2 2 Persp Antropo 2005 6

locuirealocuirea din perspectiva
din perspectiva ANTROPOLOGICA

ANTROPOLOGICA
CITE CEVA DESPRE OM
locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA
CITE CEVA DESPRE OM
IPOSTAZE ALE OMULUI:

- ca fiinta biologica
- ca fiinta sociala
- ca fiinta simbolizatoare (Ernst Cassierer - Eseu despre
om), care modeleaza/filtreaza specific modul in care
omul traieste atit ca fiinta biologica cit si sociala.
(dupa Ernst Cassierer, Eseu despre om)
OMUL CA ANSAMBLU DE NEVOI CARE REZULTA DE AICI:
Nevoile umane nu sint niciodata simple, strict pragmatice (derivate
numai din conditia biologica sau sociala), pentru ca intervine
permanent ipostaza simbolizatoare, care le aduce dimensiuni fara
de care nevoile umane nu pot fi definite.

CITE CEVA DESPRE OM
PLANURILE DE EXISTENTA UMANA:

- instinctul biologic de supravietuire
- instinctul vital de conservare si propasire
economica/materiala
- spiritualitatea.
Prin impletirea acestor planuri se pot explica formele de CULTURA
si de CIVILIZATIE, ca manifestari ale relatiei omului cu lumea
(Dupa Titus Mocanu: Morfologia artei moderne)

CITE CEVA DESPRE OM
DIHOTOMIA CLASICA CULTURA-CIVILIZATIE:

cultura = ansamblul faptelor spirituale care dobindesc valoare in
timp (arta+filozofia+stiinta)
civilizatie = nivel de dezvoltatre materiala a unei societati
DIN PERSPECTIVA ANTROPOLOGICA:

cultura = ansamblu complex care cuprinde datele cunoasterii, arta,
principiile morale, dreptul, obiceiuri si oricare iscusinte si deprinderi
dobindite de om ca membru al societatii
civilizatie = nivel de dezvoltare materiala si spirituala a unei
societati

CITE CEVA DESPRE ANTROPOLOGIE
Viata omului consta in mai mult decit o serie de nevoi strict

functionale:
dimensiunile psihologice si metafizice ale existentei umane sint
parte integranta a capacitatii fiecaruia de a se simti bine.
Antropologia se ocupa de aceste dimensiuni culturale, ca si de cei
mai banali constituenti ai existentei.
De aceea este importanta pentru teoria si practica de azi.
(din MELHUISH, Claire, Why Anthropology?, in AD-vol. 66, 11-12/dec-nov 1996)

CITE CEVA DESPRE ANTROPOLOGIE
Astazi, intelegem prin antropologie ansamblul stiintelor care
studiaza omul.
Fiind foarte legata de observatia de teren, pentru care si-a
dezvoltat propriile metode de investigare, antropologia se prezinta
mai degraba ca un ansamblu de studii, de teorii partiale, in curs,
care studiaza omul si diferitele comunitati umane, si pun in lumina
caracteristice distinctive ale productiilor si comportamentelor
culturale si sociale ale acestora.

DE CE ANTROPOLOGIE IN
ARHITECTURA?

ARHITECTURA?
Antropologia si-a facut intrarea in arhitectura ca o alternativa
ceruta de esecul social si ambiental al arhitecturii moderne, de
incapacitatea ei de a raspunde necesitatilor reale ale oamenilor
(ambele traduse si intr-o criza de credibilitate a arhitecturii).
De aici, obligativitatea gasirii altor modalitati de intelegere a
sensului relatiei omului cu lumea si o reorientare a proiectarii de
arhitectura, pentru care antropologia poate da indicatii (cel putin
partiale) prin intelegerea altor culturi si sisteme de valori si a felului
in care ele functioneaza, si prin recunoasterea etnocentricitatii
proprii si a limitelor propriei culturi.
ARHITECTURA?
Limba este mai mult decit un simplu mijloc de comunicare a gindului: ea constituie
un element major in formarea gindirii. In plus, [...] chiar modul in care omul isi
percepe mediul inconjurator este “programat” de limba pe care o vorbeste [...]
Indivizii apartinind unor culturi diferite, nu numai ca vorbesc limbi diferite, dar, mai
ales, locuiesc lumi senzoriale diferite.
Selectia datelor senzoriale insemnind admiterea unor elemente si eliminarea altora,
experienta umana va fi perceputa in mod foarte diferit de la o cultura la alta, conform
diferentelor de structura ale sitei perceptive specifice diverselor culturi.
Ambientele arhitecturale si urbane create de om sint expresia acestui proces de filtraj
cultural. (E.T. Hall, The Hidden Dimension, 1966)

ARHITECTURA?
Perspectiva antropologica a contribuit astfel la relativizarea

pretentiei universale a conceptiilor Miscarii Moderne si la ancorarea
proiectarii in realitatea umana diferentiata pe care arhitectii o
ignorau, si pe care aceasta perspectiva incearca sa o puna in
lumina prin cercetari locale.

CE PUTEM AFLA
DESPRE LOCUINTA SI LOCUIRE ?

