin favorabile potzolirii, iar
prin alterare dau material fin in cantatitati mai mari decat precedentele.
Micasisturile dau nastere in general unor soluri mai profunde decat
gnaisele dar sarace, in substante nutritive. Amfibolitele bogate in cationii
sodici favorizeaza formarea solurilor brune eumezobazice si brune acide.

9
 Formatiile sedimentare – aceste formatii sunt caracteristice zonei
deluroase si depresiunilor fiind reprezentate de mai multe depozite:
1. Formatii paleogene alcatuite din trei orizonturi
- un orizont format de gresii si conglomerate, in ultimul
predominand roci cristaline si calcare;
- un orizont marnos;
- un orizont cu gresii gipsofere, reprezentate prin gips, marne
negricioase si gresii;
2. Formatii neogene alcatuite din depozite helvetiene, pontiene,
daciene si levantine.
- depozite helvetiene, bine reprezentate, constituite din
conglomerate cu intercalatii de nisip, pietrisuri marunte, nisipuri grezoase si
marne argiloase cenusii;
- depozite pontiene, ocupa suprafete reduse, alcatuite din marne
argiloase dispuse in fasii orientate est-vest;
- depozite daciene, cu o raspandire larga, reprezentate prin
nisipuri, marne, argile;
- depozitele levantine, alcatuite dintr-un complex de marne
verzui, argile cenusii-verzui si nisipuri galben cenusii.
Materiale parentale – formatiunile geologice mentionate mai
sus sunt in cea mai mare parte acoperite cu depozite de covertura care
prezinta o deosebita importanta pedogenetica. Acestea se grupeaza in:
- materiale consolidate, predominant in zona montana, formate
din paragnaise, mecasisturi, conglomerate si amfibolite, care se gasesc atat
in stare compacta cat si in diferite stadii de dezagregare si alterare;
- materiale neconsolidate situate cu precadere in zona deluroasa
si de depresiuni constituite din luturi argiloase, argile, marne si nisipuri.

10
 Pe substratele dure se formeaza soluri superficiale cu precadere
scheletice, pe substantele neconsolidate, afanate se formeaza de regula soluri
profunde care favorizeaza instalarea si dezvoltarea vegetatiei.
Geomorfologie
Raionarea geomorfologica a tarii incadreaza teritoriul ariei protejate in
provincial central – europeana, subprovincia Carpatica.
Din punct de vedere morfologic teritoriul ariei protejate apartine
urmatoarelor unitati morfologice:
Complexul muntilor de geosinclinal pe structura de bloc si panze de
sariaj, formate in fosele de cutare hercinica, alpine, veche si laramica
reintinerite prin miscari de inaltare in neogen si cuaternar.
Se intalnesc urmatoarele tipuri morfogenetice:
- Tipul Fagaras cu munti inalti puternic fragmentati, suprafete
de eroziune larg dezvoltate in trepte si suprafete de denudatie prin extensie,
cu vai si circuri glaciare – intalnite in zona de nord a ariei protejate;
- Tipul Cozia cu munti grosi pe cristalin cu aspect insular,
ingropati in depozite tertiare – Masivul Ghitu, la intrarea in Cheile
Vâlsanului;
- Tipul Calimanesti cu muscele si dealuri, pe o structura slab
cutata cu relief de cuesc si suprafete structurale etajate tipic si cu depresiuni
intramontane.
Treapta muntilor inalti are o dezvoltare specifica in raza ariei protejate
astfel, obarsia raului Valsan (in amonte de confluenta cu Dobroneagu) este
dominata de culmea Negoiului, constituita in intregime de sisturi cristaline,
cu inaltimi peste 2000 m. Culmea Negoiului este reprezentata prin versantul
sudic, se desface in culmi puternice ce cad in trepte, pana ce ating culmile
din depresiunea Poienile Valsanului.

