Sondajul în cercetarea forţei de muncă

C U P R I N S (sinteză)

Introducere
Capitolul 1 Importanţa sondajului în sistemul informaţional statistic al forţei de muncă
1.1. Sistemul informaţional statistic al forţei de muncă în România
1.2. Sondajele statistice internaţionale, principala sursă de date asupra resurselor umane la nivel
european
1.2.1.Asigurarea comparabilităţii datelor
1.2.2. Principalele studii pe baza sondajelor internaţionale realizate în U.E.
1.2.3. Confidenţialitatea datelor provenite din sondaje
1.3. Adaptarea Sistemului Informaţional Statistic românesc la cerinţele Oficiului de Statistică al
Uniunii Europene
Capitolul 2 Principalele aspecte economice şi sociale privind evoluţia resurselor umane în
România
2.1. Evoluţia efectivului populaţiei României 1989-2003
2.2. Mişcarea naturală a populaţiei
2.2.1. Natalitatea populaţiei
2.2.2. Analiza dinamicii natalităţii în 1999 faţă de 1991
2.2.3. Analiza dinamicii natalităţii în 2003 faţă de 1999
2.2.4. Analiza fertilităţii populaţiei feminine
2.2.5. Mortalitatea populaţiei
2.3. Mişcarea migratorie a populaţiei
2.4. Structura populaţiei pe grupe de vârstă
Capitolul 3. Analiza statistică a pieţei muncii în românia
3.1. Piaţa muncii - componentă a sistemului economic
3.1.1. Cererea şi oferta de forţă de muncă
3.1.2. Cadrul legislativ şi instituţional al pieţei muncii
3.1.3. Fluxuri existente pe piaţa muncii
3.1.4. Abordări conceptuale şi metodologice în statistica forţei de muncă
3.1.5. Aspecte metodologice privind măsurarea şomajului
3.2. Analiza statistică a populaţiei active şi a populaţiei ocupate
3.2.1. Evoluţia populaţiei active şi a populaţiei ocupate
3.2.2. Analiza structurii populaţiei ocupate
3.2.3. Ratele de activitate şi ocupare
3.3. Criza ocupării. subocuparea şi activitatea secundară
3.4. Şomajul, o problemă socio-economică
3.4.1. Formele şomajului
3.4.2. Nivelul şomajului
3.4.3. Intensitatea şomajului
3.4.4. Durata şomajului
3.4.5. Structura şomajului
3.4.6. Politici şi instrumente de combatere a şomajului
Capitolul 4. Sondajul – metodă modernă de investigare a forţei de muncă
4.1. Scurt istoric
4.2. Avantajele utilizării sondajului statistic în cercetarea forţei de muncă
4.3. Etapele de planificare şi execuţie a sondajelor statistice
4.3. Etape preliminare în organizarea sondajului: stabilirea obiectivelor, definirea populaţiei, stabilirea
metodei de colectare a informaţiei
4.3.2. Elaborarea chestionarului
4.3.3. Ancheta pilot
4.3.4. Extragerea eşantionului

