Canoanele cu privire la apostazia clericilor

62 Apostolic (dada neclara asupra aparitiei canoanelor apostolice)

Dacă pentru frica omenească fie a vreunui iudeu, fie a vreunui elin, sau a vreunui
eretic, vreun cleric cumva leapădă numele Hristos, să se îndepărteze din
Biserică (să se dea anatemei); iar dacă leapădă numele de cleric, să se
caterisească; dar pocăindu-se să fie primit ca laic.
10 Sin I Ecu (325)
Oricâţi dintre cei câzuţi (de la credinţă) au fost înaintaţi (în cler) fie din
neştiinţă, fie cu ştiinţă mai dinainte ( a stării lor) din partea celor ce i-au înaintat,
aceasta nu aduce slăbire (prejudiciu) canonului bisericesc, pentru că după ce se
vor cunoaşte, se caterisesc.
1 Ancira (314)
În privinţa presbiterilor care au jertfit idolilor şi apoi iarăşi s-au luptat în
prigoane pentru credinţă, nu însă prin vreo prefăcătorie, ci cu adevărat, nici
punând lucrurile la cale de mai înainte, nici lucrând cu intenţie vicleană, nici
înduplecând pe prigonitor ca să pară numai că s-au supus chinurilor, atrăgându-Ie
pe acestea asupra lor numai la aparenţă şi de formă; sinodul a hotărât ca aceştia
să se împărtăşească de cinste şi de şedere; dar nu este iertat ca ei să aducă
jertfă, sau să propovăduiască, sau în general să săvârşească ceva din slujbele
ierarhicesti.
2 Ancira
Aşijderea şi diaconii care au jertfit idolilor, dar după aceea iarăşi s-au luptat
pentru credinţă, altcum să aibe cinste, dar să înceteze de la orice slujbă
sfântă şi de a aduce pâinea sau paharul sau de a propovădui. Dacă însă oarecare
dintre episcopi vor băga de seamă la aceştia vreo râvnă sau umilinţa
blândeţii şi ar voi să le dea ceva mai mult sau să-i ierte, dânşii au puterea
să facă acest lucru.
3 Ancira
Pe cei ce au fugit şi au fost prinşi, sau au fost trădaţi de ai lor, sau altfel au fost
despuiaţi de averi, sau au suferit chinuri, sau în temniţă s-au aruncat, şi strigând
că sunt creştini, şi au fost sfâşiaţi, sau cu sila punându-li-se ceva lucru
idolesc în mâini de către siluitori, sau de silă primind o oarecare mâncare de
la idoli, însă mărturisind neîncetat că sunt creştini, şi mâhnirea asupra celor
ce li s-a întâmplat arătând-o pururea cu toată atitudinea si înfăţişarea lor, si cu
smerenia vieţii, unii ca aceştia, fiind afară de păcat, să nu se oprească de la
împărtăşire; iar de s-au şi oprit de către cineva din stricteţe prea mare, sau din
nepriceperea unora, îndată să se primească. Aceasta este în vigoare
deopotrivă şi pentru cei din cler, şi pentru ceilalţi laici. S-a mai cercetat deodată
şi aceea dacă se pot înainta in treapta preoţească laicii care au căzut în urma
aceleiaşi silnicii; deci s-a hotărât ca aceştia să se prohirisească (hirotonească) ca
unii care nimic nu au păcătuit, dacă vieţuirea lor de mai înainte s-ar afla dreaptă.
12 Ancira
Sinodul a hotărât ca cei ce au jertfit idolilor mai înainte de Botez, şi după
aceea s-au botezat, să se înainteze în treaptă, ca unii ce sunt spălaţi de păcat.
10 Petru al Alexandriei (d. 311 martir)
Drept aceea, nu este raţional să mai rămână în slujba bisericească acei
clerici care au fugit de martiriu, au căzut şi iarăşi au luptat, fiindcă au părăsit
turma Domnului şi pe sine s-au batjocorit, ceea ce nici unul dintre apostoli nu a
făcut. Căci şi fericitul Apostol Pavel, care multe prigoane a suferit şi s-a distins prin
multe biruinţe din lupte, cunoscând că mai bine este a se libera şi a fi cu Hristos,
adaugă şi spune: „Dar a mai rămânea în trup este mai trebuincios pentru voi" (Filip.
1, 24); căci având în vedere nu folosul său, ci al multora, ca să se mântuiască, a
socotit că este mai necesar a rămânea cu fraţii şi a purta grijă de ei decât a se
odihni (I Cor. 10, 33); care voieşte ca cel ce învaţă să fie model credincioşilor în
învăţătură (Rom. 12, 7). Drept aceea, cei osândiţi în temniţă, căzând din slujbă
şi s-au întors iarăşi la luptă, sunt foarte nechibzuiţi; căci cum se roagă ei
pentru ceea ce au părăsit, putând să fie fraţilor de folos în acelaşi timp? Fiindcă
până ce nu greşiseră, aveau iertare pentru fapta lor nesocotită; iar dacă au greşit,
ca unii care s-au mândrit şi s-au prîhănit pe sine, nu mai pot să slujească; din care
cauză să se îngrijească mai vârtos întru smerenie cum să sfârşească viaţa părăsind
slava cea deşartă. Căci acelora este suficientă comuniunea ce vor avea în linişte şi
în deplinătate din ambele motive, atâi pentru ca să nu li se pară că au fost
împovăraţi când vor fi duşi cu sila din descompunerea de aici, cât şi pentru ca unii
căzând să un pretexteze că au slăbit din pricina penitenţei, care mai mult decât toţi
ceilalţi vor avea ruşine si ocură, in chipul aceluia care a pus temelie, dar nu a fost în
staresă o desăvârşească. Că, zice, toţi cei ce trec pe acolo vor începe să-l
batjocorească zicând: „Omul acesta a pus temelie şi n-a fost în stare să
desăvârşească" (Luca 14,29-30).
(Dupa acest canon, Sf. Ciprian al Cartaginei ar trebui sa fi fost depus din
treapta  dar el a zis ca unde e Episcopul e Biserica asa ca s-a scos)