Audit Financiar 1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CONSTANTA

Masterat: CONTABILITATE, EXPERTIZA SI AUDIT
DISCIPLINA : AUDIT FINANCIAR I
Capitolul I
CONTABILITATEA –PRINCIPALA SURSA DE FURNIZARE A INFORMATIEI

FINANCIAR CONATBILE CATRE UTILIZATORII INTERNI SI EXTERNI
Contabilitatea a devenit astazi un domeniu controversat si plin de interes pentru

toti cei implicati in lumea afacerilor, numarul utilizatorilor de informatii financiar-
contabile crescand si diversificandu-se, de la actionari, manageri, salariati la investitori,
banci, parteneri comerciali, burse de valori, fisc, etc. Cresterea importantei contabilitatii
este subliniata si de noua definire a acesteia ca “limbajul afacerii”.
Cresterea rolului contabilitatii in ultima perioada, corelat cu fenomenul de
migratie al capitalurilor, dezvoltarea firmelor multinationale in contextul globalizarii, a
determinat mutatii majore si anume, normalizarea practicilor contabile la nivel national si
international. Asistam la o noua orientare a contabilitatii, care se deplaseaza de la
aspectul static, la cel dinamic si se indreapta catre o standardizare internationala si o
utilizare mai evidenta a unor judecati de valoare contabila unanim acceptate, formulate in
functie de aparatul conceptual, evolutia si mutatiile din lumea afacerilor si cerintelor
impuse de piata.
Normele contabile care ghideaza practica contabila, se bazeaza pe teorii care
fundamenteaza actul de producere, de furnizare si de valorificare a informatiei
contabile. Rolul contabilitatii este de a furniza o informatie adevarata despre realitatea
economica, despre tranzactiile si pozitia financiara a entitatilor patrimoniale, informatii
necesare atat pentru luarea deciziilor manageriale cat si investitionale. Informatiile oferite
de contabilitate trebuie sa fie credibile, sa aiba o validare sociala si internationala, in
sensul ca utilizatorii acestei informatii, indiferent din ce zona a globului se afla sa o
intelega si sa aiba incredere in aceasta.
1
In prezent, rolul contabilitatii si implicit al profesionistului contabil s-au schimbat

mult. Contabilitatea generala a primit denumirea de contabilitate financiara, iar in
paralel s-a constituit contabilitatea manageriala, numita “de gestiune”. Expansiunea
rapida a tehnologiei informationale si a comunicatiilor in timp real, transferul extern al
fondurilor, migratia capitalurilor si cresterea nemaintalnita a cifrei de afaceri, au
determinat cresterea rolului contabilitatii si necesitatea adaptarii corespunzatoare a
procedurilor acesteia. Profesia contabila la randul ei, introduce proceduri de prelucrare,
control si sinteza corespunzatoare cerintelor informatiilor financiare dematerializate,
reflectarii contabile a operatiunilor patrimoniale si extrapatrimoniale in conturile anuale
pe care le prezinta proprietarilor, brokerilor, bancilor si altor utilizatori, cu scopul
identificarii si gestionarii corecte a riscurilor, functionarii pietei de capital si a proceselor
investitionale. Rolul informatiei contabile devine hotarator pentru toti utilizatorii acesteia
in procesul decizional.
In conditiile actuale, profesionistul contabil trebuie sa fie un cunoscator
competent, un analist al activitatii economico financiare si nu un simplu “bookeeper”.
Evolutia fara precedent a complexitatii si importantei contabilitatii in gestionarea
patrimoniului intreprinderilor si furnizarea de informatii utilizatorilor interni si externi,
determina necesitatea ca pregatirea profesionistului contabil sa fie controlata,
supravegheata si atestata de catre un organ de specialitate si confirmata de practica.
Sistemului contabil adaptat economiei concurentiale in contextul

globalizarii
Sistemul contabil adaptat economiei concurentiale este puternic conceptualizat,

valorificarea si circulatia informatiei contabile trebuie condusa pe baza unor principii
contabile general admise si acceptate.
Informatia contabila se valorifica sub doua forme:
• contabilitatea financiara;
• contabilitatea de gestiune (manageriala).
2
Reprezentarea dualista a ciclului de exploatare presupune scindarea contabilitatii in

doua parti, contabilitatea financiara si contabilitatea manageriala, obtinandu-se acelasi
rezultat in doua moduri diferite.
Contabilitatea financiara privita ca un instrument de cunoastere, care asigura
gestionarea si controlul miscarilor elementelor patrimoniale si ale rezultatelor obtinute,
are ca obiectiv elaborarea si furnizarea de documente de sinteza care sa asigure imaginea
fidela a patrimoniului, pozitia financiara a entitatii la un anumit moment, precizarea
rezultatelor, performantele si evolutia finantelor entitatii. Contabilitatea financiara bazata
pe inventarul intermintent, nu reflecta ce se petrece la nivelul productiei si al costurilor,
ea este reglementata si furnizeaza informatii publice pentru toti utilizatorii.
Contabilitatea de gestiune, bazata pe inventarul permanent, reflecta ceea ce se petrece la
nivelul productiei si al costurilor, oferind informatii exclusiv pentru management. J.
Richard in lucrarea “Compatibilite generale”, considera ca acest sistem sofisticat este
conceput astfel incat sa putem citi acelasi rezultat in doua moduri: “ un mod detaliat si
revelator al etapelor exploatarii, in cadrul contabilitatii analitice, un mod schematic,
nepermanent si deconectat in cadrul contabilitatii financiare.
Dualismul formal este solutia de organizare va sistemului contabil pentru care au optat
majoritatea tarilor din Europa Continentala.
Elaborarea situatiilor financiare de sinteza are ca scop prezentarea acestora
utilizatorilor interni si externi de informatie financiar contabila. Desi privite la modul
general, situatiile financiare pot parea similare de la o tara la alta, exista difernte generate
de o serie de factori sociali, economici, juridici si politici, precum si de faptul ca la
momentul elaborarii lor s-a tinut cont de cerintele nationale si de necesitatile
utilizatorilor de situatii financiare.
Factorii, prezentati mai sus, au condus la utilizarea unor definitii si grupari diverse
a structurilor elementelor patrimoniale prezentate in situatiile financiare cum ar fi: active,
obligatii, capital propriu, venituri, cheltuieli si rezultate. In acelasi timp s-au utilizat
criterii diferite pentru recunoasterea structurilor din situatiile financiare si la alegerea
unor optiuni diferite pentru evaluarea diferitelor elemente. Pentru atenuarea

acestor diferente s-a impus normalizarea contabila, adoptarea de standarde internationale
de contabilitate. Sub influenta exploziei informatiei si diversificarii structurilor de tip
baze de date, dualismul contabil este pus sub semnul intrebarii, solutia catre care se tinde
3
fiind un monism formal, pluralism contabil in planul material al evaluarii si un pluralism
informational-numerosi utilizatori.
Cresterea numarului de utilizatori de informatie contabila, presiunea si nevoile lor
crescande in materie informationala, care depasesc latura financiara, cum ar fi nevoia de
informatie sociala, de mediu, au condus in ultima perioada la cautarea de metode
alternative in organizarea contabilitatii.
Elemente impuse de Standardele Internationale de Contabilitate
Standardele Internationale de Contabilitate (IAS), reprezinta principii, norme,

proceduri si politici contabile unanim acceptate, pe care contabilii din intreaga lume
trebuie sa le utilizeze si sa le aplice la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare,
astfel incat sa se asigure un limbaj comun al acestora, in vederea furnizarii de informatii
contabile viabile pe care se bazeaza luarea de decizii economice de catre utilizatorii sai,
tot mai diversificati si sofisticati.
Aceste standarde nu inlocuiesc reglementarile locale si nu au un caracter atat de
complex incat sa nu poata fi aplicate la nivel mondial. Cu toate acestea ele au o serie de
particularitati si au adus unele elemente noi, nemaintalnite in contabilitatea romaneasca.
Aplicarea lor reprezinta o provocare pentru profesia contabila din Romania, un efort
pentru insusirea conceptelor si a terminilogiei utilizate, precum si a continutului si a
interpretarii acestora.
Cadrul general de intocmire si prezentare al situatiilor financiare
Cadrul general stabileste conceptele care stau la baza intocmirii si prezentarii

situatiilor financiare pentru utilizatorii externi, abordand:
- obiectivul situatiilor financiare;
- caracteristicile calitative care determina utilitatea informatiilor prezentate

in situatiile financiare;
4
- definirea, recunoasterea si evaluarea elementelor care stau la baza
intocmirii situatiilor financiare;
- conceptele de capital si de mentinere a nivelului acestuia.
Cadrul general se refera la situatiile financiare cu scop general, inclusiv la
situatiile financiare consolidate, care trebuiesc intocmite de catre entitatile patrimoniale
apartinand atat sectorului public cat si celui privat, reprezentand principala sursa de
informare pentru utilizatori.
Situatiile financiare sunt de regula intocmite conform unui model contabil bazat
pe costul istoric recuperabil si pe conceptul de mentinere a nivelului capitalului financiar
nominal. Alte modele si concepte ar putea fi mai adecvate pentru a satisface obiectivul de
furnizare a informatiei, care sa fie utila la luarea deciziilor economice, dar pana in prezent
nu exista un consens pentru aceasta modificare. Cadrul general a fost creat astfel incat sa
poata fi aplicat unei serii de modele contabile si de concepte privind capitalul si
mentinerea nivelului capitalului.
Utilizatorii situatiilor financiare
O schimbare semnificativa vizeaza categoriile de utilizatori de informatii

financiar contabile, carora li se adreseaza situatiile financiare intocmite conform
Standardelor Inernationale de Contabilitate.
Numarul utilizatorilor de informatie financiar contabila a crescut concomitent cu
diversificarea necesitatilor de informare. Standardizarea internationala a situatiilor
financiare a avut in vedere satisfacerea unor cerinte comune a unui numar cat mai mare
de utilizatori, recunoscandu-se limita ca nu pot fi satisfacute toate necesitatile de
informatie a tuturor utilizatorilor.
Principalii utilizatori de informatii contabile sunt:
a) Investitorii prezenti si potentiali isi extrag din situatiile financiare informatii

referitoare la:
5
a. -capacitatea entitatii de a genera profit si de a plati dividende;
b. -evaluarea modului cum este administrat patrimoniul in vederea
mentinerii sau inlocuirii managementului in cazul unor performante slabe;
c. -evaluarea riscului de a investi sau nu intr-o afacere;
d. -cumpararea, pastrarea sau vinderea unei investitii.
b) Furnizorii, alti creditori comerciali si creditorii financiari, care sunt interesati
de informatii referitoare la pozitia financiara , pentru a fi siguri ca isi vor primi la
scadenta sumele datorate. In timp ce creditorii comerciali sunt interesati de pozitia
financiara pe termen scurt, cei financiari vizeaza un orizont de timp mediu si lung.
c) Clientii analizeaza situatiile financiare prin prisma continuitatii activitatii, fiind
interesati de o colaborare pe termen lung.
d) Angajatii impreuna cu sindicatele au nevoie de informatii legate de
profitabilitate, pozitie financiara si continuitate, pentru a se asigura ca :
a. -isi vor primi salariile, pensiile si alte avantaje banesti;
b. -nu isi vor pierde locul de munca;
c. -vor avea oportunitati de promovare.
e) Guvernul si institutiile sale care utilizeaza informatiile furnizate de situatiile
financiare pentru determinarea politicii fiscale, a parghiilor economice si din
ratiuni statistice pentru calculul venitului national si alti indicatori statistici.
f) Bursele de valori interesate de evolutia unor societati multinationale de valori
mobiliare, societati internationale de valori mobiliare si alte societati cotate la
bursa.
g) Publicul larg intersat de evolutia entitatii si influenta acesteia in economia locala,
posibilitatea unor eventuale colaborari si oportunitati de afaceri.
Dupa cum se poate observa, guvernul si institutiile sale nu reprezinta principalii
utilizatori de informatii carora li se adreseaza situatiile financiare intocmite
conform Standardelor Internationale de Contabilitate. Totusi contabilitatea trebuie
organizata in asa fel incat sa poata sa furnizeze si informatii solicitate de institutiile
guvernului pentru necesitati fiscale. Acest lucru este recunoscut si de Consiliul IASC,
care precizeaza ca guvernele pot stabili in particular cerinte diferite sau suplimentare
pentru scopuri proprii, dar cu amendamentul ca acestea nu trebuie sa influenteze in nici
6
un caz situatiile financiare publicate. Raportarile speciale in scopuri fiscale se situeaza in
afara cadrului general al situatiilor financiare intocmite conform standardelor
internationale.
Este evident ca nu pot convietui libertatea rationamentului profesional impus de noile
standarde cu mentinerea in perimetrul aplicatiilor contabile a legislatiei si reglementarilor
de ordin fiscal.
Situatiile financiare
Situatiile financiare intocmite conform Standardelor Internationale de Raportare

Financiara au ca scop final prezentarea fidela a rezultatelor si a pozitiei financiare a unei
entitati patrimoniale la sfarsitul exercitiului financiar, oferind informatii pertinente si utile
unei game largi de utilizatori in vederea luarii de decizii economice. In functie de natura
si evenimentele ce au loc intre data intocmirii bilantului si data la care sunt semnate
situatiile financiare, ca element de noutate, aceste tranzactii pot fi incluse in situatiile
financiare.
Valorile ce trebuiesc incluse sau prezentate in situatiile financiare cu scop general
se stabilesc folosind rationamentul profesional. Aceste decizii vor fi fundamentate pe
anumiti factori, cum ar fi: cat de semnificative sunt informatiile si daca acestea trebuiesc
prezentate separat fie in bilant, fie in contul de profit si pierderi, fie in note, precum si cat
de interesati sunt utilizatorii situatiilor financiare sa aiba acces la aceste informatii.
La intocmirea situatiilor financiare conform noilor reglementari, trebuie sa se tina
cont de:
o principiile si considerentele ce stau la baza politicilor contabile;
o noua terminologie si distinctia curent/termen lung.
Principii contabile
Standardul International de Contabilitate (IAS) 1, impune prezentarea tuturor
politicilor contabile semnificative care sunt utilizate la intocmirea situatiilor financiare si
indica reguli si practici ce stau la baza tuturor aspectelor privind politica contabila:
§ Principiul continuitatii activitatii conform caruia situatiile financiare trebuiesc
intocmite pornind de la presupunerea ca entitatea patrimonila isi va continua
activitatea intr-un viitor previzibil, fiind capabila sa-si realizeze activele si sa-si
7
plateasca obligatiile. In cazul in care acest lucru este in mod clar neadecvat,
trebuiesc prezentate motivele pentru care acest principiu nu poate fi respectat.
§ Principiul consecventei se refera la modul de prezentare si clasificare a
diferitelor elemente din situatiile financiare, elemente care trebuiesc mentinute de
la o perioada la alta, fara a fi schimbate.
§ Principiul prudentei care presupune includerea unui grad de precautie in
exercitarea rationamentelor necesare pentru a face estimarile cerute in conditii de
incertitudine si de risc, astfel incat sa nu se supraevalueze activele si veniturile si
sa nu se subevalueze datoriile si cheltuielile. Acest principiu afirma ca toate
minus-valorile latente fac obiectul provizioanelor, insa pentru a constata contabil
o plusvaloare, treb uie ca aceasta sa se realizeze efectiv. Prudenta in viziunea lui
Maurice Vallus este o „virtute inainte de a fi o calitate tehnica a unui preparator
de conturi grijuliu, ori virtutea este o calitate morala!”. Acest principiu taie din
euforia succesului oamenilor de afaceri, asigurand in schimb o marja de
securitate. Trebuie mentionata totusi limita acestui principiu, care permite crearea
de „rezerve secrete”, si nu trebuie uitat ca o subevaluare intr-un anumit exercitiu,
antreneaza subevaluare intr-o perioada viitoare.
§ Principiul neutralitatii care presupune ca cei care intocmesc situatiile
financiare sa fie neutri, sa nu se lase influentati sa prezinte un rezultat sau un
obiectiv predeterminat.
§
§ Principiul reprezentarii fidele conform caruia informatia prezentata in situatiile

financiare trebuie sa prezinte corect toate tranzactiile si evenimentele aferente
exercitiului pentru a fi credibila. Organismul International de Contabilitate
(IASC), prezinta imaginea fidela astfel: ”O imagine fidela sau prezent area fidela
a informatiei se obtine prin realizarea principalelor caracteristici calitative alr
informatiei financiar-contabile si prin aplicarea de norme contabile pertinente”.
Aceste caracteristici calitative ale informatiei sunt: inteligibilitatea, relevanta,
fiabilitatea si comparabilitatea. Rezulta ca utilitatea informatiei contabile este o
mixtura de caracteristici calitative, ce pot avea la un moment dat, o pondere mai
8
mare a pertinentei si o pondere mai mica a fiabilitatii sau invers. Apar astfel
diferite stari conflictuale de baza ale informatiei financiar-contabile, generate de
necesitatile utilizatorilor de astfel de informatii. Modificarea in timp si spatiu a
acestor necesitati de informare, determinate de mutatiile rapide ce apar in mediul
de afaceri, face ca informatia utila intr-un anumit moment si caracterizata de
anumite ponderi ale calitatii, sa fie reconsiderata ca fiind utila numai daca
ponderile calitatilor informatiilor se schimba. In termeni contabili nu se poate
spune ca realitatea economica este reprezentata prin sistemul contabil insusi, atata
timp cat fiecare utilizator vede realitatea in functie de propriile interese. Apare
necesara etica in contabilitate, care se situeaza intre realitate si adevar, trebuind sa
se caute sensul. Contabilitatea este etica in masura in care ea, in mod necesar,
interpreteaza realitatea in functie de ceea ce crede ea ca este adevarat.
Manifestarea eticului se face in functie de cat de adevarata este imaginea oferita
de contabilitate in raport cu realitatea economica, cu alte cuvinte, fidelitatea
imaginii oferita de contabilitate in raport cu realitatea economica concreta.
§ Principiul pragului de semnificatie se refera la informatiile semnificative, care
daca ar fi prezentate eronat sau omise ar distorsiona situatiile financiare,
influentand negativ deciziile economice luate pe baza acestora. Relevanta
informatiei este influentata de natura sa si de pragul de semnificatie.
§ Principiul cumularii/compensarii conform caruia fiecare element semnificativ

trebuie prezentat in mod separat in situatiile financiare, nefiind acceptata
compensarea sau cumularea elementelor semnificative.
§ Principiul prevalentei economicului asupra juridicului care presupune ca orice
tranzactie sau eveniment se inregistreaza in contabilitate in conformitate cu fondul
si cu realitatea economica si nu doar cu forma lui juridica. Fondul tranzactiilor nu
este intotdeauna in concordanta cu ceea ce transpare din forma lor juridica sau
conventionala. Acest principiu nou, presupune schimbarea mentalitatii atat a
personalului financiar contabil care reprezinta partea executiva cat si
responsabililor cu intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, respectiv
administratorii. Pentru a demonstra conotatiile morale ce intervin din aplicarea
acestui principiu trebuie sa ne punem intrebarea: Este economicul mai real decat
9
juridicul? Fireste ca nu, deoarece faptele contabile sunt de natura economica,
juridica, administrativa si naturala. Anglo-saxonii, promotorii principiului
prelevantei economicului asupra juridicului, nu de putine ori folosesc diferite
proceduri ce duc la ascunderea, alterarea realitatii economice, folosind acea
„contabilitate creativa”.
§ Principiul conectarii cheltuielilor cu veniturile care presupune ca veniturilor
inregistrate intr-un anumit exercitiu sa li se ataseze numai acele cheltuieli facute
pentru obtinerea lor. Principiul pare simplu, dar aplicarea lui conduce in unele
cazuri, la estimari, care au un caracter de subiectivitate. Un exemplu concludent
este dat de cheltuielile inregistrate in exercitiul curent pentru promovarea si
imbunatatirea imaginii, care va genera venituri in perioadele viitoare, sau
cheltuielile de cercetare si dezvoltare, care desi esalonate pe o perioada estimata,
nu este cert ca vor genera veniturile asteptate.
§ Principiul costului istoric bazat pe ipoteza unitatii monetare stabile, consta in
respectarea valorii nominale a monedei, fara a se tine cont de variatiile puterii sale
de cumparare. Folosirea costului istoric ca baza de evaluare isi are justificarea in
dorinta de a cunoaste un patrimoniu eterogen si o performanta care rezulta din
§ operatii de natura diferita. Fiabilitatea este avantajul major pe care il ofera costul
istoric, in comparatie cu costul de inlocuire, valoarea justa sau valoarea
actualizata. In conditii de inflatie, sau chiar de hiperinflatie cum este cazul
Romaniei, aplicarea costurilor istorice conduce la o deformare a informatiei
prezentate in situatiile financiare, fiind nevoie de ajustari. Aspectele negative se
refera la subevaluarea costului stocurilor, cu implicatii in imposibilitatea refacerii
acestora si decapitalizarea entitatii. La decapitalizare se ajunge si prin plata unor
impozite nereale si a dividendelor fictive.
Mai mult ca niciodata, datorita schimbarilor rapide din mediul economic,
contabilitatea trebuie sa reuseasca sa „spuna adevarul” despre realitatea economica si sa
raspunda asteptarilor utilizatorilor de informatie financiar contabila, care pe zi ce trece
sunt tot mai diversi si mai sofisticati.
Imaginea reflectata in conturile anuale si transpusa in situatiile financiare trebuie sa fie
fidela, cu alte cuvinte adevarata, loiala si cinstita. Intre anumite principii contabile si
imaginea fidela exista unele stari conflictuale, care se pot atenua daca aceste principii nu
sunt ridicate la rang de dogme si se ia in considerare faptul ca principiul contabil are un
caracter evolutiv si trebuie sa formuleze ipoteze cat mai apropape de realitate, astfel incat
informatia contabila furnizata sa nu fie inselatoare.
10
Continutul nou al componentelor situatiilor financiare

