Construirea acvariului

Cum sa-mi construiesc singur acvariul?

În ziua de azi, oricine poate sa construiasca un acvariu din sticlă lipită cu silicon, dacă respectă
anumite etape.
Sunt mai multe metode de construire a acvariului, în acest articol vă prezentăm metoda cu
lateralele lipite pe fundul acvariului (această metodă este folosită mai mult pentru acvariile de
dimensiuni mai mici).
O altă metodă de a lipi un acvariu, este metoda cu fundul acvariului încastrat între laterale
(această metodă este folosită pentru acvariile de dimensiuni mari).
Înainte să ne apucăm de construcţia acvariului trebuie să ne gândim unde vom amplasa acvariul
şi pe ce va sta el (masă, suport metalic, etc.). În funcţie de suprafaţa suportului vom alege
dimensiunile acvariului.

Unelte şi materiale folosite pentru construirea acvariului (vezi foto.1)

Pentru a ne lipi acvariul, avem nevoie de geamuri care se pot comanda la un centru care taie
geamuri. Trebuie să cereţi geamgiului să taie geamurile la unghiuri perfecte de 90° si să
şlefuiască (rectifice) muchiile, dacă nu această operaţie de şlefuire va trebui să o efectuaţi singuri
cu ajutorul unei pietre de polizor fine sau cu şmirghel (vezi foto. 2 şi foto.3). Pentru a evita
neregularităţile survenite în urma tăierii cel mai potrivit ar fii să căutaţi un centru de taiere a sticlei
care foloseşte tehnologie moderna (utilaje asistate de calculator). Pentru un acvariu sunt
necesare 5 geamuri şi anume: un fund, doua laterale mari, doua laterale mici. Pentru a comanda
geamurile trebuie specificate dimensiunile dorite.

De exemplu daca dorim un acvariu cu următoarele dimensiuni:

lungime (L) = 800 mm,
lăţime (l) = 400 mm si
înălţime (H) = 500 mm.
iar grosimea geamului este (g) = 6 mm,
dimensiunile geamurilor ce vor fi comandate sunt următoarele:
Fundul = 1buc: 800 x 400 mm
Laterale mari = 2buc : 800 x 500 mm
Laterale mici = 2buc: 388 x 500 mm
Se observa ca lateralele mici au lăţimea mai mică cu 12 mm, deoarece acestea vin aşezate între
cele 2 laterale mari. Pentru lipire aveţi nevoie de silicon special pentru sticlă, acesta se găseşte în
mai multe culori dar cel mai potrivit este cel transparent sau negru. Pentru aplicarea siliconului
folosiţi întotdeauna pistolul special pentru tuburile de silicon (vezi foto. 4) şi nu vă chinuiţi să
scoateţi siliconul din tub prin alte metode improvizate.
După ce aţi lipit toate geamurile, acestea trebuie strânse prin presare. Pentru aceasta operaţie
vom folosi 4 stinghii din lemn si o bucata de elastic sau sfoară (vezi foto) sau putem folosi
menghine pentru colţuri sau pentru lemn.

Mod de lucru
Acum, vom începe operaţia de lipire a acvariului, având pregătite geamurile (tăiate şi rectificate),
tubul de silicon (special pentru sticla), şi stinghiile din lemn pentru strângere.
Degresaţi geamurile înainte de lipire cu acetona sau alcool.
Vom pune silicon astfel: pe lateralele mari doar pe o muchie (cea care se aşează pe geamul de
fund), iar pe lateralele mici pe 3 muchii (cea care se aşează pe fund si doua muchii pe care vor fi
presate lateralele mari). După ce am pus silicon pe muchiile celor 4 geamuri (pe geamul de fund
nu se pune silicon) începem să le aşezam pentru a încheia acvariul. Aşezăm pe masa de lucru
geamul de fund peste el aşezăm prima laterală mare cu muchia pe care am pus stratul de
silicon(vezi foto. 5 şi foto. 6), apoi venim şi aşezam cele doua laterale mici (vezi foto. 9), după
care punem şi a doua laterală mare (vezi foto. 12 şi foto. 13).
După ce au fost lipite toate geamurile, acestea sunt presate cu ajutorul stinghiilor din lemn.
Punem patru stinghii pe lungimea lateralelor mari (2 sus si 2 jos) si le strângem intre ele cu
elastic sau sfoara (vezi foto. 15 şi foto. 16). După presare lipitura trebuie să fie continuă şi să nu
conţină bule de aer. Daca observăm goluri, putem adăuga silicon cu degetul şi să-l presam în
locul unde lipseşte.
Pentru o mai mare siguranţă se poate pune silicon şi la îmbinarea muchilor interioare.
După 24 ore siliconul se va usca complet. Mai verificăm odată lipiturile, iar dacă mai observam
goluri, acestea se vor umple cu silicon, pe urma punem apa în acvariu (vezi foto. 18).

Încheiere
Acvariul din imagini nu trebuie luat ca model, este doar un exemplu practic.
Tabel util pentru alegerea potriviă a bazinului si a grosimi sticlei acestuia