1
 Sondajul în cercetarea forţei de muncă

4.3.5. Culegerea şi verificarea datelor

4.3.6. Prelucrarea şi analiza statistică a datelor. Redactarea raportului final. Anexele
4.4. Tipuri de erori întâlnite în cercetarea selectivă
4.5. Procedee de eşantionare
Capitolul 5 Planuri de sondaj utilizate în cercetarea forţei de muncă
5.1. Sondajul simplu aleator
5.1.1. Sondajul simplu aleator cu probabilităţi egale.
5.1.2. Sondajul simplu aleator cu probabilităţi inegale
5.2. Sondajul stratificat
5.2.1. Sondaj stratificat simplu (neproporţional)
5.2.2. Sondaj stratificat proporţional
5.2.3. Sondajul stratificat optim
5.2.4. Stratificarea după eşantionare
5.3. Sondajul de serii
5.3.1. Estimatori şi erori în cazul sondajului de serii de talie egală selectate după procedeul aleator cu
probabilităţi egale fără revenire
5.3.2. Estimatori şi erori în cazul sondajului de serii de talie diferită selectate după procedeul aleator cu
probabilităţi egale fără revenire
5.3.3. Estimatori şi erori în cazul sondajului de serii de talie diferită selectate după procedeul aleator
(cu revenire) cu probabilităţi proporţionale cu talia
5.4. Sondajul sistematic
5.5. Alegerea planului de sondaj pornind de la cost şi nivel de siguranţă
5.6. Sondajul multistadial
5.7. Sondajul în mai multe faze
5.8. Sondajul pe bază de eşantioane fixe
5.9. Sondaje neprobabilistice
Capitolul 6 Ameliorarea eşantioanelor, o necesitate în sondajele asupra forţei de muncă
6.1. Utilitatea redresării eşantioanelor provenite din sondajele asupra forţei de muncă
6.2. Redresarea eşantioanelor prin post-stratificare
6.3. Redresarea eşantioanelor prin calibrare generalizată
6.4. Programe software utilizate pentru redresarea eşantioanelor
Capitolul 7 Verificarea ipotezelor statistice în teoria şi practica sondajelor asupra forţei de
muncă
7.1. Proceduri de bază
7.2. Tipuri de erori întâlnite în verificarea ipotezelor
7.3. Teste de semnificaţie utilizate în cercetarea forţei de muncă
7.3.1. Teste parametrice utilizate pentru verificarea parametrilor repartiţiilor
7.3.2. Testarea concordanţei repartiţiilor
7.3.3. Teste neparametrice
Capitolul 8 Cercetarea forţei de muncă din sectorul energetic - Bucureşti cu ajutorul sondajului
8.1. Evoluţia sectorului energetic în România după 1989
8.2. Importanţa resurselor umane în cadrul strategiei de dezvoltare energetică a României
8.3. Studiu de caz privind caracterizarea forţei de muncă din sectorul energetic - Bucureşti
8.3.1. Etape preliminare în organizarea sondajului
8.3.2. Culegerea, verificarea şi prelucrarea datelor
8.3.3.Analiza datelor pornind de la obiectivele propuse
8.4. Raportul cercetării
Concluzii
Bibliografie
Anexe

2
 Sondajul în cercetarea forţei de muncă

Cuvinte cheie folosite: cercetare selectivă, sondaj, anchetă, comparabilitatea datelor, sondaje
naţionale, sondaje internaţionale, eşantion, panel, chestionar, eroare, eroare standard, eroare
limită, nonrăspuns, imputaţie, probabilitate, procedee de eşantionare, aleator, stratificare,
poststratificare, calibrare, ipoteze statistice, teste de semnificaţie, teste parametrice, teste
neparametrice, populaţie, natalitate, fertilitate, mortalitate, piaţa muncii, populaţie activă,
populaţie ocupată, şomaj.

Fundamentarea deciziilor de politică la nivel micro sau macroeconomic presupune analizarea

detaliată a domeniului respectiv. Faptul că fenomenele şi procesele economice nu sunt independente,
între ele existând relaţii de cauzalitate, impune ca studiile pentru fundamentarea deciziilor să fie
extinse şi asupra domeniilor conexe. Din această cauză în societatea modernă nevoia de informaţii