a) Activele
Activele in acceptiunea noua, reprezinta o resursa controlata de entitate, ca
rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii
economice viitoare.
Beneficiile economice viitoare incorporate in active reprezinta potentialul de a contribui,
in mod direct sau indirect, la fluxul de numerar si echivalente ale numerarului catre
entitate. Acest potential poate fi unul productiv, fiind parte a activitatilor de exploatare,
sau se poate transforma in numerar sau echivalente ale numerarului, sau poate avea
capacitatea de a reduce iesirile de numerar, cum ar fi un proces alternativ de productie

care micsoreaza costurile.
Activele sunt utilizate de regula pentru a produce bunuri sau pentru a presta
servicii, capabile sa satisfaca dorintele sau necesitatile clientilor; datorita faptului ca
aceste bunuri sau servicii pot satisface aceste dorinte sau necesitati, clientii sunt dispusi
sa plateasca pentru a le obtine, contribuind astfel la fluxul de trezorerie. Numerarul in
sine confera un avantaj datorita faptului ca se impune fata de celelalte resurse.
Majoritatea activelor cum ar fi creantele, terenurile si cladirile, sunt asociate cu
drepturi legale, inclusiv cu dreptul de propr ietate. Dreptul de proprietate nu este esential
pentru determinarea existentei unui activ, desi, de exemplu, o proprietate detinuta intr-un
contract de leasing este un activ in cazul in care entitatea controleaza beneficiile oferite
de proprietatea respect iva. Desi capacitatea unei intreprinderi de a controla beneficiile
este de obicei rezultatul drepturilor legale, un element poate satisface definitia unui activ,
chiar si fara a exista un control legal. De exemplu, know-how obtinut dintr-o activitate de
dezvoltare poate satisface definitia unui activ atunci cand intreprinderea controleaza
beneficiile acestui know-how, tinandu- l secret.
Activele curente
Un activ este clasificat ca activ curent atunci cand:
§ se asteapta a fi realizat, sau este detinut pentru consum sau vanzare pe
parcursul ciclului normal de exploatare; sau
11
§ este detinut in principal in vederea comercializarii pe termen scurt si se
asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; sau
§ reprezinta numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este
restrictionata.
Ciclul de exploatare reprezinta perioada de timp dintre momentul achizitiei
stocurilor de materii prime si materiale utilizate intr-un proces de productie si momentul
finalizarii acestui proces prin incasarea numerarului.
In cazul in care exista creante si stocuri care nu se asteapta a fi realizate in termen
de 12 luni de la data bilantului, acestea trebuiesc prezentate separat. Numerarul si
echivalentele de numerar care sunt restrictionate intra in categoria activelor imobilizate.
Recunoasterea activelor in situatiile financiare
Un activ este recunoscut in bilant in momentul in care este probabila realizarea

unui beneficiu economic viitor si activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata
in mod credibil.
Un activ nu este recunoscut in bilant atunci cand este improbabil ca intrarea de
numerar sa genereze beneficii economice in perioadele viitoare. In schimb o astfel de
tranzactie va avea ca efect recunoasterea unei cheltuieli in contul de profit si pierdere.
Acest tratament nu inseamna ca scopul pentru care s-au efectuat cheltuielile a fost altul
decat obtinerea unui beneficiu economic, sau ca managementul a fost deficitar. Singura
implicatie este aceea ca, gradul de siguranta privind obtinerea unui beneficiu intr-o
perioada contabila ulterioara este insuficient pentru a garanta recunoasterea unui activ.
b) Datoriile
Datoriile reprezinta obligatii actuale ale entitatii ce decurg din evenimente
trecute si prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care
incorporeaza beneficii economice.
Trasatura esentiala a unei datorii consta in faptul ca entitatea are o obligatie
actuala ce decurge dintr-un contract sau dintr-o cerinta legala. In mod normal acestea
reprezinta sume ce trebuie plat ite pentru bunuri si servicii primite. De asemenea,
obligatiile apar si din activitatea normala, din dorinta de a mentine relatii bune de afaceri
sau de a se comporta intr-o maniera echitabila. Daca, de exemplu, se remedieza
12
defectiunile unor produse vandute, chiar si dupa ce perioada de garantie a expirat, sumele
ce se asteapta sa fie cheltuite in legatura cu bunurile deja vandute reprezinta datorii.
Trebuie facuta distinctia intre o obligatie actuala si un angajament viitor. Decizia
conducerii de a achizitiona active in viitor nu reprezinta prin ea insasi o obligatie
prezenta. In mod normal obligatia apare numai in momentul livrarii activului sau in
momentul in care exista un acord irevocabil de cumparare a activului.
Stingerea unei obligatii prezente implica de obicei renuntarea entitatii la anumite
resurse care incorporeaza beneficii economice, in scopul satisfacerii cererilor celeilalte
parti. Stingerea unei obligatii prezente se poate face in mai multe moduri, de exemplu
prin:
a) plata in numerar;
b) transferul altor active;
c) prestarea de servicii;
d) inlocuirea respectivei obligatii cu o alta obligatie; sau
e) transformarea obligatiei in capital propriu.
O obligatie poate fi stinsa si prin alte mijloace, cum ar fi renuntarea de catre creditor la
drepturile sale.
Datoriile curente
O datorie este clasificata ca fiind curenta atunci cand:
§ se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare; sau
§ este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.
Tot in categoria datoriilor cur ente sunt incluse si datoriile care fac parte din ciclul de
exploatare dar a caror durata de exigibilitate depaseste 12 luni de la data bilantului.
Recunoasterea datoriilor in situatiile financiare
O datorie este recunoscuta in bilant in momentul in care este probabil ca o iesire
de resurse, purtatoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligatii
prezente, iar valoarea la care se va realiza aceasta lichidare poate fi evaluata in mod
credibil. In practica obligatiile rezultate din contracte in care nu s-au respectat inca
obligatiile contractuale (de exemplu, datoriile pentru stocuri comandate, dar neprimite
13
inca) nu sunt in general recunoscute ca datorii in situatiile financiare. Totusi astfel de
obligatii pot corespunde definitiei datoriilor si, in cazul in care criteriile de recunoastere
sunt indeplinite in anumite circumstante, acestea pot fi recunoscute. In astfel de
circumstante recunoasterea datoriilor implica si recunoasterea activelor sau a cheltuielilor
aferente.
c) Veniturile si cheltuielile
Veniturile, respectiv cheltuielile angajate de o entitate patrimoniala, sunt tratate
de Standardele Internationale de Contabilitate, conform contabilitatii de angajamente,
inregistrandu-se si fiind reflectate in contul de rezultate in exercitiul financiar in care au
fost generate, fara a se tine seama de momentul efectiv al incasarii, respectiv platii
acestora.
Categoria de venituri/cheltuieli in avans este delimitata distinct, reprezentand
veniturile/cheltuielile care genereaza intrari sau iesiri de numerar in exercitiul curent,dar
care sunt aferente unui exercitiu financiar ulterior, reflectarea lor in contul de profit si
pierderi facand-se in exercitiul caruia ii apartin.
O interpretare noua o au veniturile si cheltuielile extraordinare, acestea fiind
atribuite unor evenimente determinate de factori exceptionali cum ar fi calamitati
naturale, razboaie, rasturnari de guverne, factori care genereaza tranzactii specifice la un
moment dat, diferite de activitatile curente ale entitatii, avand un caracter aleator si
neaparand frecvent sau cu regularitate. Amenzile, penalitatile, precum si vanzarile sau
cheltuielile de capital, care erau considerate pana acum venituri, respectiv cheltuieli
exceptionale sunt tratate ca tranzactii normale, fiind considerate ca apartinand activitatii
curente cum este si firesc.
Veniturile si cheltuielile au o definire noua, fiind corelate cu cresterea sau
descresterea elementelor patrimoniale de activ si pasiv astfel:
Ø Veniturile constituie cresteri ale beneficiilor eco nomice inregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori descresteri
ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat
cele rezultate din contributii ale actionarilor;
Ø Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe

parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor
ori cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu,
altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.
Aceasta noua abordare a veniturilor si cheltuielilor surprinde caracteristicile lor
esentiale, dar nu mentioneza criteriile ce trebuiesc indeplinite pentru a putea fi
inregistrate in contul de profit si pierdere.
14
Pentru a putea furniza o informatie relevanta, care sa stea la baza unor decizii pertinente
si viabile, veniturile si cheltuielile trebuiesc reflectate in contul de profit si pierderi
respectand urmatoarele criterii:
• Delimitarea corecta a activitatii care consta in separarea elementelor de

venituri si cheltuieli care sunt rezultatul activitatii curente si al activitatii viitoare,
precum si rezultatul unei activitati intamplatoare. Aceasta delimitare se realizeaza
plecandu-se de la prezumtia ca sursa unui element de venituri sau cheltuieli este
relevanta in procesul de evaluare a capacitatii entitatii, de a genera in viitor
numerar si echivalente ale numerarului. De exemplu, activitati aleatoare, cum ar fi
instrainarea unei investitii pe termen lung, nu este o tranzactie care apare in mod
curent. In procesul de separare a veniturilor si cheltuielilor in functie de caracterul
lor curent sau aleator este necesara analiza naturii si activitatii entitatii.
Elementele care pentru unele entitati sunt rezultatul unor activitati curente pot
reprezenta in cazul altor intreprinderi activitati aleatoare, care trebuiesc prezentate
separat, sau explicate.
• Distinctia dintre elementele de venituri si cheltuieli si combinarea acestora in
diferite moduri, permitand entitatilor sa isi prezinte in mod variat performantele.
Acest criteriu prezinta clasificari ale veniturilor si cheltuielilor dupa dierite arii de
cuprindere. De exemplu, contul de profit si pierdere poate include marja bruta,
profitul din activitatile curente inainte de impozitare, profitul din activitatile
curente dupa impozitare si profitul net.
• Corelarea veniturilor/cheltuielilor din activitati curente cu

castigurile/pierderile din orice sursa, criteriu conform caruia, fiecarei categorii
de venituri si cheltuieli ii sunt asimililate si castigurile si pierderile din orice sursa.
Veniturile curente reprezinta venituri din vanzarea marfurilor, a productiei,
15
venituri din prestatii, comisioane, dobanzi, redevente, chirii, dividende etc.
Castigurile reprezinta alte elemente care corespund definitiei veniturilor si pot
aparea sau nu pot aparea ca rezultat al activitatii curente a entitatii. Castigurile
sunt asimilate cresterilor beneficiilor economice si din acest punct de vedere nu
difera ca natura de venituri. Prin urmare, in cadrul general castigurile nu sunt
privite ca elemente separate. Ele includ, de exemplu, sumele rezultate in urma
iesirii activelor imobilizate pe termen mediu si lung, precum si castigurile
nerealizate, de exemplu cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament si
cele rezultate din cresterea valorii contabile a activelor pe termen lung.
Prezentarea castigurilor in contul de profit si pierdere se realizeaza de obicei
distinct, deoarece cunoasterea existentei acestora este importanta pentru
utilizatorii de informatie in procesul decizional. Forma sub care acestea sunt
prezentate este valoarea neta, exclusiv cheltuielile aferente. Cheltuielilor includ
pierderile, precum si acele cheltuieli care apar in procesul desfasurarii activitatilor
curente ale entitatii. De exemplu, cheltuielile ce apar in cursul activitatilor curente
ale entitatii se refera la costul vanzarilor, salariile, cheltuielile aferente serviciilor
executate de terti si amortizarea. Ele se regasesc de obicei sub forma iesirilor sau
scaderii valorii activelor, cum ar fi: numerarul sau echivalentele numerarului,
stocurile, terenurile si mijloacele fixe. Pierderile reprezinta alte elemente care
corespund definitiei cheltuielilor si care pot aparea sau nu, pe parcursul
desfasurarii activitatilor curente, reprezintand diminuari ale beneficiilor
economice.. Prin urmare, in cadrul general ele nu sunt considerate ca structura
distincta. Cheltuielile includ si pierderile nerealizate, de exemplu cele rezultate
din cresterea cursului de schimb valutar in cazul unor imprumuturi contractate a.
De obicei, in contul de profit si pierdere prezentarea pierderilor se efectueaza
distinct, datorita importantei cunoasterii existentei si valorii acestora in procesul
decizional. Pierderile sunt raportate de regula la valoarea neta, exclusiv veniturile
aferente.
• Recunoasterea structurilor in contul de profit si pierderi, presupune
prezentarea numai a acelor elemente care indeplinesc urmatoarele conditii:
16
-este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa
intre sau sa iasa in sau din entitatea patrimoniala;
-elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in
mod credibil;
Veniturile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand a avut loc o
crestere a beneficiilor economice viitoare aferente cresterii unui activ sau diminuarii
unei datorii, modificare ce poate fi evaluata in mod credibil. Aceasta presupune ca
recunoasterea veniturilor se realizeaza simultan cu recunoasterea cresterii activelor
sau a reducerii datoriilor (de exemplu, cresterea neta a activelor rezultata din vanzarea
produselor sau a serviciilor ori descresterea datoriilor ca rezultat al anularii unei
datorii). Acest mod de abordare, conduce la o anumita limitare, fiind rec unoscute ca
venituri numai acele elemente ce pot fi evaluate in mod credibil si care au un grad
suficient de certitudine.
Concomitent, cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci
cand genereaza o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuarii unui
activ sau cresterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluata in mod credibil. De fapt
aceasta inseamna ca recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoasterea
cresterii datoriilor sau a reducerii activelor.
Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere pe baza asocierii
directe intre costurile implicate si obtinerea elementelor specifice de venit.
Conectarea costurilor la venituri, implica recunoasterea simultana sau combinata a
veniturilor si cheltuielilor aferente anumitor tranzactii tranzactii sau evenimente. De
exemplu, diversele componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea
costului bunurilor vandute sunt recunoscute in acelasi timp cu venitul din vanzarea
bunurilor.
In contul de profit si pierdere sunt recunoscute si costurile, care sunt alocate

sistematic si rational, atunci cand se asteapta sa se obtina beneficii economice in
decursul mai multor perioade contabile si cand asocierea acestora cu veniturile poate
17
fi determinata doar in mod vag sau indirect. Acest mod de recunoastere este deseori
necesar in procesul asocierii cheltuielilor cu utilizarea unor active, cum ar fi: terenuri
si mijloace fixe, fond comercial, licente si marci de comert; in astfel de cazuri
cheltuiala fiind prezentata sub forma amortizarii. Aceste proceduri de alocare au drept
scop recunoasterea cheltuielilor in cadrul perioadelor contabile in care se consuma
sau expira beneficiile economice asociate acestor elemente.
d) Capitalul
Standardele Internationale de Contabilitate prezinta doua concepte de capital
respectiv:
§ conceptul financiar al capitalului;
§ conceptul fizic al capitalului.
Conform conceptului financiar, capitalul este sinonim cu patrimoniul net, sau
activele nete, sau capitalul propriu si reprezenta interesul rezidual al actionarilor in
activele unei entitati patrimoniale dupa deducerea tuturor datoriilor sale. Capitalul
propriu este echivalent cu averea actionarilor. Pentru a fi relevanta informatia despre
capitalul propriu aceasta trebuie subclasificata in bilant in urmatoarele elemente
componente:
- capitalul care reprezinta contributia actionarilor;
- profitul care a fost capitalizat;
- rezervele ce reprezinta alocarea rezultatului reportat care poate fi profit
sau pierdere;
- ajustarile pentru mentinerea nivelului capitalului.
Aceste clasificari ajuta utilizatorii de informatie financiar contabila in luarea de

decizii economice, tinand cont de faptul ca actionarii care au interese in capitalul entitatii,
au drepturi diferite cu privire la primirea dividendelor sau la rambursarea capitalului.
18
Mentinerea capitalului financiar, se poate evalua atat in unitati monetare nominale
cat si in putere constanta de cumparare. Conform noului concept de mentinere al
capitalului financiar, profitul se obtine doar in cazul in care valoarea financiara a
patrimoniului net (active nete) la sfarsitul exercitiului il devanseaza pe cel de la inceputul
exercitiului, dupa ce s-au facut ajustarile necesare, respectiv excluderea distribuirilor de
dividende sau alte distribuiri de capital catre actionari precum si a oricaror noi contributii
primite din partea actionarilor in timpul exercitiului analizat. Cand capitalul financiar este
definit in unitati monetare nominale, profitul reprezinta cresterea capitalului mone tar
nominal de-a lungul perioadei. In acest caz orice apreciere a activelor (cresterea pretului
acestora), concretizata in castig din detinerea de active, reprezinta profit. Acest profit
poate sa reprezinte un profit latent si sa nu fie recunoscut decat in momentul in care
activele sunt valorificate prin vanzare. In cazul in care, mentinerea capitalului social este
definit in termenii unitatilor de putere de cumparare, profitul reflecta cresterea puterii de
cumparare din perioada analizata. Profitul este doar diferenta dintre acea parte a cresterii
pretului activelor si cresterea nivelului general al preturilor. Restul cresterii este
considerata o ajustare in vederea mentinerii capitalului propriu.
Conform conceptului fizic al capitalului, axat pe capacitatea de expolatare,
capitalul reprezinta capacitatea de productie a entitatii patrimoniale exprimata in unitati
de productie, respectiv in termenii capacitatii fizice de productie.
Mentinerea capitalului capitalului fizic, se bazeaza pe adoptarea costului curent ca
baza de evaluare, profitul reprezentand cresterea acestui capital pe parcursul exercitiului.
Orice variatie de pret, cu influente asupra activelor si datoriilor, sunt privite ca modificari
in masurarea capacitatii productive fizice a acesteia, fiind tratate ca ajustari de mentinere
a nivelului capitalului propriu, si nu ca profit.
Selectarea de catre o entitate patrimoniala a celui mai adecvat concept privind
capitalul, trebuie facuta prin prisma necesitatii utilizatorilor de informatie financiar

contabila, in functie de specificul activitatii, pentru a asigura relevanta si credibilitatea
informatiei.
19
Conceptul de mentinere al nivelului capitalului trebuie sa tina cont de modul in
care entitatea patrimoniala defineste capitalul pe care doreste
sa-l mentina. In concluzie, profitul sau castigul produs de capitalul investit, este generat
de intrarile suplimentare de active, fata de sumele necesare penreu mentinerea capitalului.
Profitul, reprezinta valoarea care ramane, dupa ce au fost deduse din venituri cheltuielile,
inclusiv ajustarile pentru mentinerea capitalului. Cand cheltuielile si ajustarile devanseaza
veniturile, valoarea reziduala este o pierdere neta.
e) Provizioane, datorii si active contingente

Standardele Internationale de Contabilitate asigura criteriile corespunzatoare de
recunoastere si metodele de evaluare care sunt aplicate provizioanelor, datoriilor
contingente si activelor contingente, precum si modul de prezentare al acestora in
situatiile financiare pentru a facilita utilizator ilor intelegerea naturii, momentului si
valorii lor.
Aria de aplicabilitate se adreseaza tuturor entitatilor patrimoniale cu exceptia:
- acelora rezultate din instrumente financiare inregistrate la valoarea lor
justa;
- acelora rezultate din contracte executorii, cu exceptia cazului in care
contractul este oneros;
Provizioane
Un provizion reprezinta o datorie al carei moment de aparitie si valoare prezinta
un grad de nesiguranta. Provizionul apare doar atunci cand o entitate patrimoniala are o
obligatie prezenta, generata de un eveniment trecut. Supus aceluiasi regim al datoriilor,
un provizion se recunoaste doar atunci cand este probabila o iesire de resurse pentru
stingerea obligatiei, iesire care poate fi constituita fie din numerar sau echivalente de
numerar, dar si din alte active, care incorporeaza beneficii economice.
Desi un provizion este o datorie, are unele caracteristici specifice, deoarece exista
incertitudine asupra momentului si valorii cheltuielilor viitoare necesare stingerii acestei
datorii.
20
Un provizion va fi recunoscut cand:
§ o entitate patrimoniala are o obligatie prezenta ca rezultat al unui
eveniment trecut;
§ este probabila o iesire de resurse, necesara stingerii obligatiei;
§ poate fi efectuata o estimare fidela asupra valorii obligatiei.
Obligatia poate fi juridica sau constructiva. Obligatia juridica poate fi invocata din
cauza: unui contract; legislatiei nationale si internationale
si poate include:
§ obligatia de a repara sau inlocui produse defecte aflate in garantie;
§ obligatia de aface pla ti compensatorii salariatilor;
§ obligatia de a proteja mediu cand prevede legislatia;
§ obligatia de a compensa pierderile suferite de o terta parte cand
entitatea este raspunzatoare pentru aceste pierderi.
Obligatiile constructive sunt obligatii care deriva din actiuni ale entitatii in cazul in
care:
Ø printr-o evolutie bine stabilita a practicii trecute, politici publicate sau situatii
curente suficient de specifice, entitatea patrimoniala a indicat altor parti ca-si va
asuma anumite responsabilitati;
Ø ca rezultat, entitatea patrimoniala a creat asteptarea valida din partea acelor parti
ca isi va onora responsabilitatile sale.
Exemple de obligatii constructive:
- politica entitatii (dar nu obligatia juridica) de returnare a bunurilor;
- politica entitatii (dar nu obligatia juridica) de a repara distrugerea mediului
inconjurator.
Evaluarea provizioanelor se face folosind cea mai buna estimare a cheltuielilor
necesare stingerii obligatiei. In cazul evaluarii unui provizion pentru reparatii in perioada
de garantie, aceasta se poate realiza pe baza costurilor trecute si viitoare ale efectuarii
acelor reparatii. Un provizion care implica un numar mare de elemente, va fi estimat prin
ponderea tuturor evenimentelor posibile cu ajutorul probabilitatilor asociate. Aceasta
metoda statistica este cunoscuta sub denumirea de „valoarea asteptata.”
21
Programului de armonizare privind metodele si tehnicile de evaluare
Conformarea sistemului contabil romanesc cu Directivele Europene si cu