Dimensiunile Grosimea Volumul Greutatea

sticlei sticlei bazinului bazinului
LxlxH (mm) (litri) (Kg)
(cm)
30 x 20 x 20 4 12 2,6
40 x 25 x 25 4 25 4,25
40 x 40 x 40 6 64 12
50 x 30 x 30 4 45 6,3
50 x 50 x 50 8 125 25
60 x 30 x 30 4 54 7,2
60 x 30 x 35 5 63 10,125
60 x 30 x 40 5 72 11,25
60 x 60 x 60 8 216 36
80 x 35 x 40 6 112 18
80 x 40 x 40 6 128 19,2
80 x 40 x 50 8 160 30,4
100 x 40 x 40 6 160 22,8
100 x 40 x 50 8 200 36
100 x 50 x 50 8 250 40
100 x 50 x 60 10 300 57,5
120 x 40 x 50 8 240 41,6
120 x 50 x 50 8 300 46
120 x 50 x 60 10 360 66
120 x 60 x 60 10 432 72
130 x 50 x 50 10 325 61,25
130 x 50 x 60 10 390 70,25
140 x 50 x 50 10 350 65
140 x 50 x 60 10 420 74,5
150 x 50 x 50 10 375 68,75
150 x 50 x 60 10 450 78,75
150 x 60 x 60 10 540 85,5
160 x 50 x 50 10 400 71,25
160 x 50 x 60 10 480 81,75
160 x 60 x 60 10 576 90
160 x 60 x 60 12 576 108
180 x 50 x 50 10 450 80
180 x 50 x 60 10 540 91,5
180 x 50 x 60 12 540 109,8
180 x 60 x 60 12 648 118,8
200 x 50 x 50 10 500 87,5
200 x 50 x 60 12 600 120
200 x 60 x 60 12 720 129,6
200 x 70 x 60 12 840 139,2
200 x 80 x 60 12 960 148,8
250 x 60 x 60 12 900 156,60
Construirea acvariului (Metoda 2)
Cum să-mi construiesc singur acvariul?

În ziua de azi, oricine poate să construiască un acvariu din sticlă lipită cu silicon, dacă respectă anumite
etape.
Sunt mai multe metode de construire a acvariului, în acest articol vă prezentăm metoda, cu fundul
acvariului încastrat între laterale. Această metodă se foloseşte pentru acvariile de dimensiuni mari când
fundul trebuie lipit între laterale şi se folosesc întărituri longitudinale, şi transversale din baghete de sticlă.

Câteva facilitaţi ale acestei metode.

Întăriturile longitudinale care se lipesc în forma de (L) pe lateralele mari, ajung în formă de (U), si sunt
dispuse în aşa fel încât pot permite amplasarea unui sau mai multor neoane, (atenţie la lungimea neonului),
atât în partea din fată cât şi cea din spatele acvariului, deci lumina va cădea dintr-un unghi lateral pe peştii
şi plante, pentru o mai buna vizualizare. Dacă se lipesc în partea de sus a U-ului baghete din sticla, la un
nivel încât să se îngroape o grosime de sticlă, acestea vor constitui suportul pentru capacele neoanelor,
respectiv al acvariului. Partea de sus se înveleşte în autocolant iar capacul va fi efectiv din sticla... apa sau
vaporii de la condens nu mai ajung în contact cu ansamblul neonului.
Înainte sa ne apucăm de construcţia acvariului trebuie să ne gândim unde vom amplasa acvariul şi pe ce va
sta el (masă, suport metalic, etc.). În funcţie de suprafaţa suportului vom alege dimensiunile acvariului.

Uneltele şi materialele folosite pentru construirea acvariului

Pentru a ne lipi acvariul, avem nevoie de geamuri care vor fi comandate la un centru care taie geamuri.
Trebuie să cereţi geamgiului să taie geamurile la unghiuri perfecte de 90° şi să şlefuiască (cant - faţeta)
muchiile, dacă nu această operaţie de şlefuire va trebui să o efectuaţi singuri cu ajutorul unui dispozitiv
pentru şmirghel.
Pentru a evita neregularităţile survenite în urma tăierii cel mai potrivit ar fii sa căutaţi un centru de tăiere a
sticlei care foloseşte tehnologie modernă (utilaje asistate de calculator).
Pentru acest tip de acvariu sunt necesare 5 geamuri + baghetele din sticlă pentru întăritoare şi anume: un
fund, două laterale mari, doua laterale mici şi întăritoare. Pentru a comanda geamurile trebuie specificate
dimensiunile dorite.
De exemplu daca dorim un acvariu cu următoarele dimensiuni:
lungime (L) = 1500 mm,
lăţime (l) = 600 mm si
înălţime (H) = 700 mm.
iar grosimea geamului este
(g) = 10 mm,
dimensiunile geamurilor ce vor fi comandate sunt următoarele:
Fundul = 1buc: 1476 x 576 mm
Laterale mari = 2buc : 1500 x 700 mm

Laterale mici = 2buc: 576 x 700 mm

Întăritoare longitudinale orizontale = 2 buc 1476 x 90 mm
Întăritoare longitudinale verticale = 2 buc 1476 x 70 mm
Întăritoare transversale = 3 sau 4 buc 576 x 70 mm

Pentru lipire aveţi nevoie de silicon special pentru sticla (acvariu), care se găseşte în variantele transparent
şi negru. Pentru aplicarea siliconului folosiţi întotdeauna pistolul special pentru tuburile de silicon şi nu vă
chinuiţi să scoateţi siliconul prin alte metode improvizate.
Prinderea lateralelor în menghinele de tip colţar are ca scop fixarea acvariului înainte de lipire. Între
suprafeţele care trebuiesc lipite se va lăsa o distanţă de 1,5 -2 mm, prin adăugarea din loc în loc a
distanţierelor care pot fi din sârmă izolată şi care vor fi eliminate în momentul injectării siliconului în acea
zonă. După ce fiecare parte a acvariului este izolata pentru a nu ajunge silicon decât în zona de lipire, se
injectează siliconul. Între laterale şi fundul acvariului va rămâne o distanta de silicon, deci geamurile nu se
vor atinge intre ele.