11
 Caracteristic acestei zone este peisajul alpin dat de morfologia
varfurilor de pe culmea principala, dantelate de procesele de glaciatie, a
carei prezenta este marcata de lacurile, circurile si vaile glaciare.
Principalele varfuri sunt: Picuiata, Jepi, Oticu pe dreapta tehnic si
Scarisoare, Lespezi, Dobroneagu pe stanga tehnic.
In aval de confluenta Valsanului cu Dobroneagu se dezvolta
depresiunea Titesti – Poienile Valsanului care fac parte din marea
depresiune a Lovistei. Marginea sudica este reprezentata printr-un relief
abrupt spre deosebire de latura nordica profilata in trepte.
In partea sa inferioara treapta muntilor inalti este reprezentata de
masivul Ghitu care face parte din culmea Cozia-Ghitu (1572). Ghitu este un
masiv de gnaise oculare, cu aspect de peninsula in mijlocul formatiunilor
sedimentare din tertiar ale depresiunii, Poienile Valsanului care il separa de
masa cristaliana a culmii Negoiului.
Treapta muscelelor este formata dintr-o asociatie de muscele si dealuri
orientate de cele mai multe ori pe directia nord-sud, inaltimea lor variind
intre 600-1200 m.
La sud de culmea Ghitului s-au format doua depresiuni si anume
Bradet si Nucsoara.
Unitatea geomorfologica cea mai des intalnita este versantul, mai rar
fiind intalnite platoul si lunca. Configuratia terenului este in general
ondulata uneori framantata sau plana.
Energia de relief pentru suprafetele acoperite cu padure este cuprinsa
intre 100 si 800 m, media fiind de aproximativ 350.
Expozitia generala este determinata de raul Valsan, care curge de la nord la
sud, aceasta fiind sudica. Datorita retelei hidrografice bine reprezentate,
fragmentarea terenului da nastere la intreaga gama de expozitii. Se

12
mentioneaza ca altitudinea influenteaza factorii climatici, iar formele de
relief pot determina anumite topoclimate. Astfel la altitudini mai mari
temperaturile sunt mai scazute iar cantitatea de precipitatii cazute sunt
superioare, tot cu cresterea altitudinii frecventa si intensitatea vanturilor
cresc.
Inclinarea terenurilor are implicatii directe asupra formarii in timp a
subtipurilor de sol, astfel cu cat inclinarea este mai mica, cu atat
profunzimea solului creste. Pe terenuri cu panta mare, solurile sunt
superficiale cu mult schelet, iar pericolul de eroziune este crescut.
Apele
Reteaua hidrografica este reprezentata prin raul Valsan si sistemul sau
de afluenti. Aceasta isi are izvoarele sub culmea Moldoveanu, mai precis
prin golul alpin Galbena.
Raul Valsan curge de la nord spre sub, stabatand zona cristalina a
muntilor inalti si a masivului Ghitu si zona sedimentara friabila a
Subcarpatilor Getici si piemontana.
Profilul longitudinal al raului Valsan si al principalilor sai afluenti din
zona montana prezinta rupturi de panta si praguri cu multe cascade. Profilul
transversal este in forma de V, in zona de depresiuni vaile se largesc, dar
raman destul de inguste.
Bazinul raului Valsan apartine tipului de regim hidrologic ce se
caractetizeaza prin ape mari primavara si la inceputul verii, in perioada de
maxima topire a stratului de zapada si prin ape mici toamna si iarna. In zona
montana alimentarea retelei hidrografice este in special nivala (din zapezi) si
se prelungeste pana spre mijlocul verii. Cei mai important afluenti ai raului
Valsan sunt: Izvorul Popii, Izvorul Ghitului, Valea Zoruleasa pe dreapta si
Izvorul Butii, Dobroneagu, Zanoguta pe stanga. Vaile nu prezinta fenomeme

13
de torentialitate majore, cu ocazia ploilor torentiale viiturile sunt preluate de
raul Valsan.
Bazinul de acumulare Valsan, serveste pentru captarea apei si
conducerea subterana a acesteia la hidrocentrala de pe raul Arges (Vidraru).
In zona superioara s-au format doua lacuri nivale si anume: unul situat in
circul glaciar de sub culmea Scarisoara in punctul numit “La caldarea cu
izvoare” altitudine 2220 m si al doilea situat in microdepresiunea nivala din
circul glaciar de la obarsia raului Vaslan.
Apele subterane prezinta discontinuitate si apre in special la baza
deluviilor, coluviilor si proluviilor, debitele variaza intre 3-11 l/s/kmp.
Se remarca existenta unor izvoare minerale de natura sulfuroasa in
depresiunea subcarpatica Bradet. Mineralizarea acestor izvoare prezinta
valori ridicate asa cum este cazul izvorului nr. 3- Puturosul de 847 mg/l.
CLIMA
Bazinul raului Valsan se caracterizeaza prin anumite particularitati
climatice determinate de formele de relief. Relieful in trepte care coboara de
la 2495 m, succesiunea acestuia de la nord la sud, precum si alternanta de
sectoate inguste cu sectoare ale vaii deschise largi sunt factori care
influenteaza in mod deosebit particularitatile climatic si topoclimatice ale
bazinului raului Valsan.
In timp ce altitudinea impune zonalitatea elementelor climatice,
morfologice de amanunt determina azonalitatea acestora.
Datele privind miscarea aerului arata ca in partea centrala a Carpatilor
Meridionali, circulatia predominanta a aerului este din directia V, NV, SV.
Bazinul raului Valsan se afla astfel sub influenta celor patru centrii barici cu
caracter semipermanent: anticiclonul azoric, ciclonul islandez, anticiclonul
siberian si ciclonul mediteranean.