Standardele Internationale de Raportare Financiara aduce schimbari importante si
abordari noi in problematica evaluarii elementelor patrimoniale, aceasta dimensiune
avand un rol primordial. Dificultatile in aplicarea noilor reglementari, nu sunt cele legate
de tehnica inregistrarilor contabile sau de incadrarea corecta a unei tranzactii sau
eveniment in categoria corespunzatoare, ci vor fi legate de evaluarea, respectiv de
determinarea corecta a valorilor la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute
in bilant si in contul de profit si pierderi.
Bazele de evaluare utilizate pentru situatiile financiare
Bazele de evaluare utilizate pentru situatiile financiare in combinatii variate, includ
urmatoarele:
a) Costul istoric
Activele sunt inregistrate la valoarea platita in numerar sau echivalent al numerarului
sau la valoarea justa de la momentul achizitionarii lor.
Datoriile sunt inregistrate la valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei
sau in unele cazuri, cum ar fi impozitul pe profit, la valoarea ce se asteapta sa fie platita
in numerar sau echivalent al numerarului pentru stingerea datoriilor ce decurg din
desfasurarea normala a afacerilor.
b) Costul curent
Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau echivalent al numerarului care ar
trebui platita daca acelasi activ sau unul echivalent ar fi achizitionat in prezent.
Datoriile sunt inregistrate la valoarea neactualizata in numerar sau echivalent al

acestuia, necesara pentru a deconta in prezent obligatia.
c) Valoarea realizabila
22
Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau echivalent al numerarului, care
ar putea fi obtinut la data vanzarii normale a activelor.
Datoriile sunt inregistrate la valoarea lor de decontare, respectiv la valoarea
neactualizata in numerar sau echivalent al numerarului, care trebuie p latita.
d) Valoarea actualizata
Activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a intrarilor viitoare nete de numerar,
care vor fi generate de derularea normala a afacerii.
Datoriile sunt inregistrate la valoarea actualizata a iesirilor viitoare de numerar, care
se asteapta sa fie necesare pentru a deconta datoriile.
Situatiile financiare sunt de regula, intocmite conform unui model contabil bazat pe
costul istoric recuperabil si pe conceptul de mentinere al capitalului financiar nominal.
Acest mod de evaluare este de regula combinat cu alte baze de evaluare. Trebuie
mentionat faptul ca Standardele Internationale de Contabilitate acorda o atentie deosebita
evaluarii la intocmirea situatiilor financiare, punand accentul pe finalitatea efectului,
modul cum se realizeaza acest lucru fiind apanajul rationamentului profesional.
Evaluarea trebuie sa se efectueze in urmatoarele momente, prin intermediul optiunilor
corespunzatoare caracterului economic al tranzactiilor:
A) La data intarii in patrimoniu:

o activele sunt cuantificate la costul istoric (cost de achizitie, cost de
productie, valoare de aport, valoare de utilitate, valoare justa);
o datoriile sunt cuantificate la valoarea istorica (valoarea echivalentelor
obtinute in schimbul obligatiei, sau valoarea care cse asteapta a se plati in
numerar sau echivalente de numerar) sau la valoarea actualizata, in
functie de variatiile puterii generale de cumparare;
o veniturile atunci cand sunt realizate, sunt cuantificate la nivelul valorilor

de intrare ale activelor care s-au majorat, sau la nivelul valorilor de
iesire ale datoriilor, care s-au diminuat;
23
o cheltuielile, sunt cuantificate in momentul in care sunt recunoscute, la
nivelul valorilor de iesire ale activelor, care au scazut, sau al valorilor
de intrare al datoriilor care s-au majorat.
B) La inventariere se determina valoarea de inventar sau valoarea actuala a

elementelor patrimoniale componente.
C) La intocmirea situatiilor financiare:
o activele se evalueaza la valoarea lor istorica, ajustata cu eventualele deprecieri

de valoare, sub forma amortizarii si a provizioanelor, in cazul utilizarii
tratamentului de baza, sau la valoare reevaluata sau actualizata la inflatie, in
cazul tratamentului alternativ;
o datoriile se evalueaza la valoare istorica, corectata cu eventuale provizioane
constituite la inventar, daca se foloseste tratamentul de baza, sau la valoare
actualizata in cazul tratamentului alternativ;
o veniturile si cheltuielile sunt prezentate in situatiile financiare fie la valoarea lor

istorica sau la o valoare actualizata la inflatie.
D) La iesirea din patrimoniu, respectiv la cedare sau decontare, activele si datoriile

trebuiesc evaluate la valoarea de intrare.
La evaluarea elementelor patrimoniale trebuie sa mentionam unele notiuni noi,

precizate de standardele internationale cum ar fi:
Valoarea realizabila neta, care reprezinta pretul de vanzare estimat ce ar putea fi

obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru
finalizarea bunului si a costurilor necesare va nzarii.
Valoarea recuperabila este suma pe care entitatea patrimoniala se asteapta sa o
recupereze din utilizarea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea sa reziduala in momentul
instrainarii.
24
Valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o entitate patrimoniala
estimeaza sa o obtina prin cedarea unui activ la incheierea duratei sale de utilizare, dupa
deducerea cheltuielilor aferente cedarii.
Valoarea justa este suma la care poate fi tranzactionat de buna voie un activ sau
decontata o datorie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in
care pretul este determinat obiectiv. In cazul unor astfel de tranzactii se poate utiliza
pretul de piata pentru bunuri cu o piata activa sau valoarea de inlocuire, pentru bunuri
fara piata activa.
Valoarea de utilizare este valoarea actualizata a fluxurilor de numerar viitoare
estimate din utilizarea continua a unui activ si din cedarea sa la sfarsitul duratei de viata
utila.
Valoarea de aport pentru bunurile reprezentand aport la capitalul social social,
este determinata pe baza pretului pietei, utilitatii- generarea de beneficii economice
viitoare-starii si amplasarii repectivului bun.
Valoarea actualizata este valoarea determinata prin metode care iau in calcul
rata inflatiei si reprezinta o estimare a valorii actualizate a viitoarelor fluxuri nete de
numerar.
Costul de achizitie include pretul de cumparare net, toate taxele si impozitele
nerecuperabile, cheltuielile suplimentare pentru punerea in stare de functionare sau de
utilitate, precum si dobanzile pentru imprumuturi de finantare a achizitiei si efectele
variatiei cursurilor de schimb valutar-in cazul tratamentului alternativ permis.
Costul de productie include cheltuielile directe de productie si cota cheltuielilor
indirecte de productie, alocata in mod sistematic cheltuielilor directe.
In cazul evaluarii si reevaluarii elementelor patrimoniale, Standardele

Internationale de Contabilitate, pun accentul pe rationamentul profesional. Rationamentul
profesional este cel care fundamenteaza politicile financiare si contabile ale entitatii
patrimoniale, plecand de la duratele de viata si metodele de amortizare ale imobilizarilor
si terminand cu metodele de evaluare in bilant a diferitelor elemente de raportare
Structura situatiilor financ iare
25
Situatiile financiare intocmite conform IFRS, prezinta ca principal avantaj

asigurarea comparabilitatii a pozitiei financiare, a rezultatelor si a fluxurilor de numerar
ale entitatilor patrimoniale. Un set complet de situatiilor financiare intocmite conform
standardelor are urmatoarea componenta:
a) bilantul;
b) contul de profit si pierdere;
c) o situatie care sa reflecte:
-toate modificarile capitalului propriu; sau
-modificarile capitalului propriu, altele decat cele provenind din
tranzactii de capital cu actionarii si distribuiri catre actionari
d) situatia fluxurilor de numerar;
e) politicile contabile si notele explicative.
a) Bilant-distinctia curent/imobilizat (termen lung)
Standardele precizeaza elementele minimale ce trebuiesc obligatoriu prezentate in
bilant. Conform IAS 1 „Prezentarea situatiilor financiare”, entitatile patrimoniale trebuie
sa determine, pe baza naturii operatiunilor pe care le desfasoara, daca sa prezinte sau nu
in bilant activele curente, activele imobilizate, datoriile curente si cele pe termen lung,
clasificate separat. Cu toate acestea, Reglementarile contabile conforme cu Directiva a
IV-a a CEE si IFRS, cere ca acestea sa fie clasificate si raportate separat in bilant.
Este important ca entitatea patrimoniala sa faca distinctie intre:
- active curente si datorii curente (termen de exigibilitate 12 luni de la data
bilantului)
- active imobilizate si datorii pe termen lung (termen de exigibilitate mai
mare de 12 luni de la data bilantului)
Informatii ce trebuiesc prezentate in bilant sau in note
Rationamentele privind prezentarea separata in bilant a altor elemente care dau
substanta informatiei prezentate, au la baza trei criterii:
26
- natura si lichiditatea activelor precum si pragul lor de semnificatie,
conducand la prezentarea separata a fond ului comercial si a activelor
provenind din cheltuieli de dezvoltare, a activelor monetare si nemonetare,
precum si a activelor curente si a celor imobilizate.
- functia activelor in cadrul entitatii patrimoniale, conduce la
prezentarea separata a activelor financiare si de exploatare, a stocurilor,
creantelor, disponibilitatilor banesti si echivalente.
- suma, natura si delimitarea in timp a datoriilor conducand la

prezentarea separata a datoriilor purtatoare si nepurtatoare de dobanda si a
provizioanelor, clasificate in curent si pe termen lung.
b) Contul de profit si pierderi
Informatiile minimale care trebuiesc prezentate in contul de profit si pierdere,

conform standardelor cuprind:
q Veniturile din exploatare;
q Cheltuielile din exploatare;
q Rezultatul brut al exploatarii.
q Venituri financiare;
q Cheltuieli financiare;
q Rezultatul din activitatea financiara.
q Partea din profituri si pierderi aferenta intreprinderilor asociate si in
participatie contabilizata prin metoda punerii in echivalenta.
q Elemente extraordinare;
q Cheltuielile cu impozitul pe profit;
q Profitul net/pierderea perioadei.
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE CONFORM IAS 1

STRUCTURAT DUPA NATURA ELEMENTELOR
27
Cifra de afaceri
+ Variatia stocurilor de produse finite si a lucrarilor in curs
+ Productia imobilizata
+ Alte venituri din exploatare
- Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile
- Cheltuieli de personal
- Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele
- Alte cheltuieli de exploatare
=Profitul din exploatare
+ Venituri financiare
- Cheltuie li financiare
+ Venituri din participatii in intreprinderi asociate
= Profit inaintea impozitarii
- Impozitul pe profit
=Profit dupa impozitare
- Interese minoritare
= Profit sau pierdere neta din activitatea ordinara
+ Elemente extraordinare
- Sarcina fiscala aferenta elementelor extraordinare
= Profit sau pierdere neta a exercitiului
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE DIN EXPLOATARE CONFORM IAS 1

STRUCTURAT DUPA FUNCTII
Venituri din vanzari
- Costul vanzarilor
= Marja bruta
+ Alte venituri din explo atare
- Cheltuieli de distributie
- Cheltuieli de administrare
28
- Alte cheltuieli de exploatare
= Profit brut sau pierdere
activitatea de exploatare
Informatii ce trebuie prezentate fie in contul de profit si pierdere, fie in note
Conform IAS 1, o entitate patrimoniala trebuie sa prezinte fie in contul de
rezultate, fie in note, o analiza a cheltuielilor utilizand o clasificare bazata pe natura
cheltuielilor sau pe destinatia lor. Efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente
ale unei entitati patrimoniale difera ca stabilitate, risc si previzibilitate, motiv pentru care
prezentarea detaliata a elementelor de performanta fie in contul de profit si pierdere, fie
in note ajuta la perceperea corecta a performantelor realizate si la extrapolarea
rezultatelor, in vederea proiectarii activitatii viitoare.
c) Situatia modificarilor capitalului propriu

Conform IAS 1, exista posibilitatea prezentarii uneia din urmatoarele doua
situatii referitoare la capitalurile proprii, respectiv:
-toate modificarile capitalului propriu; sau
-modificarile capitalului propriu, altele decat cele provenind din
tranzactii de capital cu actionarii si distribuiri catre actionari.
Prima din cele doua situatii este cel mai des intalnita in practica, ea prezentand in
mod complet modificarile capitalului propriu.
Situatia modificarilor capitalurilor proprii trebuie sa cuprinda:
• tranzactiile de capital cu proprietarii sau distributiile catre acestia;
• modificari ale profitului sau pierderii cumulate;
• fiecare element de castig sau pierdere recunoscut in capitalurile proprii;
• efectul cumulativ al modificarilor politicilor contabile si corectia erorilor
fundamentale;
• o reconciliere intre valoarea contabila a fiecarei clase de capitaluri proprii, prime
de capital, rezerve, cu prezentarea fiecarei modificari aparute.
Elementele de capitaluri sunt elemente nemonetare, si ele trebuiesc retratate
pentru a tine seama de efectele inflatiei.
29
Ca particularitate prezentata de IAS 10, „daca dividendele detinatorilor de
instrumente de capital propriu sunt propuse sau declarate dupa data bilantului, acestea nu
vor fi recunoscute ca datorie la data bilantului”. Prin urmare acestea se vor reflecta in
profitul nerepartizat si raman reflectate in capitalul propriu.
Informatii ce trebuie prezentate fie in situatia capitalurilor proprii,

fie in note
Mai sunt o serie de informatii utile, ce trebuiesc prezentate utilizatorilor, acestea
referindu-se la:
q numarul de actiuni autorizat
q numarul actiunilor emise si varsate integral
q numarul actiunilor emise si nevarsate
q valoarea nominala a actiunilor
q reconcilierea actiunilor existente la inceputul si la sfarsitul anului
q actiunile proprii detinute de societate sau de societati afiliate
q actiunile rezervate pentru emisiune in baza optiunilor de conversie
q descrierea naturii si scopul fiecarei rezerve
q valoarea dividendelor preferentiale
Modificarea capitalurilor proprii este determinata de urmatoarele evenimente:

a) aporturile in bani si natura aduse de actionari ;
b) distribuiri in favoarea actionarilor;
c) activitatea de gestiune din contul de profit si pierdere;
d) activitati neobisnuite:
-reevaluari, ajustari si corectia erorilor fundamentale;
-conversia filialelor din strainatate;
-modificarea politicilor contabile.
Variatia capitalului propriu (Ä Cp), unde Cp1 -reprezinta capitalul propriu la sfarsitul
exercitiului financiar, iar Cp0-capitalul propriu la inceputul exercitiului, poate fi
prezentata schematic astfel:
30
Cp =Cp1 – Cp0
+Reevaluari
+ Investitia intrata +Venituri + Ajustari
-Distribuirea de -Cheltuieli + Corectii erori fundam.
dividende =Profit + Conversia filialelor din
=Investitia ramasa Repartizare
strainatate.
profit
e) Situatia fluxurilor de numerar (cash flow)
Aparitia acestui nou element al situatiilor financiare era previzibila, tinand cont de
necesitatile informationale ale utilizatori de informatie financiar contabila. Este un truism
faptul ca una din informatiile esentiale pentru investitori si creditori o reprezinta
capacitatea unei entitati patrimoniale de a obtine castiguri viitoare si de a transforma
profitul in disponibilitati.
Utilizatorii de informatie financiar contabila rationeaza in primul rand in functie
de fluxurile monetare, care sunt fenomenele concrete, fiind interesati de modalitatile de
finantare ale afacerii si de modul de investire a fondurilor, si nu in functie de profitul din
exploatare, ce reprezinta un concept abstract, artificial, fara o prezentare reala.
Situatia fluxurilor de trezorerie, reflecta evolutia financiara a activitatii de exploatare, de
finantare si de investitii. Doctrina anglo-saxona, critica valenta fondului de rulment
utilizat pentru caracterizarea sanatatii financiare pe termen scurt si recomanda
prezentarea evolutiei situatiei financiare pe baza fluxurilor de trezorerie, in detrimentul
utilizarii fondului de rulment. Acest lucru a fost determinat si de limitele inerente ale
bilantului si contului de profit si pierdere.
31
Bilantul, ca document de sinteza, este un document static, un filtru intre doua
imagini, unde din punct de vedere tehnic, apar soldurile care desi sunt o rezultanta,
disimuleaza fluxurile inregistrate in conturi, iar prisma costului istoric, nu reflecta
valorile actuale. In contul de profit si pierdere apar fluxuri care determina rezultatul,
inteles, in principiu ca variatie a capitalurilor proprii in cursul exercitiului financiar. Dar
atata timp, cat acest rezultat este determinat pe baza unor elemente aflate sub actiunea
principiilor contabile, genereaza anumite insatisfactii, notiunea de venituri si cheltuieli
din exploatare, indepartandu-se de conceptul de fluxuri de trezorerie.
Marimea rezultatului depinde de politicile contabile folosite. Daca doua entitati
patrimoniale similare, utilizeaza metode diferite de amortizare, respectiv liniara si
accelerata, vor obtine rezultate diferite. Evident ca prima va obtine un rezultat mai mare
comparativ cu a doua. O analiza realista trebuie sa tina seama de aspectul calitativ al

rezultatelor obtinute de o entitate patrimoniala si nu numai de aspectul cant itativ. Din
acest punct de vedere, valoarea adaugata ca indicator al performantei si ca instrument de
gestiune, poate fi discutabil, si chiar atacat. Capacitatea de autofinantare nu reprezinta un
surplus monetar real ci unul potential.
Standardele Internationale de Contabilitate, respectiv IAS 7 ”Tablourile fluxurilor
de trezorerie” (Cash flow statements) ofera un tablou complet si detaliat al tuturor
intrarilor si iesirilor de fonduri, al tuturor provenientelor si utilizarilor de disponibilitati,
facand din tabloul fluxurilor de trezorerie o componenta distincta a situatiilor financiare,
apreciata de utilizatori. Notiunea de trezorerie, nu este definita in mod expres in
standarde, ea reprezentand ansamblul de lichiditati si echivalente ale acestora, iar
fluxurile de trezorerie desemneaza ansamblul inputurilor si outputurilor de lichiditati si
echivalente de lichiditati.
Pentru atingerea obiectivului de furnizare a unei informari relevante privind
fluxurile de trezorerie in timpul exercitiului si pentru a fac ilita utilizatorilor analiza
trezoreriei, aceasta situatie trebuie sa prezinte incidenta trezoreriei asupra activitatii
operationale, de investitii si finantare, precum si cresterea sau diminuarea neta a
trezoreriei.
32
Fluxurile de trezorerie pot fi determinate prin doua metode:
v metoda directa - opereaza numai cu informatii de tipul incasari si plati, deci cu

informatii concrete;
v metoda indirecta – opereaza cu informatii degajate din bilant, contul de profit si

pierderi si alte informatii degajate din contabilitatea de angajamente, informatii
care au un caracter abstract.
Metoda directa
Fluxurile monetare prezentate conform acestei metode, sunt grupate in categorii
diferite de incasari si plati, care nu sunt prezentate in mod expres de IAS 7, oferindu-se
doar un modelm orientativ, dovada a flexibilitatii normei internationale.
Aceasta metoda directa este agreata mai ales de investitorii existenti si potentiali
si de creditori, datorita concretetii sale, acestia putand evalua activitatea entitatii pe baza
de cash- flow. Existenta numerarul este in opinia generala dovada unui inalt grad de
lichiditate si flexibilitate al unei entitati patrimoniale, entitate care este privita in noua
viziune a afacerilor ca „o masina de produs numerar”.
O situatie a fluxurilor de trezorerie realizata prin metoda directa ar putea arata
astfel:
A. NUMERAR DIN ACTIVITATEA OPERATIONALA (NO)
(+) numerar incasat de la clienti;

(-) numerar platit catre furnizorii de bunuri, materiale si servicii;
(-) numerar platit pentru donatii si/sau sponsorizari;
(-) numerar platit angajatilor;
(-) numerar platit pentru impozite si taxe, exceptand impozitul pe profit;
(+/-) alt numerar primit/platit, in afara activitatii de finantare sau investitii
(subventii pentru activitatea de exploatare)
33
B. NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE INVESTITII (NI)
(+) dobanzi si dividende incasate;

(+/-) cumparari/vanzari de imobilizarilor corporale si necorporale;
(+/-) cumparari/vanzari de imobilizarilor financiare (valori mobiliare).
(+/-) alte incasari-plati din activitatea investitionala (subventii pentru
investitii).
C. NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE FINANTARE (NF)
(+/-) schimbari in structura capitalului (incasari de aport sau restituiri);

