HOTĂRÂREA NR. 1826 DIN 22.12.

2005

STRATEGIA NAŢIONALĂ DE DEZVOLTARE A SERVICIILOR

SOCIALE

SCOPUL SERVICIILOR SOCIALE:

persoanelor ►să rezolve problemele care apar în procesul

de adaptare;

este de a permite: grupurilor ►să identifice cauzele care duc la

compromiterea echilibrului de funcţionare

socială;

colectivităţilor ► să acţioneze în vederea ameliorării

condiţiilor economice şi sociale ale

grupurilor ţintă.

DREPTURI SOCIALE ALE PERSOANELOR VULNERABILE:

 Dreptul persoanelor cu handicap la: ► autonomie;

► integrare socială;

► participare la viaţa comunităţii.

1
  Dreptul familiei la protecţie: ► socială;

► juridică;

► economică.

 Dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie: ► socială;

► juridică;

► economică.

 Dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială.

VALORI FUNDAMENTALE:

1.) Demnitatea;

2.) Solidaritatea;

3.) Justiţia;

4.) Libertatea;

5.) Egalitatea;

6.) Drepturile cetăţeneşti.

CATEGORII DE PERSOANE IDENTIFICATE CA POSIBILE GRUPURI ŢINTĂ:

1.) Copiii;

2.) Tinerii în dificultate;

3.) Delincvenţii juvenili;

4.) Persoanele cu dizabilităţi;

2
 5.) Persoanele vârstnice;

6.) Persoane dependente de consum de droguri, alcool sau alte substanţe toxice;

7.) Victime ale violenţei în familie;

8.) Persoanele şi familiile fără venituri;

9.) Refugiaţii;

10.) Imigranţii;

11.) Populaţia rromă;

12.) Deţinuţi pe periode îndelungate.

Sistemul de servicii sociale: formă de suport activ şi sprijin personalizat pentru:

► individul

► familia aflate în dificultate.

► comunitatea

1.) Serviciile sociale;

2.) Prestaţiile sociale; intervin pentru a soluţiona probleme generatoare de

3.) Sistemele de securitate socială excluziune socială.

3
 CONTEXT EUROPEAN

Sistemele de servicii sociale europene sunt afectate de: 1.) globalizare;

2.) schimbări demografice;

3.) schimbări sociale;

4.) migraţia populaţiei.

Schimbările demografice şi sociale au implicaţii majore asupra sistemelor de servicii sociale;

Exemplu:

► reducerea ratei natalităţii;

Asigurarea unor servicii de îngrijire apte să răspundă

nevoilor unui număr crescut de persoane vârstnice.

► îmbătrînirea populaţiei;

Sistemele de servicii sociale, la nivel european, prezintă atât similarităţi , cât şi diferenţe.

Datorită faptului că există factori specifici fiecărei ţări, nu se poate realiza o standardizare a
serviciilor.

4
Caracteristici de dezvoltare a serviciilor sociale, la nivel european:

1.) Serviciile sociale sunt acordate de: ► agenţii guvernamentale;

► agenţii non-guvernamentale ( ONG, agenţii non-profit);

► organizaţii comerciale.

2.) Serviciile sociale pot fi organizate şi acordate: ► separat;

► integrate cu alte servicii, cum ar fi:

 de sănătate;

 de educaţie;

 de tipul beneficiilor(prestaţii)

3.) Serviciile sociale pot fi acordate: ► la domiciliu;

► în diverse centre de zi;

► în centre rezidenţiale.

5
Notă:

Există o tendinţă generală privind reducerea serviciilor de îngrijire rezidenţială, bazată pe:

1.) Reducerea costurilor;

2.) Respectarea dreptului la propria alegere;

3.) Creşterea calităţii vieţii a potenţialilor beneficiari.

Probleme cheie privind dezvoltarea de perspectivă a serviciilor sociale:

Direcţii de acţiune:

1.) Dezvoltarea pieţei mixte de servicii;

2.) Modernizarea sistemelor de servicii sociale;

3.) Dezvoltarea sistemelor de servicii integrate;

4.) Participarea beneficiarilor şi libera alegere.