Mod de lucru
Înainte de a ne apuca de lucrare, trebuie să avem o schiţă cu dimensiunile viitorului acvariu, foarte bine
pusă la punct în cel mai mic detaliu, în funcţie de spaţiu, numărul şi mărimea peştilor. Dacă este cazul se va
nota pe schiţă, dimensiunea găurilor pentru supraplin, gauri în întăritoarele verticale pentru trecerea
cablului care alimentează neoanele şi ieşirea cablului din acvariu, lungimea tuburilor de neon plus dulii,
etc.
După ce fiecare geam a fost şlefuit în parte cu şmirghel mai aspru, se va îndepărta pilitura cu grijă pentru a
nu fi inhalată. Canturile geamurilor ş suprafeţele care vin lipite se degresează cu acetonă pentru a obţine o
lipitură sigură.
Baza acvariului se va aşeza pe o bucată de pal, de preferat mai mare decât lungimea şi lăţimea totală a
acvariului, şi se acoperă partea unde nu este nevoie să ajungă siliconul pe margini, cu schoci iar în interior
cu hârtie. Atenţie – siliconul ajuns din greşală pe geam, se curată destul de greu.
Menghinele de tip colţar se pot confecţiona dintr-un lemn de esenţa tare, plastic, cu şuruburi din plastic, sau
se pot cumpăra din comerţ. Se prind lateralele mari şi mici în jurul fundului cu menghinele colţar, care se
strâng cu simt, iar între fiecare geam se pune un distanţier de 1,5- 2mm. Partea exterioară de jos se va fixa
astfel încât presiunea siliconului care se injectează între canturile geamurilor să nu deplaseze lateralele. Se
va folosi un silicon nu prea vâscos, care să pătrundă destul de uşor între canturi. Injectarea va trebui să se
execute destul de repede pentru a nu avea timp să se zvânte siliconul la suprafaţa, iar surplusul trebuie ras
cu o racletă (plăcuţă de plastic - cartela tel).
După ce siliconul se usucă se pot lipi întăritoarele longitudinale care se fixează pe suporţi pană se usucă
siliconul, apoi întăritoarele transversale. Dacă este cazul să folosiţi întăritoare transversale, ele se vor lipi
sub întăritoarele longitudinale. Atât pe lateralele mici cât şi pe lateralele mari (în interior), se vor lipii
baghete de sticlă, care să susţină atât capacele neoanelor cât şi capacul acvariului. Capacele se taie odată cu
comandarea celorlalte componente ale acvariului, din oglindă sau sticlă (diferenţa de preţ este mică).
Partea de sus a acvariului cât şi capacele se învelesc în folie sau autocolant, apoi se montează ansamblul
neonului. Autocolantul se lipeşte pe exterior, cu 10 mm mai jos decât ultima întăritură, pentru a nu deranja
privirea în cazul evaporării apei. Atenţie la cum calculaţi lăţimea suportului neonului, ca să încapă droserul
si duliile tubului, care se va lipi pe interiorul întăritoarelor verticale cu distanţiere de fâşii de sticlă, pentru a
nu transmite direct căldura.

Încheiere
Acvariul din imagini nu trebuie luat ca model, este doar un exemplu practic.

Tabel util pentru alegerea potriviă a bazinului si a grosimi sticlei acestuia

Acvariu Grosimea Volumul Greutatea

LxlxH sticlei în litri bazinului gol
în cm în mm în kg

30 x 20 x 20 4 12 2,6
40 x 25 x 25 4 25 4,25
40 x 40 x 40 6 64 12
50 x 30 x 30 4 45 6,3
50 x 50 x 50 8 125 25
60 x 30 x 30 4 54 7,2
60 x 30 x 35 5 63 10,125
60 x 30 x 40 5 72 11,25
60 x 60 x 60 8 216 36
80 x 35 x 40 6 112 18
80 x 40 x 40 6 128 19,2
80 x 40 x 50 8 160 30,4
100 x 40 x 40 6 160 22,8
100 x 40 x 50 8 200 36
100 x 50 x 50 8 250 40
100 x 50 x 60 10 300 57,5
120 x 40 x 50 8 240 41,6
120 x 50 x 50 8 300 46
120 x 50 x 60 10 360 66
120 x 60 x 60 10 432 72
130 x 50 x 50 10 325 61,25
130 x 50 x 60 10 390 70,25
140 x 50 x 50 10 350 65
140 x 50 x 60 10 420 74,5
150 x 50 x 50 10 375 68,75
150 x 50 x 60 10 450 78,75
 150 x 60 x 60 10 540 85,5
160 x 50 x 50 10 400 71,25
160 x 50 x 60 10 480 81,75
160 x 60 x 60 10 576 90
160 x 60 x 60 12 576 108
180 x 50 x 50 10 450 80
180 x 50 x 60 10 540 91,5
180 x 50 x 60 12 540 109,8
180 x 60 x 60 12 648 118,8
200 x 50 x 50 10 500 87,5
200 x 50 x 60 12 600 120
200 x 60 x 60 12 720 129,6
200 x 70 x 60 12 840 139,2
200 x 80 x 60 12 960 148,8
250 x 60 x 60 12 900 156,60
Cum fac un capac din PVC; uşor, rezistent, practic, si accesibil ca
preţ?

Am observat in timp că un potenţial acvariu mare (300-500-700 litri),

descurajează acvaristul nu pentru că ar costa o mulţime de bani (căci
diferentele de preţ la sticlă nu sunt astronomice), ci pentru că presupune şi o
serie de probleme cu rezolvări aparent foarte dificile si costisitoare. Se pun
întrebări de genul: cum filtrez un acvariu atât de mare, daca cel mai puternic
filtru extern disponibil comercial are debit mic (1400L/h după cunoştinţele
mele), şi mai costa şi foarte mulţi bani? Sau: cum acopăr un acvariu mare
intr-un mod elegant, dacă un capac disponibil in comerţ nu depăşeşte 1.5 x
0.5 m, şi mai costă şi mult peste cât a costat sticla din care am făcut tot
acvariul ... ? Mi-am pus şi eu aceste întrebări, şi pentru că orice problemă are
o rezolvare, am inventat soluţii noi pentru a le răspunde. În acest tutorial voi
prezenta construcţia unui capac, pentru filtru intern va apărea un tutorial
separat.

Materialele clasice folosite pentru capace făcute acasă sunt sticla si lemnul.
Dar sticla este grea, si cum pentru un capac mai uşor se optează pentru cel
mai subţire geam, apare si un risc evident in cazul in care se sparge. Iar
lemnul este şi el greu, în plus se umflă (mai devreme sau mai târziu) ca o
adevărată sugativă la contactul cu apa (pana si PAL-ul melaminat este
vulnerabil, la muchii). Aveam aşadar nevoie de un material care sa fie foarte
uşor dar in acelaşi timp rezistent, si care in contactul prelungit cu mediu
umed să nu îşi schimbe deloc proprietăţile.