MAI INTII NE AMINTIM DESPRE
ARHITECTURA VERNACULARA
Despre diferentele dintre arhitectura vernaculara
si
arhitectura culta/erudita
In ceea ce priveste alegerea si transmisia formei: traditia
vernaculara si traditia culta
In ceea ce priveste utilizarea formei
Despre MODUL DE VIATA = totalitatea aspectelor

culturale, materiale, spirituale, sociale care
caracterizeaza un grup uman inchegat..
DESPRE FORMA LOCUINTEI / ASEZARII
A. Critica teoriilor deterministe privind forma in

arhitectura
B. Teoria posibilista privind alegerea formei
dupa Amos Rapoport, House, Form and Culture

(Une anthropologie de la maison)
(a se citi extrasele bibliografice, la curs nu se vor discuta decit
anumite aspecte)

RELATIVIZAREA TEORIILOR DETERMINISTE PRIVIND
FORMA LOCUINTEI / ASEZARII
2. Clima si nevoia de adapost
3. Materialele, constructia, tehnologia
3. Relieful si situl
4. Considerentele economice
5. Religia

3. Clima si nevoia de adapost

In general ideea ca preocuparea prima a omului este cea de a se
adaposti, precum si cea prin care imperativele climatice determina
forma casei sint comun acceptate de teoria arhitecturii.
Desi nevoia de adapost nu se poate pune in discutie ca atare si ca in
general exista o adaptare climatica a formei casei, cercetarile antropologice
au aratat ca pot exista motive de alta factura (tabuuri, chestiuni religioase)
capabile sa antreneze optiuni chiar la nivelul intelegerii adapostirii, si care
sa fie mai tari decit imperativele climatice: dovada existenta multelor
exemple anticlimatice.
In plus, exemplele aduse de cercetarea antropologica demonstreaza ca
acelorasi conditii climatice li se poate raspunde prin forme foarte diferite si
deci, ca alegerea formei nu este conditionata numai de clima.

2. Materialele, constructia, tehnologia

Se spune in teoria arhitecturii ca “timp de milenii lemnul si piatra au
determinat caracterul constructiilor” si ca formele se dezvolta pe
masura ce omul invata sa stapineasca tehnologii de constructie mai
complexe, ca formele fac parte dintr-o dezvoltare progesiva in care
se succed etape aproape inevitabile. Aceasta afirmatie este
valabila, in masura in care ea nu capata caracter de postulat.
Cercetarile de teren arata ca omul nu face neaparat ceva pentru ca stie sa-l
faca, iar aceleasi materiale pot da nastere unor forme foarte diferite, ceea
ce inseamna ca acest aspect nu este neaparat determinant.

3. Relieful si situl
Adaptarea la relief pare un determinant logic al formei casei
vernaculare, iar chestiunea sitului ca “fundament” al formei arhitecturale este
foarte la pret in ultimii ani (in legatura cu abordarea contextuala, despre care
se va mai vorbi). In plus, cercetarile antropologice demonstreaza existenta unui
atasament aproape mistic fata de pamint in societatile traditionale, ceea ce
duce si la persistenta/conservarea siturilor.
Cu toate acestea, nenumarate exemple ne arata ca forme de relief similare dau
nastere la forme construite diferite, iar situri diferite pot da nastere unor forme
asemanatoare. Cercetarea ratiunilor care duc la alegerea unui anume sit pentru
asezare, duc la concluzia ca intelegerea sitului in sens spiritual este, in multe
cazuri, mai tare decit ratiunile materiale si ca efectele produse de sit par sa fie
mai ales de ordin cultural.
Ceea ce inseamna ca nu se poate vorbi de o simpla determinare.

4. Considerentele economice
Au fost larg utilizate pentru a explica forma de asezare si cea a casei.
Desi economia joaca un rol incontestabil, diferite exemple aduse de
cercetarea antropologica arata ca in societatile de penurie factorii
economici nu sint dominanti (uneori saracia este chiar pretuita) si ca
aceluiasi tip de dezvoltare economica ii pot corespunde forme foarte
diverse.
Deci, desi reprezinta constringeri importante, chestiunile economice nu
pot fi considerate un determinant direct si unic al formei.

5. Religia
Reactia fata de acest determinism obiectiv (natural si material) si foarte
raspindit a adus in discutie un determinism spiritual, care neglijeaza o serie de
factori fizici importanti si atribuie forma casei/asezarii exclusiv religiei. In pozitia
extrema, se face din casa un templu. Aceasta s-a intimplat si se intimpla in
anumite culturi traditionale, dar numai intr-unele.
Cu toate acestea incearcarea de a atribui formei numai cauzalitatii religioase
este mai degraba simplista: una este sa aratam ca locuinta are aspecte
simbolice si cosmologice, ca ea este mai mult decit un simplu adapost sau
mijloc de mentinere al echilibrului metabolic, si alta sa spunem ca locuinta este
construita numai pentru chestiuni rituale.
Cercetarile antropologice arata ca alegerea formei este incontestabil
acompaniata de o alegere de simboluri, dar aceasta nu inseamna o
determinare absoluta, nu inseamna mai mult decit faptul ca religia are o
importanta foarte mare in alegerea formei.

CONCLUZII POSIBILE:
• Exemplele pe care ni le ofera antropologii arata ca
explicatia determinista a formei printr-o relatie de cauzalitate
directa cu un singur factor (material sau spiritual), este
insuficienta si simplista.
• Atita vreme cit foarte multi factori par sa concure la
forma pe care o ia casa/asezarea, inseamna ca este necesara o
explicatie mai nuantata, care sa ii puna in relatie si sa ia in
considerare OMUL REAL, CU TOT BAGAJUL LUI BIOLOGIC,
SPIRITUAL, SOCIAL, ISTORIC.
• Aceasta explicatie a fost sugerata mai intii de geografi si
preluata de antropologi sub forma “teoriei posibiliste”.

Omul a fost un animal creator de simboluri
inainte sa fie un animal creator de unelte  a
devenit un specialist al mitului, religiei, riturilor,
inainte de a deveni un specialist al aspectelor
materiale ale culturii
(Mumford, Lewis: Arts & Techniques)
TEORIA POSIBILISTA
PRIVIND FORMA LOCUINTEI / ASEZARII
Producerea formei implica totdeauna o ALEGERE, care corespunde

modului de viata specific, sistemului de valori, tabu-urilor,
obisnuintelor, cailor traditionale ale culturii, matricei culturale,
reusind in general sa se adapteaza conditiilor materiale specifice.
Forma este rezultatul unei alegeri in cadrul interactiunii om-mediu:

mediul ofera anumite posibilitati si conditii
omul alege, dupa anumite criterii.