Notă:

Economia mixtă a serviciilor sociale: politicile sociale au în vedere nivelul de contribuţie din

6
 partea a 4 sectoare, pentru a susţine un sistem adecvat de servicii sociale:

1.) Familie;

2.) Stat;

3.) Sector nonguvernamental;

4.) Privat – cu profit.

1.) Sectorul informal: implică asigurarea serviciilor de îngrijire de către:

 Familie;

 Prieteni;

 Vecini;

 Colegi.

2.) Sectorul non-profit: foarte răspândit în multe state, include şi organizaţiile non-

guvernamentale:

 Voluntariat.

3.) Sectorul public ( de stat): servicii acordate de instituţii publice centrale, regionale, locale.

4.) Sectorul privat: statul contractează serviciile oferite de organizaţii şi agenţii.

7
 5.) Sectorul serviciilor sociale acordate la locul de muncă: servicii destinate copiilor

lucrătorilor.

CONTEXT NAŢIONAL

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei are în vedere:

1.) Încurajarea relaţionării inter-instituţionale pentru corelarea programelor şi politicilor în

domeniul serviciilor sociale;

2.) Susţinerea conlucrării cu furnizorii de servicii sociale din sectorul non-profit;

3.) Dezvoltarea unor programe de interes naţional şi internaţional destinate finanţării de

proiecte locale sau a altor activităţi: de formare, asistenţă tehnică pentru dezvoltare
comunitară;

4.) Susţinerea organizaţiilor neguvernamentale;

5.) Sprijinirea parteneriatului public-privat.

8
ANALIZA SITUAŢIEI ACTUALE ÎN DOMENIUL SERVICIILOR SOCIALE:

Puncte tari:

► realizarea unui cadru general de organizare şi gestionare a serviciilor sociale adresate tuturor
persoanelor aflate în situaţie de vulnerabilitate;

► Au fost definite:

1.) Tipuri de servicii;

2.) Categoriile de beneficiari;

3.) Furnizorii de servicii sociale;

4.) Principii de acreditare;

5.) Etapele procesului de acreditare;

6.) Condiţii de externalizare a serviciilor sociale;

7.) Criteriile contractării serviciilor sociale;

8.) Stabilirea responsabilităţilor autorităţilor centrale şi locale;

9.) Liniile de finanţare ale serviciilor sociale.

Servicii sociale:

1.) Servicii sociale cu caracter primar;

2.) Servicii sociale specializate.

9
Notă:

 Serviciile sociale pot fi furnizate în sistem integrat, prin asocierea serviciilor : ► medicale;

► educaţionale;

► de locuire;

 Serviciile sociale se organizează descentralizat, la nivel comunitar, în funcţie de:

1.) Nevoile identificate;

2.) Numărul potenţialilor beneficiari;

3.) Complexitatea situaţiilor de dificultate;

4.) Gradul de risc social.

ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE:

I. La nivel judeţean:

1.) Elaborarea planurilor şi programelor judeţene, în vederea dezvoltării şi diversificării

serviciilor sociale;

2.) Dezvoltarea şi diversificarea gamei de servicii sociale, în funcţie de:

 nevoile identificate;

 resursele disponibile;

3.) Înfiinţarea, administrarea şi finanţarea serviciilor sociale specializate, adresate

tuturor categoriilor de persoane vulnerabile;

10
 4.) Elaborarea planului anual de dezvoltare a serviciilor sociale, precum şi bugetul
aferent;

II. La nivel de primărie:

1.) Identificarea şi evaluarea nevoilor şi situaţiilor care impun furnizarea de servicii

sociale;

2.) Dezvoltarea şi administrarea serviciilor sociale primare, în funcţie de nevoile locale;

3.) Promovarea parteneriatelor cu alţi furnizori de servicii sociale;

4.) Elaborarea planului comunitar de dezvoltare a serviciilor sociale şi a bugetului aferent.

