P. 1
Macheta 1

Macheta 1

|Views: 33|Likes:
Publicado porGilda Schindler

More info:

Published by: Gilda Schindler on Apr 02, 2011
Direitos Autorais:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/03/2012

pdf

text

original

COMUNICAREA DINTRE PĂRINTE ŞI COPIL

Prof. Gilda Schindler Şcoala cu clasele I-VIII Sf. Vasile, Ploieşti

Motto: Copilul nu datorează părintelui viaţa, ci creşterea- Nicolae Iorga

Evoluţia şcolarului mic este influenţată în mod hotărâtor de dezvoltarea relaţiilor sale cu adulţii şi cu alţi colegi de clasă. Relaţionarea sa din punct de vedere social nu se poate face în absenţa comunicării. Privită problema în contextul actual, se poate afirma, fără urmă de îndoială, că relaţia comunicaţională copil – părinte căpăta noi sensuri, noi atribute în contextul socoetăţii actuale. Pe de-o parte, trebuie amintit faptul ca evoluţia societăţii românesti în ultimii ani, a determinat schimbări majore în viaţa multora dintre noi. Noi exigenţe de ordin social, material, profesional ne stau înainte. Pentru mulţi dintre părinţii actualei generaţii de elevi de vârstă şcolară mică, timpul reprezintă um factor determinant al existenţei lor. Se confrunta tot mai acut cu lipsa acestuia şi din această cauză nu mai au disponibilităţi, resurse fizice, efectiv, pentru proprii copii. Aceştia din urmă sunt lăsaţi de cele mai multe ori în faţa televizoarelor sau a calculatoarelor, acestea reprezentând pentru unii dintre ei preocuparea principală iar pentru părinţi singurul mijloc prin care îşi pot asigura un minim timp necesar rezolvării treburilor administrative ale familiei. Pe de altă parte, tot mai mulţi dintre părinţi caută explicaţii şi soluţii la situaţiile de blocaj în comunicarea cu proprii copii. Ei îşi dau seama de acest lucru şi, bineînteles, realizează şi impactul dezastruos pe care îl are această lipsă de comunicare asupra dezvoltării fiilor lor, îşi dau seama de puternicul impact negativ pe care aceste activităţi îl au asupra fiilor sau fiicelor lor. Este foarte important sa fie mentinută puntea de comunicare deschisă între copil şi părinte, indiferent de situatiile neplăcute pe care copilul le generează la şcoală, în familie, în societate. Pentru un educator nu este un lucru neobisnuit să audă pe elevii de clasele a III a , a IV a şi în special pe adolescenţi care se plâng de comunicarea lor cu cei mai importanţi adulţi din viata lor – cu părinţii. Auzim de multe ori cuvinte, afirmaţii, de genul: “ Eu le spun, dar ei nu înţeleg!” Ca învăţător, profesor şi nu în ultimul rând, ca părinte, nu se poate să nu sesizezi suferinţa care însoţeste aceste cuvinte. Este ca o rana veche şi nevindecată. Este ca si cum acei adulţi nu ar vedea omul din faţa lor, ci niste imagini deformate a ceea ce doresc ei să vadă: copilul pe care şi-l doresc a fi, copilul care cred ei ca este, copilul care se tem că ar putea fi.

In spatele tuturor acestor imagini se află, de cele mai multe ori, o fiinţă neînţeleasă, singură, care îşi caută refugiul în messenger-ul deschis non stop, în gaşca din spatele blocului, care încearcă să se regăsescă alergând prin parcuri, absentând şi care, poate mai târziu îşi va găsi alinarea în grupul de prieteni şi, mai rău, în droguri şi alcool. Observând anumite aspecte în colectivul de elevi pe care-l îndrum, am realizat un studiu de caz. Acesta este legat de anumite incidente petrecute în şcoală şi care mi-au dat de gândit. Atenţionată fiind de copii ca eleva X vorbeşte foarte urât în pauze, m-am decis la începutul unei ore să port cu aceasta o discuţie într-un cadru deschis, după ce, în nenumărate alte cazuri purtasem deja convorbiri pe acestă temă într-un cadru particular. Explicându-i printre altele cât de dăunător este pentru propria sa imagine folosirea unui vocabular inadecvat cu colegii ei, i-am adresat o întrebare retorică: “Unde oare ai invatat sa vorbesti asa? “ Eleva nu a sesizat că întrebarea pusă de mine, de fapt, nu aştepta niciun răspuns. Aşa că, plină de sinceritate, mi-a replicat: “ De la tata.” Acesta a fost momentul în care am decis să aprofundez observaţiile în acest caz, să realizez un studiu mai amplu. Ca obiective ale cercetării mele mi-am stabilit următoarele: • • • radiografierea relaţiilor interfamiliale; cercetarea poziţiei pe care acest unic copil – eleva X ,o deţine în cadrul familiei respective; realizarea unei consilieri în măsura în care ajungeam sau nu la concluzia că este necesar acest lucru şi în care şi aceşti părinţi ar fi fost de acord cu aceasta.