(+/-) schimbari in structura creditelor si a imprumuturilor (incasari sau
rambursari);
(-) dividende platite actionarilor;
(-) dobanzi platite la credite si imprumuturi;
(+/-) alt numerar primit/platit pentru a finanta entitatea
patrimoniala(leasing financiar).
D. NUM ERAR DIN PLATA IMPOZITELOR (NPI)
(-) impozitul pe profit platit
Fluxul de numerar net pentru o perioada (FNN)
Sursele fluxului de numerar, se bazeaza pe cele trei tipuri de activitati majore ale
unei entitati patrimoniale, operationala, investitionala si de finantare. Impozitul pe profit
este tratat separat, deoarece el rezulta din toate cele trei activitati, dar nu se impune in
acest caz o cuantificare separata, deoarece se plateste impozitul total, deci avem o singura
iesire de cash aferenta impozitului pe profit.
34
Fluxul de numerar net pentru o perioada, se calculeaza pe baza fluxurilor prezentate
astfel:
FNN= NO + NI + NF - NPI
Trebuie mentionat faptul ca cele trei fluxuri de numerar, pot avea uneori valori
negative. Daca din activitatea operationala rezulta flux de numerar negativ, inseamna ca
sunt necesare noi surse de finantare sau vanzarea unor investitii penreu obtinerea de surse
aditionale de numerar.
Numerarul de deschidere (ND) sau numerarul de la inceputul perioadei la care se adauga
fluxul de numerar net al perioadei (FNN), flux care poate avea o valoare negativa,
rezulta numerarul de inchidere (NS) sau numerarul disponibil la sfarsitul perioadei.
Formula de calcul este:
NS = ND + FNN
Metoda indirecta
Aceasta metoda de calcul a fluxurilor de numerar, opereaza numai intr-o mica
masura cu informatii de tipul incasari si plati, facand apel la informatiile degajate din
contul de profit si pierderi si din bilant, care de multe ori necesita si unele ajustari.
Metoda este agreata mai ales de mana geri, pentru usurinta calculului, dar prezinta
inconvenientul pentru utilizatori ca poate masca unele aspecte legate de imaginea reala a
lichiditatii si solvabilitatii, deoarece opereaza cu elemente abstracte obtinute din situatiile
financiare.
O situatie a fluxurilor de trezorerie realizata prin metoda indirecta ar putea arata
astfel:
Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii (ajustat cu veniturile si cheltuielile
exceptionale, care nu se iau in calcul);
(+) amortizarea;
(+) alte cheltuieli care nu folosesc capitalul circulant;
(-) venituri care nu intra in capitalul circulant;
(+/-) variatii ale conturilor de creante;
(+/-) variatii in structura stocurilor;
35
(+/-) variatii ale cheltuielilor facute in avans;
(+/-) variatii ale conturilor de datorii (sunt incluse toate datoriile);
(+) dobanzi si dividende incasate;
(+/-) cumparari/vanzari de imobilizarilor corporale si necorporale;
(+/-) cumparari/vanzari de imobilizarilor financiare (valori mobiliare).
(+/-) alte incasari-plati din activitatea investitionala (subventii pentru

investitii).
(+/-) schimbari in structura capitalului (incasari de aport sau restituiri);
(+/-) schimbari in structura creditelor si a imprumuturilor (incasari sau
rambursari);
(-) dividende platite actionarilor;
(-) dobanzi platite la credite si imprumuturi;
(+/-) alt numerar primit/platit pentru a finanta entitatea
patrimoniala(leasing financiar).
Situatia fluxurilor de numerar, reprezinta barometrul activitatii unei ent itati
patrimoniale, permitand utilizatorilor sa evalueze modificarea activului net, structura sa
financiara, respectiv lichiditatea si solvabilitatea si capacitatea de a influenta valoarea si
momentul de aparitie a fluxurilor de numerar in vederea adaptarii la circumstantele si
oportunitatile in continua schimbare. De asemenea, mareste comparabilitatea raportarii
rezultatelor din exploatare intre entitati patrimoniale similare, deoarece elimina efectele
utilizarii unor tratamente contabile diferite pentru acelasi tip de tranzactii si evenimente.
f) Politici contabile si note explicative
O implicatie importanta a caracteristicii calitatii informatiei de a fi comparabila

este ca utilizatorii sa fie informati despre politicile contabile utilizate in elaborarea
situatiilor financiare si despre orice schimbare a acestor politici, precum si despre efectele
unor astfel de schimbari.
36
Utilizatorii trebuie sa fie in masura sa identifice diferentele dintre politicile
contabile pentru tranzactii si alte evenimente asemanatoare utilizate de aceeasi entitate
patrimoniala de la o perioada la alta, precum si de alte entitati similare. Conformitatea cu
Standardele Internationale de Contabilitate, inclusiv prezentarea politicilor contabile
utilizate ajuta la realizarea comparabilitatii.
O data ce politicile contabile adecvate entitatii patrimoniale au fost stabilite, este

important ca acestea sa nu se modifice in timp, pentru a asigura astfel o baza consecventa
de raportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu usurinta de utilizatori. Aceasta
inseamna ca orice variatie a rezultatelor, de la un an la altul, reflecta fluctuatii reale ale
activitatii, si nu reprezinta doar influenta modificarilor contabile.
Standardele de contabilitate restrictioneaza gama politicilor contabile ce pot fi utilizate,
pentru a asigura comparabilitatea rezultatelor activitatii din acelasi sector de activitate.
Politicile contabile sunt modificate in cazuri extrem de rare, de aceea este foarte
important sa se evidentieze orice modificare, pentru ca utilizatorii sa poata analiza:
• corectitudinea si necesitatea noii politici;
• influenta politicii contabile asupra rezultatelor perioadei;
• tendinta reala a rezultatelor activitatii entitatii patrimoniale.
Modificarea politicilor contabile este permisa doar atunci cand:
• sunt impuse prin statut;
• sunt impuse de un standard de contabilitate nou;
• cand au ca rezultat furnizarea unor informatii mai relevante.
Situatiile financiare cuprind note, materiale suplimentare, precum si alte informatii. In
note se prezinta informatii suplimentare relevante pentru necesitatile utilizatorilor,
referitoare la elementele din bilant si contul de profit si pierdere. Pot fi incluse, de
asemenea, informatii privind riscurile si incertitudinile ce afecteaza activitatea, precum si
orice resurse si obligatii care nu apar in bilant. Informatiile despre segmentele geografice
si industriale, precum si despre efectul modificarii preturilor asupra entitatii pot fi, de
asemenea, oferite sub forma informatiilor suplimentare.
Structurile componente ale situatiilor financiare se inter-relationeaza, ele reflectand
diferite aspecte ale acelorasi tranzactii sau ale altor evenimente.
37
Desi fiecare situatie ofera informatii diferite, este probabil ca nici una sa nu
serveasca unui singur scop sau sa ofere toate informatiile impuse de necesitatile specifice
ale utilizatorilor. Ele au fost concepute in asa fel, incat sa furnizeze informatii utile unei
game diversificate si sofisticate de utilizatori. Situatiile financiare trebuiesc citite si
interpretate in mod unitar, ca un sistem complex, astfel contul de profit si pierdere ofera o
imagine incompleta a performantei daca nu este interpretat impreuna cu bilantul si
situatia modificarilor pozitiei financiare.
Situatiile financiare cuprind, de aseme nea, note, materiale suplimentare, precum
si alte informatii nonfinanciare utile. O implicatie importanta a caracteristicii calitatii
informatiei de a fi comparabila este ca utilizatorii sa fie informati despre politicile
contabile utilizate in elaborarea situatiilor financiare si despre orice schimbare a acestor
politici, precum si despre efectele unor astfel de schimbari.
Utilizatorii trebuie sa fie in masura sa identifice diferentele dintre politicile
contabile pentru tranzactii si alte evenimente asemanatoare utilizate de aceeasi entitate de
la o perioada la alta, precum si de alte entitati cu acelasi profil. Nevoia de comparabilitate
nu trebuie confundata cu simpla uniformitate si nu trebuie lasata sa devina un
impediment in introducerea de standarde de contabilitate imbunatatite. Deoarece
utilizatorii doresc sa compare pozitia financiara, performanta si modificarile pozitiei
financiare a unei entitati in dinamica, este important ca situatiile financiare sa prezinte
informatii corespunzatoare pentru perioadele precedente.
Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situatiilor financiare necesita
evaluarea capacitatii unei entitati patrimoniale de a genera numerar sau echivalente ale
numerarului si a perioadei si sigurantei generarii lor. In ult ima instanta de aceasta
depinde, de exemplu, capacitatea unei entitati patrimoniale de a-si plati angajatii si
furnizorii, de a plati dobanzi, de a rambursa credite si de a remunera pe proprietarii
acesteia, prin plata dividendelor. Utilizatorii sunt interesati in mare masura sa evalueze
capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului daca le sunt oferite
informatii concentrate asupra pozitiei financiare, performantei si modificarilor pozitiei
financiare.
Pozitia financiara a unei entitati pa trimoniale este influentata de resursele
economice pe care le controleaza, de structura sa financiara, de lichiditatea si
solvabilitatea sa, precum si de capacitatea sa de a se adapta schimbarilor rapide ale
38
mediului de afaceri. Informatiile despre resursele economice controlate de entitate si
capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa
capacitatea de a genera numerar sau echivalente ale numerarului in viitor. Informatiile

despre structura financiara sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare si a
modului in care profiturile si fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate intre cei
care au un interes fata de entitatea patrimoniala, acestea fiind utile si pentru anticiparea
sanselor de a primi finantare in viitor.
CAPITOLUL II
AUDITUL FINANCIAR - EXPRESIE A EXTERNALIZARII CONTROLULUI
Conceptul de audit fianaciar
Intr-un mediu de afaceri dinamic aflat intr-o stare de continua cautare, entitatile
patrimoniale se confrunta cu probleme deosebite, noi, pentru care managementul trebuie
sa gaseasca solutii salvatoare, ce nu de putine ori sunt pline de ingeniozitate. Pietele sunt
intr-o continua framantare, firmele devenind peste noapte deosebit de atractive sau fara
nici un sprijin din partea propriilor lor investitori, si asta nu de putine ori doar in urma
unui „zvon”.
Intr-o asemenea conjunctura, pentru a pasi pe trepte mai inalte sau doar pentru a
supravietui, „imaginatia ingineriei financiare moderne reclama, la randul ei, o
39
informatie contabila in absenta normalizarii si a doctrinei contabile”. Contabilitatea, ca
joc social, isi defineste in procesul de construire a informatiei financiare propriile reguli.
Standardele internationale, ca regului normalizatoare ale contabilitatii, vin sa amelioreze
productia de informatii contabile si sa reduca diferentele ce pot aparea in situatiile
financiare, astfel incat acestea sa reflecte cu fidelitate realitatea economica.
In afara de faptul ca profesia contabila trebuie sa participe activ la procesul de
normalizare a contabilitatii, este absolut necesar ca producatorul de informatii contabile
sa manifeste profesionalism, sa fie obiectiv in aprecierile pe care le face, cat si in
momentul in care inregistreaza aceste aprecieri.
Din punct de vedere teoretic afirmatiile sunt valabile, dar practic nu este greu de
argumentat ca exista o nota de subiectivism, care este de multe ori de neevitat. Aceasta
nota de subiectivism a producatorilor de informatii contabile, este generata de doi factori:
- natura umana- care este o subiectivitate naturala;
- atasamentul fata de societate-care duce la o subiectivitate de atasament.
Apare astfel un conflict potential de interese intre producatorii de informatie
contabile si intre utilizatorii sai. Utilizatorii de informatii financiar contabile manifesta o
lipsa de incredere si de scepticism fata de producatorii de situatii financiare, considerand
ca acestia nu sunt independenti fata de operatiunile efectuate si situatiile financiare
prezentate, punindu- le la indoiala impartialitatea si obiectivitatea si uneori chiar si
calitatile moral profesionale.
A aparut astfel necesitatea ca intre producatorii si utilizatorii de situatii
financiare, sa se interpuna o noua categorie profesionala-auditorii financiari, care au
menirea sa controleze situatiile financiare si sa formuleze o opinie independenta despre
realitatea si corectitudinea datelor prezentate in situatiile anuale de sinteza.
Auditul financiar este un proces sistematic de obtinere si evaluare obiectiva a
probelor, privind asertiunile referitoare la tranzactiile si evenimentele derulate intr-o
entitate patrimoniala, pentru confirmarea gradului de corespondenta dintre aceste
asertiuni, stabilirea criteriilor ce au stat la baza lor si comunicarea rezultatelor
utilizatorilor interesati.
40
Obiectivul primordial al auditului financiar, este exprimarea de catre un auditor financiar
independent, a unei opinii, potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite, sub toate
aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general de raportare identificat
(Standardele Iternationale de Contabilitate).
In economia concurentiala, elemetele controlului exercitat de autoritatile publice
se combina cu elementele pietei, interventia statului in economie este tot mai limitata,
guvernul nemaiavand nici sarcina nici responsabilitatea de a garanta informarea corecta a
tuturor partenerilor pietei libere. In acelasi timp, controlul propriu al entitatilor
patrimoniale nu este suficient de independent fata de obiectul si subiectul controlat.
Transparenta afacerilor a presupus accesul liber, neangradit la informatii corecte

despre pozitia financiara a entitatilor patrimoniale. In acest context s-a dezvoltat in toate
tarile democratice, auditul financiar, ca o forma a controlului extern, postoperativ,
independent fata de autoritatea publica si fata de entitatea patrimoniala, exercitat de
catre profesionisti reuniti in organizatii profesionale. Auditorii financiari sunt cei care
legitimeaza productia de informatii contabile, garantand prin semnatura lor de certificare
a conturilor, fata de utilizatori, ca situatiile financiare sunt sincere si dau o imagine fidela
si corecta a rezultatului operatiunilor exercitiului si a patrimoniului.
Concomitent cu cresterea volumului si complexitatii lucrarilor contabile, cu
folosirea tot mai frecventa a rationamentului profesional impus de standardele de
contabilitate, sporeste si riscul de erori in interpretarea, prelucrarea, si prezentarea
datelor contabile, iar implicatiile acestor dezinformari asupra utilizatorilor de informatii
devin acute, avand in vedere ca acestea stau la baza luarii de decizii economice. Din acest
motiv, rezultatul contabil, este luat in considerare de utilizatori, dupa ce procedurile si
documentele care i-au dat nastere au fost controlate si certificate de auditori financiari.
La baza adoptarii diferitelor decizii sta informarea, lecturarea situatiilor financiare
ce ies din laboratorul contabilitatii, de aceea pentru a oferi sanse egale de informare,
informatia contabila nu trebuie sa privilegieze o parte a utilizatorilor sai, ci trebuie sa fie
neutra. Acest caracter de neutralitate, il dobandeste dupa ce este examinata
(controlata), de catre un auditor financiar. Nu putine sunt cazurile in care contabilului i se
41
cere, sau chiar i se impune sa polueze situatiile financiare sau sa faca anumite „piruete
financiare”, pentru a servi intereselor unor grupuri interne. Managerii de multe ori, din
dorinta de a arata un rezultat performant actionarilor, ascund unele aspecte economice
care pot fi interpretabile, jongland cu informatia financiar contabila. Iata un argument in
plus, care vine sa sustina importanta si necesitatea auditului financiar, ca un control
extern independent al situatiilor financiare anuale. Toate firmele deschise, listate la bursa
au obligatia sa-si auditeze situatiile financiare.
Transparenta activitatii firmelor, impusa de mediul economic in care isi
desfasoara activitatea, determina ca un numar tot mai mare de societati, chiar inchise sa-
si auditeze situatiile financiare, pentru a asigura utilizatorii externi si interni de informatii
financiar contabile, ca acestea sunt nepartinitoare, sincere si reflecta realitatea nuda, asa
cum este prezentata de contabilitate.
Mediul de afaceri romanesc, privit ca un subsistem al angre najului de afaceri
international, a traversat o perioada de transformari profunde si novatoare. Firmele
romanesti au fost angrenate in acest proces de schimbari si transformari, care implica si o
serie de riscuri inerente unor astfel de evolutii, necesitand o adaptare rapida la toate
aceste schimbari.
Contabilitatea, la randul ei, a introdus proceduri de prelucrare, control si sinteza
corespunzatoare cerintelor informatiilor financiar-contabile dematerializate, reflectarii
contabile a operatiunilor patrimoniale si extrapatrimoniale in conturile anuale in
conformitate cu standardele internationale de contabilitate.
Un pas important in dezvoltarea activitatii de audit financiar in tara noastra, -l a
constituit asimilarea Standardelor Internationale de Audit ale Federatiei Internationale a
Contabililor (IFAC), inclusiv a Cadrului General al Standardelor Internationale de Audit,
ca baza de efectuare a auditului financiar in Romania, asigurandu-se astfel alinierea
acestei activitati la nivel international.
Aparitia „Camerei Auditorilor Financiari”, pe scena romaneasca, cu rol de
reglementare si supraveghere a activitatii de audit financiar, este benefica tinand cont ca
piata serviciilor de audit este o piata in formare in Romania si este necesar ca aceasta sa
se dezvolte pe principii sanatoase. Aceasta piata va purta multa vreme amprenta modului
42
in care Camera Auditorilor Financiari, ca organism profesional a inteles sa asigure
aplicarea standardelor si a normelor profesionale in domeniu.
Obiectivele auditului financiar
Unul din dezideratele esentiale ale economiei de piata este de a sigura o

transparenta deplina a afacerilor si o informare regulata si corecta a publicului larg in
ceea ce priveste activitatea entitatilor patrimoniale si „sanatatea lor financiara” .
Auditul situatiilor financiare, ca forma a controlului extern independent fata de
autoritatea publica si fata de entitatile patrimoniale, prin obiectivele sale isi propune de a
asigura utilizatorii de informatii asupra:
a) respectarii legilor si reglementarilor in vigoare in efectuarea operatiunilor
patrimoniale si extrapatrimoniale;
b) calitatii si eficientei deciziilor manageriale, prin mentionarea punctelor tari si
credibilitatii si fiabilitatii situatiilor financiare, respectiv a bilantului contabil,
contul de profit si pierdere si fluxurile de trezorerie;
c) a punctelor slabe;
d) eficientei si eficacitatii administrarii patrimoniului;
e) utilizarii corecte a instrumentelor de gestionare a riscurilor, necesare elaboraii si
adoptarii deciziilor de gestiune;
f) identificarii precoce a riscurilor de faliment si a riscurilor de frauda la scara mare.
43
Aceste obiective au un caracter universal, dar se resimt cu mai multa acuitate in
economiile de piata emergente, cum este cazul Romaniei, cu un nivel scazut de stabilitate
si certitudine. Agentii economici care actioneaza in aceste piete, de regula cu rating mai
scazut, trebuie sa dea atentie deopotriva reputatiei lor, pastrarii atractivitatii imaginii pe
care si-au format-o, prestigiului si profesionalismului lor si, totodata, edificarii unui
mediu de afaceri corect, stabil si echilibrat. Ei au datoria sa cunoasca si sa respecte legile
pietei, intre care disciplina contractuala, oscilatia fara astampar a contului de profit si
pierdere, cumpana dintre existenta si necesarul de surse de finantare, deoarece
expansiunea sau falimentul se afla pe primul plan.
In tara noastra in etapa actuala, cei trei parteneri-statul, comunitatea oamenilor de
afaceri si auditorii financiari, trebuie sa-si inteleaga bine misiunea pe care o au de
indeplinit la nivelul cerut de standardele internationale, care impun o transparenta totala
si o informare continua.(Fig.4)
Fig.4 – Rolul auditului financiar in transmiterea corecta a mesajului
Standarde Internationale de
Contabilitate
UTILIZATORII
ENTITATEA MESAJ SITUATIILOR FINANC.
PATRIMONIALA
Situatii Recepteaza informatiile
Inregistreaza contabil financiare din situatiile financiare si
tranzactiile economico
iau decizii economice.
financiare, le
sintetizeaza si le
transmite.
44
AUDIT
Auditori CONTRACTUAL AUDIT Auditori
LEGAL
Standarde Internationale de Audit
45
Auditul financiar si interesul public
Pornind de la premiza ca Romania isi continua ireversibil drumul spre economia

de piata, democratica si liberala, ca reformele in economia si societatea romaneasca vor
continua, este de presupus ca intreprinderile se afla sub presiunea crescanda a deschiderii
si transparentei. Cum contabilitatea si raportarile financiare constituie un canal
semnificativ pentru realizarea acestei deschideri si a responsabilitatii, se asteapta un
impact pozitiv asupra cresterii raspunderii auditorilor financiari fata de interesul public pe
care il servesc.
Un criteriu semnificativ in exprimarea si comensurarea progreselor pe care le
inregisteaza dinamica economiei de piata il constituie interesul public. Respectul sau
nepasarea fata de slujirea interesului public, privit din punct de vedere social, arata fie
existenta unei economii in plin avant, pentru care omul reprezinta factorul suprem, fie
existenta unei economii in recesiune, bolnave, care isi taraste mersul spre oameni la care
nu este in stare sa ajunga. Continutul ce i se atribuie in audit are in vedere examinarea si
analizarea ansamblului actiunilor economice, care corespund interesului dezvoltarii
sociale si participa la edificarea si consolidarea sistemelor financiare la nivel national si
international. Toate aceste actiuni sunt conforme cu interesul public, alfel ele nu ar exista.
Responsabilitatea actiunii in favoarea interesului public se divizeaza in cazul
auditului financiar intre trei parteneri:
- statul care detine un rol de monitorizare si are ca obiective dezvoltarea
infrastructurilor publice si promovarea sistemelor financiare eficiente;
- comunitatea patronatului si a oamenilor de afaceri, care are ca
obiectiv crearea avutiei natiunii;
- auditorii financiari al caror rol este de asigura si garanta circulatia si
prelucrarea unei informatii financiar contabile corecte.
Intr-un mediu economic perfectibil, aflat intr-un proces permanent de schimbare
din dorinta de a se alinia la standardele internationale, auditorii financiari din Romania,
46
au datoria morala sa se manifeste cu inalta responsabilitate pentru satisfacerea exigentelor

profesionale, etice si deontologice, precum si pentru exprimarea atasamentului si
repectului fata de slujirea interesului public.
Publicul caruia ne adresam prin serviciile de audit sunt utilizatorii de informatie
financiar contabila- investitorii, managerii, bancile, bursele de valori, angajatii,
comunitatea oamenilor de afaceri si cea financiara. Toti acorda incredere auditorilor
financiari si se bazeaza in deciziile lor pe obiectivitate, integritate, competenta
profesionala si independenta, acele calitati imuabile care asigura echidistanta intre
cerintele intereselor neconvergente. Catehismul profesiei de auditor, care ne conduce spre
interesul public, este alcatuit din standarde profesionale de lucru si codul de etica si
deontologie al profesiei de auditor financiar.
In contactul cu beneficiarii serviciilor de audit , auditorii financiari isi asuma
responsabilitatea evaluarii corecte pentru:
q respectarea legilor si reglementarilor in efectuarea tranzactiilor economice;

q reflectarea contabila si raportarea corecta in bilant si in contul de profit si pierdere
a acestor tranzactii;
q realitatea existentei elementelor patrimoniale ;
q gestionarea eficienta a patrimoniului.
Aceasta incredere pe care utilizatorii situatiilor financiare nu si-o exprima decat fata
de auditorii financiari, impune o mare responsabilitate fata de interesul public, ceea ce
implica fermitate, profesionalism si aplicarea permanenta a standardelor de lucru in
interpretarea realitatii economice.
47
Abordarea auditului conform Standardelor Internationale de Audit
Obiectivul de baza al auditului situatiilor financiare este de a da posibilitatea