Realizări:

 Crearea unei structuri, la nivel judeţean, responsabilă cu gestionarea problematicii

grupurilor vulnerabile ( Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului);

 Elaborarea actelor normative privind acreditarea furnizorilor de servicii sociale;

 Elaborarea standardelor pentru serviciile sociale;

 Elaborarea Nomenclatorului de servicii sociale;

 Implementarea unor programe cu finanţare internaţională destinate formării personalului

care activează în cadrul serviciilor publice de asistenţă socială;

 Elaborarea şi implementarea unor scheme de grant-uri ( grant: subvenţie acordată de stat sau
organizaţie unei persoane sau unei instituţii) pentru finanţarea proiectelor locale .

 Continuarea programului de subvenţionare, de la bugetul de stat, a organizaţiilor

neguvernamentale.

11
Puncte slabe:

► Repartizarea neunitară a serviciilor la nivelul întregii ţări;

► Suprapuneri de responsabilităţi între structurile de la nivel local;

► Mari diferenţe între judeţe, între mediul urban şi rural cu privire la dezvoltarea serviciilor
sociale;

► Lipsa planificării comunitare în domeniul serviciilor sociale;

► Existenţa unei legislaţii stufoase care conduce la confuzii în administrarea de sistem;

► Neclaritatea legislativă privind respectarea drepturilor sociale pentru diverse categorii de

persoane vulnerabile.

Obstacole:

► Cadrul legal neclar şi insuficient de acoperitor;

► Monitorizarea inadecvată aplicării legislaţiei;

► Servicii sociale insuficiente ca număr şi capacitate, inegal dezvoltate faţă de nevoile

identificate;

► Resurse financiare insuficiente pentru dezvoltarea serviciilor sociale, precum şi

administrarea ineficientă a fondurilor existente;

► Eşecul în garantarea sau furnizarea resurselor pe termen lung.

Oportunităţi:

► O voinţă politică de dezvoltare a serviciilor sociale;

12
 ► O mai strânsă colaborare a autorităţilor publice centrale cu atribuţii în domeniul serviciilor
sociale;

► Interesul autorităţilor locale în programele de dezvoltare comunitară, prin proiecte realizate

pentru accesarea de fonduri structurale în domeniul asistenţei sociale.

►Creşterea numărului de personal angajat în cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială si

protecţia copulului;

► Încurajarea tuturor formelor de parteneriat cu sectorul neguvernamental în domeniul

serviciilor sociale.

Accesul la serviciile sociale are la bază următoarele valori:

► Informarea beneficiarilor cu privire la drepturile, legile şi modul de a beneficia de acestea;

► Acces garantat tuturor beneficiarilor eligibili la serviciile sociale;

►Un parteneriat real între furnizorii de servicii sociale şi societatea civilă ;

► Realizarea unor evaluări privind impactul social atunci când se introduc amendamente
legislative sau noi beneficii.

Principalele căi de dezvoltare a serviciilor sociale sunt:

1. Îmbunătăţirea comunicării şi informării asupra drepturilor şi beneficiilor serviciilor

sociale :

13
 1.1. Facilitarea exercitării drepturilor sociale pentru toţi cetăţenii;

1.2. Asigurarea veridicităţii şi calităţii informaţiilor;

1.3. Monitorizarea furnizării serviciilor sociale pentru urmărirea respectării

drepturilor beneficiarilor;

1.4. Asigurarea controlului financiar şi controlului privind calitatea serviciilor sociale

oferite de autorităţile publice;

2. Îmbunătăţirea organizării sistemului de furnizare a serviciilor sociale:

2.1. Organizarea internă a furnizorilor de servicii sociale, trebuie adaptată la nevoile

beneficiarilor;

2.2. Responsabilizarea tuturor celor implicaţi în acordarea serviciilor sociale pentru

funcţionarea eficientă a întregului sistem.