TEORIA POSIBILISTA
Forma este rezultatul unei alegeri in cadrul interactiunii om-mediu, in care:mediul ofera
posibilitati; omul alege, dupa anumite criterii.
ALEGEREA ESTE INFLUENTATA DE:
O1. factori primari = un filtru de natura socio-culturala
O2. factori modificatori cu diferite grade de constringere:

Constrigerile:
In trecut si in culturile traditionale: relieful, climatul, tehnicile

si materiile prime limitate, lipsa surplusului economic,
forta traditiei.
Azi (in societatile moderne):
- unele din cele anterioare dispar sau sint compensate de
dezvoltarea tehnologica,
- se adauga: densitatea si numarul mare, institutionalizarea
controlului prin coduri, regulamente, legi, organismele de
planificare, zoning-ul, exigentele financiare ale bancilor,
societatilor de imprumut, companiilor de asigurare, etc.
Dar, oricite constringeri ar exista, exista

totdeauna si o posibilitate de alegere.

Cercetarile antropologilor ne arata ca
locuinta si asezarea sint
= mijloace concrete pentru perpetuarea modului de viata.

= expresia manifesta a importantei acordate diferitelor aspecte de
viata si a diferitelor moduri de a percepe realitatea.
Ele traduc aspiratia unui grup la un ambient ideal (de natura
simbolica).
Valoarea simbolica este importanta pentru ca

simbolul permite unei culturi sa-si concretizeze ideile si
sentimentele.

Valoarea simbolica este importanta pentru ca
simbolul permite unei culturi sa-si concretizeze
ideile si sentimentele.

FACTORII PRIMARI = UN “FILTRU CULTURAL”
Reprezinta componenta socio-culturala a modului (genului)

de viata (toate aspectele culturale, materiale, spirituale si
sociale specifice unui grup inchegat, modul de a fi si de a
face).
Se defineste ca ansamblul comportamentelor si atitudinilor
colective care se raporteaza la anumite modele culturale.

Reprezinta componenta socio-culturala a modului (genului)

de viata (toate aspectele culturale, materiale, spirituale si
sociale specifice unui grup inchegat, modul de a fi si de a
face).
Se defineste ca ansamblul comportamentelor si atitudinilor
colective care se raporteaza la anumite modele culturale.

Poate fi caracterizat (cf. Redfield, Rapoport) ca ansamblu al
conceptelor de:
• cultura (ansamblu de idei, institutii, activitati avind
forta de conventie in societate)
• etos (fizionomia morala caracteristica a unui
popor/grup; predispozitiile dominante care subintind
credintele, practicile, obiceiurile unui grup)
• conceptia despre lume (maniera caracteristica in care
un popor/grup vede lumea)
• caracterul “national” (= tipul de personalitate de baza
care apare in general intr-o societate) e de discutat in
contextul actual, care pune in evidenta multiculturalitatea in
interiorul “nationalului”, daca acest concept nu e depasit,
daca nu e vorba mai degraba de un caracter regional, etnic-
religios, de grup etc.

Cuprinde deci totalitatea obiceiurilor, credintelor, conventiilor
care intra in ceea ce se numeste personalitatea de baza (la rindul
ei, aceasta defineste un individ in cadrul matricei culturale a unei
colectivitati).
In societatile primitive si preindustriale, RELIGIA este un aspect esential

al existentei. Ea circumscrie multe dintre aspectele socio-culturale ale
modului de viata, constituie principalul mediu de transmisie a traditiei de
viata a grupului, si constituie principala lui forta coeziva. (Etimologia
traditionala face sa derive termenul de la latinescul religio, relegere,
legatura, a lega, a duna la un loc; deci religia ar fi legatura dintre
oameni.)
Ca atare, religia poate fi un filtru socio-cultural “tare” si
cu caracter general
Poate fi definita ca ansamblu de credinte (dogme) si de practici (rituri si
interdictii) referitoare la sentimentul divinitatii si care ii uneste intr-o
aceeasi comunitate morala pe toti cei care adera la acest sistem.
Desi reprezinta cheia atitudinilor simbolice in elaborarea
habitatului, religia singura nu poate explica diversitatea
alegerilor formale si nici nu e suficienta pentru intelegerea
alegerii formei casei/asezarii. Ea ofera mai degraba o mare
varietate de posibilitati, si intervine in alegerea formei in
moduri foarte subtile, la diverse niveluri. De altfel, si
descompunerea practicata de Redfield, desi necesara pentru
sistematizarea fenomenului, este prea generala pentru a lamuri
mai complet alegerea formei.
De aceea e necesara o descompunere a factorilor

primari care influenteaza alegerea formei in
termeni mai concreti, mai specifici pentru
locuinta/asezare.

Descompunerea “filtrului cultural” in termeni mai

concreti, specifici locuintei (Cf. Rapoport):
Diversele nevoi fundamentale (respiratie, hrana, odihna, confort, cistig al
existentei, igien, etc.)
Structura familiei
Rolul femeii
Intimitatea (in interior; in raport cu exteriorul  relatia casa-strada)
Teritorialitatea (separatia domeniilor: public, privat; importanta pragului)
Relatiile sociale (nevoia de intilnire: locul de intilnire: orientarea)
Relatia casa-asezare (schematizarea a doua pozitii/traditii limita)
Relatia cu natura/teritoriul inconjurator

Diversele nevoi fundamentale: respiratie, hrana, odihna, confort,
cistig al existentei, igiena, etc. par chestiun utilitare (strict
functionale), dar insasi notiunea de nevoie fundamentala implica
judecati de valoare, si deci o alegere chiar la nivelul ideii de utilitate.
Alegerea se refera mai ales la modul in care se satisfac aceste nevoi
(se refera la CUM, nu – strict utilitar – la CE) si se reflecta in
diferitele interpretari ale conceptelor de “acasa” (home), de protectie
fata de clima si de dusmani, de odihna, de confort, de mod in care
se respira (aer curat, mirosuri), de grad de luminozitate, de hrana,
de saracie, de igiena, etc.
Structura familiei (cu toata incarcatura ei simbolica) poate influenta
atit forma casei cit si pe cea a asezarii.
Locul femeii, desi este un aspect al sistemului familial, este foarte
important pentru ca are un mare grad de specificitate in diversele
culturi.