14
 Dupa raionarea climatica, teritoriul Ariei protejate Valea Valsanului
se incadreaza in urmatoarele sectoare climatice:
-sectorul IV –D cu clima de munti inalti (peste 1700 m altitudine);
-sectorul IV - C cu clima de munti mijlocii cu altitudinea intre 800-
1700 m. In cadrul acestui sector se disting doua districte si anume: unul IV-
C (E) clima de munte de versanti cu expozii NV, V, SV caracterizat printr-
un climat dinamic cu cerul frecvent acoperit cu ploi intermitente de lunga
durata si al doilea IV – C (F) clima de munte de versanti cu expozitii NE, E
si S caracterizat printr-un climat adapostit, cu expozitie predominant SE si
cer senin.
Avand in vedere corelatia stransa dintre dinamica reliefului,
elementele meteorologice si raspandirea vegetatiei forestiere se pot distinge
urmatoarele etaje climatice:
- etajul climatic subalpin intre 1650-1850 m altitudine;

- etajul climatic montan superior intre 1400-1650 m

altitudine;

- etajul climatic montan inferior intre 900-1400 m altitudine;

- etajul climatic deluros (premontan) intre 400-900 m

altitudine.

Temperatura medie anuala variaza in raport cu altitudinea

inregistrand o descrestere pe masura ce altitudinea creste.Temperatura
maxima absoluta este de 38 grade C si descreste cu altitudinea (22% la
2500) si se realizeaza in luna august in etajul montan superior si un luna
septembrie in golul alpin.

15
 Temperatura minima absoluta este de -25,5 grade C, scade cu
altitudinea situandu-se la -34 grade la 1000 m si de -38 grade la 2500m.
Primul inghet se produce mai devreme la altitudini mari, in luna
septembrie si mai tarziu, in luna octombrie in zona colinara. Ultimul inghet
se produce, in etajele climatice montan si subalpin inainte de inceperea
perioadei de vegetatie.
Inghetul solului prin durata si intensitatea lui, joaca un rol insemnat in
aprovizionarea cu apa a solului, in dinamica activitatii microbiotice a
solului, are deasemenea implicatii in scurgerile de suprafata a apei provenite
din topirea zapezii. Cantitatea anuala de precipitatii atmosferice creste cu
altitudinea fiind de 1100 mm /an la 1700 m altitudine.
SOLURILE
Formarea, evolutia si raspandirea solurilor sunt procese influentate
puternic de relieful terenului, astfel pe versantii inclinati solul s-a format pe
depozite eluviale subtiri, cu mari cantitati de fragmente, ramanand vreme
indelungata intr-un stadiu incipient de evolutie. Pe masura ce inclinarea
terenului scade se observa ca solul devine tot mai profund si mai bine
evoluat.
In zona Ariei protejate Valea Valsanului predomina solurile din clasa
cambisoluri, argiluvisoluri si spodosoluri fiind intalnite:
- sol brun eumezobazic tipic 45%

- sol brun acid tipic 26%

- sol brun feriiluvial 12%.

FLORA

16
 Cu toate ca in cuprinsul Ariei pretejate Valea Valsanului nu au fost
realizate studii pentru indentificarea tuturor speciilor, se cunosc unele
endemisme dintre care mai representative:
Cirsium furiens Dinanthus tenuifolius

, ,

Hepatica transilvanica

Peuncendanum rochelianum, Silene dubia, Thymus comosus. Dintre speciile

rare din flora Romaniei si care au fost semnalate in aceasta zona putem
mentiona: Dianthus membranaceus, Moenchia mantica, Ranunculus
stevenii, Anagallis minima. Aceste plante se dezvolta de regula in pajistile
din cuprinsul ariei protejate si sunt periclitate datorita pasunatului intensiv.