creşte exponenţial. Informaţiile relevante duc la creşterea gradului de cunoaştere a fenomenului,
determinând totodată reducerea incertitudinilor în luarea deciziilor.
Dacă până acum se putea afirma ca „managementul realizează lucruri prin oameni” în
societatea modernă această zicală se completează astfel: “managementul realizează lucruri prin
oameni, utilizând informaţii relevante”.
În acest nou context, aşa cum am subliniat în primul capitol al tezei, sistemului informaţional
statistic îi revine un rol foarte important datorită caracteristicile şi funcţiile informaţiilor statistice.
Sfera de cuprindere a informaţiilor statistice este foarte largă incluzând toate fenomenele cu caracter
de masă. Pe de altă parte, informaţia statistică este utilizată de către organele de conducere la nivel
micro şi macroeconomic în exercitarea funcţiilor de previzionare, execuţie şi control.
Această nevoie acută a unui volum mult mai mare de informaţii actuale face ca sursele
administrative şi studiile realizate pe baza unor cercetări exhaustive să fie total insuficiente. Astfel s-a
ajuns la implementarea unui sistem de anchete, ce fac parte din sistemul informaţional statistic al forţei
de muncă şi care asigură un volum de informaţii complexe furnizând datele necesare utilizării
metodelor avansate de analiză statistică.
Nevoia crescândă de informaţii se manifestă atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Acest
lucru este datorat faptului că ţările trebuie să-şi evalueze poziţia faţă de alte ţări. Totodată există un
interes major pentru evaluarea progreselor ţărilor în curs de aderare la UE.
Producerea de date comparabile presupune respectarea unor condiţii ce privesc aspectele
legate de măsurarea, estimarea, standardizarea şi armonizarea unui sistem de generare de date.
Politicile din domeniul resurselor de muncă se elaborează pe termen scurt, mediu şi lung. La
elaborarea lor nu se poate face abstracţie fenomenele demografice ce acţionează asupra volumului şi
structurii populaţiei şi, implicit asupra forţei de muncă, ca parte componentă a acesteia.
O astfel de examinare amănunţită necesită un volum mare de informaţii care să fie disponibile
în timp real. Deoarece datele obţinute din surse administrative sau din cercetări totale nu pot îndeplini
aceste condiţii, s-a impus cercetarea forţei de muncă prin intermediul anchetelor realizate pe baza
sondajelor statistice
Organizarea unei cercetări selective presupune cunoaşterea detaliată a populaţiei studiate din
punct de vedere numeric, structural şi al gradului de variaţie. Planurile unor astfel de cercetări cuprind
multe variabile din domeniul economic şi social. Formularea întrebărilor în cazul unei cercetări ample
nu se poare realiza în afara cunoaşterii exacte a conţinutului indicatorilor statistici ai populaţiei şi
forţei de muncă, a legăturilor ce se manifestă atât între fenomenele ce se pot exprima în variabile
numerice, cât şi, mai ales factorii ce determină anumite atitudini. Aceste realităţi m-au determinat ca în
capitolele doi şi trei să aloc două capitole din lucrare caracterizării populaţiei şi analizei statistice a
pieţei muncii.
În urma analizei asupra evoluţiei resurselor umane, efectuată în capitolul doi aş dori să
subliniez faptul că factorul care a determinat în cea mai mare măsură scăderea numărului populaţiei
este mişcarea naturală (exceptând anii 1990, 1991 când cauza a fost mişcarea migratorie). Stagnarea
declinului demografic şi revenirea la o rată a fertilităţii care să asigure cel puţin înlocuirea generaţiilor
reprezintă o cerinţă în vederea asigurării resurselor umane necesare dezvoltării societăţii româneşti.