Intimitatea este in mare masura legata de locul femeii in diversele

societati, dar nu numai. Intimitatea tine de conventiile specifice si
este conceputa foarte diferit de diversele culturi.
Se poate defini:
• atit in interiorul locuitei,
• cit si in raport cu exteriorul, în acest caz punind in discutie relatia casa-
strada si separarea domeniilor public (strada cu vecinii) si privat
(casa cu viata ei).
Poate lua forme diferite legate de valorile locale, de comportamentul
teritorial si de “ideea de locuinta”.
Desi, in civilizatia noastra, arhitectii vorbesc adesea de intimitate ca
despre o nevoie fundamentala, in realitate ea este un fenomen
complex si foarte variat, si valorizat foarte diferit
(In general pozitia noastra este puternic influentata de traditia
crestina).
Teritorialitatea desemneaza conduita caracteristica adoptata de un

organism pentru a-si lua in posesie teritoriul si a-l apara impotriva
membrilor din aceeasi specie.
Ideea a fost sugerata de etologie (studiul comportamentului animal) si
de proxemica (parte a semioticii care studiaza felul in care fiintele –
si mai ales omul – utilizeaza spatiul). Prin analogie cu
comportamentul animal (unde cercetarile au evidentiat existenta
unor distante admise pentru coabitare, variabile de la specie la
specie), s-a declansat cercetarea instinctului teritorial al omului.
Mecanismele instinctului teritorial uman au fost descrise in termenii
unui sistem comportamental specific, care a evoluat in mod
asemanator cu cel anatomic si care ia forme culturale specifice.

Teritorialitatea desemneaza conduita caracteristica adoptata de un
organism pentru a-si lua in posesie teritoriul si a-l apara impotriva
membrilor din aceeasi specie.
La nivelul alegerii formei, isi gaseste exprimarea in separarea domeniilor

public (strada cu vecinii) si privat (locuinta cu viata ei), chestiune
care are propria evolutie istorica in diversele spatii culturale.
Se poate manifesta si prin gradele diferite de suportabilitate la
aglomeratie (inteleasa ca violarea “distantelor critice” de apropiere),
ceea ce poate explica diferite comportamente agresive, stress-ul
(tensiune crescatoare pina la autodistrugere) datorat aglomeratiei…
Diversele traditii culturale prezinta rezistente diferite la aglomeratie, ceea
ce inseamna – de fapt - valori diferite acordate acestui factor, care s-au
transmis ca atare, devenind aproape “genetice” pentru diversele spatii
culturale.

Relatiile sociale in interiorul asezarii se refera la felul in care

acestora li se acorda valori diferite in diverse culturi:
• nevoia de intilnire, care defineste omul ca animal social, dar care ia
forme diverse exprimate prin UNDE si CUM se intilnesc oamenii;
• locul de intilnire: strada, fintina, piata, cafenea, pub etc.,
influenteaza deopotriva forma asezarii;
• orientarea, facilitatea cu care oamenii isi gasesc drumul catre locul
de intilnire.
Alegerea intervine la fiecare dintre aceste niveluri,

iar valorizarea si interpretarea lor poate prezenta mari diferente
de la cultura la cultura.

Relatia casa-asezare reflecta sintetic atitudinile culturale specifice ale
diverselor grupuri umane privind nevoia de intimitate, teritorialitatea
si separarea domeniilor si relatiile sociale din interiorul asezarii.
SCHEMATIZAREA A DOUA POZITII/TRADITII:
o1. aglomerarea este privita ca totalitate a cadrului de viata in
care locuinta reprezinta numai o parte mai concentrata si mai
privata
- specifica grosso-modo culturilor de factura europeana
- in acest caz, tranzitia public-privat este foarte
importanta (praguri succesive, diverse “calificari” ale spatiilor)
o2. locuinta reprezinta totalitatea cadrului de viata, iar
aglomerarea este vazuta numai ca un tesut conector.
- discutii pe marginea acestui aspect in cultura urbanistica
moderna vs. traditia vernaculara europeana
IMPORTANTA PRAGULUI

Relatia cu natura/teritoriul inconjurator:
RELATIA CU NATURA: trei tipuri mari de atitudini
Religioasa si cosmologica
Simbiotica
Utilitara
RELATIA CU TERITORIUL inconjurator: spatiu “cosmizat”/haos

Relatia dintre asezare si teritoriul care o inconjoara este totdeauna de
mare importanta, si diferit valorizata.
Mai ales in situatia schemei o1 dintre casa si asezare, limita dintre
asezare si teritoriu marcheaza limita dintre spatiul “domesticit”
(“cosmizat”, ordonat,) si cel salbatic, primejdios.

Relatia cu natura/teritoriul inconjurator:
RELATIA CU TERITORIUL inconjurator: spatiu “cosmizat”/haos

Relatia dintre asezare si teritoriul care o inconjoara este totdeauna de
mare importanta, si diferit valorizata.

TEORIA POSIBILISTA
IN CONCLUZIE:
1. Modul de viata se intinde totdeauna (in feluri diferite)
peste limitele locuintei.
3. Ca sa poata fi intr-adevar inteleasa, locuinta trebuie
considerata ca o parte a unui sistem social, cultural si
spatial care inglobeaza modul de viata, casa, asezarea si
mediul natural inconjurator.
E de vazut masura in care diversele aspecte care au reiesit pina

acum sint valabile si in societatea moderna si trebuie intelese
si puse in proiect. Ceea ce ridica anumite intrebari.

PERSISTENTA SI SCHIMBARE
IN NATURA OMULUI SI A INSTITUTIILOR SALE
Teoria posibilista si importanta acordata aspectelor culturale

ale formei construite conduc aparent la
UN TOTAL RELATIVISM:
aceasta ar insemna ca odata ce o cultura sau un mod de
viata se schimba, formele si-ar pierde sensul.