17
 In consecinta, este necesar efactuarea unui studiu aprofundat pentru a
se inventaria flora micologica, grupul muschilor si lichenilor precum si flora
cormofitica si a se stabili gradul lor de protectie pe teritoriul ariei protejate.

VEGETATIA
Pe teritoriul Ariei Protejate Cheile Valsanului sunt prezente mai multe
etaje de vegetatie diferentiate pe altitudine dintre care:
- etajul subalpin intalnit pe versanti divers inclinati,
predominant umbriti, coame, platforme. Se intalnesc
arborete de molid din banda de protective la golul alpin cu:

Vaccinium myrtillus Oxalis acetosella

Ienupar tufarisuri de jneapan

- etajul montan cu molidis cu Vaccinium, muschii verzi,

Oxalis;

18
 - etajul montan cu lunca montana inalta in care se dezvolta

arboreta de molid din clase

inferioare de producrie;

- etajul montan de amestecuri. Conditii climatice cu usor plus

de caldura, vegeteaza bine arborete de amestec, gen
rasinoase-fag.

FAUNA

Este necesar un studio mai aprofundat al speciilor prezente privind

fauna de nevertebrate, de amfibieni si reptile, mamifere mici.

In cazul carnivorelor mari aria protejata gazduieste populatii de urs,

lup, ras. Specii de mamifere ce populeaza aria protejata:
cerbul comun capriorul capra neagra

19
 mistretul pisica salbatica vulpea

viezurele

Efectivele existente sunt sub cele normale, in acest scop sunt necesare
amenajari in vederea mentinerii efectivului la cote optime. Pentru aceasta se
vor lua urmatoarele masurii:
- asigurarea hranei si linistii vanatului;

- prevenirea imbolnavirii vanatului;

- combaterea daunatorilor;

- combaterea braconajului.

20
 HABITATE
Este necesar un studiu pentru clasificarea conform sistemelor
international a habitatelor intalnite pe teritoriul ariei protejate.
RELATII SI PROCESE ECOLOGICE
Este nevoie de studii mai aprofundate privind evolutia vegetatiei in
pasuni, succesiunea vegetatiei in padurile exploatate. De asemenea sunt
necesare studii privind relatiile existente intre diversele componente ale
ecosistemelor si a factorilor care pot crea dezechilibre ecologice in zona.

PEISAJ
Principalele unitati peisagistice sunt:
- la limita superioara a padurii, golul alpin de un pitoresc
deosebit ce face trecerea spre creasta Fagarasului;

- pajistile alpine stancoase cu Rododendron, o adevarata

bijuterie a masivului, cu insule de jneapan. In timpul verii
aici apare si elementul antropic (ciobanii cu turme de oi);

- in zona strict protejata, sectorul Cheii Valsan, pe rocile

sedimentare formele de relief au mare varietate;

- padurile de fag , de amestec si de conifere care urca de multe

ori pana in stancarie;

- fanetele de la baza masivului.