auditorului sa-si exprima o opinie autentica, independenta privind intocmirea situatiilor
financiare, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru de raportare
financiara identificat.
Auditorul in exprimarea opiniei, utilizeaza frazele:” ofera o imagine fidela” sau „prezinta
in mod corect sub toate aspectele semnificative”.
Auditul situatiilor financiare sporeste credibilitatea acestora in fata utilizatorilor,
fiind o opinie independenta, profesionala, fara a constitui insa o garantie a viabilitatii
viitoare a entitatii sau o garantie a eficientei viitoare a managementului.
Situatiile financiare auditate furnizeaza informatii de maxim interes pentru utilizatori
in special cu privire la:
Ø pozitia financiara a entitatii patrimoniale;
Ø performantele financiare obtinute, iar dupa caz, extrapoland performantele pe care
le pot obtine;
Ø adaptabilitatea financiara la modificarile conjuncturale ale pietei;
Ø modul de gestionare al resurselor;
Ø capacitatea entitatii de a genera cash;
Ø capacitatea de a rambursa obligatiile financiare;
Ø structura capitalului propriu;
Ø structura costurilor si capaciatatea entitatii patrimoniale de a controla marimea
acestora;
Ø echilibrul financiar, respectiv necesarul de resurse pentru dezvoltare si
ascensiune;
Ø riscurile financiare.
48
Atributele care fac utila informatia contabila continuta in situatiile financiare

auditate sunt:
§ relevanta-capacitatea informatiei de a fi utila celor care o folosesc in luarea de
decizii economice. Pentru a fi relevanta informatia trebuie sa fie recenta, de
actualitate. Aici exista unele decalaje care trebuiesc rezolvate intre data inchiderii
exercitiului financiar si data intocmirii situatiilor financiare. Astfel situatiile
financiare ale unui exercitiu, devin publice de regula dupa trei luni, de la
incheierea exercitiului financiar. In Romania, situatiile financiare se depun la
organele fiscale pana la data de 15 aprilie ale anului urmator, pentru exercitiul
incheiat la 31 decembrie anul precedent. Aceste decalaje exista in toate tarile,
neexistand tari in care situatiile financiare ale unui exercitiu sa fie publice mai
devreme de trei luni.
§ fiabiliatatea-informatia contabila este fiablila daca nu cuprinde erori, sau
formulari incomplete cu intelesuri multiple. Informatia trebuie sa prezinte intr-o
maniera corecta si clara tranzactiile si toate drepturile si obligatiile entitatii
patrimoniale. Chiar daca au fost auditate, situatiile financiare contin un grad de
risc, fidelitatea informatiei nefiind absoluta, nu din intentia de a insela utilizatorii,
ci din dificultatile inerente ale dimensionarii exacte a tranzactiei datorate
sistemului contabil. Exemplu, neinregistrarea in contabilitate a goodwill- ului, sau
a unor provizioane.
§ comparabilitatea-acest atribut al situtiilor financiare, fiind rezolvat o data cu
introducerea Standardelor Internationale de Contabilitate, prin armonizarea
diversificarii, si gasirii unui limbaj comun atat pentru forma cat si pentru
continutul situatiilor financiare.
§ pertinenta-atribut al informatiei contabile, care face ca situatiile financiare sa fie
usor de inteles, accesibile unui grup diversificat de utilizatori, care au diferite
cerinte de informare.
49
Cadrul general al Standardelor de Audit Nationale si Internationale
Standardele de Audit Nationale si Internationale

Standardele de audit financiar (SA), reprezinta principii, norme, proceduri si tehnici pe
care auditorii trebuie sa le utilizeze si sa le aplice in examinarea situatiilor financiare si a
altor documente financiar contabile si tehnico-operative, in cadrul efectuarii misiunii de
audit. Aceste standarde sunt elaborate de organisme profesionale cu competenta in
domeniul auditului financiar.
Din punct de vedere al organismelor care le elaboreaza, standardele de audit financiar
sunt:
§ Nationale-elaborate de o autoritate competenta la nivel national, respectiv de un
organism profesional care este Camera Nationala a Auditorilor Financiari, sub
supravegherea Ministerului Finantelor Publice, a caror aplicare si satisfacere este
obligatorie pentru efectuarea unui audit, sau a serviciilor conexe.
§ Internationale-elaborate de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC), ce
au ca obiectiv promovarea, acceptarea si respectarea acestora la nivel mondial.
Activitatea de audit financiar, este strans legata de dezvoltarea contabilitatii roma nesti,
care la randul ei este strans legata de dezvoltarile in domeniu care au loc la nivel
european si international, astfel incat Romania sa-si poata gasi locul in economia globala
care se prefigureaza.
Intreprinderile din intreaga lume intocmesc situatii financiare pentru a fi prezentate
utilizatorilor externi. Desi astfel de situatii financiare pot parea similare de la o tara la
alta, exista diferente cauzate de o varietate de factori sociali, economici si juridici,
precum si de faptul ca anumite tari, in momentul stabilirii cerintelor nationale, au avut in
vedere necesitatile diversilor utilizatori de situatii financiare.
Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASC), este angajat in
atenuarea acestor diferente, cautand sa armonizeze reglementarile, standardele si
procedurile contabile referitoare la intocmirea situatiilor financiare, asigurand un limbaj
comun pentru acestea, indiferent de tara unde sunt intocmite, cu scopul de a raspunde
necesitatilor comune tuturor utilizatorilor de situatii financiare.
Romania a facut primii pasi in acest sens, prin asimilarea Directivelor Europene si a
Standardelor Internationale de Contabilitate.
Aplicarea acestor standarde, va permite firmelor romanesti sa comunice intr- un limbaj
contabil international, general recunoscut si cunoscut de investitori. Normalizarea
contabilitatii romanesti prin implementarea standardelor internationale este un proces
controlat si se va efectua pe o perioada mai lunga. Esalonarea implementarii noilor
reglementari, a inceput in anul financiar 2000, cu societati pilot, societati cotate la bursa
si cu alte mari societati supuse procesului de privatizare, urmand ca pe o perioada de
cinci ani, alte societati comerciale sa intre sub incidenta acestor reglementari.
Ca o consecinta a tendintei de implementare a Standardelor Internationale de
Contabilitate (IAS), Camera Auditorilor Financiari din Romania, in baza prevederilor
Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.75/1999 a hotarat asimilarea Stadardelor
Internationale de Audit (ISA) ale Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC), inclusiv
50
a Cadrului General al Standardelor Internationale de Audit, ca baza de efectuare a

auditului financiar in Romania. Standardele de Audit se aplica in auditarea situatiilor
financiare elaborate in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate, in
corelare cu programul national de implementare a acestora, de catre auditorii financiari in
exercitarea mandatului lor legal.
Principiile de baza, procedurile esentiale, precum si instructiunile practice aferente, sunt
aplicabile tuturor societatilor auditate, deci nu numai celor care intocmesc situatiile
financiare in conformitate cu IAS.
Categorii de standarde
Standardele de audit sunt grupate intr-un numar de trei clase care formeaza cadrul
general de care trebuie sa se tina cont la efectuarea fiecarei misiuni de audit. Aceste
standarde pun la dispozitia auditorilor, elementele necesare incepand cu angajarea
auditului, acoperind tot spectrul de activitati pana la raportul de audit.
Existe urmatoarele categorii de standarde :
§ Generale;
§ De lucru si de performanta;
§ De raportare.
Standarde generale
Standardul care cuprinde glosarul de termeni utilizati in activitatea de audit:
Auditul financiar – exprimarea unei opinii de catre auditor, potrivit careia situatiile
financiare au fost intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un
cadru general de raportare identificat. Pentru a exprima aceasta opinie, auditorul va
folosi formula „ofera o imagine fidela” sau „prezinta in mod corect sub toate
aspectele semnificative”. Aceste doua tipuri de formulari sunt echivalente.
Audit intern- activitatea de evaluare si monitorizare a conformitatii si eficientei
sistemelor contabile si de control intern.
Auditor-persoana sau firma, care isi asuma responsabilitatea finala pentru audit.
Confirmare-raspunsurile primite la o investigatie efectuata. Exemplu:raspunsul
primit de la clienti pentru confirmarea soldului.
Baza de date-o colectie de informatii folosita de un numar de utilizatori diferiti in
diverse scopuri;
Confirmare-raspunsurile primite la o investigatie efectuata. Exemplu:raspunsul
primit de la clienti pentru confirmarea soldului;
Eroare-greseala neintentionata aparuta in situatiile financiare care poate fi:-
probabila-auditorul se asteapta sa o intalnesca
-semnificativa-inregistrari contabile eronate care denatureaza informatia
contabila, peste care auditorul nu poate trece;
-tolerabila-este eroarea maxim admisa, pe care auditorul o accepta,
rezultatul nefiind denaturat semnificativ.
51
Esantionarea-alegerea dintr- un setul intreg de date, care este populatia, numai

a unei parti- esantion, cu scopul de a ajunge la o concluzie.
Opinia de auditi-forma scrisa a opiniei auditorului care poate fi:
-opinie cu rezerve;
-opinie fara rezerve:
-contrara.
Prag de semnificatie-informatiile sunt semnificative, daca omiterea sau
declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor,
decizii luate pe baza situatiilor financiare.
Probele de audit-informatiile si documentele detinute de auditor pentru sustinerea
opiniei formulate.
Risc de audit-riscul ca un auditor sa exprime o opinie de audit incorecta atunci
cand exista erori semnificative in situatiile financiare.
Scrisoare de misiune-documentul care confirma aceeptarea de catre auditor a
efectarii auditului.
Suficienta-masura cantitatii probelor de audit.
Tehnici de audit-instrumentele de lucru si procedurile utilizate, ex. tehnica
sondajului, verificarea incrucisata , confirmari, etc.
. Cadrul general al activitatilor.

Scopul acestui standard este de a descrie cadrul general in care fiecare standard de audit
este emis cu privire la activitatile ce pot fi efectuate de auditorii financiari. Astfel
activitatile ce pot fi efectuate de un auditor financiar sunt:
a) auditarea situatiilor financiare care sunt intocmite in conformitate cu una sau cu o
combinatie din urmatoarele:
-standardele nationale de contabilitate;
-standardele internationale de contabilitate;
-cu un alt cadru general de raportare financiara cu caracter
obligatoriu;
Situatiile financiare cuprind: bilantul, contul de profit si pierderi, situatia
fluxurilor de numerar, situatia modificarii capitalurilor proprii , situatia politicilor
contabile si note explicative
b) servicii conexe care cuprind:
-revizuirile;
-procedurile agreate;
-compilari.
Revizuirile situatiilor financiare, care consta intr- un examen limitat, care nu ii cere
auditorului sa foloseasca toate procedurile pentru un audit.
Cea ce i se cere auditorului in cadrul unei revizuiri, este de a stabili daca situatiile
financiare nu sunt intocmite sub toate aspevtele semnificative in conformitate cu un cadru
general de raportare financiara cerut. Aceasta este o asigurare negativa. In cadrul
revizuirilor auditorului nu i se cere sa evalueze sistemul contabil si sistemul de control
extern, sa solicite confirmari de la terti, sau alte proceduri analitice. Un exemplu de
revizuire este de a verifica daca situatiile financiare au fost intocmite sau nu conform
52
ultimelor reglementari ale legii contabilitatii, sau situatia fluxurilor de numerar a fost
corect intocmita. Un alt exemplu de revizuire este daca inventarierea si evaluarea
patrimoniului la sfarsitul exercitiului a fost intocmite corect, in conformitate cu normele
emise de Ministerul Finantelor Publice privind inventarierea anuala a patrimoniului,
norme prezentate in Ordonanta de Guvern nr. 2388/1995. Deoarece nu sunt folosite
procedurile specifice unei actiuni de audit, auditorul exprima o
asigurarea moderata, cu privire cu privire la faptul ca obiectul examinarii este sau nu
afectat de anomalii semnificative.
Procedurile agreate, reprezinta serviciul pe care il efectueaza auditorul, folosind numai
anumite proceeduri de audit, la care partile au convenit sa raporteze si constatarile.
Exemplu de proceduri agreate, este verificarea corectitudinii valorii stocurilor de
materiale inscrise in balanta de verificare consolidata, prin verificarea balantelor de
verificare de la filiale si a situatiei socurilor existente in evidenta tinuta de gestionari, si
confruntarea acestor date. Toate constatarile auditorului sunt discutate cu partile care au
cerut acest serviciu, beneficiarii raportului putand sa-si formuleze propriile lor opinii.
Deoarece auditorul lucreaza numai cu informatii preluate, fara a testa gradul lor de
veridicitate, auditorul face doar constatari, fara sa dea o asigurare.
Compilarile, sunt acele servicii conexe, care solicita numai valorificarea cunostintelor
contabile in vederea culegerii, clasificarii si sintetizarii informatiilor contabile cuprinse in
situatiile financiare. Un astfel de serviciu de compilare este sintetizarea informatiilor
dintr- un bilant contabil romanesc, prezentarea mai simplista a acestuia si transpunerea lui
in format anglo-saxon. Si in acest caz, auditor ul a lucrat cu informatie contabila
neverificata si testata, deci nu da nici un grad de asigurare. Utilizatorii serviciilor de
compilare sunt increzatori ca participarea unui profesionist calificat si interventiile
competente au fost de natura sa consolideze aprecieri asupra carora existau indoieli.
Standardele de lucru si de performanta

Aceste standarde cuprind proceduri, tehnici si instructiuni ce trebuiesc aplicate, descriind
pasii ce trebuiesc urmati incepand cu angajarea unei misiuni de audit, efectuarea
lucrarilor de audit, aprecierea activitatii de audit, pana la elaborarea raportului final.
In succesiunea lor logica aceste standarde se refera la:
§ Cunoasterea clientului;
§ Termenii angajamentului de audit;
§ Planificarea lucrarilor de audit;
§ Stabilirea pragului de semnificatie;
§ Esantionarea si alte proceduri selective de testare;
§ Probele de audit;
§ Procedurile de fond si analitice;
§ Considerarea auditului intern;
§ Utilizarea unui alt auditor;
§ Comunicarea permanenta cu conducerea;
§ Evaluarea riscurilor si controlul intern;
§ Revizuirea activitatii de audit;
§ Frauda si eroare;
§ Efectuarea ajustarilor;
53
§ Controlul calitatii auditului;
§ Analiza finala.
Standardele de raportare –se refera la faptul ca auditorul pe baza probelor si
concluziilor desprinse in etapa de lucru, si pe baza analizei finale a activitatii de audit,
trebuie sa-si formuleze o opinie.
Conceptul care sta la baza standardelor de raportare este cel care se refera la o corecta,
adevarata si sincera prezentare.
Standardele de raportare cuprind instructiuni referitoare la:
§ Date comparative;
§ Alte informatii incluse in raport in afara situatiilor financiare auditate;
§ Raportul de audit- forma si continut;
§ Evenimente ulterioare, aparute inainte si dupa emiterea raportului.
Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar
Codul privind conduita etica si profesionala reprezinta „biblia” auditorului

financiar. Acesta constituie baza pe care au fost fundamentate normele de etica, reguli
detaliate, indrumari, standarde de desfasurare a activitatii pentru auditorii financiari.
Camera Auditorilor Financiari din Romania, recunoscand responsabilitatile profesiunii de
auditor financiar, a elaborat codul national in consonanta cu codul international elaborat
de IFAC. Profesiunea de auditor financiar la nivel mondial, se desfasoara intr-un mediu
caracterizat de culturi si reglementari diferite. Cu toate acestea, scopul de baza al codului
trebuie respectat intotdeauna. Este convenit ca, in situatiile in care o norma nationala
intra in conflict cu o prevedere a codului, norma nationala va prevala. Elaborarea codului
a avut la baza faptul ca obiectivele si principiile fundamentale sunt egal valabile pentru
toti auditorii financiari, indiferent de sectoarele de activitate unde desfasoara misiuni de
audit. Este clar ca identitatea profesiei de auditor financiar este caracterizata la nivel
mondial prin incercarea de atingere a unui numar de obiective comune si prin respectarea
unor principii fundamentale in acest scop. Codul privind conduita etica si profesionala in
domeniul auditului financiar recunoaste ca obiectivele profesiei de auditor financiar le
reprezinta desfasurarea activitatii la cele mai inalte standarde de profesionalism, pentru a
atinge cel mai inalt nivel de performanta. Codul furnizeaza indrumari si norme
profesionale referitoare la aplicarea in practica a obiectivelor si principiilor fundamentale
in ceea ce priveste un numar de situatii specifice ce apar in profesia de auditor financiar.
Principiul confidentialitatii
Principiul confidentialitatii este un principiu de baza, avand in vedere faptul

ca auditorul are acces la toate informatiile unui client.
Conform acestui principiu, un auditor financiar:
(a) va respecta confidentialitatea informatiilor despre afacerile unui client sau angajator
obtinute in decursul efectuarii serviciilor profesionale chiar si dupa ce relatia dintre
auditorul financiar si client sau angajator a luat sfarsit;
54
(b) va divulga confidentialitatea informatiilor doar daca autoritatea specifica ii impune

sau daca exista o datorie legala sau profesionala de a prezenta acea informatie;
(c) se va asigura ca angajatii aflati sub propriul control si persoanele de la care au fost
obtinute sfaturi sau asistenta vor respecta principiul confidentialitatii.
"Confidentialitatea" include inutilizarea sau aparenta inutilizarii informatilor obtinute in
decursul derularii indatoririlor profesionale pentru avantajul personal sau pentru avantajul
unei terte parti.
In determinarea naturii si a ariei de cuprindere a datoriei de pastrare a
confidentialitatii si a circumstantelor in care prezentarea informatiilor obtinute in
decursul derularii serviciilor profesionale este permisa, trebuie luate in considerare
urmatoarele aspecte:
(a) interesele tuturor partilor ale caror interese ar putea sa fie afectate atunci cand
autoritatea de prezentare a informatiilor este data de catre client sau angajator;
(b) in cazul datoriei profesionale sau a dreptului de a prezenta informatiile:
- sa fie in concordanta cu standardele tehnice si cu cerintele etice;
- sa protejeze interesele profesionale prin procedee legale;
- sa fie in concordanta cu notiunea calitatii de membru a Camerei Auditorilor
Financiari si
-sa raspunda in cazul unei anchete a unui membru sau a unei organizatii de
reglementare.
Prezentarea informatiilor confidentiale poate fi ceruta de catre lege in urmatoarele
circumstante si anume:
(a) pentru a obtine documente sau pentru a oferi probe in cazul procedeelor legale;
(b) pentru a prezenta autoritatilor publice adecvate incalcarile de lege care au
survenit.
Confidentialitate - din punctul de vedere al firmei de audit
Firma de audit impune tuturor partenerilor si personalului, inclusiv consultanti si

cei cu contract secundar, sa lucreze in concordanta cu codul deontologic.
In situa tia in care un membru al personalului a obtinut sau a primit informatii referitoare
la un client si pe care doreste sa le dezvaluie unei terte parti, atunci permisiunea scrisa
trebuie cautata si obtinuta din partea clientului. Partenerii care doresc sa prezinte
informatii unor terte parti trebuie sa obtina o permisiune scrisa din partea clientului.
Practicantii individuali vor trebui sa ia in considerare discutarea subiectului cu un alt
practicant in cazuri de nesiguranta si atunci trebuie, de asemenea, sa obtina permisiunea
scrisa din partea clientului.
In toate situatiile cand unui partener i s-a cerut permisiunea de a fi prezentare
informatii catre o terta parte, atunci acel partener va trebui sa verifice mai intai daca
clientul a acordat permisiunea de prezentare a informatiilor in cauza.
In toate cazurile in care un partener sau un membru al personalului simte ca este
de datoria sa sa prezinte anumite informatii, atunci trebuie cautat sfatul Camerei
Auditorilor Financiari si/sau al unui avocat.
55
Orice angajat al firmei de audit va fi obligat sa semneze o declaratie prin care sa

mentioneze ca acele informatii care au fost obtinute in decursul muncii sale nu vor fi
dezvaluite, doar daca aceasta cerinta nu este deja inclusa in termenii si conditiile de
angajare.
Un angajat trebuie sa asigure siguranta custodiei documentelor, inregistrarilor sau a altor
obiecte care intra in posesia sa in decursul muncii sale si care sunt proprietatea firmei sau
a clientului.
Angajatii nu trebuie sa faca nici o declaratie referitoare la afacerile firmei in circumstante
care permit ca informatiile sa devina publice, decat in cazul in care li s-a acordat o
autoritate specifica de catre conducerea firmei auditate.
In toate cazurile conducerea firmei de audit are obligatia confo rm normelor
profesionale sa se asigure ca subordonatii, consultantii externi care asigura asistenta,
respecta principiul confidentialitatii. Este in interesul public si al profesiei ca standardele
profesionale referitoare la confidentialitate sa fie definite si sa fie furnizate indrumari
asupra naturii si gradului obligatiei de confidentialitate, precum si circumstantele in care
informatii dobandite in cadrul misiunii de audit pot fi permise sau solicitate.
In situatia in care conducerea firmei de audit a stabilit ca pot fi prezentate
informatii, trebuie sa ia in considerare urmatoarele elemente:
ü sa desemneze un angajat al firmei care va avea aceasta responsabilitate;
ü sa verifice orice informatie care va fi prezentata si daca intruneste conditiile
prevazute de norme pentru a putea fi prezentata;
ü daca toate faptele relevante sunt cunoscute si confirmate sau nu, in masura in care
se poate aprecia acest lucru;
ü tipul de comunicare asteptat si beneficiarul informatiei;
ü trebuie sa existe asigurarea ca partile carora li se prezinta informatiile sunt cele
desemnate si au responsabilitatea utilizarii respectivelor informatii;
ü daca prin prezentarea informatiilor firma de audit isi asuma vreo obligatie legala
si consecintele aferente.
In cazul descoperirii unei fraude, in mod normal, obligatia auditorului de a pastra
confidentialitatea il impiedica sa raporteze frauda sau erorile unor terti. Totusi, in anumite
circumstante, prin statut, lege sau hotarare judecatoreasca se poate decide renuntarea la
confidentialitate si auditorul raporteaza autoritatilor de supraveghere fraudele
descoperite, dupa ce aduce la cunostinta frauda conducerii entitatii auditate.
Principiul independentei si integritatii
Independenta este esentiala pentru un membru care isi exercita judecata