3
 Sondajul în cercetarea forţei de muncă

Scăderea natalităţii şi fertilităţii concomitent cu creşterea mortalităţii reprezintă costul

demografic al tranziţiei, situaţia demografică a României înscriindu-se în tabloul demografic general al
ţărilor foste socialiste.
Analizând numai de pe poziţiile demografiei se poate afirma că populaţia României se apropie
de etapa finală a tranziţiei demografice moderne.
În capitolul trei am realizat o analiză statistică a pieţei muncii ce a cuprins toate componentele
acesteia. Expresia cea mai fidelă a ofertei de forţă de muncă este oferită de populaţia activă. Este
denumită şi forţă de muncă potenţială a societăţii şi este determinată de evoluţia fenomenelor şi
proceselor demografice. Evoluţia populaţiei active civile a înregistrat un declin pronunţat, reducându-
se cu 2033 mii persoane în anul 2002 faţă de 1991 (cu 18,27%). Această scădere nu a fost determinată
de cauze demografice (populaţia în vârstă de muncă diminuându-se cu doar 2,67%) ci datorită măririi
sferei populaţiei inactive.
Populaţia ocupată civilă a scăzut continuu, într-un ritm mai accentuat decât populaţia activă,
reducându-se cu 2457 mii persoane în 2002 faţă de 1991 (-22,78%). Această scădere a fost determinată
pe de o parte de reducerea populaţiei active şi pe de altă parte de creşterea numărului de şomeri.
Din analiza structurii sectoriale a populaţiei ocupate se desprind trei fenomene: procesul de
dezindustrializare a populaţiei ocupate; procesul de reagrarizare a acesteia şi incapacitatea sectorului
servicii de a absoarbe forţa de muncă eliberată din industrie.
Structura sectorială a României din anul 1991 o situa în context est şi sud-est european în
grupul ţărilor în care proporţia populaţiei ocupate în sectorul primar este cuprinsă între o pătrime şi o
treime din total. Modificările structurale ce au avut loc o plasează însă pe o cu totul altă poziţie în anul
2000. Creşterea ponderii sectorului primar o situează alături de Turcia cu un profil economic
preponderent agrar distanţându-se de celelalte ţări europene. Această pondere însemnată a agriculturii
se asociază cu un grad accentuat de îmbătrânire a populaţiei ocupate în acest sector şi cu un grad de
înzestrare tehnică redus ce determină un nivel scăzut al productivităţii muncii.
Stabilizarea macro-economică ce pare să se fi atins în anul 2000, continuând şi în anii următori,
determină şi o uşoară modificarea a structurii populaţiei ocupate ca urmare a creşterii puterii de
absorbţie a sectorului secundar şi terţiar reducând ponderea populaţiei ocupate în agricultură la 33,9%
în 2003 (o reducere de 5,1% faţă de 2000).
Din analiza evoluţiei structurii ocupaţionale a populaţiei după forma de proprietate în paralel
cu structura sectorială şi cea instituţională, am putut trage următoarele concluzii:
1. Reducerea ponderii sectorului de stat, care a ajuns la 23,7% în 2003 de la 54,8% în 1994, a
fost determinată de disponibilizările masive din industrie ce au avut loc în sectorul de stat. Datorită
incapacităţii de absorbţie a ramurilor din sectorul secundar şi terţiar, s-a produs o creştere puternică a
sectorului privat dar, din păcate în sectorul primar. Populaţia ocupată în sectorul privat în 2003 a fost
de 6575 mii persoane (AMIGO 2004) din care 48,83% provin din sectorul primar. Această pondere
este semnificativ mai mare decât cea de 35,7% a populaţiei ocupate în sectorul primar în totalul
populaţiei ocupate. Este vorba practic de existenţa unui şomaj deghizat, specific mai ales ţărilor slab
dezvoltate, unde numeroase persoane au o activitate aparentă, cu eficienţă (productivitate) mică.
2. Din analiza structurii populaţiei ocupate în plan instituţional, am dedus că, atâta timp cât
creşterea populaţiei ocupate în sectorul privat nu este asociată şi cu o creştere a numărului patronilor,
nu se poate vorbi de o dezvoltare puternică a sectorului privat. Reducerea numărului de salariaţi ce
revin la un patron reflectă o slabă dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Această evoluţie este
determinată de faptul că politicile macroeconomice nu au avut ca obiectiv principal încurajarea
iniţiativei particulare. Fiscalitatea excesivă, blocajul financiar, indisciplina contractuală, corupţia, sunt
principalii factori care au dus multe întreprinderi mici şi mijlocii în pragul falimentului.
Analiza pieţei muncii nu poate fi completă fără o analiză detaliată a şomajului, măsură a
gradului de utilizare a resurselor de muncă şi totodată expresie a stării de sănătate a economiei în
ansamblu. Am căutat ca în analiza efectuată se evidenţiez evoluţia şomajului sub diferitele forme ale
sale.
Declinul şi dezechilibrele provocate de trecerea la economia de piaţă au determinat o adevărată
explozie a şomajului în primii ani ai tranziţiei. În martie 1994, numărul şomerilor a ajuns la 1.291 mii