Cercetarea mi-am demarat-o studiind starea materială şi nivelul de educaţie al ambilor părinţi. Din punct de vedere material, acestia dispun pe lângă un apartament, proprietate personală şi de o casă de vacanţă la ţară, unde îşi au întemeiată nu numai o gospodărie adevarată, dar şi unde dispun de 10-15 stupi de albine, realizând astfel o mică afacere cu un venit suplimentar modest. Familia mai dispune de două autoturisme şi de o masină de teren. Eleva X este singurul copil, şi deci, din punct de vedere material, nu duce lipsă de nimic. Mama are liceul terminat, la fel ca şi tatăl, ambii având, deci, studii medii. Doamna X nu are însă serviciu, pe când tatăl lucrează la fosta Întreprindere 1 Mai şi în timpul liber mai face si taximetrie. Ei locuiesc în apartament împreună cu bunica din partea mamei, fetiţa fiind astfel sub supraveghere permanentă.

cum crede ca va împărţi dreptatea un om care nu dovedeşte corectitudine. acesta fiind interesată doar de ce note ia fata. l-a constituit acela în care mama respectivă m-a atenţionat să nu mai scriu diverse observaţii legate de activitatea şcolară pe caietele fiicei. tatăl chiar ameninţând că: “ va veni el la şcoală. cât şi comportamental. care sunt relaţiile dintre cei doi soţi. din descrierile sale. între aceasta şi fiica ei se purtau discuţii interminabile pline de reproşuri la adresa domnului X. Acesta este încă un motiv pentru care copilul dovedeşte adversiune faţă de tată. în relaţia cu învăţătorul dovedea un vocabular corespunzător. Aceeaşi atitudine o are tatăl şi faţă de prietenii fiicei sale. fiecare având despre celălalt o impresie lamentabilă. ce aşteptări au de la fiica lor. “Nu stăpâneşte temeinic …" Recomandare: lucrează mai mult!“ deoarece acestea au stârnit un adevarat scandal în familie. cu alte ocazii. care este relaţia dintre fiecare şi bunica cu care locuiesc. La început. Dacă venea acasă şi temele nu erau terminate. Se evitau pe cât posibil chiar în interiorul aceluiaşi apartament. reprosându-i la rândul său. de a desfăşura jocuri împreună. o atitudine normală. Din punct de vedere al activităţilor desfăşurate de fiecare cu fiica lor. . nu şi de câtî muncă este necesară pentru obţinerea performanţei şi mai ales. • Tatal nu desfăşura nicio activitate cu fiica sa. Discuţiile erau întotdeauna pline de injurii aduse partenerului de viaţă. de colegi. ce activităţi desfăşoară fiecare împreună cu fiica lor. obosit fiind. Relaţiile dintre soţi erau tensionate câteodată. deci tot timpul şi-l petreceau făcând gospodărie. nelăsându-l practic niciun moment liber. sau indiferente. De fiecare dată când am stat de vorbă. să stea de vorbă cu dumneavoastră! “ Convinsă fiind de faptul că ceea ce scrisesem ca observaţii. Faptul că mama nu avea serviciu îi permitea să petreacă mult timp în parc cu fiica ei. am purtat cu ambii părinţi convorbiri în care m-am axat pe urmatoărele aspecte: cum îşi petrec timpul liber. poate după două job-uri consecutiv. dar nu în scopul de a o supraveghea. aceste