profesionala in calitate de auditor. O opinie de audit obiectiva, poate fi elaborata numai
daca auditorul este complet independent fata de entitatea patrimoniala auditata. Cand isi
asuma un angajament de audit, auditorii financiari trebuie sa fie si sa apara ca fiind lipsiti
de orice interes care poate fi privit, indiferent de efectul lui real, ca incompatibil cu
notiunile de integritate si independenta.
56
In cazul unei firme de audit, conducerea acesteia cere tuturor colaboratorilor,

angajatilor, subcontractantilor si consultantilor sa cunoasca si sa se incadreze in regulile
impuse de ghidul etic in ceea ce priveste integritatea si independenta.
Pentru a se asigura ca toti cei implicati in munca de audit sunt independenti in relatie cu
clientii auditati si sunt persoane potrivite si adecvate, toti noii angajati si personalul care
incep sa se implice in munca de audit precum si consultantii, sunt obligati sa semneze o
declaratie in acest scop. Aceste formulare trebuie actualizate anual si intocmite pentru
fiecare misiune de audit in parte.
Desi acest lucru se aplica numai celor implicati in munca de audit, este recomandabil ca
tuturor angajatilor firmei de audit sa li se impuna sa semneze astfel de formulare.
Referitor la declaratia de independenta, exista obligativitatea ca orice modificare
survenita in ceea ce priveste circumstantele notate in formularele -declaratie anuale, sa fie
raportata conducerii firmei de audit, pentru a se lua masurile ce se impun.
In situatia in care sunt identificate situatii necorespunzatoare in formularele-declaratie
anuale, responsabilul de misiune va decide ce actiune este necesar a fi intreprinsa si o va
inregistra in dosarul de audit. Atunci cand este necesar, problemele vor fi discutate cu
conducerea firmei de audit, notate si aprobate de aceasta din urma.
Conducerea firmei de audit va completa anual, un formular declaratie in numele firmei,
din care sa reiasa caracterul sau potrivit si adecvat.
Pentru a evidentia faptul ca firma a avut in vedere caracterul sau independent si abilitatea
de a derula operatiuni de audit pentru fiecare angajament nou sau reangajament, acest
fapt ar trebui inregistrat de catre persoana responsabila adecvata.
Atunci cand persoana responsabila are indoieli in ceea ce priveste caracterul de
independenta al firmei de audit, acesta se va consulta cu conducerea si va aduce la
cunostinta toate incompatibilitatile. In urma acestei consultante trebuie efectuate
inregistrari si aplicate masurile asupra carora s-a convenit.
Conform codului deontologic, fiecare auditor financiar trebuie:
(a) sa dea dovada de onestitate intelectuala, si sa nu aiba conflicte de interese;
(b) sa protejeze integritatea serviciilor sale profesionale si sa mentina integritatea sa;
(c) sa nu accepte sau sa ofere cadouri sau intalniri despre care se poate crede in mod
rezonabil ca ar avea influenta semnificativa si improprie asupra judecatii profesionale a
celor cu care lucreaza.
Independenta unui auditor financiar presupune si neimplicarea financiara a
acestuia in relatiile cu clientul. Implicarea financiara a unui auditor alaturi de un client
poate aparea in urmatoarele feluri, si anume:
(a) avand un interes financiar direct pentru un client;
(b) avand un interes financiar indirect semnificativ pentru un client;
(c) avand un imprumut catre sau de la oricare functionar, director sau detinator
principal de actiuni ale clientului;
(d) detinand un interes financiar intr-o persoana care nu este client, dar care
este investitor sau in care a investit clientul.
Integritatea auditorului financiar nu implica doar onestitate, ci si desfasurarea
corecta a activitatilor si mai ales sinceritate. Principiul onestitatii impune tuturor
57
auditorilor financiari obligatia de a fi corecti, onesti din punct de vedere intelectual si
independenti fata de client.
1.2.3. Principiul obiectivitatii
In selectarea situatiilor si domeniilor care fac in mod specific parte din cerintele
etice referitoare la obiectivitate, auditorul financiar trebuie sa acorde importanta
urmatoarelor aspecte:
(a) presiuni care ar putea sa afecteze obiectivitatea, din partea conducerii entitatii
auditate;
(b) caracterul rezonabil va prevala in stabilirea standardelor pentru identificarea
relatiilor care afecteaza sau par sa afecteze obiectivitatea.
Pentru a-si pastra obiectivitatea auditorii financiari ar trebui sa ia in considerare anumite
probleme inainte de a decide asupra acceptarii oricarui angajament de audit.
Problemele care trebuie luate in considerare se refera la:
ü asteptarile celor direct implicati si care au responsab ilitati profesionale ce
presupun implicarea acestora in activitatea de audit;
ü interesul public si efectul acestuia asupra activitatii de audit;
ü pericolele la adresa obiectivitatii care pot apare, actuale sau potentiale;
ü masurile de siguranta care sunt luate sau pot fi luate pentru a contracara aceste
pericole.
Pentru fiecare noua numire, trebuie completat un formular de numire inainte de a
fi autorizata acceptarea numirii. Renumirile ca auditor trebuie sa fie luate in considerare
la incheierea auditarii anului curent si in faza de planificare a auditului pentru noul an.
Un auditor financiar profesionist trebuie sa fie atent la factorii care dau nastere la
conflicte de interese. Termenul de "conflict de interese" include:
(a) relatii sau interese care influenteaza in mod negativ, afecteaza sau ameninta
obiectivitatea
unui auditor financiar;
(b) o actiune care este contrara standardelor tehnice sau profesionale;
(c) loialitate divizata intre superiorul auditorului financiar si standardele profesionale
de
conduita cerute.
In numeroase cazuri, practica a demonstrat ca obiectivitatea poate fi afectata de
cadourile si ospitalitatea clientului auditat. Ospitalitatea si cadourile intr-o masura
ce depaseste regulile de curtoazie normale ale vietii sociale nu trebuie sub nici o
forma acceptate, in acest mod fiind evitate situatiile care ar discredita pozitia lor
profesionala.
Un auditor financiar responsabil de misiune va intreprinde masurile necesare
pentru a se asigura ca obiectivitatea si independenta sunt mentinute in cazul
angajamentului de audit pentru o perioada prelungita de timp pentru tot personalul
implicat in activitatea de audit.
In acest sens va trebui sa asigure rotatia angajatilor seniori si juniori pe aceeasi misiune,
sau sa initieze aranjamente de durata pentru consultanta externa cu alt auditor financiar.
58
Auditorii financiari profesionisti isi desfasoara activitatea in diferite ipostaze si

trebuie sa-si demonstreze obiectivitatea in circumstante variate. Astfel auditorii financiari
pot furniza managementului servicii de consultanta fiscala, pot instrui personalul
financiar contabil, pot efectua servicii de audit intern. Indiferent de serviciile furnizate
sau de calitatea in care actioneaza, ei trebuie sa protejeze integritatea serviciilor lor
profesionale si sa pastreze obiectivitatea in analiza si decizie.
Un auditor financiar va trebui:
(a) sa nu se angajeze simultan in orice afacere, ocupatie sau activitate care sa afecteze sau
sa poata afecta integritatea, obiectivit atea, independenta sau buna reputatie a profesiei;
sau
(b) sa nu se angajeze simultan in alta afacere, ocupatie sau activitate care nu are
legatura cu serviciile profesionale pe care le efectueaza si care are efectul de a nu
permite auditorului sa isi deruleze in mod normal activitatea profesionala in
concordantaa cu principiile etice fundamentale. Trebuie avut in vedere faptul ca
acordarea a doua sau a mai multor tipuri de servicii profesionale simultan nu
trebuie privita in toate cazurile ca activitati incompatibile. De exemplu un auditor
poate instrui personalul financiar contabil al unei intreprinderi in Standardele
Internationale de Contabilitate si poate efectua si auditarea situatiilor financiare.
Pericole care afecteaza principiile etice
Pericolul de auto-revizuire
Aparenta dificultate de a mentine obiectivitatea si de a desfasura ceea ce este
efectiv o auto-revizuire, daca orice produs sau consideratie a unui angajament anterior de
audit sau a unui angajament de non audit necesita sa fie examinate sau reevaluate pentru
a obtine concluzii de audit. In toate misiunile de audit sau servicii de audit furnizate,
auditorul trebuie sa efectueze o revizuire a activitatii desfasurate pentru a putea aprecia
daca au fost aplicate standardele tehnice si conc luziile elaborate sa fie bine
fundamentate.
Pericolul favorizarii
Pericolul aparent pentru obiectivitatea auditorului, daca devine „avocat” pentru
sau impotriva pozitiei clientului sau in orice situatii sau procese adverse.
Ori de cate ori auditorul ia o puternica pozitie proactiva in numele clientului, acest fapt ar
putea sa para incompatibil cu obiectivitatea speciala pe care o necesita auditul.
Pericolul familiaritatii sau al increderii
Un pericol pe care auditorul il poate intalni, influentat de personalitatea si
calitatile directorilor si ale conducerii si devenind, in consecinta, intelegator in ceea ce
priveste interesul acestora. Alternativ, auditorul poate deveni prea increzator in ceea ce
priveste reprezentarile conducerii astfel incat va deveni neadecvat de riguros in testarea
acestora - deoarece el cunoaste prea bine clientul si problemele cu care se confrunta si nu
aplica toate testele de audit impuse de standardele tehnice.
Pericolul intimidarii
59
Posibilitatea ca auditorul sa devina intimidat de catre o amenintare, de o

personalitate dominanta sau din alte cauze, actuale sau posibile, de catre un director sau
manager al clientului sau de catre altcineva. Fiecare dintre pericolele mentionate mai sus
pot aparea atat in legatura cu propria persoana a auditorului cat si in legatura cu o
persoana apropiata, precum un membru al familiei sale sau o persoana care este apropiata
lui dintr-un alt motiv, precum o asociere trecuta sau prezenta sau obligatie sau indatorare.
Dependenta nepotrivita
Daca taxele ce provin de la un client sau grup de intreprinderi client, se constitute
intr- o proportie substantiala din totalul venitului din taxe ale unei firme de audit, este
posibil sa ia nastere pericolul aparitiei interesului propriu, fapt care poate ameninta
caracterul de obiectivitate a firmei.
In general, firma de audit nu va accepta angajamente ca auditor la nici un client sau grup
de clienti, caz in care obiectivitatea ii poate fi amenintata sau perceputa ca fiind
amenintata.
Firma de audit precum si membrii personalului aflati la conducere, nu vor trebui
sa dea sau sa primeasca orice gen de asistenta financiara sub forma imprumuturilor sau
garantiilor catre si de la orice client auditat.
Ospitalitate si alte beneficii
Un interes propriu apare in cazul in care orice angajat al firmei de audit primeste
un beneficiu sub forma de bunuri sau servicii sau ospitalitate din partea unui client. In
consecinta, acestea nu trebuie acceptate de catre firma sau de catre oricine se afla in
stransa legatura cu aceasta. Nu trebuie acceptate bunuri si servicii de catre un auditor,
sotul/sotia sa, sau o ruda apropiata decat sub forma unei afaceri ai carei termeni nu sunt
cu mult mai favorabili decat cei aflati in general la dispozitie pe piata.
Ospitalitatea excesiva si cadourile la o scara care nu este apropiata de regulile normale
ale curtoaziei din viata sociala nu trebuie acceptate de catre auditor.
Interes reciproc de afaceri
Un interes reciproc de afaceri cu un client sau cu un reprezentant al conducerii sau
angajat al clientului va duce la aparitia pericolului de interes propriu. In situatia in care un
astfel de interes este un element al angajamentului, atunci angajamentul nu trebuie
acceptat sau trebuie luate masuri adecvate de siguranta de catre firma.
Persoana responsabila va lua in considerare acele situatii in care interesul comun de
afaceri exista in relatia cu un client. Daca acesta este semnificativ, atunci nu va fi posibil
sa accepte sau sa continue orice angajament de audit.
Pentru oricare alte angajamente, situatia va fi luata in considerare pentru a se
asigura de faptul ca au fost luate masurile adecvate de siguranta.
Orice interes-beneficiu din partea unui partener sau a oricarei persoane apropiate unui
partener al firmei de audit intr-o companie client trebuie sa fie considerat un pericol
insurmontabil de interes propriu. De exemplu un interes-beneficiu intr-o intreprindere ce
detine o cota de actiuni in firma client auditata trebuie sa fie considerata ca un interes-
beneficiu.
Firma de audit trebuie sa ceara colaboratorilor si angajatilor sa confirme anual in
scris faptul ca ei sau un membru din familie detin un interes-beneficiu intr-o firma client
auditata. In cazul cand apar astfel de situatii, atunci persoana responsabila va renunta ea
60
insasi la acele interese sau nu se va implica in activitatea de audit a acelui client,
principiul independentei fiind afectat.
Votul in cazul delegarilor pentru audit
In situatia in care un actionar sau angajat al firmei de audit detine actiuni sub
orice forma intr-o firma client auditata, acele actiuni nu ar trebui sa aiba drept de vot la
oricare intalnire generala a actionarilor in legatura cu delegarea pentru audit, remiterea
sau remunerarea auditorilor, pentru ca participarea la vot va da nastere la un evident
conflict de interese. Nici un angajat nu va vota, prin dreptul ce il confera actiunile
detinute, in astfel de circumstante, avand obligatia morala de a aduce la cunostinta acest
lucru, responsabilului de misiune.
Un auditor financiar profesionist va trebui sa se asigure de faptul ca nici o delegare nu
este pusa in pericol de a pierde caracterul independent drept consecinta a unei relatii
personale sau de familie.
Relatiile de familie ale unui client includ copilul, sotul/sotia, parintii, bunicii, socrii,
fratii, surorile, cumnatii sau cumnatele, in general rudele si afinii pana la gradul trei .
Pericole la adresa obiectivitatii
Cel mai des intalnit pericol la adresa obiectivitatii este pericolul interesului
propriu.
Este un pericol asupra caracterului obiectiv al auditorului care ia nastere in cazul unui
conflict financiar sau un alt conflict de interes propriu. Acesta situatie poate lua nastere,
de exemplu, in situatia in care exista un interes direct sau indirect pentru un client sau din
frica de a nu pierde un client. Evaluarea a ceea ce constituie dependenta nedorita este
dificil de realizat si depinde de circumstantele individuale ale fiecarui caz in parte,
precum categoria si natura clientului auditat si relatiile acestuia cu auditorul financiar.
Este, totusi, dificil de apreciat de exemplu, pierderea unui client prestigios. Desi fiecare
caz va trebui sa fie luat in considerare integral, nivelul taxelor este adesea privit de catre
public ca o masura a dependentei si, de aceea, el va trebui revizuit la fiecare caz. Drept
urmare, in situatia in care volumul de taxe percepute in mod frecvent din partea unui
client sau a unui grup de clienti aflati in legatura reprezinta o proportie mare din totalul
brut de 30% al taxelor percepute, primite de un auditor financiar, sau din totalul
activitatilor prestate, dependenta de catre acel client sau grup de clienti trebuie atent
analizata. Fiecare nou potential client va fi reapreciat din acest punct de vedere inainte ca
un angajament sa fie acceptat.
Decizia de a accepta sau nu un angajament de audit, mentionand toate detaliile, va fi
inregistrata, semnata de catre persoana responsabila si indosariata.
Imprumuturi catre si de la un client, garantii

Poate aparea pericolul interesului propriu daca o firma de audit sau oricare angajat
al firmei de audit va primi sau va da imprumut, direct sau indirect, de la sau pentru un
client, sau va da sau va accepta orice garantie pentru o datorie a clientului. In situatia in
care firma de audit este implicata in orice astfel de situatie litigioasa de catre sau fata de
un client, va trebui sa refuze orice angajament de audit in viitor.
Participarea in afacerile unui client
Participarea in afacerile unui client face probabila aparitia pericolului interesului
propriu care, in practica, este greu de depasit prin masurile de siguranta disponibile, daca
61
acest lucru nu este declarat de catre persoana in cauza. Nici un angajat al firmei de audit,
sau actionar nu poate fi angajat sau membru in conducerea unei firme client si nu trebuie
sa detina o astfe l de pozitie intr-o perioada de timp precedenta apropiata de perioada de
angajament a firmei de audit, altfel considerandu-se ca se va ajunge la aparitia pericolului
de interes propriu.
In mod similar, in situatia in care un angajat sau un membru din conducerea unui
companii client auditate se afla in stransa legatura cu un partener al firmei de audit, poate
aparea pericolul interesului propriu. Din acest motiv, definirea celor aflati in stransa
legatura include si copii adulti si copii sau sotul/sotia acestora, fratii si surorile si
sotul/sotia acestora si oricare alta ruda careia ii este acordata asistenta regulata sau care
este dependent financiar.
Legaturi - firme asociate- influente in afara campului profesional- angajati
Pericole pot aparea atat in legatura cu un partener al firmei cat si in relatie cu
cineva aflat in stransa legatura, precum un membru al familiei. Pericole pot aparea, de
asemenea, datorita presiunilor exercitate asupra auditorului financiar de catre o firma
asociata sau o alta sursa externa, precum bancheri, sau guvern. In acest caz auditorul sau
firma de audit va refuza sa accepte sau sa continue orice angajament de audit pentru un
client care se afla in stransa legatura cu oricare partener sau membru de conducere in
situatia in care se afla in imposibilitatea de a- i asigura independenta si obiectivitatea. In
situatia in care firma de audit este structurata astfel incat toate sau majoritatea misiunilor
de audit sunt conduse de acelasi numar mic de indivizi, atunci persoana responsabila va
inregistra si va lua in considerare anual - ca parte a procesului de planificare - daca
principiul obiectivitatii este afectat.
In situatia in care acelasi partener are angajamentul de audit pentru o companie
client auditata pentru o perioada prelungita de timp, poate aparea pericolul familiaritatii.
Situatia trebuie revizuita anual pentru a se verifica daca rotatia consultantilor si a
personalului implicati in misiunea de audit este adecvata sau daca alte masuri de
siguranta sunt luate.
Conflicte de interese
Un auditor financiar profesionist trebuie sa fie atent la toti factorii care dau
nastere conflictelor de interese.
Un pericol de interes propriu la adresa obiectivitatii firmei de audit va lua nastere in
situatia in care este probabila aparitia unui conflict de interese intre firma de audit si
client.
Un pericol de interes propriu poate lua nastere in cazul obtinerii sau posibilei obtineri a
oricarui beneficiu de catre auditor de la o terta parte pentru prezentarea unui client sau ca
rezultat al acordarii de sfaturi unui client.
Firma de audit nu va accepta si nu va continua orice angajament de audit in situatia in
care exista conflicte de interese, decat daca se poate asigura pe sine si clientul ca orice
conflict poate fi contracarat prin masuri de protectie adecvate.
In situatia in care sunt identificate orice conflicte de interese intre auditor si clientul sau
intre doi clienti, ea trebuie adusa la cunostinta conducerii firmei de audit care va decide
daca pot fi puse in aplicare suficiente masuri de protectie.
Masurile de protectie adecvate depind de circumstantele fiecarui caz in parte si referirile
vor fi facute tinandu-se cont de acest fapt.
62
Totusi este probabil ca ele sa includa:
(i) prezentarea circumstantelor in care a luat nastere conflictul;
(ii) sfatuirea clientului ca, in circumstante particulare, acesta sa doreasca sa caute o
consultanta alternativa;
(iii) obtinerea acordului clientului pentru angajament.
Camera Auditorilor Financiari din Romania considera ca, datorita diferentelor de

cultura, limba, sistem legislativ si social dintre diferite tari, sarcina elaborarii de norme de
etica revine, in primul rand, organismelor specifice din fiecare tara; acestea sunt de
asemenea responsabile de implemetarea si respectarea unor astfel de norme.
Totusi Camera Auditorilor din Romania considera ca identitatea profesiei de auditor
financiar este caracterizata la nivel mondial prin incercarea de atingere a unui numar de
obiective comune si prin respectarea unor principii fundamentale pentru acest scop.
Prin urmare, Camera Auditorilor din Romania, recunoscand responsabilitatile profesiunii
de auditor financiar si considerand ca rolul sau este de a furniza indrumari, de a incuraja
continuarea eforturilor si de a promova armonizarea, crede ca este esential sa stabileasca
un Cod privind conduita etica si profesionala pentru auditorii financiari, care sa constituie
baza pe care sa fie fundamentate normele de etica ( codul de etica, reguli detaliate,
indrumari, standarde de desfasurare a activitatii, etc.) pentru auditorii financiari.
Codul deontologic reprezinta un model pe care sa se bazeze, la nivel national,
instructiunile in domeniul conduitei etice si profesionale. El elaboreaza standarde de
desfasurare a activitatii pentru auditorii financiari si stabileste principiile fundamentale
care trebuie respectate de catre auditorii financiari, in scopul de a atinge obiective
comune. Profesiunea de auditor financiar, la nivel mondial se desfasoara intr-un mediu
caracterizat de culturi si reglementari diferite. Cu toate acestea, scopul de baza al codului
trebuie respectat intotdeauna. De asemenea este convenit ca, in situatiile in care o norma
nationala intra in conflict cu o prevedere a codului, norma nationala va prevala.
Elaborarea codului a avut la baza faptul ca obiectivele si principiile fundamentale sunt, cu
exceptia cazurilor in care in mod expres se stipuleaza o limitare, egal valabile pentru toti
auditorii financiari, indiferent daca activeaza in firmele de auditor financiar, in industrie,
comert, sectorul public sau invatamant.
O profesiune este caracterizata prin cata elemente, inclusiv:
• detinerea unor capacitati intelectuale, dobandite prin pregatire si educatie;
• aderarea membrilor sai la un cod de valori si de conduita comun, cod elaborat de
organismul administrativ specific, care sa includa si mentinerea unei imagini in
mod esential obiective si
• acceptarea unei datorii fata de societate in ansamblul sau.
Uneori, datoria membrilor fata de profesia lor si fata de societate poate aparea in
conflict cu interesul lor imediat sau cu obligatia lor de loialitate fata de cel care -a i
angajat.
Pe baza acestui cadru, este de datoria organismelor administrative de a elabora norme
etice pentru membrii sai pentru a se asigura cea mai inalta performanta si pentru
mentinerea increderii publicului in profesia de auditor financiar.
O caracteristica esentiala a unei profesiuni o constituie acceptarea responsabilitatii
acesteia fata de public. Publicul profesiei de audit financiar il reprezinta clientii,
63
creditorii, guvernele, angajatorii, angajatii, investitorii, comunitatea de afaceri si finaciara