4
 Sondajul în cercetarea forţei de muncă

persoane, respectiv 11,5% din populaţia activă. Această evoluţie a fost rezultatul acţiunii simultane a
factorilor economici în special dar şi demografici şi sociali. În această perioadă şomajul a avut două
principale surse de alimentare: forţa de muncă disponibilizată din sectorul secundar (a reprezentat
peste 60% din numărul şomerilor) şi presiunea exercitată de intrarea pe piaţa muncii a contingentelor
numeroase născute sub influenţa legislaţiei pronataliste din perioada socialistă.
A urmat o perioadă de reducere până în 1996 când s-a atins cel nai mic nivel al şomajului iar
după octombrie 1997 şomajul a reînceput să crească, ca urmare a procesului de restructurare sau de
lichidare a unităţilor economice neperformante atingând o nouă valoare maximă în 1999 (1130 mii
persoane). Începând cu anul 2000 numărul de şomeri se reduce permanent ajungând la 761 mii
persoane în 2002. Această scădere nu denotă o îmbunătăţire a ocupării forţei de muncă deoarece
populaţia ocupată s-a redus cu 91 mii persoane în anul 2002 faţă de 1999, ci are următoarele
explicaţii:
o ritmul reducerii populaţiei ocupate (-1,08%) a fost inferior celui de reducere a populaţiei
active de -4,8% în anul 2002 faţă de 1999;
o creşterea populaţiei inactive într-un ritm de 7,6%.
Analiza variabilităţii ratei şomajului este influenţată de modelul de ocupare a forţei de muncă şi
de nivelul de dezvoltare economică. În consecinţă am considerat necesară examinarea intensităţii
legăturii dintre mărimea ratei regionale a şomajului şi structura ocupaţională pe regiuni. Această
analiză a demonstrat că între rata şomajului şi ponderea populaţiei ocupate în sectorul primar există o
legătură puternică şi directă, creşterea ponderii populaţiei ocupate în acest sector determinând o
creştere a şomajului. Se infirmă ipoteza conform căreia agricultura ar putea constitui o soluţie pentru
evitarea creşterii şomajului. În schimb creşterea ponderii în sectoarele secundar şi terţiar determină
reducerea ratei şomajului, legătura fiind indirectă.
Un alt aspect negativ semnalat pe piaţa forţei de muncă în România îl constituie existenţa
şomajul deghizat, specific mai ales ţărilor slab dezvoltate, unde numeroase persoane au o activitate
aparentă cu eficienţă (productivitate) mică. Deşi populaţia ocupată în sectorul primar deţine o pondere
de 40,8% (în 2001) aportul acestui sector la valoarea adăugată brută este de doar 12% deoarece
agricultura, prin înzestrarea tehnologică precară, este o activitate cu productivitate redusă, generatoare
de locuri de muncă cu venituri foarte mici. Sectorul de activitate care asigură cel mai înalt nivel al
productivităţii este sectorul terţiar din păcate bine reprezentat doar pentru regiunea de dezvoltare
Bucureşti. Niveluri peste media naţională s-au realizat doar în regiunea Centru care prezintă o
structură echilibrată pe cele trei sectoare de activitate.
În capitolul patru al tezei, pornind de la ideea importanţei sondajului statistic în cercetarea
forţei de muncă, am prezentat detaliat etapele organizării unei astfel de cercetări. Am punctat în mod
deosebit tehnica întocmirii chestionarului şi principiile de care trebuie să se ţină cont deoarece
omisiunile din această etapă nu pot fi corectate prin nici o analiză ulterioară.
Existenţa valorilor lipsă ridică probleme serioase atunci când datele colectate prin sondaj
constituie baza unei analize statistice bazate pe metode avansate, problema non-răspunsurilor fiind
inevitabilă într-o astfel de cercetare. Această realitate m-a determinat să studiez în mod aprofundat
tehnicile de tratare a non-răspunsurilor parţiale. Ca element de noutate am prezentat detaliat
metoda imputaţiilor multiple care ia în consideraţie şi incertitudinea introdusă de înlocuirea valorii
lipsă cu o imputaţie. Această incertitudine va intra în relaţia de calcul a erorii medii de
reprezentativitate modificând intervalul de încredere al parametrului estimat.
În capitolul cinci am prezentat planurile de sondaj utilizate în cercetarea forţei de muncă. Am
pornit de la planurile de sondaj simplu aleatoare deoarece acestea stau la baza fundamentării
principiilor tehnicii sondajelor. O deosebită atenţie am acordat sondajului de serii deoarece stă, alături
de sondajul stratificat, la baza sondajelor complexe asupra forţei de muncă, reprezentative la nivel
naţional. În cadrul paragrafului ce tratează sondajul stratificat am dezbătut două teme mai puţin
cunoscute în literatura de specialitate din România. Este vorba de o alternativă a alocării optime,
alocarea economică pe straturi astfel încât să se producă o estimaţie cu cea mai mică variaţie pe
o unitate de cost. A doua temă este stratificare după eşantionare sau poststratificare. Avantajul