Foto 1. Lambriu PVC de diverse lăţimi. Observaţi că profilul are mici diferente.

Cel mai la îndemână material cu aceste calităţi s-a dovedit a fi lambriul PVC
(se găseşte pe piaţa românească la toate magazinele serioase cu profil
sanitar-electric si la magazinele pentru bricolaj). Lambriul PVC are doi pereţi
paraleli subţiri, si intre ei nervuri perpendiculare, din centimetru în
centimetru. Această structură îi conferă o rigiditate considerabila pentru un
material atât de uşor. Se comercializează în diverse esenţe (nuc, cireş, etc)
dar este de preferat alb. Plăcile au 1 cm în grosime, lăţimi de 10 cm, 20 cm,
sau 25 cm, şi lungime de 260 cm sau 400 cm (cele de 260 sunt mai rigide, le
prefer - chiar daca rămân mai multe resturi). Prezintă marele avantaj ca
plăcile (de aceeaşi lăţime) pot fi îmbinate între ele pentru a forma un perete
cu suprafaţă plană, prin urmare se poate acoperi orice tip de lăţime şi de
lungime pentru un acvariu mare.

INTRODUCERE
Materialele necesare sunt următoarele:
Foto 2. Materiale necesare

* lambriu PVC (de lăţime 10 cm pentru rama capacului, de lăţime 25 cm

pentru capacul propriu-zis)
* şurubelniţa cu vârf în cruce
* un cutter ascuţit, cu lama lată
* o pânză de bomfaier (cu dinţii mici şi deşi, pentru tăiat metale)
* holtz-şuruburi scurte (de lungime maxim 11 mm) şi medii (intre 15-20 mm)
* ruletă şi o rigla de 30 cm, un marker
* profil in formă de L din PVC sau plastic (sau casete/poliţe pentru montat PAL
la 90 grade) o să-l numesc profil "cornier" pentru că e mai uşor de imaginat
decât profil L (dar tehnic vorbind, cornierul este definit ca fiind bară laminată
din otel) O să împart realizarea capacului în doua parţi, în prima parte (A)
prezint construcţia ramei care găzduieşte neoanele, în a doua am să prezint
construcţia capacului propriu-zis care se sprijină pe ramă, şi soluţii de
"cosmetizare" (B).

A. RAMA CAPACULUI

A.1 Pregătirea laturilor lungi – începeţi prin a măsura mărimea exterioara

exactă a acvariului, în exemplul practic lungimea este 80 cm. Nu dorim ca
atunci când privim acvariul din fata să se vadă îmbinările de la colturi, aşa că
lateralele lungi vor fi intr-o parte şi în alta cu 5 mm mai lungi decât acvariul
propriu-zis. Adăugaţi un cm in plus când marcaţi lungimea bucăţii de PVC
care trebuie tăiată.

Foto 3. Măsurare şi marcare latura lunga.

Folosiţi pânza de bomfaier pentru a tăia bucata de PVC măsurată. Daca doriţi
o puteţi monta într-un fierăstrău, dar din experienţă vă spun că este mult mai
uşor de manevrat doar pânza (mai ales la bucăţile late, de 25 cm). Pentru ca
tăietura sa fie dreapta in plan orizontal, marcaţi distanta de tăiat la ambele
margini ale plăcii, şi apoi trasaţi o linie cu markerul unind cele doua puncte.
Pentru ca tăietura sa fie cat mai dreaptă în plan vertical, nu tăiaţi cu pânza
perpendiculara pe PVC, ci încercaţi să tăiaţi cu pânza la un unghi cât mai mic
fată de placa de PVC, ca în figura 4 (este mai greu, dar rezultatul merita
efortul). Orientarea dinţilor trebuie sa fie în jos.

Foto 4. Tăiere latura lungă.

Placa de PVC are de o parte o muchie ascuţită, şi de cealaltă parte un "canal"

în care să fie fixată muchia plăcii alăturate. Vom îndepărta lamela care
creează canalul de montare, pentru a obţine un unghi drept. Aceasta va fi
baza ramei, care va sta pe sticla acvariului (peretele exterior coboară pe
exteriorul acvariului). Pentru a îndepărta lamela scoateţi doar vârful cuter-
ului, daca lama este scoasa mai mult, ea se va flexa şi tăietura poate ieşi
ondulată. Ar trebui să iasă o tăietură dreaptă daca poziţionaţi lama
perpendicular pe lăţimea plăcii, dacă mai rămân si onduleuri le puteţi corecta
uşor după ce îndepărtaţi "grosul".

Foto 5. Îndepărtarea lamelei.

După ce aţi îndepărtat lamelele, poziţionaţi simetric placa de PVC pe latura

lungă a acvariului pentru care a fost măsurată, şi însemnaţi cu markerul
limitele acvariului. La această distanţă adăugaţi fix 9 mm spre interior,
marcaţi un nou semn şi trasaţi o linie paralela cu marginea. Procedaţi în acest
fel pentru toate cele patru capete ale lateralelor lungi.

Foto 6. Marcarea decupajului pentru laturile lungi.

Folosind pânza de bomfaier, vom îndepărta peretele interior şi structura de

nervuri de la capetele plăcilor, păstrând numai peretele exterior. Pentru ca
tăietura să fie dreaptă, păstraţi lama cât mai aproape de placă în timpul
tăierii, sau chiar paralelă după ce lama a crestat toata suprafaţa interioară.
Când vă apropiaţi de peretele exterior tăiaţi cu foarte multă grijă, şi păstraţi
lama perfect paralelă. Urmează o tăietură de-a lungul peretelui exterior, este
mai uşor să porniţi tăietura la un unghi de 45 de grade, şi apoi să apropiaţi
pânza din ce in ce mai mult astfel încât atunci când întâlneşte tăietura
anterioară, pânza să fie paralelă cu aceasta.