Exista contraargumente la acest relativism, contraargumente care

sugereaza ca anumite aspecte care tin de comportament si de
modul de viata sint constante sau se schimba lent.
De exemplu:
faptul ca diferite forme isi pastreaza valabilitatea mult dupa
ce cultura care le-a dat nastere a disparut;
locuinte sau asezari sint inca utilizabile chiar daca
semnificatia acordata initial formelor s-a schimbat.
DECI EXISTA UN ELEMENT DE PERSISTENTA IN

NATURA OMULUI SI A INSTITUTIILOR SALE.

Natura biologica a omului = factor de persistenta
Perceptia si comportamentul au o natura duala (pe de o parte,

innascuta, pe de alta parte, culturala) = factori atit de persistenta cit
si de schimbare.
.

Natura biologica a omului = factor de persistenta

Corpul si fiziologia omului s-au schimbat foarte putin; anumite nevoi sint
permanente, chiar daca sint interpretate diferit in diverse culturi.
Daca efectiv exista anumite ritmuri innascute, anumite nevoi si anumite
reactii care nu se schimba, atunci nu e posibila o relativitate totala, si
exista elemente de valabilitate “universala” in anumite forme construite.
Perceptia si comportamentul au o natura duala (pe de o parte,
innascuta, pe de alta parte, culturala) = factori atit de persistenta cit
si de schimbare.
Atit perceptia cit si comportamentul prezinta aspecte de perenitate, prin
baza lor fiziologica si psihologica innascuta (si de mare generalitate), dar
si de schimbare, prin modul in care cultura le confera structura si
semnificatie.

In general, sistemele culturale pot duce la o mare varietate a

structurilor comportamentale, dar acestea prezinta o anume stabilitate
fiindca sint inradacinate in esenta biologica si psihologica a omului, care
ramine perena. (Un exemplu ar fi chiar religia: in spatele diversitatii
religiilor s-ar gasi unitatea naturii umane, iar “esenta” religiei ar fi
pretutindeni aceeasi, de-a curmezisul diversitatii riturilor Dict. Filoz/292)
In acelasi timp, pe linga ereditatea genetica, exista si o transmisie

prin alte tipuri de mecanisme (pe care savantii le studiaza), care duc la
transmiterea/mostenirea a numeroase trasaturi culturale (limba, gusturi
culinare, usaje sociale, diverse comportamente etc.),
ceea ce le asigura o anume perenitate.

Asa cum resiese din studiul modului in care diversele culturi isi
iau in posesie si isi edifica spatiul:
o1. Exista o serie de NEVOI UMANE CU GRAD MARE DE
GENERALITATE CARE SINT PERMANENTE SI ESENTIALE;
o2. Pe de alta parte, FORMELE PE CARE ACESTE NEVOI
ESENTIALE SI GENERALE LE IAU SINT CONDITIONATE CULTURAL,
DECI SINT VARIABILE de la cultura la cultura si schimbatoare in
timp si prezinta o mare specificitate. Locuinta si asezarea sint
mijloace mai mult sau mai putin fericite de a le raspunde.
Ereditatea diverselor componente ale naturii umane (cele generale, dar si anumite
trasaturi culturale cum sint limba, gusturile culinare, diverse usaje sociale, comportamente
etc.) este asigurata atit genetic, cit si pe baza altor tipuri de mecanisme (pe care lumea
stiintifica le-a identificat chiar si la diverse specii animale).
Ceea ce inseamna ca purtam in noi si un bagaj cultural care ne caracterizeaza si care
prezinta o anumita continuitate.

Exista o serie de NEVOI UMANE CU GRAD MARE DE GENERALITATE
CARE SINT PERMANENTE SI ESENTIALE, cum ar fi:
- nevoile biologice fundamentale,
- nevoia de stimulare si satisfactie senzoriala,
- nevoia psihologica de securitate,
- nevoia de comunicare,
- impulsurile religioase si rituale,
- tendinta de creare a simbolurilor,
- nevoia de identitate,
- instinctul teritorial si nevoia de intimitate.
Ele sint valabile in toate societatile si in toate timpurile; doar ca sint
mai greu de urmarit in societatea moderna.
Uneori formele de manifestare a acestor nevoi sint total atipice; de exemplu,
diversele forme “laice” pe care le pot lua in societatea moderna impulsurile
religioase si rituale, dar aceasta nu inseamna ca ele au disparut.
In general, sistemele culturale pot duce la o mare varietate a

structurilor comportamentale, dar acestea prezinta o anume stabilitate
fiindca sint inradacinate in esenta biologica si psihologica a omului, care
ramine perena. (Un exemplu ar fi chiar religia: in spatele diversitatii
religiilor s-ar gasi unitatea naturii umane, iar “esenta” religiei ar fi
pretutindeni aceeasi, de-a curmezisul diversitatii riturilor Dict. Filoz/292)
In acelasi timp, pe linga ereditatea genetica, exista si o transmisie

prin alte tipuri de mecanisme (pe care savantii le studiaza), care duc la
transmiterea/mostenirea a numeroase trasaturi culturale (limba, gusturi
culinare, usaje sociale, diverse comportamente etc.),
ceea ce le asigura o anume perenitate.

De aici rezulta cit de importanta este
intelegerea naturii simbolice a relatiei omului cu mediul sau de
viata,
a “dimensiunilor ascunse”
a felului in care omul locuieste (se situeaza in lume impreuna cu
ceilalti).