convorbiri le-am purtat mai întâi cu mama fetiţei. la fel ca şi pe nepoată. mama (bunica) îşi înverşuna fiica (mama elevei X) împotriva soţului ei. 3. situaţia era următoarea: • Mama îşi petrecea foarte mult timp alături de copil. O solicita să îl ajute şi de multe ori. care nu se comportă civilizat. O ajuta la lecţii asa cum se pricepea şi cauta pe cât posibil să termine cu această activitate până venea tatăl acasă. se dovedea a fi agresiv atât verbal. Acesta a fost momentul în care m-am hotărât să merg acasă la ei şi să adresez întrebările al căror conţinut l-am specificat mai sus. Pe fiică o considera “o pacoste“ alături de celelalte două.In derularea acestei cercetări. Doamna X avea mari aşteptări de la fiica ei – visa să ajungă avocat. de şcoală. aceasta ( de faţă cu copilul său ) se amuză spunand că “aşa e la noi.soacră şi soţie. Nu era lasată în excursii dacă nu i se permitea mamei să o însoţească. însă m-am lovit de asigurările mamei că acesta nu are timpul necesar acestui lucru (şi nici să nu îmi doresc asta) deci să nu mă aştept a avea posibilitatea de a sta de vorbă cu el. Faptul că locuiau cu mama doamnei X. la români”. era înţepată de acestea. 2. de ce note au luat colegii ei. care nu are vocabular adecvat. căci “este bună de gură“. ce sfaturi îi dau legate de cercul de prieteni. O cocoloşea şi o răsfăţa necontenit. nu au constituit motive pentru o asemenea supărare. cu excepţia muncii la stupi. la fel ca mama. de activităţile şcolare. “Nu mă interesează ce face la şcoală “. am insistat chiar ca domnul X să vină la şcoală. toate neajunsurile şi neîmplinirile sale. care sunt subiectele discuţiilor dintre părinţi şi copil. observaţii cum ar fi: “Puteai să scrii mai frumos!“. în acest caz. Relaţia dintre bunică şi domnul X era foarte încordată. ci de a schimba opinii despre viaţa sa de familie cu alte doamne. injurii şi acuze pe care nu se sfia să le expună în faţa orişicui. 4. fapt care o determina să aibă o atitudine ostilă faţă de tată. La toate aceste discuţii era prezentă şi eleva X. In urma vizitelor făcute la familia X am observat următoarele: 1. şi consumând şi ceva alcool. Un alt moment al studiului meu. Intrebată fiind. Domnul X nu are nicio aşteptare pozitivă din partea fiicei sale. care. De aceea. nu a pregetat în a se plânge de relaţiile sale cu soţul ei. cât anume sunt solicitaţi de către eleva X pentru rezolvarea temelor. ea fiind cea care menţinea legatura familiei cu şcoala. Din punct de vedere al timpului liber petrecut împreună ca familie. Incă din primul moment am fost surprinsă de faptul că nu acorda atenţie comportării necivilizate a copilului său la şcoală. ba din contră. ca familie. Însă. predicile ţinute întregii familii deveneau pline de cuvinte indecente şi nu se mai terminau. ci mai degrabă era amuzată de capacitatea acesteia de a se descurca. iar el condamnat să le întreţină pe toate trei. independent. nu mai avuseseră concediu de câţiva ani din pricina muncii la stupi. crede că nu va fi bună de nimic.