ASPECTE CULTURALE, FOLOSINTA TERENULUI IN

TRECUT, DATE ISTORICE

21
 La intrarea in Cheile Valsanului, sta de veghe satul Bradet care este
cea mai veche asezare din componenta comunei Bradulet, mentionata pentru
prima data intr-un act emis la data de 29 iulie 1508, prin care domnitorul
Mircea cel Rau instareste o seama de localnici cu unele proprietati din zona.
Dovezile arheologice, descoperiri din neolotic expuse in muzeul
Manastirii Bradet, vin in sprijinul acestei afirmatii: topoare din piatra, unelte
din gresie, topoare din bronz, toate descoperite in punctul grosi pe paraul sau
valea Setrilor la o distanta de 1-1,5 km de centrul satului.
Legendele locale mentioneaza, ca la inceputul secolului al XIII-lea, o
ceata de pribegi ardeleni persecutati de politica austro-ungara, s-au asezat
aici, in “poienile masivilor codrii de brad”, si-au injghebat sălaş construindu-
si o mica biserica de lemn, pe temelie de piatra, iar denumirea localitatii nou
infiintate a ramas “Bradet”. Din pricina albiei stramte a raului si a lipsei de
teren cultivabil, nu au putut ramane mai mult in zona si au pornit mai
departe, o parte din ei trecand muchia dealului spre rasarit, si anume spre
Raul Doamnei, dand nastere satului Corbi, iar altii, in frunte cu un om mai
destoinic, Valsan au mers mai jos, cale de o jumatate de zi cu piciorul,
stabilindu-se la un loc mai larg, luandu-se denumirea de Valsanesti, dupa
numele conducatorului iar raului i-au dat denumirea de Valsan.
Bradetul de jos si-a pastrat denumirea pana in vremea lui Mihnea
Turcitul (sec. XVI), cand prin improprietarirea, pe mosia manastirii, intr-un
grup de pe Valea Bratiei, s-a format satul Bratieni. Acestia, in 1746 printr-o
cercetare domneasca la fata locului isi stabileste definitiv hotarele iar, intre
1863-1864 se constitue in Obstea mosnenilor Bratieni, nume pastrat pana in
1948, cand se preschimba in Bradulet. Cea mai veche atestare documentara a
Manastirii Bradulet, provine din vremea lui Radu Cel Mare, la 14 mai 1506.
Un an mai tarziu la 20 iulie 1507 acelasi domnitor consemneaza cumpararea

22
de catre tatal sau, Vlad Calugarul a unei parti din muntele Prislop “de la
Egumenul din Bradet, de la Lazar pe un tetraevangheliar si pretului de 100
aspri”.
In vremea lui Radu Paisie, in 1536, print-un act domnesc se face
referire la vanzarea mai sus mentionata. Documente mai tarzii completeaza
informatiile istorice. Este vorba de un pomelnic triptic din vremea lui Matei
Basarab, din 1645-1646, care are in frunte pe Mircea Voievod, indentificat
cu Mircea Cel Batran, drept ctitor al Manastirii Bradet.
In ceea ce priveste modul de gospodarire a padurilor in trecut inainte
de 1948 padurile au apartinut urmatoarelor categorii de proprietari:
- paduri de stat administrate de CAPS - casa autonoma a padurilor
statului;
- paduri particulare in UPV: fam. Ierbasu, fam. Iorgulescu, fam.
Arnautoiu;

- paduri obstesti: Obstea Ivascu-Popescu si Racaru.

Padurile de stat din UPV au apartinut pana in anul 1860 Manastirii

Curtea de Arges si Eforiei Spitalelor.
Padurile de stat au fost gospodarite in baza reglementarilor de
exploatare prin care li s-a prevazut regimul codrul cu taieri succssive si
progresive si rase pentru rasinoase. Padurile particulare nu au avut un mod
de gaspodarire, erau folosite pentru pasunat, pentru lemn de constructii si
lemn de foc atat pentru nevoi proprii cat si pentru vanzare.
Dupa anul 1948 accesibilitatea nu era realizata pe teritoriul actualei
arii protejate, cu anul 1960 au inceput lucrarile de exploatare in zona Cheilor
Valsanului, respectiv UP IV,odata cu realizarea drumului de acces Bradet-
Poenile Valsanului.

23
 ASPECTE SOCIO-ECONOMICE, FOLOSINTA TERENULUI IN
PREZENT
COMUNITATI LOCALE
Geografic, comunele din zona Ariei protejate sunt situate in sud si
anume comunele Bradulet, Musatesti, Malureni si in est comuna Corbi si
Nucsoara.
Populatia dupa recensamantul din 1999 penrtu comunele de mai sus
amintite este urmatoarea: Bradulet 2158 persoane, Musatesti 4231 persoane,
Malureni 4824 persoane, Corbi 4438 persoane, Nucsoara 1709 persoane. In
momentul de fata in localitatile de mai sus nu sunt dezvoltate activitatii care
sa ocupe intreaga forta de munca disponibila.
In toate comunitatile a fost dezvoltata zootehnia traditionala si
activitati legate de exploatarea forestieta, agricultura si pomicultura.
O atractie in zona este reprezentata de baile termale situate in comuna
Bradet, cu potential deosebit, care nu este exploatat la adevarata sa valoare.
Se observa in ultima perioada o dezvoltare a turismului rural in zona
Bradet. Padurile sunt o parte, proprietate de stat si o alta parte sunt detinute
de particulari. Pasunile sunt detinute de comunitatile locale, in urma
retrocedarilor o parte din acestea vor deveni particulare.
ALTI FACTORII DE INTERES
Padurile detinute de stat sunt administrate de Regia Nationala a
Padurilor.
Padurile retrocedate fostilor proprietari conform pachetului de legii
ale proprietatii, o parte sunt administrate cu contract de catre RNP, pentru
celelalte este asigurat serviciul tehnic tot de RNP.
Pasunile sunt administrate de primari pe perioada verii sunt date spre
exploatare (pasunat) stapanilor de munte (de obicei in urma unei licitatii