… a felului in care omul locuieste, se
situeaza in lume impreuna cu ceilalti…

locuirealocuirea din perspectiva
din perspectiva ANTROPOLOGICA
ANTROPOLOGICA
Cercetarea antropologica ca fundament al proiectului
Arhitectii (ca si alti profesionisti contemporani) cauta mereu

evidente directe, stiintifice si dispretuiesc sursele literare (…)
Ei se reclama ca fiind “obiectivi” fata de material si fabricatie,
fata de satisfacerea nevoilor umane, si “stiintifici”. (…) Ei au
aflat relativ recent mai multe despre natura mitului, felul in
care formele narative influenteaza gindirea si comportamentul
nostru, ba chisr si dorintele noastre.
Natura si felul nostru de a fi este reprezentat adesea mai cu
acuratete prin romane si poeme care au cistigat simpatia
populara peste generatii, decit prin afirmatii brute, obtinute
prin chestionare sociologice.(…) Pentru arhitectura,
antropologia poate sa furnizeze lectii corective despre
umanitatea esentiala a artefactlui, urgenta narativului si
puterea de neevitat a mitului.
(RYKWERT, Joseph, Architecture & Anthropology, in AD-vol. 66, 11-12/dec-nov 1996)

LECTIA ETICA A ANTROPOLOGIEI
AVERTISMENTELE ANTROPOLOGIEI
• In tarile in curs de dezvoltare:
- pericolul aculturatiei si al importului de modele
- pierderea specificitatilor locale
• In tarile dezvoltate:
- criza habitatului: orasul “omogen” si neglijarea
microdimensiunilor
- criza arhitectului: alienarea proiectantului de locuitor -
pierderea sistemului de valori comun arhitectilor si publicului
- pericolul noilor simboluri ale “culturii media”

O SCHIMBARE DE ATITUDINE:
Schimbarea de atitudine s-a produs in aceeasi perioada a anilor
1960, cind au inceput sa iasa la iveala problemele majore
(esecurile) abordarii functionaliste si au inceput sa se caute alte
solutii.
(1965) Peter Collins: Changing Ideals in Modern Architecture;
(1966) E.T. Hall: The Hidden Dimension; Robert Venturi:
Complexity and Contradiction in Architecture; John Summerson,
The Classical Language of Architecture;
(1966) Vittorio Gregotti: Il territorio e architettura;
Aldo Rossi: L’architettura della citta; Collin Rowe:Collage City etc.
(1968) introducerea unor considerente provenite din alte
discipline care re situeaza practica de arhitectura Ekistics: An
introduction to the science of human settlements, Konstantinos
Apostolou Doxiades,
Unul dintre primii arhitectii care a atras atentia asupra
perspectivei antropologice si a si introdus-o in proiectul de
arhitectura a fost olandezul Aldo E. van Eyck, un creator de
scoala (Structuralismul olandez).

ALDO VAN EYCK (1918-1999)
s-a adresat inca de la inceput unor
chestiuni pe care majoritatea arhitectilor
modernisti sau educati la scoala
modernismului le-au evitat sau le-au lasat
neformulate. Interaga sa cariera a fost
devotata dezvoltarii unei “forme de LOC”
potrivita cu viata ultimei jumatati a secolului
al XX-lea.

Protesteaza impotriva mentalitatii reductive a
CIAM-urilor de dupa razboi, care ameninta
mostenirea miscarii modene si dezvolta o
atitudine critica fata de abstractiunea alienanta
a MM, pe care o ataca la radacinile ei, gratie
experientei antropologice proprii.
Inspirat de contactul direct cu cultura dogonilor
din Mali si interesului pentru aspectele eterne
ale formei construite, propune un mod de
gindire pe care il considera mai adevarat si mai
apropiat de nevoile complexe ale individului si
societatii:

Omul este mereu si peste tot
ALDO VAN
esentialmente acelasi. El are aceleasi EYCK (1918-1999)
posibilitati mentale, chiar daca le
utilizeaza diferit, in acord cu originile sale
culturale si sociale, in acord cu modul de
viata specific din care – pentru o ratiune
sau alta – face parte. Arhitectii moderni
revin mereu la ceea ce este diferit in
epoca noastra, in asemenea masura incit
au pierdut notiunea a ceea ce nu este
diferit si a ceea ce ramine mereu
esentialmente acelasi.

Cultura occidentala se identifica in mod
ALDO VAN
obisnuit cu civilizatia in sine, bazindu-se EYCK (1918-1999)
pe ipoteza pontificala ca orice nu este la
fel ca ea este o deviatie mai putin
avansata, primitiva sau, cel mult,
interesanta din punct de vedere exotic,
desigur daca este observata de la o
distanta care impune respect.

Mi se pare ca presentul, trecutul si viitorul trebuie sa fie active in
interiorul spiritului ca un continuum. Daca nu, artefactele pe care
le producem vor fi lipsite de profunzime temporala si de
perspectiva de asociere…
Azi, arhitectii au o nevoie patologica de schimbare, considerind
[trecutul] ca fiind ceva la care fie se opun, fie alearga dupa el, sau,
eventual, ceva pe care il pastram cu noi. In toate aceste cazuri
avem tendinta sa separam trecutul de viitor, rezultatul fiind acela
ca prezentul devine inaccesibil emotional, fara dimensiune
temporala. Nu-mi place atitudinea sentimentala de anticar fata de
trecut, asa cum nu-mi place nici atitudinea tehnocratica
sentimentala fata de viitor. Ambele sint fondate pe o notiune de
timp static, de ceasornicar (acesta este un aspect pe care il au in
comun si paseistii si tehnocratii); atunci - pentru a schimba
atitudinea - sa incepem cu trecutul si sa descoperim ca
CONDITIA UMANA NU S-A SCHIMBAT.
Pentru el, principiul relativitatii era
cea mai importanta realizare a artei
moderne, pe care l-ar fi vrut
exprimat in arhitectura.
Inspirat de contactul direct cu cultura
dogonilor din Mali, propune un mod
de gindire pe care il considera mai
adevarat si mai apropiat de nevoile
complexe ale individului si societatii.