căci “doamna învăţătoare trebuie să vadă ceea ce nu ştii “ . M-a surprins în mod plăcut experienţa pe care am avut-o. clădită pe principii de convieţuire în care respectul si dragostea primează. Nu sunt dispuşi să îşi ajute în mod corect copiii penru îndeplinirea sarcinilor şcolare: ori le fac temele fără a se întreba dacă fiii lor le-au înţeles. în dorinţa de a suplini lipsa lor din familie (job-uri care se prelungesc mult şi care iau din timpul care ar fi trebuit afectat familiei) îşi răsfaţă copiii şi le crează o concepţie potrivit căreia aceştia au dreptul să îşi spună părerea în toate problemele. chiar dacă nu va fi de acord cu ea. îi sunt suficienti. Ba mai mult. de notele colegilor lor. cât şi mama au motivat că nu au timp când să mai discute şi altceva cu fiica lor. părinţii. pe profesori. Se discută doar de şcoală. Se miră apoi de ce rezultatele copiilor lor sunt atât de slabe şi.Legat de prieteni. ori îi lasă să vină la şcoală cu lipsuri. mi-au motivat că pentru lărgirea orizontului ei de cunoaştere este suficient că “dăm atâţia bani în fiecare saptămână pe«Atlas». să îi înveţe. cu teme nefăcute sau rezolvate greşit. Nivelul scăzut de educaţie se vede şi din faptul că ei nu acordă importanţă prea mare şcolii. iar în absenţa ei (în vacanţă). utilizând atlasul. armonioasă cu părintele denigrat (în cazul de faţă – tatăl) şi nici cu cel care în copilaria sa aducea acuze. tentat fiind să îl imite pe adult. O educaţie sănătoasa. în felul acesta făcându-le în mod involuntar un mare deserviciu – copiii îşi pierd încrederea în părinţi sau în educatori (depinde de caz). şi mai grav. e) Educaţia pe care unii părinţi o fac copiilor lor nu este adecvată. în special mamele. lucru care îl va îndeparta de aceasta. ea fiind evitată de aceştia nu numai pentru felul în care vorbeste şi se comportă. Copilul. să se retragă lasând adulşii să îşi discute problemele. Harta era atârnată chiar în sufragerie. din Ploiesti în diferite alte oraşe ale ţării. mai ales în ultimii ani. Era o familie de intelectuali. Este însă trist că o asemenea situaţie nu se întâmplă în majoritatea cazurilor. Privind în jur. ulterior chiar în afara ţării. bineînţeles. ci de a-i fi un exemplu în preocuparea pentru educaţia ta permanentă. pierd din atenţie ceea ce este esential – unitatea familiei. desfăşura în fiecare seară jocuri cu cei doi fii ai săi – unul de 5 ani . era împânzită de steguleţe ale locurilor “vizitate“. de educaţie înregistrează o curbă descendentă. poate. de fapt. iar atunci are comportamente inadecvate. nivelul lor de cultură. am putut desprinde următoarele concluzii: a. b. să îi îmbrace. Ori în ultima perioadă. nu invită pe nimeni la petrecerile ei. Atât tatăl. iar tatăl. am observat că şcoala reprezintă subiectul principal şi singurul. In dorinţa de a realiza cât mai mult din punct de vedere material. la rândul ei. să stabilească itinerariul. nu se referă doar la a învaţa din experienţele vieţii. Se observă deci. să judece comportamentul mamei. să îşi clădească în acest fel o relaţie frumoasă cu proprii copii. în ciuda programului infernal pe care îl avea la serviciu – el fiind director unei companii multinaţionale. Tot mai mulţi dintre ei. şi refuzul lor de a da o mână de ajutor în mod real educatorului. eleva X nici nu este invitată la zilele de naştere ale colegilor