Foto 7 si foto 8. Decuparea laturilor lungi.

În fotografia 9 este făcută o comparaţie între un capăt decupat si unul încă ne

decupat. Dacă mai rămân urme ale nervurilor, puteţi să le îndepărtaţi prin
frecare cu o bucata de şmirghel. Atenţie, nu frecaţi si exteriorul plăcii care
este chiar neted, frecaţi doar partea interioară expusă prin decupare. Puteţi
face întâi nişte probe de decupare pe resturile care v-au rămas, daca vreţi să
nu riscaţi perforarea peretelui exterior de la prima încercare

Foto 9. Comparaţie.

ATENTIE: Dacă la cosmetizare capacului optaţi pentru varianta cu

autocolant, atunci pentru ramă este bine sa aplicaţi folia ÎNAINTE de montaj.
Acoperiţi cu o bucată continuă de autocolant nu doar suprafaţa exterioară, ci
şi părţile interioare decupate ale laturilor lungi.

A.2 Pregătirea laturilor scurte – măsuraţi lăţimea exactă a acvariului (în

exemplul practic 499 mm). Pentru că lateralele scurte trebuie să încapă între
pereţii exteriori ai lateralelor lungi (în porţiunile decupate special pentru
asta), dar să nu fie în nici un caz mai lungi, căci atunci rama ar fi mai largă
decât acvariul, scădem din lăţimea acvariului 2 milimetri de siguranţă. Deci
mărimea exactă a lateralelor scurte = lăţimea acvariului - 2 mm (497 mm in
exemplul practic)

Foto 10. Măsurare şi marcare laterale scurte.

Trasaţi o linie la această distantă pentru ca tăietura să fie dreaptă, şi

efectuaţi tăietura aşa cum am explicat pentru lateralele lungi. Îndepărtaţi şi
lamela care formează canalul de îmbinare, pentru a crea tot un unghi drept,
şi lateralele scurte sunt gata.

A.3 Montarea ramei – pentru o montare mai uşoară pregătiţi profilul cornier
în avans, înşurubând doar vârful holtzşuruburilor în acesta. Dacă nu găsiţi
profil cornier de plastic sau PVC, vă puteţi confecţiona singuri. Cele din
imagini sunt obţinute dintr-un canal pat-cablu de 25 x 40 mm (profil U), tăiat
pe jumătate in lungime pentru a obţine doua profile cornier de 20 x 25 cm.
Pentru o lungime de 5 cm a cornierului, sunt suficiente 3 holtzşuruburi
aplicate cât mai aproape de muchie. Dacă vreţi să faceţi structura şi mai
rigidă, tăiaţi bucăţi mai lungi şi aplicaţi mai multe şuruburi. Puteţi încerca să
folosiţi un înşurubător electric, dar vă sfătuiesc să nu o faceţi pentru că
şuruburile au capul foarte mic si dacă vă scapă înşurubătorul din el, puteţi
uşor găuri peretele plăcii de PVC. Sunt oricum şuruburi scurte, deci cu
şurubelniţa este suficient de uşor de montat.

Foto 11 si foto 12. Pre-înşurubare, înfigeţi doar vârfurile.

Vom începe prin a monta 4 corniere pe marginea decupată a laturilor lungi.

Cu degetul arătător verificaţi alinierea la marginea decupată, şi presaţi cu
degetul mare pentru a fixa cornierul în această poziţie pană înşurubaţi
holtzşuruburile. Dacă după eliberare cornierul nu este perfect aliniat cu
marginea decupată, deşurubaţi şi repetaţi operaţia dar mutaţi cornierul puţin
mai sus sau mai jos, să nu fie pe aceleaşi găuri.

Foto 13. Aplicarea profilului cornier pe laturile lungi

Înainte de îmbinarea cu laturile scurte, trebuiesc înşurubate vârfurile

holtzşuruburilor Ţineţi cont de faptul că de la muchia dreaptă pe care sprijiniţi
cornierul mai coboară vreo 15 mm în spate peretele exterior, deci trebuie să
puneţi gresia pe marginea unei placi de polistiren ca in imaginea de mai jos.

Foto 14. Pre-înşurubare 2.

Pentru ataşarea laturilor scurte aşezaţi latura lungă în poziţie orizontală şi

sprijiniţi laterala scurtă în decupajul special creat pentru ea. Cu degetul mare
verificaţi si menţineţi alinierea celor două placi la bază (partea cu unghiul
drept), iar cu restul degetelor presaţi din lateral şi înşurubaţi holtzşuruburile
unul câte unul. Începeţi întotdeauna cu cel mai apropiat de bază.

Foto 15. Îmbinare laterala lunga cu laterala scurta

Procedaţi la fel şi cu celelalte două laterale (scurtă şi lungă) pentru a obţine

doua bucăţi identice, ca în fotografia 14.

Foto 16. Îmbinări laterale scurte cu laterale lungi

Apoi montaţi între ele cele două bucăţi folosind acelaşi procedeu descris
anterior (Foto 13), şi aţi obţinut rama capacului! Aşezată pe acvariu ar trebui
să fie exact pe conturul acestuia. Daca iese un pic mai "strâmtă" este chiar
de preferat, pentru că materialul este puţin flexibil şi poate fi lărgita puţin
pentru a-l cuprinde strâns.

Foto 17. Rama asamblata

Cine doreşte un aspect interior mai stilat, poate folosi pentru montare casete
precum cele din fotografia 16. Există o varietate de soluţii pentru îmbinare la
90 de grade a PAL-ului, mai depinde şi de ce găsiţi la magazinele locale
pentru bricolaje.

Foto 18. Casete în loc de profil cornier

Dar cum vom monta neoanele in această ramă "goala"? Nu va alarmaţi încă,
exista o soluţie şi pentru asta. Avem nevoie de cel puţin o traversă între
laturile lungi, dacă acvariul este mic, şi de două sau mai multe dacă acvariul
este mare. Depinde de lungimea tuburilor fluorescente pe care intenţionaţi să
le folosiţi. În exemplul practic este o singura traversa, pentru neon de 20W si
60 cm lungime.