Acestea au fost aplicate in Orfelinatul din Amsterdam
Raspunsul lui la problema multitudinii

a fost o noua “disciplina
configurativa” a proiectului, care
punea in opera polaritati ca
mare/mic, multi/putini, inauntru-
inafara, casa-oras etc., pe care
incerca sa le reconcilieze ca
“fenomene gemene”, trasee
labirintice opuse rigorii rationaliste,
notiunea de prag ca element simbolic
de legatura intre fenomenele-
gemene, etc.

Ideea de ordine labirintica

Importanta pragului

Aldo van Eyck (1918-1999)
Din paginile revistei Forum cheama la
“o alta idee”, o fuziune dintre
arhitectura si proiectarea urbana, ca
ilustrare a unei societati complexe.
Pun problema inlocuirii unei viziuni

pozitiviste asupra omului cu o viziune
care sa cuprinda si dimensiunea
transcendentala si sa recupereze
relatia dintre om si mediul sau
construit, o relatie care se
dezechilibrase datorita fortelor
birocratice si tehnocratice.

STRUCTURALISMUL OLANDEZ
Multi dintre studentii lui

van Eyck, printre care
Herman Hertzberger si Piet
Blom sint cei mai cunoscuti,
au fost imflamati de noul
concept configurativ,
incercind sa puna in proiect
un echilibru dintre o
organizare spatiala ierarhic
structurata si o imagine
arhitecturala non-ierarhica.

HERMAN HERTZBERGER

HERMAN HERTZBERGER
In loc de prototipuri care sint interpretari
colective ale modurilor de viata individuale,
ar trebui sa cautam prototipuri care fac din
interpretarile individuale moduri colective
posibile; adica, trebuie sa facem in asa fel
incit casele noastre sa se asemene in asa fel
incit fiecare sa-si poata dezvolta propria
interpretare a modelului colectiv…
Pentru ca este imposibil (ca totdeauna, de
altfel) sa producem ambianta individuala
care sa convina cu exactitate tuturor,
trebuie sa creem posibilitatea unei
interpretari personale, modelind lucrurile
astfel incit ele sa poata fi realmente
interpretabile.
TIPOMORFOLOGIA URBANA
Tipomorfologia urbana ca fundament al cercetarii urbane si al
elaborarii proiectului este o directie de analiza deschisa de
S.Muratori in 1959 (Studi per un´operante storia urbana di
Venezia) care studiaza legatura dintre forma urbana si tipurile
cladirilor.
In acceptiunea scolii lui Muratori, tipul reprezinta o sinteza a tuturor
coordonatelor unei culturi, care se exprima deopotriva la scara unei cladiri si
la cea a teritoriului, si care permite o analiza mai profunda a unui loc vazut ca
produs al istoriei sale. El declanseaza o scoala de cercetare
In acceptiunea lui Castex & Pannerai (Forme urbaine: De l’illot a
la barre), “perspectiva domestica” asupra orasului se inscrie in
acelasi tip de cercetari, in care se pune accentul pe impletirea
dintre forma construita, “construit”, si modul de viata, “trait”. Prin
aceasta ea se inrudeste direct cu antropologia urbana.
.
UN VERNACULAR DIRIJAT PRIN PROIECT
Strategii de conlucrare dintre arhitectura culta si “vernacular”,

care au diverse denumiri, cum ar fi:
- community architecture
- arhitectura cu participare
-proiectul deschis
Principiul de baza: mediul construit functioneaza mai bine daca

oamenii care il locuiesc sint implicati direct si activ in producerea
si administrarea lui. Aceasta implicare se poate gasi la multe
niveluri: planificare, promovare, proiectare … cu diverse
modalitati “tehnice”. In final, aceasta a dus la o remarcabila
coagulare a grupurilor comunitare si la o alianta cu grupurile
profesionale si politice, chiar daca functionarea e inca dificila.
VERNACULAR “DIRIJAT” PRIN PROIECT
strategii de conlucrare dintre arhitectura culta si “vernacular”
STRATEGII DE CONLUCRARE ARHITECT - “VERNACULAR”
-community architecture
- arhitectura cu participare (participationism)
- proiectul deschis
Ele sint abordari orientate catre o modalitate de proiectare si o

arhitectura in care rolul arhitectului in prescrierea unor forme lasa
loc interventiei utilizatorilor, sau trece pe un plan secund.

GIANCARLO DE CARLO
"Cum poate fi continuata astazi cautarea pe
tema locuirii?
E nevoie sa cautam locuintele ale caror valori
implica (cointereseaza) colectivitatea si o fac
mai buna.”
“Locuinte trebuie sa raspunda pe deplin

diverselor culturi ale comunitatii, diverselor
moduri de locuire a spatiilor private si a
spatiilor urbane, diverselor moduri de a trai
dimensiunile individuala, familiala si colectiva.”

GIANCARLO DE CARLO
“Un spatiu nu poate deveni un loc

daca omul (si modul in care
acesta il foloseste) nu il traieste,
nu il schimba, nu il consuma, nu il
transforma, nu ii confera o
identitate care il face diferit de
orice alt spatiu si loc; sa il facem,
asadar, organic si coerent cu
ritmurile naturii."

GIANCARLO DE CARLO
“Un spatiu nu poate deveni un loc

daca omul (si modul in care
acesta il foloseste) nu il traieste,
nu il schimba, nu il consuma, nu il
transforma, nu ii confera o
identitate care il face diferit de
orice alt spatiu si loc; sa il facem,
asadar, organic si coerent cu
ritmurile naturii."