si alte entitati care se bazeaza pe obiectivitatea si integritatea auditorilor financiari in
mentinerea functionarii ordonate a comertului. Acest fapt impune o responsabilitate a
profesiunii de auditor financiar fata de interesul public. Interesul public este definit ca
binele comunitatii de indivizi si institutii pe care o deserveste un auditor financiar
profesionist.
Responsabilitatea unui auditor financiar nu presupune – in mod exclusiv – satisfacerea
cerintelor unui client sau angajator individual. Standardele profesiunii de auditor
financiar sunt determinate intr-o mare masura de interesul public, de exemplu:
• auditorii independenti contribuie la mentinerea integritatii si eficientei situatiilor
financiare prezentate institutiilor financiare in sprijinul solicitarilor de credit si
actionarilor pentru obtinerea de capital;
• directorii financiari isi desfasoara activitatea specifica la diverse niveluri in cadrul
unei organizatii si contribuie la utilizarea eficienta a resurselor organizatiei;
• auditorii interni furnizeaza garantia unui sistem solid de control intern, care
sporeste increderea in informatiile financiare externe ale unitatii.
• expertii in impozite si onorarii contribuie la conferirea de incredere si eficienta
sistemului de impozitare si aplicarii corecte a acestuia.
• consultantii de management au o responsabilitate fata de interesul public prin
sustinerea elaborarii unor decizii solide de management.
Auditorii financiari profesionisti au un rol important in societate. Investitorii, creditorii,
angajatorii si alte segmente ale comunitatii de afaceri, precum si guvernul si publicul in
sens larg se bazeaza pe auditorii financiari profesionisti in ceea ce priveste o contabilizare
si o raportare financiara corecte, un management financiar eficient si consultanta
competenta pentru o varietate de aspecte aferente afacerii si impozitarii. Atitudinea si
comportamentul auditorilor financiari profesionisti in procesul de furnizare a unor astfel
de servicii au un impact asupra bunastarii economice si tarii din care fac parte.
Auditorii financiari profesionisti isi pot mentine aceasta pozitie avantajoasa numai
continuand sa furnizeze publicului serviciile specifice la un nivel care sa demonstreze ca
increderea publicului este solid fundamentata. Este in interesul profesiunii de auditor
financiar la nivel mondial sa faca cunoscut utilizatorilor de servicii furnizate de auditorii
financiari faptul ca aceste servicii sunt realizate la cel mai inalt nivel de performanta si in
concordanta cu cerintele etice care incearca sa asigure o astfel de performanta.
Prin urmare, in procesul de formulare a codului national privind conduita etica si
profesionala, organismul administrativ a luat in considerare deservirea publicului si
asteptarile utilizatorilor standardelor de etica si conduita profesionala ale auditorilor
financiari profesionisti. In acest mod orice diferenta intre standardele asteptate si cele
prescrise poate fi abordata sau explicata.
Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar
recunoaste ca obiectivele profesiei de auditor financiar le reprezinta desfasurarea
activitatii la cele mai inalte standarde de profesionalism, pentru a atinge cel mai inalt nvel
de performanta si in general pentru a indeplini cerintele interesului public stabilite mai
sus. Aceste obiective impun indeplinirea a patru cerinte de baza:
64
• credibilitate – in intreaga societate se manifesta nevoia de credibilitate a

informatiilor si sistemelor de informatie.
• profesionalism – Clientii, angajatorii si alte parti interesate au nevoie de
persoane care sa poata fi identificate cu claritate ca profesionisti in cadrul
domeniului de auditor financiar.
• calitatea serviciilor – Este necesara asigurarea ca toate serviciile obtinute de la
un auditor financiar sunt efectuate la cel mai inalt nivel de performanta.
• incredere – Utilizarea serviciilor furnizate de auditorii financiari profesionisti
trebuie sa poata avea incredere ca exista un cadru al conduitei eticii si
profesionale care guverneaza desfasurarea acestora.
Pornind de la premiza ca Romania isi continua ireversibil drumul spre economia
de piata, democratica si liberala, ca reformele in economia si societatea romaneasca vor
continua, este de presupus ca intreprinderile se afla sub presiunea crescanda a deschiderii
si transparentei. Cum contabilitatea si raportarile financiare constituie un canal
semnificativ pentru realizarea acestei deschideri si a responsabilitatii, se asteapta un
impact pozitiv asupra cresterii raspunderii auditorilor financiari fata de interesul public pe
care il servesc.
Un criteriu semnificativ in exprimarea si comensurarea progreselor pe care le
inregisteaza dinamica economiei de piata il constituie interesul public. Respectul sau
nepasarea fata de slujirea interesului public, privit din punct de vedere social, arata fie
existenta unei economii in plin avant, pentru care omul reprezinta factorul suprem, fie
existenta unei economii in recesiune, bolnave, care isi taraste mersul spre oameni la care
nu este in stare sa ajunga. Continutul ce i se atribuie in audit are in vedere examinarea si
analizarea ansamblului actiunilor economice, care corespund interesului dezvoltarii
sociale si participa la edificarea si consolidarea sistemelor financiare la nivel national si
international. Toate aceste actiuni sunt conforme cu interesul public, alfel ele nu ar exista.
Responsabilitatea actiunii in favoarea interesului public se divizeaza in cazul
auditului financiar intre trei parteneri:
- statul care detine un rol de monitorizare si are ca obiective dezvoltarea
infrastructurilor publice si promovarea sistemelor financiare eficiente;
- comunitatea patronatului si a oamenilor de afaceri, care are ca
obiectiv crearea avutiei natiunii;
- auditorii financiari al caror rol este de asigura si garanta circulatia si
prelucrarea unei informatii financiar contabile corecte.
Intr-un mediu economic perfectibil, aflat intr-un proces permanent de schimbare
din dorinta de a se alinia la standardele internationale, auditorii financiari din Romania,
au datoria morala sa se manifeste cu inalta responsabilitate pentru satisfacerea exigentelor
profesionale, etice si deontologice, precum si pentru exprimarea atasamentului si
repectului fata de slujirea interesului public.
Publicul larg caruia ne adresam prin serviciile de audit sunt utilizatorii de
informatie financiar contabila- investitorii, managerii, bancile, bursele de valori, angajatii,
comunitatea oamenilor de afaceri si cea financiara. Toti acorda incredere auditorilor
financiari si se bazeaza in deciziile lor pe obiectivitate, integritate, competenta
65
profesionala si independenta, acele calitati imuabile care asigura echidistanta intre
cerintele intereselor neconvergente. Catehismul profesiei de auditor, care ne conduce spre
interesul public, este alcatuit din standarde profesionale de lucru si codul de etica si
deontologie al profesiei de auditor financiar.
Aceasta incredere pe care utilizatorii situatiilor financiare nu si-o exprima decat fata
de auditorii financiari, impune o mare responsabilitate fata de interesul public, ceea ce
implica fermitate, profesionalism si aplicarea permanenta a standardelor de lucru in
interpretarea realitatii economice si repectarea cu strictete a codului deontologic.
Declaratia de independenta si confidentialitate si confirmarea statutului potrivit si

decent
Este de mentionat faptul ca toate declaratiile trebuie sa fie completate la inceputul

fiecarei misiuni de audit, de catre angajati si de catre toate persoanele implicate in
activitatea de audit, incluzand aici si alti colaboratori externi. Declaratiile au fost
concepute astfel incat pentru fiecare raspuns afirmativ, care constituie un pericol la
principiile etice sa se dea detalii. Conducerea firmei de audit trebuie sa se consulte cu
Camera Auditorilor Financiari, daca exista dubii referitoare la implicatiile posibile ale
unui raspuns afirmativ la oricare dintre intrebarile din cadrul chestionarelor.
Pentru a se conforma cu Codul de Etica, firma va trebui sa obtina confirmarea tuturor
celor implicati in munca de audit prin procedura completarii formularelor urmatoare.
Desi completarea acestor formulare nu confirma conformitatea cu Codul de Etica,
formularele ajuta la obtinerea conformitatii.
Pentru a putea demonstra independenta personalului angajat intr-o misiune de audit
chestionarul cuprinde opt intrebari, legate in primul rand de relatia de dependenta dintre
personalul de audit si clientul auditat privind eventualele beneficii ce ar fi putut rezulta
dintr-o astfel de relatie. Orice raspuns afirmativ, reprezinta un risc si va trebui explicitat
si apoi analizat in ce masura afecteaza independenta.
A: INDEPENDENTA
1 Ati primit un beneficiu semnificativ sub forma de bunuri sau servicii, sau Da/Nu
ospitalitate de la un client auditat?
2 Ati fost angajat al unui client auditat in ultimii doi ani? Da/Nu
3 Intentionati sa va asociati sau negociati in prezent asocierea cu un client audit? Da/Nu
4 Aveti interese de afacere mutuale cu un client auditat sau cu un angajat sau Da/Nu
membru din conducerea acelui client?
5 Dumneavoastra sau cineva apropiat aveti beneficii sau investitii intr-un clientDa/Nu
auditat?
6 Dumneavoastra sau cineva apropiat aveti interese sau beneficii intr-o altaDa/Nu
firma ce detine actiuni in firma client auditata?
7 Dumneavoastra sau cineva apropiat sunteti girant al unei intreprinderi care Da/Nu
detine actiuni intr-o companie client auditata?
8 Detineti drepturi de vot in cadrul altei firme inregistrata ca auditor? Da/Nu
66
In situatia in care raspundeti "Da" la oricare din intrebarile mentionate mai sus, va rugam
sa detaliati mai jos.
Statutul potrivit si decent se refera la trei sectiuni:

ü integritate financiara si incredere;
ü condamnari sau datorii civile;
ü buna reputatie si caracter.
B: STATUT POTRIVIT SI DECENT
INTEGRITATE FINANCIARA SI INCREDERE

1 In ultimii 10 ani, ati fost subiectul vreunei sentinte judecatoresti in ceea ce Da/Nu
priveste datoriile in aceasta tara sau in alta?
2 In ultimii 10 ani, ati incheiat vreun acord cu creditorii dumneavoastra? Da/Nu
3 Ati semnat vreodata o garantie pentru un client, ati efectuat un angajament Da/Nu
in interesul clientilor sau ati facut un aranjament pentru plata datoriei
acestora?
In situatia in care raspundeti "Da" la intrebarile mentionate mai sus, va rugam sa detaliati
mai jos.
CONDAMNARI SAU DATORII CIVILE
1 Ati pledat vreodata vinovat sau ati fost gasit vinovat de savarsirea unei Da/Nu
infractiuni? Daca da, dati detalii in ceea ce priveste tribunalul in care ati fost
actionat, fapta savarsita, penalizarea impusa si data condamnarii.
2 In ultimii 5 ani, ati fost subiectul unui proces civil privind activitatile de Da/Nu
afaceri sau profesionale si care a rezultat in acordarea verdictului "vinovat"
impotriva dumneavoastra de catre tribunal sau in impunerea achitarii unei
penalizari?
3 Ati fost vreodata descalificat din functia de director sau dintr-o functie de Da/Nu
conducere a afacerilor unei companii de catre un tribunal?
In situatia in care raspundeti "Da" la intrebarile mai sus mentionate, va rugam sa detaliati
mai jos.
67
BUNA REPUTATIE si CARACTER

1 Ati fost vreodata:
• refuzat de drept sau restrictionat in drepturi de desfasurare a oricarei
activitati comerciale, afaceri sau de practicare a unei profesii pentru Da/Nu
care este necesara o licenta specifica, inregistrare sau o alta
autorizare?
• cercetat referitor la afirmatie nefondata asupra abaterii sau
incapacitatii in ceea ce priveste activitatea profesionala si care a avut Da/Nu
drept rezultat o plangere formala care a fost fondata dar in urma careia
nu au fost luate masuri disciplinare?
• subiectul unor proceduri disciplinare emise de catre o organizatie
Da/Nu
profesionala sau angajator care v-au gasit vinovat?
• mustrat, exclus, disciplinat sau criticat in public de catre un organism Da/Nu
• refuzat sau exclus ca membru al unei profesii sau vocatii? Da/Nu
• concediat dintr-o slujba (alta decat cea de auditor) sau functie sau vi s -
Da/Nu
a cerut demisia dintr-o astfel de slujba sau parteneriat?
• mustrat, atentionat in ceea ce priveste conduita in viitor, disciplinat
sau criticat in public de catre un organism de control sau de catre o Da/Nu
ancheta oficiala de control in legatura cu o activitate financiara,
profesionala sau alta afacere?
• subiectul unui ordin judecatoresc ca urmare a sesizarii de catre un
organism de control sau a unei anchete oficiale de control in legatura Da/Nu
cu o activitate financiara, profesionala sau alta afacere?
2 Sunteti in prezent subiectul unei investigatii sau proceduri disciplinare
Da/Nu
precum cele 8 descrise anterior?
In situatia in care raspundeti "Da" la intrebarile mai sus mentionate, va rugam sa detaliati
mai jos.
Sectiunea confidentialitate cuprinde aspecte legate de protejarea informatiei clientului,

atat pe perioada derularii misiunii de audit, cat si dupa incheierea misiunii. Pastrarea
confidentialitatii constituie o conditie sine-qua-non a fiecarei misiuni de audit, deoarece
auditorul are practic acces la toate informatiile unui client, iar utilizarea oricarei
informatii poate afecta grav activitatea clientului, avand in vedere sistemul concurential
din economia de piata.
Sectiunea referitoare la confidentialitate nu este sub forma de chestionar, ci sub forma de
confirmari facute de persoanele implicate in munca de audit.
68
C: ACONFIDENTIALITATE
Am luat cunostinta despre politica firmei in ceea ce priveste confidentialitatea si confirm

ca:
a) nici o informatie despre un client nu va fi prezentata atat personalului clientului cat si

unor terte parti fara a avea acordul preliminar al clientului;
b) documentele de lucru vor fi intotdeauna pastrate in siguranta astfel incat sa nu se

permita accesul neautorizat atat al personatului clientului cat si a tertelor parti;
c) procedurile de audit ale firmei nu vor fi dezvaluite tertelor parti fara o aprobare
adecvata din partea responsabilului de misiune;
d) nu voi folosi - in perioada in care sunt angajat al firmei sau ulterior - orice informatie
obtinuta ca rezultat al angajarii mele in firma in detrimentul firmei, sau a clientilor si
angajatilor acestora;
e) am luat la cunostinta faptul ca orice incalcare a confidentialitatii poate avea drept

rezultat masuri disciplinare.
Confirm ca am completat acest formular corect si sincer, conform celor stiute si

considerate a fi adevarate.
Confirm ca in situatia in care apare orice schimbare a acestor circumstante, voi anunta
imediat conducerea firmei de audit sau responsabilul de misiune.
Numele si prenumele
Semnatura
In practica nu se folosesc toate chestionarele prezentate mai sus, ci un chestionar

care cuprinde intrebari din fiecare sectiune prezentata, iar ultima intrebare care se refera
la orice incompatibilitate care poata sa apara, este lasata la latitudinea persoanei care
declara.
Orice incompatibilitate care poata sa apara va trebui comunicata de catre personalul
implicat in audit conducerii firmei de audit, care va analiza incompatibilitatea cu
principiile etice si va lua masurile ce se impun.
69
Incompatibilitate in legatura cu ENTITATEA auditata DA NU

1 Ati avut/aveti vreo relatie oficiala sau personala cu cineva care ar putea
sa va limiteze masura in care puteti sa va interesati, sa descoper iti sau sa X
constatati slabiciuni de audit in orice fel ?
2 Aveti idei preconcepute fata de grupuri, organizatii sau obiective care ar X
putea sa va influenteze in misiunea de audit ?
3 Ati avut/aveti functii sau ati fost/sunteti implicat(a) in ultimii 3 ani intr- X
un alt mod in firma ce va fi auditata?
4 Ati fost implicata in implementarea sistemelor de control ale firmei ce
X
urmeaza a fi auditata ?
5 Sunteti sot/sotie, ruda sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv cu
conducatorul firmei ce va fi auditata sau cu membrii organului de X
conducere colectiva ?
6 Ati aprobat inainte facturi, ordine de plata pentru firma ce va fi auditata? X
7 Ati tinut anterior contabilitatea la firma ce va fi auditata ? X
8 Aveti vreun interes direct sau unul de fond financiar indirect la firma ce
X
va fi auditata ?
9 Daca in timpul misiunii de audit, apare orice incompatibilitate personala,
externa sau orgazitionala care ar putea sa va afecteze abilitatea dvs. de a
X
lucra si de a face rapoartele de audit impartiale, notificati directorul
general al S.C.STILL AUDIT INTERNATIONAL de urgenta ?
In situatia in care raspundeti “DA” la oricare din intrebarile de mai sus ( exceptie facand
ultima intrebare ) va rugam sa detaliati mai jos.
Prin completarea si semnarea chestionarelor prezentate mai sus se obtine o asigurare ca

nu exista incompatibilitati cu codul deontologic. Acest lucru depinde in mare masura de
sinceritatea persoanelor care fac declaratiile respective. In cazul unor raspunsuri
afirmative la chestionarele respective, se evalueaza riscurile potentiale, iar persoanele
care prezinta incompatibilitati trebuie retrase din misiunea de audit, pentru a nu fi afectate
principiile etice care guverneaza activitatea auditorilor financiari. Incalcarea oricarui
principiu etic ar determina scaderea credibilitatii, atribut esential al unui audit financiar
CADRUL GENERAL AL UNUI AUDIT
Cadrul general de care trebuie sa se tina cont la fiecare audit se refera la:
1) Planificarea, controlul si inregistrarea auditului.
70
Auditorul (persoana fizica sau firma de audit) trebuie sa planifice, sa controleze si sa

inregistreze corespunzator activitatea sa. Pentru fiecare audit se intocmeste un dosare
curent de audit, care contine informatii relevante pentru perioada financiara aflata in
analiza si un dosar permanent, care contine documente cu semnificatie permanenta pentru
audit.
2) Sistemul contabil si de control intern.