Foto 19. Traversa pregătită pentru montare

Pentru a monta traversa este necesar să măsurăm şi să marcăm distanţele

faţă de o laterala scurtă si faţă de marginea superioară a ramei (3 cm este
suficient), pentru a asigura paralelismul şi simetria.

Foto 20. Măsurare şi marcare poziţie de montare a traversei

Rama în varianta finală este suficient de uşoară pentru a fi ţinută cu un singur

deget chiar, şi suficient de rigida pentru a putea fi manipulată fără grijă în
orice circumstanţă (nu vă sfiiţi să frecaţi energic cu buretele când îi vine
timpul pentru curăţenie generală).

Foto 21. Rama cu traversa montată

Pentru iluminare puteţi folosi monturi electronice chinezeşti, ca cele din

imaginile 22 şi 23, pentru că permit montarea neonului pe sub traverse. Cu
această tehnică, modificarea unghiului de iluminare se poate face
instantaneu, prin culisarea monturilor în fată, în spate, pe mijloc, în stânga ,
în dreapta, sau chiar în diagonală (puteţi experimenta pană găsiţi unghiul
care se potriveşte cel mai bine simţului vostru estetic). De asemenea, accesul
în acvariu este absolut liber şi nu limitat ca la unele capace de fabrică
disponibile în comerţ, unde trebuie să ridici inclusiv sistemul de iluminare
pentru a avea acces uşor la geamul din spate (dar nu mai vezi nimic în
acvariu).

Foto 22 si foto 23. Exemplu de capac cu 2 traverse şi neoane de 40w/120cm.

B. CAPACUL

B.1 Montarea capacului – Pentru capacul propriu-zis am mers pe soluţia

accesului instantaneu. De ce să împărţim capacul in bucăţi, de ce să lăsăm o
parte fixă - una mobilă, de ce să montăm între ele balamale ... când PVC-ul
este atât de uşor încât capacul poate fi manevrat într-o singură bucată mare!

Măsuraţi lăţimea şi lungimea exactă a interiorului ramei montate pe acvariu.

În funcţie de lăţimea acvariului de acoperit, se alege o combinaţie de placi, cu
cât mai puţine îmbinări (pentru 50 cm = 2 placi de 25; pentru 60 cm = 3 de
20cm, etc). Plăcile pentru capac trebuie să fie tăiate cu o lungime de 2 cm
mai mare decât spaţiul interior al ramei. Pe margini se va păstra doar
peretele exterior, prin înlăturarea peretelui interior şi a nervurilor cu
procedeul prezentat pentru lateralele lungi, astfel încât suprafaţa rămasă
intactă să încapă exact în ramă, iar peretele exterior să se sprijine pe
marginea superioară a ramei (împiedicând capacul să coboare în interiorul
ramei). Foto 24. Atenţie, îndepărtaţi definitiv nervurile astfel încât suprafaţa
expusă să fie perfect netedă. Astfel, capacul va fi şi mult mai etanş.
Foto 24. Colţul capacului, peretele exterior iese în afară 1 cm în fiecare parte

În mod ideal, interiorul plăcilor montate încape pe lăţime exact între

marginile ramei, iar peretele exterior depăşeşte marginile ramei, dar pentru
acvarii cu dimensiuni atipice (lăţime 55, 65, etc) s-ar putea să fie nevoie să
repetaţi procedeul decupării plăcilor şi pe lungimea lor. Este mai uşor să
faceţi această decupare după ce aţi tăiat plăcile la aceeaşi lungime, şi înainte
de montarea capacului.

La îmbinarea plăcilor capacului se foloseşte şi silicon (aplicat în şanţurile unde

acestea se îmbina), şi după uscarea siliconului se aplică minim două traverse
din PVC de lăţime 10 cm, pentru rigidizarea structurii pe lăţime. Prindeţi
traversa pe fiecare placa din capac cu minim 2 holtzşuruburi. Pentru această
operaţiune aveţi nevoie de holtzşuruburi intre 15 şi 20 mm lungime, pentru a
perfora centimetrul traversei şi a prinde cu vârful şi în peretele interior al
capacului. Dacă holtzşuruburi sunt mai lungi de 2 cm există riscul ca vârful lor
să perforeze şi peretele exterior, fiind vizibile privitorului (şi prezentând un
potenţial risc de rănire la manipularea capacului).

Pentru operaţii de amploare, puteţi ridica şi sprijini capacul de perete (vezi

Foto 22 şi Foto 23), sau dacă acvariul nu este apropiat de perete, îl puteţi pur
si simplu ridica şi poziţiona temporar într-un alt loc (de regulă în baie, pentru
spălare cu buretele). Pentru operaţiile de rutină (hrănire, spălarea primului
mediu de filtrare, etc) trebuie totuşi făcută o "portiţa" de vizitare, de
preferinţa în colţul în care aveţi şi filtrul intern, ca să împuşcaţi doi iepuri
dintr-un foc.

Foto 27. Portiţa de vizitare, în colţul cu filtrul intern

Pentru o ridicare uşoară a capacului şi a uşii de vizitare, montaţi aproape de

marginea din faţă a acestora cate un mâner îngropat, din material plastic
(unul mare-dreapta foto, si unul mic-stânga foto). Alegeţi culoarea sau esenţa
corespunzătoare.

