CÂNTEC, RIMĂ ŞI CULOARE ÎN POEZIILE

LUI MIHAI EMINESCU

Clasa a II-a A,
Institutor: Ligia Dinu
 Date Biografice despre M.Eminescu
• Mihai Eminescu este “cel mai mare”.
• S-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoşani şi a murit pe 15 iunie 1889 la

Bucureşti.
• A copilărit în satul Ipoteşti de lângă Botoşani alături de
păeinţii lui Gheorhe su Raluca Eminovici şi de cei zece
fraţi ai săi.
• M.Eminescu a scris multe poezii(90 au apărut înainte de a
muri şi se numesc antume)
• După moartea lui au mai apărut inca 200(postume) A murit
în acelaşi an cu sora sa Henrieta Eminovici,Veribuca Micle,Ion Vreangă.
Poezii:
•
 • Somnoroase păsărele
• Ce te legeni...
• La mijloc de codru
• Revedere
• Dorinţa
• Lacul
• Luceafărul
• Doina
• Seara pe deal
• La steaua
• O,rămâi
• Floare-abastră
• Mai am un singur dor
• Ce-ti doresc eu ţie,dulce Românie

-M.Eminescu a scris şi basme:

• Făt-Frumos din lacrima
• Borta vântului
 Somnoroase păsărele

de Mihai Eminescu

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!

Doar isvoarele suspină,

Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape

Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie

Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!
 Cu penetul ca sideful

de Mihai Eminescu

Cu penetul ca sideful
Străluceşte-o porumbiţă,
Cu căpşorul sub aripă
Adormită sub o viţă.

Şi tăcere e afară.
Lumineazã aer, stele.
Mută-i noaptea — numai râul
Se frãmântă 'n pietricele.
 Ce te legeni...

de Mihai Eminescu

-"Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?"
- "De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Veştejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!"