ei. Va căpăta discernământul. c. ci şi pentru faptul că. comunicarea se reduce la strictul necesar. nu au capacitatea de a sesiza adevarata valoare a omului şi de aceea afirmă că trăim într-o lume doar a banului. că trebuie să îşi respecte părinţii şi atunci când este cazul. Făcând o radiografiere a subiectelor de discuţie dintre părinţi şi copil. stipulează faptul că fiii au locul lor în cadrul familiei. Tot mai mulţi părinţi care aparţin categoriei sociale menţionate mai sus sunt interesaţi doar de notele copiilor lor. Este lumea pe care îşi pregătesc copiii. Insistând asupra necesităţii de a avea dialoguri mult mai deschise şi mai eficiente cu eleva (mai ales că se apropie cu paşi repezi spre pubertate. O consideră încă mică şi crede că ei. altul de 10 ani: le propunea să plece într-o excursie imaginară cu maşina. Mulţi dintre părinţi. dar această sintagmă. f) Dată fiind lipsa de timp şi de preocupare. în una din vizitele mele la domiciliul elevilor mei. ei nu îşi vor putea dezvolta o relaţie sănătoasă. Părinţii nu au timp şi putere să discute în mod constructiv cu copiii lor. acestea demonstrând prioritatea pe care aceşti părinţi o aveau în atenţie – educaţia copiilor şi consolidarea relaţiilor dintre ei şi fiii lor. Chiar dacă în ultima vreme se observă o îmbunătăţire a situaţiei materiale a familiilor care au copii de vârstă şcolară mică. In urma cercetărilor şi convorbirilor întreprinse. In parc preferă copiii mai mici decât ea. Ei aveau sarcina.de viata demna. harta. tatăl nu este de acord (în consens cu mama) că fiica lor are nevoie de prieteni. Ele au în vedere doar să îi hrănească. . Ei însă nu sunt dispuşi să acorde importanţă cuvenită studiului. timpul petrecut nu este de calitate. Cu cei de vârsta ei nu interactionează decât rar. ci de a depune efort efectiv în îmbunătăţirea nivelului de pregătire profesională. şi respectiv bunica. când comunicarea va fi o reală problemă). lista cu subiecte de discuţie dintre părinţi şi copii este foarte sumară. face ca în foarte multe familii relaţiile dintre soţi şi dintre aceştia şi copii să se deterioreze vizibil. dau vina pe şcoală. bineînteles că îi va copia comportamentul. dar nu să desfăşoare cu ei activităţi menite să le lărgească orizontul de cunoaştere. o discrepanţă între cerinţele pe care le au faţă de şcoală în general. o va copia în relaţiile sale de cuplu. să calculeze câţi kilometri sunt şi necesarul de benzină. A fi părinte şi avea grijă de copilul tău nu înseamnă doar a-i putea satisface necesităţile materiale. d. Lipsa de timp şi necesitatea de a câstiga cât mai mult din punct de vedere financiar. însă. E de ajuns! Să citească de acolo şi să ne lase în pace că n-avem timp”. Omul cât trăieşte învaţă. chiar dacă petrec mult timp cu copiii lor. De aceea. Crescând. căci “aceştia nu o învaţă decât la rău“. Sunt absorbite de treburile casnice şi consideră că în acest fel şi-au îndeplinit menirea de părinte. să îi călăuzească. nedându-şi acceptul nici pentru sărbătorirea zilei de naştere într-un cadru festiv cu colegii. deoarece pe aceştia îi poate domina şi manipula după cum doreşte. să asiste la toate discuţiile care au loc într-o familie. părinţii au uitat de aceasta cerinţă de minim respect – ei îşi lasă odraslele sa asiste şi chiar să participe la discuţii care nu îi privesc pe cei mici.