5
 Sondajul în cercetarea forţei de muncă

acestei metode este eliminarea inconvenienţei sau imposibilităţii grupării elementelor pe straturi
înainte de eşantionare şi a fost concepută de Hansen şi perfecţionată ulterior de Cochran.
În continuarea acestui capitol, pornind de la strategia de alegere a planului de sondaj, în
funcţie de cost şi nivel de siguranţă, am definit aceste ecuaţii ce descriu cheltuielile totale pentru
planurile de sondaj simplu aleator, stratificat şi de serii. Acest tip de ecuaţie se numeşte funcţia
costului şi este un instrument util strategiei de alegere a planului opim de sondaj.
Un alt plan de sondaj prezentat este sondajul multifazic dezvoltat în studiile lor de către
Cochran (1977) şi Scherrer (1983). În capitolul patru am vorbit despre importanţa definirii detaliate a
populaţiei studiate. Există cazuri când nu avem informaţii disponibile pentru a realiza acest lucru.
Soluţionarea lipsei informaţiilor poate fi reparată prin organizarea unui sondaj în mai multe faze. Tot
ca un element de noutate am prezentat planul eşantionării multifazice în vederea pregătirii unei
stratificări. Prezentarea este detaliată evidenţiind modul cum se formează erorile de reprezentativitate
şi căile de reducere a acestora.
Planurile pe bază de eşantioane fixe reprezintă practic o revoluţie în tehnica sondajelor
deoarece introduc posibilitatea analizei longitudinale putând studia în dinamică modificările de volum
şi de structură ale indicatorilor prin care se caracterizează piaţa forţei de muncă. În cazul aplicării unui
astfel de plan de sondaj, pe lângă condiţiile generale impuse de celelalte planuri de sondaj cu selecţie
probabilistică, sunt necesare şi reguli specifice panelurilor ce trebuie respectate.
Foarte importantă este verificarea eficienţei unui panel pentru a aprecia dacă modificările
survenite asupra caracteristicilor demo-economice sunt semnificative sau s-au produs modificări
semnificative în structura eşantionului. Pentru aceasta se utilizează metoda coeficientului de corelaţie
şi testul Student pentru date înrudite.
Pentru a evidenţia modificările intervenite în parametrii populaţiei este necesară utilizarea altor
metode faţă de cele folosite când eşantioanele sunt independente. În cazul în care variabila este
cantitativă, modificările intervenite pot fi evidenţiate prin testul Student pentru eşantioane dependente
iar pentru testarea diferenţei procentelor se utilizează testul Mc Nemar.
Datorită rapidităţii şi costului redus cu care se realizează eşantionarea pe cote şi a faptului că
aceasta poate fi combinată cu alte procedee de eşantionare în cadrul sondajelor complexe, în încheierea
capitolului am prezentat această metodă subliniind regulile specifice unei astfel de cercetări.
Principalele inconveniente aduse aceste metode sunt:
o Estimatorii astfel obţinuţi sunt deplasaţi. La diferite momente ale zilei există diferite categorii
de populaţie prezente în zonă. Din această cauză multe institute de cercetare evită intervievarea pe
stradă.
o Probabilitatea ca un individ să fie selecţionat este necunoscută. Acest lucru face imposibilă
calcularea erorii medii de reprezentativitate şi măsurarea preciziei estimatorilor.
Capitolul 6 tratează o temă cunoscută în ţara noastră doar la nivelul Institutului Naţional de
Statistică şi a unora din institutele de sondare a opiniei publice. Este vorba metodele de redresare a
eşantioanelor în vederea creşterii reprezentativităţii acestora. Până nu demult redresarea eşantioanelor
în vederea extrapolării se realiza prin post-stratificarea realizată pe baza variabilelor auxiliare.
Principiul acestei metode constă calcularea estimatorilor cu ajutorul unor coeficienţi de ponderare
calculaţi pornind de la structura populaţiei. Calitatea estimatorilor obţinuţi prin post-stratificare
depinde de măsura în care variabilele auxiliare regiune, vârstă, mediu de rezidenţă, sex, etc explică
variaţia variabilelor de interes. Este clar că aceste variabile sunt explicative pentru un număr foarte
mare de variabile de interes totuşi, în cazul în care se doreşte o analiză detaliată sau estimarea unor
variabile de interes specifice ele nu mai sunt suficiente. Acest fapt a determinat abandonarea tehnicii
clasice de post-stratificare şi înlocuirea acestei cu calibrarea generalizată.
Calibrarea generalizată a devenit în momentul de faţă o metodă puternică deoarece, utilizând
informaţii auxiliare din diferite surse, reuşeşte să îmbunătăţească estimaţiile sondajelor prin creşterea
preciziei estimatorilor obţinuţi. Mai mult decât atât, calibrarea este utilizată pentru corectarea
deplasării produse de non-răspunsurile totale.

6
 Sondajul în cercetarea forţei de muncă

Rezolvarea matematică a problemei de minimizare cu restricţii necesită un volum mare de