Foto 25. Mânere îngropate pentru ridicare uşoară

B.2 Cosmetizarea capacului – trebuie să fie în concordanţă cu mobilierul şi

masca muchiilor. Pentru ramă alegeţi de preferinţă exact aceeaşi culoare sau
esenţă, dacă nu cea mai apropiată dintre cele disponibile. Pentru capacul
propriu-zis recomand o culoare închisă, chiar negru.
Varianta de cosmetizare cea mai uşoară şi mai ieftină este vopsirea ramei şi
capacului în negru, cu vopsea email pentru că îi dă un luciu plăcut. Varianta
de mijloc, ceva mai costisitoare, este folosirea de autocolant, neapărat
acelaşi material care maschează colturile şi muchia de sus a acvariului
(pentru că rama coboară doar 1 cm peste sticla, pe când nivelul apei in
acvariul umplut este cu siguranţa mai jos). Varianta cea mai durabilă este
însa aplicarea de "furnir" in aceeaşi esenţa cu cel folosit la fabricarea
mobilierului.

Foto 26. Folie cant cu autoadeziv

Este disponibil sub formă de folie cant cu grosime de 22 sau 44 milimetri. Se

poate aplica prin lipire cu silicon, dar dacă puneţi stratul de silicon inegal vor
apărea onduleuri. Cel mai indicat este sa-l aplicaţi prin tratare termica (este
dotat pe partea interioară cu o soluţie adezivă care se activează la cald), şi
atunci aspectul va fi uniform, lăsând impresia de "lemn", dar cu avantajul ca
nu se umfla niciodată in contact cu apa!
Atenţie la aplicarea termică, dacă folosiţi o sursă de căldura prea mare, se va
deforma şi PVC-ul de sub cant.

Nota: Fotografiile si textul acestui articol apartin autorului si nu pot fi re-

publicate fara acordul acestuia. www.CiclideAfricane.ro
 Un filtru light ?
Acest tip de filtru poate fi construit cu o investitie minima si presupune ca
aveti deja o pompa de aer. In cazul in care aveti un filtru de interior se pot
folosi tevile din acesta. In plus mai este nevoie de un burete - poate fi un
burete de baie nou. Teava care aduce apa din acvariu poate fi inlocuita cu un
furtun, ca de altfel si cealalta. Acest filtru este probabil unul din cele mai
usor de facut accesoriu pentru un acvariu, dar si unul din cele mai
inestetice. Totusi, daca nu aveti incotro, construiti-l si veti fi surprinsi de
eficienta sa. Totusi, nu se va compara niciodata cu un filtru construit dupa
modelul filtrului complet.

Recipientul folosit este o sticla de plastic de 2 litri - nu neaparat de

CocaCola Light :) . Aceasta va fi taiata si se va introduce in ea un burete
care sa intre fortat (se pot pune doua bucati de burete una langa alta).
Singurul avantaj - destul de important totusi - fata de filtrul de interior
este ca mizeria se va aduna in filtru si in loc sa se schimbe des toata apa din acvariu este de
ajuns sa se spele buretele din filtru.

Cum sa construiesc un filtru de exterior ?

Realizarea unui filtru de exterior pentru acvariu este un lucru simplu sau complex, functie de
necesitatile si exigentele dumneavoastra. Voi incerca sa prezint mai intai cum arata si cum
functioneaza in general filtrele de exterior si apoi cum se poate
realiza practic un astfel de filtru.

Orice filtru exterior are un recipient (1) care contine materialul

filtrant (2). Acesta este aseaza langa acvariu (3) astfel incat
nivelul de sus al celor 2 bazine sa fie acelasi - pentru aceasta
filtrul se poate aseza pe un suport (4). Apa va circula intre cele 2
bazine prin doua tuburi din PVC (5).

Sensul de circulare al apei este reprezentat cu sageti mov. Apa

este fortata sa iasa din filtru printr-un procedeu oarecare, ceea ce
creaza o scadere a nivelului apei din filtru. Datorita faptului ca
cele doua bazine comunica prin o a doua teava, nivelul apei se va
pastra egal prin absorbirea de apa si de particule in suspensie (6)
din acvariu.

Bazinul in care este construit filtrul se va confectiona din sticla,

prin lipire cu silicon, asemeni unui acvariu. Se poate folosi si
plexiglass, sau chiar un bazin care avea alta destinatie dar care sa aiba dimensiuni
corespunzatoare si care nu a continut substante ce ar putea sa dauneze pestilor.

Materialul filtrant (2) poate sa varieze mult, intre minimul necesar - un strat de burete pana la
o combinatie completa reprezentata in desen care poate sa cuprinda:

• un strat de pietre mai mari la baza care sa mentina celelalte straturi in pozitie
- reprezentate cu alb in figura
 • doua straturi de burete reprezentate cu maron deschis
• un strat de pietris de rau fin (2 - 6 mm) care nu trebuie sa contina roci
calcaroase, gri inchis in desen
• un strat de "carbune activ", un material filtrant ale carui calitati le voi
prezenta in continuare, negru in desen
• un strat de vata medicinala care va fi schimbat usor, gri deschis in desen

Rolul pietrelor de la baza este de a sustine buretele inferior astfel incat acesta sa nu alunece
in jos si sa obtureze deschiderea tevii care scoate apa din filtru. Trebuie avut grija ca pietrele
sa fie mai mari decat deschiderea tevii pentru a nu o infunda. Ele nu trebuie sa fie din
materiale care sa creasca duritatea apei, cum ar fi calcarele, marmura, etc. Se pot folosi roci
silicioase, vulcanice, granit, bazalt, etc. Se pot inlocui cu o constructie din plastic sau sticla.

Straturile de burete au un rol important in retinerea particulelor dar asigura in primul rand
fixarea celor doua straturi intermediare. Grosimea lor este de obicei de 2-3 cm dar poate fi
mai mare fara sa afecteze functionarea filtrului. Prin acesti bureti se va practica o gaura ce va
permite trecerea tevii de PVC. Cu cat buretele este mai poros cu atat retine mai greu
particulele de mizerie si este bine ca in cazul in care el este singurul material filtrant sa fie
destul de dens.

Pietrisul trebuie sa fie si el din materiale care nu cresc duritatea apei. El are un rol insemnat in
conditionarea apei, teoretic putand chiar sa reduca duritatea prea mare a apei care ar deranja
pestii. Totusi daca nu se poate procura el poate lipsi, filtrul functionand bine fara el.