Este vorba despre lucruri ce ţin de cultura generală cum ar fi: sistemul solar. . Conştientizând această problemă. Se poate remarca.Să zicem că da. Modalitaţile de disciplinare constituie un alt punct vulnerabil al comunicării părinţi – copii. ce poate determina în timp lipsă de initiaţivă. iar părinţii au devenit stereotipi. Ba tot mai des fiul le reproşează: “Nu ştii altceva să mă întrebi decât de şcoală? Nu vrei să mai discutam şi despre altceva? Inţelege că în felul ăsta. De multe ori. când fiul are doar 9 ani. Nu puţini din cei ce au astăzi copii realizează că în această perioadă este tot mai dificil să menţină dialogul deschis între ei şi copiii lor. iar pentru aceasta foarte mulţi dintre părinţi au început să ceară ajutorul psihologilor. iar acest lucru se întâmplă cu preponderenţ în mediul urban şi mai puţin în cel rural“3 . în care copilul este obligat să şsi asculte necondiţionat părinţii. ci consideră că “aşa va ţine minte“ şi nu va mai greşi altădată. el a început să acumuleze lacune în cunoştinte.Da. că au pierdut contactul cu acesta. O discutie caracteristică pentru acest tip de situaţie este următoarea: . Părinţii nu cunosc alternative şi nu au abilitatea de a colabora cu copilul în stabilirea unor reguli clare. necesitatea de a se elibera de energia acumulată etc. dorinţa de a se afirma în cercul de prieteni.uri sterile: “De ce nu te ridici şi tu la înălţimea realizărilor surorii tale?“. aceştia considerându-le atitudini normale ale părinţilor în procesul de educare şi disciplinare a copilului. să nu facă alegeri. Dar el avea nevoie şi de altceva! Avea nevoie de o comunicare deschisă cu părinţii lui despre lucruri care îl pasionau şi despre care. Copilul este foarte lacunar în exprimare. nu în ultimul rând. să nu îşi exprime propria opinie. de multe ori “ca rezultat al starii de nervozitate a părintelui şi nu din cauza unor greşeli grave făcute de copil“2. indiferent ce vârstă ar avea acesta. părinţii nu îşi pun problema dacă pedeapsa aplicată este înţeleasă de copil. fără explicaţii anterioare. Anghelescu “Şcoala părinţilor – un site pentru mama şi tata“ – “Abilităţile parentale ale părinţilor din Romania 1 C. ei fac de fapt primul pas către rezolvarea ei neuitând în acelaşi timp că niciun tratat de comunicare din lume nu poate fi eficient fără a fi însoţit de dragoste şi. Rămânea cu gura cascată când se discuta aşa ceva în clasă şi se simţea frustrat când colegii lui reuşeau să discute despre astfel de lucruri şi el nu. unde “ponderea pedepselor fizice este mult mai mare decât în mediul urban“1. adultul părinte formulează reproşurile sub forma unor “ de ce”. “De ce nu te mai potoleşti odata?“ Aceste cuvinte capătă în conştiinţa copilului o altă conotaţie: “ Nu sunt bun de nimic“ . fusese crescut până la 6 ani de bunici) acum nu mai ştiu cum să o facă. Involuntar. animale ciudate. etc. In acest domeniu persistă modalităţi şi stiluri de viaţă bazate pe “educaţia traditională de tip conservator”.Ţi-ai făcut temele? . nu sunt conştientizate de către părinţi. Părinţii au o dorinţă extremă de disciplinare a copilului lor şi sancţionează indisciplina chiar după primul an de viaţă. C. . era total neavizat în astfel de probleme. neavând timp de alte discuţii. depresie. persoanelor avizate în acest domeniu. de respect pentru copil. Cu toate că era un elev cu o inteligenţă sclipitoare. îndeosebi în mediul rural. dacă timp de ceva ani (2-3 ani) nu au avut timp (se întorceau acasă când acesta dormea şi. Imaginea sa de sine se formează în jurul acestei idei de incapacitate. “Nu voi putea niciodată să o ajung pe sora mea”. faptul că sunt puternic înrădacinate modelele de educaţie vechi. Bibliografie: 1.Bine. nu mă mai interesează şcoala“.Şi acum de unde vii ? . Principala măsura de constrângere folosită de părinţi pentru a-l face pe copil să asculte. deocamdată.De afară. neîncredere în sine. mai mult. In dialogul de mai sus se observă inabilitatea celor două părţi de a comunica în mod real. Metodele traumatizante. aplicată în general spontan.Ce ai facut azi la şcoală? . nu ştia nimic. . să refuze ajutorul educatorului şi şi-a făcut prieteni care nu reprezentau exemple bune de urmat. Urmare a acestei atitudini din partea părinţilor. astfel încât acesta să conştientizeze că a greşit şi să încerce să se controleze în alte contexte asemănătoare. Nu mai reuşesc să comunice cu el deoarece. este pedeapsa fizică. tendinţe de izolare. In marea majoritate a cazurilor.Am întâlnit chiar familii de intelectuali care recunosc deja. educatorilor. Anghelescu “Şcoala părinţilor – un site pentru mama şi tata“ – “Abilităţile parentale ale părinţilor din Romania“ – 2 ibidem 3 C. de asemenea. “Nu îi voi putea face mândri de mine “.Ai răspuns la ore? . Anghelescu Şcoala părinţilor – un site pentru mama şi tata“ – “Abilităţile parentale ale părinţilor din Romania“ – . Părinţii dovedesc prin practicile utilizate în scopul disciplinării copilului o lipsă de cunoaştere a specificului dezvoltării copilului cum ar fi: curiozitatea acestuia. aeromodelism. părinţii îl întrebau la întoarcerea lor acasă (în jurul orei 20-21) de ceea ce credeau ei că reprezintă prioritatea fiului lor – şcoala. Marea majoritate a părinţilor recunosc importanţa jocului pentru dezvoltarea copilului şi “mai mult de 2/3 din părinţi îşi rezervă timp pentru a-l petrece cu copilul. bazate pe impunerea disciplinei prin metode dure. de abuz fizic sau psihic asupra copilului.

You're Reading a Free Preview

Descarregar
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->