calcule, cu un nivel ridicat de dificultate şi se realizează sub următoarele programe software:
Generalized Estimation System (GES), BASCULA, CALMAR (Calage sur Marges) şi g-CALIB.
Deoarece teza nu putea fi completă fără o abordare a temei verificării ipotezelor statistice, în
capitolul şapte am detaliat pe larg această problemă. O contribuţie personală este elaborarea unor
scheme decizionale pentru alegerea testului corect în vederea comparării parametrilor selecţiei cu cei
ai populaţiei şi comparării mediilor din două eşantioane independente.
O altă temă ce prezintă noutate în literatura de specialitate din România o reprezintă testul
Tukey-B modificat cu ajutorul căruia se pot pune în evidenţă subseturi omogene din punct de vedere
al mediei.
Unele teste statistice pornesc de la ipoteza egalităţii dispersiilor populaţiilor din care s-au
extras eşantioanele. Această ipoteză statistică se poate verifica cu ajutorul următoarelor teste: testul
Hartley, testul Lehman, testul Bartlett, testul Cochran şi testul Levene. Dacă celelalte teste au mai fost
prezentate în diferite lucrări, testul Levene nu este tratat în literatura de specialitate din România.
Prezintă marele avantaj că nu porneşte de la premiza normalităţii populaţiilor din care s-au făcut
selecţiile. Este un test flexibil în care variabila ce va intra în statistica testului poate fi aleasă în funcţie
de forma distribuţiei. Se indică utilizarea mediei ajustate atunci când variabila selecţiei urmează o
distribuţie Cauchy, a medianei în cazul distribuţia este asimetrică şi a mediei aritmetice dacă
distribuţia este omogenă şi simetrică. Dacă în mod evident variabilele analizate sunt normal sau
aproximativ normal distribuite se recomandă utilizarea testului Bartlett, fiind mult mai sensibil în
aceste situaţii.
Există situaţii când nu sunt îndeplinite condiţiile utilizării testelor parametrice şi atunci putem
apela la cele neparametrice. Un test neparametric este acela care nu face presupuneri cu privire la
forma distribuţiei populaţiei din care a fost selectat eşantionul. Practic, apelăm la testele neparametrice
atunci când: datele utilizează scale de măsurare nominale sau ordinale sau datele utilizează scale de
interval sau proporţionale dar nu sunt îndeplinite condiţiile de normalitate a distribuţiilor populaţiilor
sau eşantioanele nu sunt suficient de mari. În comparaţia cu cele parametrice acestea se sprijină mai
mult pe tabelele statistice specifice şi utilizează mai puţin eficient informaţia oferită de date iar puterea
testului este mai slabă. Din acest motiv, atunci când prezumţiile sunt îndeplinite, este preferat testul
parametric.
Teza se încheie cu o cercetare proprie, realizată pe baza unei anchete statistice în sectorul
energetic – Bucureşti, prezentată în capitolul opt. Obiectivele anchetei au fost:
1. Caracterizarea relaţiilor interumane şi a climatului de muncă;
2. Estimarea măsurii în care salariaţii sunt mulţumiţi de activitatea pe care o desfăşoară şi de
veniturile obţinute;
3. Atitudinea salariaţilor faţă de evaluarea periodică şi formarea profesională continuă;
4. Ce activităţi obişnuiesc să desfăşoare în timpul liber;
5. Deoarece mi-am propus ca obiectiv să pun în evidenţă eventualele particularităţi din acest
sector de activitate am utilizat câteva întrebări în chestionar sub forma în care se găsesc şi în alte
anchete.
La realizarea acestei anchete am respectat toate principiile ce fac din cercetarea selectivă o
metodă ştiinţifică, viabilă şi credibilă. La elaborarea chestionarului am utilizat câteva întrebări care
mi-au permis utilizarea unei scheme originale în analiza datelor având drept scop realizarea unor
clasificări şi o ierarhizare a importanţei următoarelor criterii în politica de promovare şi de salarizare:
nivelului de calificare, vechimea în muncă şi relaţiile personale. Prelucrarea datelor am realizat-o sub
software-ul specializat: SPSS.
Câteva dintre concluziile la care am ajuns în urma anchetei efectuate sunt:
1. Aspecte negative semnalate legate de primul obiectiv.
Doar 34,38% din salariaţii SC2 şi 56,03% din cei de la SC1 au menţionat că şeful lor direct
este corect.
Criteriul „nivelul calificării” este perceput de salariaţii celor trei societăţi ca având o importanţă
redusă în politica de promovare şi de salarizare aplicată.

7
 Sondajul în cercetarea forţei de muncă

2. Aspecte legate de al treilea obiectiv.

Majoritatea salariaţilor doresc să participe la cursurile de perfecţionare optând în cea mai mare
parte a lor pentru forma cu frecvenţă obligatorie şi scoatere din program pe durata cursului.
Un aspect negativ îl constituie procentul mare de 31,46% al celor care şi-au exprimat
dezacordul faţă de evaluarea performanţelor din SC3 (cei indiferenţi reprezintă16,85%). Acest aspect
nu concordă cu concluziile anterioare legate de:
• faptul că la această societate nivelul calificării este considerat un criteriu important în
politica de salarizare alături de vechimea în muncă iar în cazul politicii de promovare
practic nu s-a putut realiza o ierarhizare a criteriilor.
• ponderea celor care consideră că şeful direct este corect este aproape 75%
Această situaţie mă determină să cred că respingerea evaluării este cauza neînţelegerii acesteia
ca o metodă eficientă a managementului performanţei în care, ca urmarea feedback-ului, ambii
parteneri au de câştigat. Cei care nu sunt de acord cu evaluarea provin în special din rândul salariaţilor
cu studii medii şi din grupele extreme de vârstă.
3. Particularităţi ale forţei de muncă din acest sectorul energetic Bucureşti:
Chiar dacă doar 39,5% din salariaţi se consideră mulţumiţi de salariul obţinut, raportându-ne la
condiţiile existente în România, nivelul de mulţumire este mult peste cel al salariaţilor din ţară şi
comparabil cu cel din regiunea Bucureşti, considerată ca având cel mai ridicat nivel de dezvoltare
economică.
Aproximativ 55% din salariaţii intervievaţi apreciază că veniturile gospodăriei le asigură doar
strictul necesar iar 13,27% din ei consideră că veniturile gospodăriilor nu le ajung nici pentru strictul
necesar. Această pondere este semnificativ mai mică decât cea de 30,12% obţinută din baza de date a
BOP octombrie 2004 cea ce indică un nivel de trai mai ridicat încadrându-se însă în cadrul general al
regiunii Bucureşti.
Imaginea pozitivă a şefului direct, percepută în măsuri diferite, mă determină să recomand
alegerea lui ca persoana cea mai potrivită pentru realizarea evaluării. Totodată această imagine ar
trebui valorificată ca o pârghie importantă a managementului performanţei în societate în vederea
schimbării mentalităţilor şi a creşterii eficienţei activităţii.