GIANCARLO DE CARLO
“Arhitectura este cea care trebuie sa se adapteze

oamenilor, nu invers."
GIANCARLO DE CARLO
“Arhitectura este cea care trebuie sa se adapteze

oamenilor, nu invers."
Cartierul Matteotti - Terni, anii 1970

HASSAN FATHY (1900-1989)
1980, Dar-al-Islam Foundation, USA
http://archnet.org/library/images
Dar-al-Islam Foundation, USA, 1980
HASSAN FATHY (1900-1989)

RURAL STUDIO

RURAL STUDIO

RURAL STUDIO

CAUTAREA CRITERIILOR COMUNE ARHITECTI - PUBLIC
La scara marilor proiecte urbane, societatea civila este privita ca
actor urban activ si factor decizional. Mizand pe interesul
comun, pe un grad mare de constientizare a problemelor urbane,
civism, comunicare si transparenta, aceasta abordare isi propune
compatibilizarea reglementarilor urbane ca instrument de lucru
abstract si a vointei/nevoilor diferitilor actori urbani.
Arhitectul devine astfel:
- un mediator intre noile proiect, tehnologii/materiale de constructie si
intentiile/aspiratiile utilizatorului;
- un negociator al divergentelor dintre utilizatori;
- un gestionar al resurselor;
- un catalizator al unor directii de dezvoltare existente (in cauzul
proiectelor la scara urbana);
- interfata dintre autoritate/legislatie si utilizator/comunitate.
(ex. Rural Studio, Raoul Bunschotten,…)
ORASUL “OMOGEN” AL URBANISMULUI FUNCTIONALIST (format
din oameni tip, asemanatori) este inlocuit treptat cu o alta
viziune: ORASUL CA PATCHWORK, ca amestec colorat al
diverselor “culturi” ale comunitatilor care il compun.
(A se citi in acest sens articolul: Drogeanu, Paul Cartierul
– vedeta a etnologiei urbane, in anexa)
ARHITECTUL SE SCHIMBA SI EL: din demiurg, in colaborator cu

locuitorii, cu nevoile lor reale, cu creativitatea lor.
POLITICUL ESTE OBLIGAT sa ia in seama nevoile reale si

manifestarile ilegale de vernacular.

PROBLEMA “ILEGALILOR” SARACI:
DIN CONFERINTA TINUTA DE PROF. BILL CHAMBERS
UAUIM - BUCURESTI - MAI 2005
Professor Bill Chambers
Liverpool Hope University College
President
Geographical Association
Annual Conference 30th March 2005
University of Derby

Lima’s Slums:
Problems or Solutions?
Professor Bill Chambers
Liverpool Hope University College
President
Geographical Association
Annual Conference 30th March 2005
University of Derby

Source: www.politicalresources.net
Costa: The Atacama Desert

Squatter Settlements
• Barriadas
• Urbanizaciones Populares
• Urbanisationes Marginales
• Pueblos Jovenes
• Asentiamentos Humanos

Barriadas
• A residential community
• formed by low income families in which the
• houses are constructed in large measure by
the residents themselves and
• which are generally but not exclusively
formed illegally.
(Collins 1975)
4. Growth of Lima

Lima Population Growth
Year Population
1941 598000
1945 645000
1961 1850000
1972 3330000
1981 4600000
1990 7000000
2005 8187000
Source:
J. Matos Mar
1977
Las Barriadas
de Lima 1957

Source:
J. Matos Mar
1977
Las Barriadas
de Lima 1967

Source:
J. Matos Mar
1977
Las Barriadas
de Lima 1977

Rio Rimac floodplain : Carmen de la Legua and San Martin de Porres 1965

Andes foothills
Comas 16-3-1945
Comas 1965
Southern Atacama desert: Tupac Amaru
chosas
Chosa, foundations and peripheral wall

cement bag
Wood
Water cylinder

Roofing: tiles, iron,
electricity tubes

Roofing concreting

Carmen de la Legua 1965

Casa noble Carmen de la Legua 1965
Comas 1982 view left from front door

Comas 2003 view left from front door
7. Government
Policies

Government Policies
• Do nothing
• Eradicate: bulldoze, burn
• Contain: Law
• Prevent: planning, municipal housing
• Facilitate: site & service, credit, technical,
improve & incorporate
• Correct: remodel, relocate

8. Hope or Despair?
Problem or Solution?

SI NOI CE FACEM CU POPULATIA RROMA?
Deocamdata isi fac singuri casele.
Ce case le vom face?
Ne intereseaza?

2 2 Persp Antropo 2005 6

Enviado por

Dados do documento

Título original

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

2 2 Persp Antropo 2005 6

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

locuirealocuirea din perspectiva

din perspectiva ANTROPOLOGICA

IPOSTAZE ALE OMULUI:

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

PLANURILE DE EXISTENTA UMANA:

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

DIHOTOMIA CLASICA CULTURA-CIVILIZATIE:

DIN PERSPECTIVA ANTROPOLOGICA:

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

Viata omului consta in mai mult decit o serie de nevoi strict

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

Perspectiva antropologica a contribuit astfel la relativizarea

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

Despre MODUL DE VIATA = totalitatea aspectelor

A. Critica teoriilor deterministe privind forma in

dupa Amos Rapoport, House, Form and Culture

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

3. Clima si nevoia de adapost

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

2. Materialele, constructia, tehnologia

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

Producerea formei implica totdeauna o ALEGERE, care corespunde

Forma este rezultatul unei alegeri in cadrul interactiunii om-mediu:

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

In trecut si in culturile traditionale: relieful, climatul, tehnicile

Dar, oricite constringeri ar exista, exista

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

= mijloace concrete pentru perpetuarea modului de viata.

Valoarea simbolica este importanta pentru ca

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

Reprezinta componenta socio-culturala a modului (genului)

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

Reprezinta componenta socio-culturala a modului (genului)

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

In societatile primitive si preindustriale, RELIGIA este un aspect esential

De aceea e necesara o descompunere a factorilor

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

Descompunerea “filtrului cultural” in termeni mai

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

Intimitatea este in mare masura legata de locul femeii in diversele

Teritorialitatea desemneaza conduita caracteristica adoptata de un

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

La nivelul alegerii formei, isi gaseste exprimarea in separarea domeniilor

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

Relatiile sociale in interiorul asezarii se refera la felul in care

Alegerea intervine la fiecare dintre aceste niveluri,

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA

RELATIA CU TERITORIUL inconjurator: spatiu “cosmizat”/haos

locuirea din perspectiva ANTROPOLOGICA