3. Facilitarea participării celor implicaţi în cadrul serviciilor sociale la dezvoltarea

sistemului de servicii sociale:

3.1.Recunoaşterea rolului organizaţiilor nonguvernamentale în furnizarea serviciilor

sociale;

3.2. Încurajarea parteneriatelor între autorităţile publice, organizaţiile

nonguvernamentale şi societatea civilă;

3.3. Încurajarea participării persoanelor aflate în situaţie de vulnerabilitate la

elaborarea politicilor sociale şi la acordarea efectivă a serviciilor sociale.

Principii de bază ale politicilor sociale:

1. Servicii sociale adaptate nevoilor beneficiarilor;

14
 2. Participare şi dezvoltare – comunitatea şi persoanele vulnerabile trebuie să se
implice pentru depăşirea situaţiei, iar statul trebuie
să ofere cadrul legal de dezvoltare a acestora;

3. Calitate – serviciile sociale trebuiesc acordate astfel încât să asigure

accesibibitatea cât mai ridicată în funcţie de resursele disponibile;

4. Servicii integrate – complexitatea nevoilor beneficiarilor necesită acordarea unui

set de servicii multifuncţionale;

5. Parteneriat – activează o largă participare a mai multor instituţii, organizaţii,

autorităţi, familie, prieteni, în vederea realizării obiectivelor
propuse;

6. Egalitate de şanse şi nediscriminarea

7. Transparenţă şi responsabilitate – beneficiarii politicilor trebuie să primească

garanţii de claritate şi transparenţă a procesului
decizional (avocatul poporului, carta drepturilor);

8. Monitorizare şi evaluare – monitorizarea şi evaluarea serviciilor sociale trebuie

realizată la toate nivelele, pentru a stabili gradul de
satisfacţie al beneficiarilor faţă de calitatea serviciilor
sociale;

9. Organizarea comunitară – eficientizarea serviciilor sociale prin organizarea lor la

nivelul judeţelor şi comunităţilor locale, prin preluarea
lor de către autorităţile publice locale.

Obiectivele Strategiei naţionale de dezvoltare a serviciilor sociale:

1. Crearea unui cadru legislativ unitar, flexibil şi transparent;

2. Realizarea unei construcţii instituţionale eficiente, adaptată nevoilor sociale şi resurselor

15
 disponibile;

3. Promovarea dezvoltării unui sistem integrat de servicii sociale la nivel naţional;

4. Dezvoltarea unei culturi participative în rândul populaţiei şi la beneficiarii de servicii

sociale.

Rezultate aşteptate pe baza obiectivelor:

1.) Punerea bazelor sistemului naţional de servicii sociale;

2.) Crearea condiţiilor necesare susţinerii unui sistem real de servicii sociale;

3.)Asigurarea unei reţele naţionale de servicii sociale, echitabil distribuită, performantă,

accesibilă tuturor potenţialilor beneficiari.

Monitorizare şi evaluare:

Principalele obiective supuse activităţii de monitorizare şi evaluare au în vedere:

1. Claritatea şi simplitatea organizaţională şi funcţională:

16
 ● sistem de finanţare clar, sigur, continuu al serviciilor garantate de către stat.

2. Management de calitate:

● personal format pentru managementul general şi management de caz;

● personal format în domeniul dezvoltării comunitare şi al accesării de fonduri

structurale;

● flexibilitate în dezvoltarea de competenţe noi pentru personalul care activează

în domeniu.

3. Dezvoltarea economiei mixte în domeniul serviciilor sociale prin:

● simplificarea sistemului de acreditare şi introducerea unor standarde înalte de

evaluare a calităţii serviciilor;

● colaborarea între autorităţile publice, organizaţiile societăţii civile şi furnizorii

privaţi de servicii sociale;

4. Participarea populaţiei la toate nivelele de acordare a serviciilor sociale:

● susţinerea mişcării asociative a beneficiarilor de servicii sociale;

● dezvoltarea serviciilor de informare cu privire la drepturile sociale şi serviciile

disponibile.

O dată la 3 ani vor fi elaborate rapoarte de evaluare privind eficienţa întregului sistem de servicii
sociale.

17