De-a lungul întregului demers teoretic şi practic, teza a atins două obiective:
! Caracteriza populaţiei şi a forţei de muncă, sugerând măsuri ce ar putea sta la baza unor
politici coerente demografice şi de ocupare a forţei de muncă.
! A abordat o temă de mare actualitate, cea a aplicării sondajelor statistice în cercetarea forţei
de muncă. După 1990, ca urmare a renunţării la vechile dări de seamă, acest tip de cercetare este
singura în măsură să asigure informaţiile necesare caracterizării forţei de muncă. Mai mult, datorită
avantajelor acestei metode, programul poate fi mult mai amplu, permiţând evidenţierea unor nuanţe
ca: motivele pentru care o persoană care a avut loc de muncă a încetat să mai lucreze, metodele
folosite pentru a găsi un loc de muncă, motivele ce i-au descurajat să mai caute un loc de muncă, etc.
La nivel de organizaţie poate sprijini un management performant în fundamentarea deciziilor din
domeniul resurselor umane.
Modul de abordare al tezei este original şi tratează problematica sondajelor statistice plecând
de la planuri de sondaj simple şi ajungând la cele complexe. O parte din aceste planuri de sondaj
complexe sunt teoretizate în literatura de specialitate din ţară doar din punct de vedere al modului de
organizare, fără detalierea modului de calcul al erorilor de reprezentativitate şi a sugestiilor reducerii
acestora în diferite stadii ale organizării sondajului.

8
 Sondajul în cercetarea forţei de muncă

CURRICULUM VITAE

Nume: NICULESCU-ARON
Prenume: ILEANA GABRIELA
Adresa: Str. Horia Măcelariu nr. 26, bloc. XX/7 scara. C apartament 11 sector 1 Bucureşti
Data si locul naşterii: 25.04.1966 Pucioasa, judeţul Dâmboviţa
Cetăţenie: română
Stare civila: căsătorită
Studii: 1985-1990 Facultatea de Planificare şi Cibernetică Economică
1981-1985 Liceul de matematică fizică nr. 3 Bucureşti

ACTIVITATEA PROFESIONALĂ

2004-prezent
Lector universitar la Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Cibernetică
Statistică şi Informatică Economică. În cadrul catedrei de Statistică şi Previziune Economică am
desfăşurat următoarele activităţi:
• Prelegeri la cursul de Anchete şi Sondaje;
• Seminarizarea cursurilor: Anchete şi sondaje, Statistică teoretică, Demografie.

2002-2004
Asistent universitar la Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Cibernetică
Statistică şi Informatică Economică. În cadrul catedrei de Statistică şi Previziune Economică am ţinut
seminariile la următoarele discipline: Anchete şi sondaje, Statistică teoretică, Statistică economică.

1997-2001
Asistent universitar la Universitatea Româno-Americană, Facultatea de Management
Marketing. În cadrul catedrei de Matematică, Statistică şi Informatică am ţinut seminariile la
următoarele discipline: Statistică teoretică şi economică, Tehnica sondajelor, Cercetări de marketing.

1990-1997
Analist-programator la Institutul de Cercetări pentru Electronică. În cadrul institutului am
participat la următoarele proiecte:
• Proiectarea sistemului de gestiune a bazelor de date pentru „Ferite SA”;
• Proiectarea şi implementarea sistemului pentru controlul traficului pe Canalul Dunăre-
Marea Neagră;
• Întreţinerea bazei de date a institutului.

Membru al societăţilor ştiinţifice:

• ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE ŞTIINŢE REGIONALE

• CENTRUL DE EXCELENŢĂ PENTRU ANCHETE ŞI SONDAJE

Limbi străine cunoscute: engleza mediu, franceză mediu