Cel mai important strat, cel de carbune activ ar trebui sa existe in orice filtru. Carbunele activ
elimina in apa acid humic, o substanta coloidala care este necesara cresterii in bune conditii a
plantelor. In acelasi timp carbunele retine si deci elimina din apa rezidurile organice, in
principal nitratii care sunt unul din principalele cauze ale murdaririi apei si, in cazul aglomerarii
excesive, ale mortii pestilor. Un calcul simplu pentru determinarea cantitatii de carbune
necesar foloseste regula 1 litru carbune la 50 litri apa in acvariu dar cantitatea folosita poate fi
mai mica decat cea rezultata din calcul. Din pacate in ultimul timp carbunele activ a devenit
destul de greu de gasit si a ajuns la magazinele de specialitate la preturi prohibitive.
Capacitatea de a retine materii organice a carbunelui scade pe masura ce este folosit, astfel ca
dupa o perioada el trebuie reconditionat prin scoaterea din filtru, spalare, uscare. Se poate
usca intr-un cuptor incins, degajand astfel impuritatile acumulate. Totusi este bine ca dupa
cateva luni de folosire sa se inlocuiasca o parte din el cu carbune nou.

Vata care se pune peste buretele de deasupra are rolul de a usura indepartarea rezidurilor mai
mari pe care le retine. Ea se va shimba saptamanal, mai rar sau mai des in functie de gradul
de murdarire. Daca nu este schimbata la timp poate duce la reducerea debitului apei filtrate si
chiar la oprirea circulatiei apei, intreaga cantitate de apa din filtru fiind trimisa in acvariu.
Acest fenomen are loc la patrunderea de aer in teava ce egaleaza nivelul celor doua bazine,
care nu isi va mai indeplini rolul.

Cele doua tevi de pvc sunt singurele care strica aspectul filtrului, dar se poate incerca
mascarea lor, in interiorul acvariului in spatele unor tufe de plante, iar in exterior prin lipirea
de autocolant ce imita lemnul. Capatul tevii care scoate apa din acvariu este bine sa fie
prevazut cu o sita rara care sa nu permita absoarberea pestilor mai mici sau a melcilor.
Capatul acestei tevi trebuie sa fie la 1 - 2 cm distanta de substratul acvariului pentru o
functionare optima. Cateva mici orificii laterale pot fi incercate, dar nu fac mare diferenta.

In desen nu este reprezentat modul in care este fortata apa sa iasa

din filtru deoarece exista mai multe optiuni:
 A. In prima versiune se foloseste o pompa de aer care prin intermediul unui
furtun creaza bule de aer in teava. Odata cu aerul va fi scoasa din filtru si
apa. Aceasta varianta este mai zgomotoasa dar destul de eficienta la un pret
redus avand in vedere ca necesita accesorii mai ieftine. Pompa de aer se
poate folosi concomitent la alimentarea unei pietre de aerare. Desi nu se
intampla foarte des, in cazul defectarii pompei de aer apa din filtru si o buna
parte din apa acvariului poate sa se scurga inapoi pe furtunul de aer. Pentru a
evita astfel de accidente este recomandat ca pompa de aer sa fie montata
sus, la un nivel mai mare sau macar egal cu cel al apei din acvariu.
B. Cea de-a doua varianta foloseste o pompa de apa si nu mai are nevoie de a
doua teava de PVC care este inlocuita de un furtun ce conduce apa filtrata in
acvariu. Sunt necesare precautii normale avand in vedere ca este alimentata
direct de la reteaua de curent alternativ de 220v. Nu se vor face improvizatii!
De asemenea trebuie ca intrarea apei in pompa sa nu fie obturata, pentru
orice interventie fiind necesara scoaterea tuturor straturilor filtrului.

Pentru o functionare in siguranta a acvariului trebuie ca starea sa sa fie verificata cel putin
saptamanal. Un filtru bine instalat si intretinut (inlocuita vata cand se murdareste) poate
functiona pana la 6 luni fara sa fie nevoie sa fie desfacut.

Pentru a evita revarsarea apei din acvariu trebuie ca acesta sa aiba destul volum liber incat sa
incapa toata apa din filtru in el. Calcularea volumului filtrului va porni de la spatiul necesar
materialului filtrant, apoi se va alege un raport inaltime / suprafata astfel incat sa fie cat mai
aproape de inaltimea acvariului pentru a nu fi nevoie de suportul (4). Deasemenea trebuie ca
filtrul sa fie usor de spalat deci nu poate sa fie prea ingust.

Filtrul de interior

Acest tip de filtre este foarte raspandit in lumea detinatorilor de acvarii datorita
simplitatii instalarii si intretinerii si a costului redus.

Modelul descris aici este probabil cel mai raspandit. Materialul filtrant folosit este un
burete, galben in imagine care va retine impuritatile din apa. Atata timp cat acesta nu se
murdareste prea tare filtrarea este eficienta.

Corpul filtrului este confectionat din plastic. Pe o teava mai subtire este introdus din
exterior aer care este apoi barbotat in teava mai groasa. Urcand spre suprafata aerul va
antrena si apa din teava care este scoasa si trimisa inapoi in acvariu. In felul acesta se
creaza un circuit continuu al apei prin filtru.

Montarea filtrului se face foarte usor prin priderea celor doua ventuze cu care este
prevazut (nefigurate in desen) de peretele din spate sau lateral al acvariului. Cu ajutorul
unui furtun de cauciuc conectat la teava mai ingusta se aduce aer de la un vibrator.

Intretinerea acestui tip de filtru este simpla. Tot ce aveti de facut este sa spalati destul de des (la 2 - 3 zile) buretele.

Simplitatea acestui filtru il recomanda in cazul acvariilor de dimensiuni medii. Pentru acvarii foarte mici nu este
recomandat deoarece ocupa mult spatiu in interiorul acvariului iar pentru acvarii mai mari un astfel de filtru nu poate sa
faca fata necesitatilor, mult mai potrivit fiind un filtru de exterior.