24
sau consultari a obstii). Activitatea primarilor este supravegheata de
Consiliile locale ale comunelor, iar acestora de Consiliul Judetean Arges.
La nivel statal, ministerele cu atributii sunt MAAP, MAPM. Fanetele
si terenurile agricole sunt detinute de persoane particulare. Exista interese
(mai mult sau mai putin active) in conservarea naturii (PNPC, LCCP).
ONG-uri: Eco Montan 2000 din Mioveni, Caltun din Curtea de
Arges, Romania Pitoreasca-Pitesti.
Asociatii de turism: ANTREC.

FOLOSINTA ACTUALA A TERENURILOR

Padurile din cadrul Ariei protejate Cheile Valsanului din punct de
vedere administrativ apartin Ocolului silvic Musatesti si noilor proprietari
din zona.
In raza ariei protejate 238 ha de padure care fac parte din Rezervatia
Naturala Zoruleasa si sunt incadrate la tipul I de categorii functionale.
Padurile din zona strict protejata sunt incadrate in grupa I functionala cu rol
de protectie si productie. Ocolul Silvic Musatesti are intocmit amenajament
valabil 10 ani, intrat in vigoare din 2004.
Pasuni: pasunile din Aria protejata se afla in administratia comunelor
Musatesti si Bradulet si sunt pasunate de animalele locuitorilor din comunele
mai sus amintite, dar si din alte localitati din vecinatatea ariei.
Fanete : fanetele sunt folosite de catre populatia locala in scopul
obtineri de furaj pentru animale, cu exceptia fanetelor care sunt in
administratia Ocoalelor Silvice si sunt folosite pentru hrana suplimentara a
vanatului.
Mici ferme individuale (gospodarii).

25
 Zone conservate (creastă, chei, padurii inaccesibile). Padurile
inaccesibile sunt incluse de asemenea in amenajamentele silvice ele
vegetand in stare naturala.
Turism si facilitate de turism
Cea mai dezvoltata forma de turism in zonele inconjuratoare parcului
este agroturismul care functioneaza atat in cadrul unor asociatii de turism la
nivel regional si national cat si la nivel individual. Pe teritoriul ariei protejate
cele mai intalnite activitati turistice se leaga de drumetii si ascensiuni
montane precum si de activitatile specifice de camping. Activitatile
ecoturistice sunt inca intr-o faza incipienta.
Campingurile reprezinta o categorie de facilitati turistice, in momentul
de fata nu exista campignuri autorizate in aria protejata, camparea facandu-
se la intamplare.
Zona nu a beneficiat de investitii in turism fapt ce se observa si in
dezvoltarea infrastructurii. Accesibilitatea este realizata in proportie de 80%
prin drumuri forestiere, o buna parte din acestea avand nevoie de reparatii
capitale.
Serviciile de ghizi sunt intr-o faza incipienta, exista un numar restrans
de ghizi calificati pentru zona montana, lipseste sistemul informational care
sa faca legatura intre doritorii de excursii. Singura organizatie abilitata de
Ministerul Turismului sa califice ghizi montani este ,,Asociatia Ghizilor
Montani din Romania”.
Un rol important in aria protejata il joaca echipele de interventie
Salvamont care asigura salvarea in conditii de urgenta a turistilor accidentati
sau aflati in situatii dificile in zona montana. Este vorba despre doua echipe:
una care functioneaza in cadrul primariei Nucsoara si care actioneaza in

26
partea sud-estica si una constituita la Curtea de Arges ce actioneaza in partea
sud-vestica.
ONG-urile care isi desfasoara activitatea in zona, impreuna cu
voluntari, au amenajat pe teritoriul ariei protejate ecopopasuri, pentru care
forta de munca si materialele au fost asigurate de comunitatea locala.

27
28