Auditorul trebuie sa identifice, sa analizeze si sa evalueze, sistemul informational al
societatii, modul de organizare si de conducere al contabilitatii, inregistrarea si
contabilizarea tranzactiilor, si modul de transpunere al acestora in situatiile financiare ale
societatii.
De asemenea trebuie testat si evaluat si sistemul de control si de audit intern, in vederea
furnizarii de informatii pe care auditorul se poate baza.
3) Probele de audit.
Auditorul trebuie sa obtina probe suficiente si adecvate, pe baza carora sa-si poata
formula opinia.
4) Raportarea
Inainte de a intocmi raportul de audit, intreaga activitate de audit trebuie revizuita si

facute ajustarile necesare pe baza evaluarii concluziilor.
Raportul de audit trebuie sa contina o varianta clara a opiniei.
Acceptarea misiunii se audit (SA 210)
Pentru fiecare client de audit, auditorul are obligatia de a intocmi o scrisoare de

angajament (contract). Instructiunile referitoare la convenirea termenilor angajamentului
si a continutului scrisorii (contractului) sunt prezentate de Standardul de audit 210
„Termenii angajamentului de audit.” Scrisoarea de angajament cuprinde conditiile
stabilite si acceptate de parti (auditor si client) referitoare la desfasurarea auditului si
ajuta la evitarea unor eventuale neitelegeri ce ar putea aparea pe parcurs.
Nu exista un model standard al formei si continutului scrisorii de angajament (contract),
aceasta putand diferi de la un client la altul, dar ea trebuie sa cuprinda elemente
referitoare la:
• Obiectivul auditarii situatiilor financiare-exprimarea unei opinii asupra situatiilor
fianciare pentru perioada auditata;
• Responsabilitatea administratiei societatii auditate pentru intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare;
• Aria de aplicabilitate a auditului, incluzand referiri la legislatia si regulile
aplicabile, sau hotararile organismelor profesionale la care auditorul adera;
71
• Forma oricarui raport sau a altui mod de comunicare a rezultatelor

angajamentului;
• Limitarile auditului datorate verificarilor prin sondaj, pe baza de teste, precum si
limitarile sistemului contabil si al controlului intern, fac posibila existenta unui
risc inevitabil ca unele erori semnificative sa nu fie descoperite;
• Accesul nerestrictionat al auditorului la orice informatii, registre, inregistrari si
documente ale clientului;
• Acorduri privind planificarea si termenul auditului;
• Acorduri privind implicarea auditorilor interni si a altor persoane din personalul
clientului;
• Acorduri privind implicarea altor auditori si experti in unele aspecte ale auditului;
• Descrierea oricarei alte scrisori sau raport pe care auditorul o poate emite catre
client;
• Orice restrictie asupra raspunderii auditorului cand exista o asemenea posibilitate;
• Cerere catre client pentru obtinerea confirmarii conditiilor cuprinse in scrisoarea
angajament;
• Baza de calcul a onorariului si a oricarui aranjament de plata, modalitatile si
termenele de plata;
Auditorul nu trebuie sa accepte nici o schimbare a conditiilor precizate in scrisoarea
de angajament (contract), daca nu exista o justificare rationala pentru aceasta. Un
exemplu justificat, ar fi in cazul in care auditorul nu poate obtine probe suficiente si
adecvate privind creantele, si clientul cere o modificare a conditiilor de angajament
pentru o revizuire a creantelor, pentru a evita o opinie de audit cu rezerve sau
imposibilitatea exprimarii unei opinii.
In cazul in care termenii de angajament sunt schimbati, atat auditorul cat si clientul
trebuie sa-si dea acordul pentru noii termeni.
Daca auditorul considera ca nu poate accepta o schimbare de angajament, si nu i se
permite sa continue angajamentul initial, el trebuie sa se retraga, analizand daca exista
orice obligatie contractuala sau de alt fel, si sa raporteze altor parti, cum ar fi
Consiliul de Administratie sau actionarilor, cauzele care au dus la retragerea sa.
In cazul in se auditeaza clienti care au mai fost auditati, auditorii trebuie sa
revizuiasca termenii de angajament si sa faca orice modificare a acestora in scris.
Factorii care determina o revizuire a scrisorii de angajament se refera la urmatoarele
aspecte:
• modificari in structura Consiliului de Administratie al clientului, consiliul
director sau modificari ale comitetului de audit;
• modificari semnificative in capitalurile proprii;
• modificari semnificative in natura si dimensiunea afacerii clientului;
• modificarea cerintelor legale si/sau a standardelor profesionale.
72
Planificarea auditului (SA 300)
Planificarea unei misiuni de audit este elaborarea unei strategii generale si a unei abordari
detaliate pentru natura, durata si marimea preconizata a auditului, astfel incat acesta sa fie
efectuat intr-un mod eficient.
Planificarea adecvata a activitatii de audit, asigura focalizarea atentiei pe domeniile
importante de audit, identificarea problemelor potentiale, repartizarea sarcinilor pe
asistenti si operativitatea activitatii.
Obiectivele planificarii activitatii de audit sunt:
• asigurarea ca s-a acordat atentia cuvenita diverselor domenii de audit;
• asigurarea ca s-au identificat problemele potentiale;
• facilitarea procesului de control permanent al activitatii de audit;
• facilitarea procesului de revi zuire finala a auditului
Auditorul trebuie sa elaboreze si documenteze un plan global de audit care sa descrie aria
de aplicabilitate preconizata si procedeul de auditare.
Acest plan are menirea de a cuprinde informatii necesare indrumarii in ce priveste modul
de efectuare a auditului. Marimea si consistenta planului de audit variaza inevitabil in
functie de marimea si complexitatea activitatii clientului auditat.
Problemele care trebuiesc avute in vedere la elaborarea unui plan de audit include:
• cunoasterea activitatii clientului;
• stabilirea pragului de semnificatie;
• calcularea riscurilor;
• natura, durata si marimea procedurilor;
• coordonarea, indrumarea, vizarea si revizuirea;
• identificarea problemelor specifice, cum ar fi principiul continuitatii activitatii,
cerinte de ordin legal,etc;
• modificari ale activitatii de audit planificate.
Pe toata durata desfasurarii auditului activitatea de planificare trebuie revizuita, si
corectata sau completata cu problemele care apar pe parcurs.
Cunoasterea activitatii clientului (SA 310)
O problema cheie a fiecarei misiuni de audit este ca auditorul si personalul sau sa

demonstreze o cunoastere a clientului.
Standardul de audit 310 “ Cunoasterea clientului”, furnizeaza instructiuni referitoare la
ceea ce inseamna sa cunosti un client, fara a indica modul in care aceasta cunoastere este
obtinuta sau documentata in dosarul permanent de audit. Cunostinte preliminare despre
client, referitoare la sectorul de activitate, complexitatea operatiunilor, structura
organizatorica, structura capitalului, conducere, trebuiesc obtinute de auditor inaintea
acceptarii unui angajament, pentru a putea sa evalueze daca se poate obtine un nivel de
73
cunoastere adecvat pentru efectuarea auditului. Dupa acceptarea angajamentului, se va

proceda la obtinerea de informatii mai detaliate, care vor fi evaluate si actualizate.
Principalele aspecte care trebuiesc avute in vedere pentru cunoasterea clientului se refera
la :
a) Factori economici generali
• Nivelul general al activitatii economice (recesiune sau crestere economica)

• Ratele dobanzii si disponibilitatea finantarii;
• Inflatia;
• Politicile guvernamentale:
-monetare;
-fiscale;
-programe guvernamentale de stimulare a anumitor sectoare;
-restrictii comerciale;
• Ratele de schimb valutar si controlul acestora.
b) Sectorul de activitate in care isi desfasoara clientul activitatea-conditii ce

afecteaza activitatea clientului
• Piata si competitia;
• Tipul de activitati- ciclice sau sezoniere;
• Riscul afacerii;
• Gradul de tehnologizare;
• Factorii endogeni si exogeni ce influenteaza activitatea (reducerea cererii pe piata,
capacitate de productie in exces, seceta prelungita, fluctuatia masiva a preturilor);
• Indicatori cheie si statistici de operare;
• Cerinte si probleme legate de mediu;
• Furnizarea si costurile e nergiei;
• Practici specifice sau unice (metode si practici contabile,
• Contractele de munca, metode de finantare etc)
c) Date despre entitatea patrimoniala
1. Actionari si management-informatii importante

• Tipul entitatii-privata, publica, guvernamentala (schimbari recente sau
planificate)
• Actionarii si partile afiliate (tipul capitalului-privat, stat, mixt(stat si
privat), autohton, strain, mixt(autohton si strain);
• Structura capitalului (istoric, schimbare recenta sau planificata);
• Structura organizatorica (filiale, sucursale, puncte de lucru);
• Structura grupului;
• Consiliul de administratie:
-structura;
74
-experienta si reputatia profesionala a membrilor;

-independenta fata de actionari;
-limite de competenta;
-frecventa sedintelor;
-existenta unei politici de conduita corporatista;
-schimbarea consultantilor profesionisti (avocati, consultanti fiscali,
experti contabili).
• Conducerea executiva:
-experienta si reputatia;
-cifra de afaceri;
-personalul financiar cheie si statutul sau in organizatie;
-personalul compartimentului contabil;
-planuri de stimulente sau prime;
-utilizarea prognozelor si a bugetelor;
-presiuni asupra conducerii efectuate de consiliul de
administratie, actionari, sindicat;
-sisteme informationale ale conducerii.
• Obiectivele administratorilor, filozofia si planuri strategice;
• Achizitii, fuziuni sau vanzari ale activitatilor (efectuate
recent sau planificate);
• Contractele de audit ale filialelor;
• Surse si metode de finantare (curente, istorice);
• Functia de audit intern-existenta si calitate;
• Atitudinea fata de controlul intern.
2. Activitatea entitatii-produse, piete, clienti, furnizori, venituri,

cheltuieli, operatii
• Natura activitatii(lor) desfasurate (productie, prestatii, comercializare de marfuri
en-gros en-detail, import-export);
• Dispersia activitatii (geografica);
• Amplasarea facilitatilor de productie, a depozitelor, birourilor;
• Forta de munca (structura:personal de executie, de conducere si administrativ,
structura pe varste si sex, nivelul salariilor, facilitatiacordate, planuri de pensii,
reglementari guvernamentale)
• Produsele sau serviciile si pietele:
-contracte sau clienti importanti;
-impartirea pietei;
-retele de distributie
-politica de preturi;
-reputatia produselor sau a serviciilor;
-garantii si discounturi acordate;
-strategia si obiectivele de marketing;
75
• Furnizorii importanti de bunuri si servicii:

-dependenta fata de anumiti furnizori;
-contracte pe termen lung;
-graficul de aprovizionare;
-metode de livrare (just in time);
-importuri;
-termene de plata.
• Stocuri –amplasare, tipuri, cantitati;
• Fransize, licente, patente, brevete;
• Categorii de cheltuieli importante;
• Structura veniturilor;
• Active si obligatii;
• Sistemul informational;
• Legislatia si reglementarile ce afecteaza in mod semnificativ entitatea.
3. Performanta financiara-factorii ce privesc conditiile financiare si
profitabilitatea entitatii
• Politicile contabile- sunt principiile, bazele, metodele, regulile si practicile
specifice adoptate de o intreprindere la intocmirea si prezentarea situatiilor
financiare (ex.metoda de amortizare- liniara, accelerata, degresiva)
• Tendinte si prognoze ale profitului si a fluxurilor de numerar;
• Acorduri de leasing si alte acorduri financiare;
• Disponibilitatea liniilor de credit;
• Riscuri legate de ratele de schimb valutar si de rata dobanzii;
• Principalii indicatori de performanta;
• Comparatia cu tendintele sectorului de activitate.
4. Mediul de raportare -influente externe ce afecteaza administratorii

in intocmirea situatiilor financiare
• Legislatia;
• Fiscalitatea;
• Cerinte contabile;
• Probleme de evaluare si de prezentare a informatiei specifice afacerii;
• Cerintele de raportare impuse de firma mama;
• Cerinte de raportare in audit;
• Utilizatorii situatiilor financiare.
Cunoasterea clientului reprezinta elementul cheie in procedurile de audit moderne. In
cadrul acestei etape, auditorii trebuie sa se familiarizeze cu activitatea si tranzactiile
clientului, pentru a intelege ce evenimente si tranzactii au un efect semnificativ asupra
activitatii, in vederea evaluarii riscurilor de audit si a stabilirii marimii procedurilor de
audit.
76
In practica, documentatia legata de cunoasterea clientului se afla inclusa in dosarul

permanent de audit si cuprinde:
• numele si adresa clientului;
• copii ale documentelor legale ale firmei (certificat de inmatriculare, cod fiscal,
statutul societatii cu toate actele aditionale)
• structura organizatorica;
• lista cu portofoliul de clienti si furnizori importanti;
• copii ale situatiilor financiare din anii precedenti;
• informatii din literatura de specialitate legate de sectorul de activitate sau de
client;
PRAGUL DE SEMNIFICATIE SI RISCUL IN AUDIT IN AUDIT
O problema importanta care trebuie avuta in vedere in cadrul activitatii de

planificare a auditului dupa cunoasterea clientului este stabilirea nivelului pragului de
semnificatie. Standardul de Audit numarul 320, ofera instructiuni despre conceptul de
prag de semnificatie si relatia acestuia cu riscul de audit.
Definirea pragului de semnificatie

Pragul de semnificatie reprezinta importanta relativa a unei parti componente, in
contextul situatiilor financiare privite ca intreg.
O parte componenta este considerata semnificativa in doua cazuri:
a) omisiunea ei ar putea influenta considerabil deciziile luate de utilizatorii
raportului de audit;
b) prezentarea ei eronata ar afecta deciziile luate de utilizatorii raportului de audit.
Pragul de semnificatie depinde deci de marimea omisiunii sau a erorii, fiind mai degraba
o limita decat o caracteristica fundamentala calitativa pe care informatia furnizata trebuie
sa o aibe pentru a fi utila.
Pragul de semnificatie il gasim prezent in contextul oricarei situatii individuale din cadrul
situatiilor financiare sau la nivelul fiecarui element individual din cadrul acestora.
Obiectivul auditului situatiilor financiare este exprimarea de catre auditor a unei
opinii, conform careia situatiile financiare ofera o imagine fidela a tranzactiilor si a
pozitiei financiare a entitatii patrimoniale pentru perioada auditata. Prin urmare, pentru a-
si putea exprima o opinie, auditorul trebuie sa se asigure ca exista un grad rezonabil de
certitudine ca toate elementele componente importante ce ar putea afecta opinia sa au fost
luate in consideratie integral. Pentru realizarea acestui deziderat, procedurile de audit
trebuiesc concepute in asa fel incat sa furnizeze o asigurare rezonabila ca au fost
descoperite toate problemele semnificative, cu impact asupra situatiilor financiare.
Trebuie mentionat faptul ca pragul de semnificatie are un caracter subiectiv,
stabilirea lui depinzand de rationamentul profesional al auditorului si de experienta sa.
77
Calculul pragului de semnificatie
Desi Standardele de Audit indica o arie de aplicabilitate larga pentru determinarea
pragului de semnificatie, exista criterii universal acceptate pentru acest calcul validate de
practica. In practica aceasta masurare se bazeaza pe proportia din totalul activelor, cifrei
de afaceri si din profitul brut, inainte de impozitare, existand si alte criterii care se pot
folosi, cum ar fi capitalul propriu sau capitalul de lucru.
Metodologia de calcul a pragului de semnificatie raportata la active, cifra de afaceri si
profitul brut, se poate sintetiza in tabelul urmator:
Tipul Referinta de calcul Procent Factor de

% fiabilitate
(FF)
I Total active 1% 1
Total active 2% 2
II Cifra de afaceri 0.5% 3
Cifra de afaceri 1% 4
III Profit brut 5% 5
Profit brut 10% 6
Total active = imobilizari + active circulante

Cifra de afaceri = venituri din productia vanduta+venituri din vanzarea
marfurilor + venituri din subventii de exploatare
Profitul brut = profit din exploatare + profit din activitatea financiara
+profit din activitatea exceptionala
Exemplu de calcul:
I. Total active 300,000,000 lei
Pragul de semnificatie = 300,000,000 x 1% = 3,000,000 lei-FF(1)
Sau
II. Cifra de afaceri 1,000,000,000 lei

Pragul de semnificatie = 1,000,000,000 x 0,5% = 5,000,000 lei-FF(3)
Sau
Pragul de semnificatie = 1,000,000,000 x 1% = 10,000,000 lei-FF(4)
III Profitul brut 80,000,000 lei

Sau
Pragul de semnificatie = 80,000,000 x 10% = 8,000,000lei-FF(6)
Nivelul pragului de semnificatie se stabileste de obicei, intre valoarea celui mai mic si a
celui mai mare din factorii calculati, situandu-se in intervalul indicat de factorii 1-6.
In functie de circumstante, de natura activitatii, pragul de semnificatie se poate stabili
peste sau sub limitele prezentate, in functie de rationamentul profesional al auditorului.
78
In cazul in care entitatea patrimoniala auditata inregistreaza pierderi, sau daca se constata
ca profitul este prezentat distorsionat, nu se vor lua in considerare la calculul pragului de
semnificatie factorii de fiabilitate 5 si 6, utilizandu-se alti factori considerati mai adecvati.
Cea mai uzitata metoda in practica pentru calculul pragului de semnificatie este cifra de
afaceri:
NPS = CA x 0.5% - factor de fiabilitate 3, unde:
NPS-nivelul pragului de semnificatie

CA-cifra de afaceri.
Elementele pot fi considerate semnificative si din alte considerente decat valoarea lor
absoluta, de exemplu:
• atunci cand se constata o frauda;
• cand un profit redus se transforma in pierdere;
• cand valoarea neta a activelor (patrimoniul net) devine negativa;
• cand un indicator financiar cum ar fi lichiditatea sau solvabilitatea este afectat
semnificativ, suferind modificari majore.
Legatura dintre pragul de semnificatie si etapele auditului

Pragul de semnificatie se ia in considerare in doua etape ale auditului si anume:
1. etapa de planificare-cand se stabileste gradul de extindere a testelor si a
procedurilor de audit;
2. etapa de formulare a opiniei-cand se evalueaza probele de audit si erorile
constatate.
1.Pragul de semnificatie in etapa de planificare

Natura, durata si gradul de extindere a testelor si a procedurilor de audit se stabilesc in
etapa de planificare in functie de pragul de semnificatie. In aceasta etapa, auditorul
impune un nivel acceptabil al pragului de semnificatie, astfel incat sa se asigure ca poate
detecta din punct de vedere cantitativ, informatiile eronate semnificative. Pragul de
semnificatie trebuie luat in considerare atat la nivelul global al situatiilor financiare, cat si
in relatia cu soldurile conturilor individuale, categoriilor de tranzactii si prezentarilor de
informatii. Erorile semnificative trebuiesc abordate atat din punct de vedere cantitativ cat
si calitativ. O eroare calitativa ar putea fi descrierea gresita sau improprie a unei politici
contabile (exemplu politica de amortizare), iar utilizatorul situatiilor financiare sa fie
indus in eroare de descriere si sa ia decizii eronate.
Trebuie mentionat faptul ca in unele situatii trebuiesc verificate si sume care se afla sub
pragul de semnificatie, dar care sunt relevante. Un astfel de exemplu este verificarea
imprumuturilor acordate conducerii entitatii, sau avansurile date spre decontare
salariatiilor. Pentru verificarea remuneratiilor directorilor si a altor elemente sensibile, nu
se vor folosi praguri de semnificatie.
79
In cazul in care angajamentul de audit a fost semnat inaintea elaborarii situatiilor
financiare si nu exista estimari sau un buget pentru anul in curs, in etapa de planificare
pragul de semnificatie se va stabili be baza datelor din exercitiul anterior si se va revizui
dupa ce situatiile financiare vor fi disponibile.
Concluzia este ca pragul de semnificatie stabilit in etapa de planificare, are ca scop
stabilirea marimii esantioanelor, a testelor si a procedurilor de audit, astfel incat auditorul
sa se asigure ca poate detecta orice eroare semnificativa, care ar putea altera situatiile
financiare.
2. Pragul de semnificatie in etapa de formulare a opiniei

Dupa obtinerea probelor de audit, se face o evaluare a acestora si a erorilor constatate sau
detectate. In aceasta faza de evaluare, auditorul trebuie sa aprecieze daca totalul
informatiilor eronate necorectate care au fost identificate in timpul auditului au un nivel
semnificativ.
Daca concluzia sa este ca aceste erori sunt semnificative auditorul poate extinde
procedurile de audit sau poate cere conducerii sa ajusteze situatiile financiare. Exista
posibilitatea refuzului din partea conducerii de a face ajustarile cerute de auditor. In acest
caz in functie de marimea acestor erori si a implicatiilor asupra situatiilor financiare,
auditorul are doua alternative:
1. sa exprime o opinie cu rezerve (calificata) –daca considera ca impactul acestor
erori nu este atat de semnificativ si de profund;
2. sa exprime o opinie contrara –daca considera ca nu este oportuna o opinie cu
rezerve, erorile constatate fiind atat de semnificative incat determina o prezentare
incorecta sau inselatoare a situatiilor financiare.
Riscul de audit
In cadrul fiecarei misiuni de audit financiar, auditorii sunt supusi riscului de a formula o
opinie inadecvata asupra situatiilor financiare.
Standardul de Audit (SA) nr. 400 „ Evaluarea riscurilor si a controlului intern”, stabileste
standarde si ofera instructiuni pentru obtinerea intelegerii sistemelor de contabilitate si a
celor de control intern, precum si a riscului de audit.
Definirea riscul de audit
Pe parcursul efectuarii auditului financiar, auditorii se confrunta cu o serie de riscuri

intrinseci si extrinseci atat in etapa de culegere, de prelucrare si de tratare a informatiei de
audit. Aceste riscuri trebuiesc evaluate permanent de catre auditori si diminuate. Riscul
de audit este legat de opinia pe care auditorul trebuie sa o exprime despre situatiile
financiare. Formarea acestei opinii si calitatea ei, depind de modul in care este prezentata
si reflectata informatia in situatiile financiare, de probabilitatea ca acestea sa nu ascunda
erori semnificative si abateri de la principiile contabile, standardele de contabilitate si de
la legislatie.
Riscul exprima un pericol, ca o situatie sa se prezinte diferit fata de situatie normala sau
una ideala si care poate avea consecinte reale sau potentiale.
80
Riscul de audit reprezinta riscul pe care auditorul il atribuie unei opinii de audit
incorecte, atunci cand situatiile financiare contin informatii eronate semnificative.
Componentele riscului de audit (RA)

Riscul de audit poate fi impartit in trei componente:
a) riscul inerent (RI);
b) riscul de control (RC);
c) riscul de nedectare (RN).
Riscul inerent reprezinta posibilitatea ca soldul si/sau rulajul unui cont, sau o categorie
de tranzactii sa comporte erori ce pot fi semnificative, fie luate individual, fie cumulate
cu erori din alte solduri sau categorii de tranzactii.
Riscul de control este riscul aparitiei unor situatii eronate semnificative in soldul sau
rulajul unui cont sau a unor clase de conturi sau intr-o categorie de tranzactii, luate fie
individual, fie cumulate cu alte erori din alte solduri sau categorii de tranzactii, care nu au
fost dedectate in timp util de catre sistemului contabil si de control intern al societatii.
Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile fundamentale ale auditorilor (proceduri

analitice, de fond, teste ale detaliilor aferente tranzactiilor si conturilor), sa nu conduca la
descoperirea unor situatii eronate semnificative care se inregistreaza la nivelul soldului
unui cont sau a unei clase de conturi, fie luata individual, sau cumulate cu erori din alte
solduri sau clase de conturi.
Formula de calcul a riscului de audit (RA) este urmatoarea:
RA=RIxRCxRN
Limita maxima admisa a riscului de audit acceptata de auditor este de 5%. Acest lucru
presupune un grad de asigurare de 95%, respectiv ca din 100 de probe, 95 sunt certe si
doar 5 din 100 tind (risca) sa nu fie exacte. Gradul de abatere admis fiind de maxim 5%,
deci RA 5%.
Riscul inerent
Riscul inerent se refera la erorile semnificative ce pot apare in rulajul sau soldul unui
cont, sau in cadrul unei categorii de tranzactii, luate individual sau cumulate cu erori din
alte solduri de cont sau tranzactii, datorate unui sistem contabil si de control inadecvate
sau a unor deficiente manageriale de organizare.
Riscul inerent este de doua tipuri:

- riscul inerent global sau conjunctural;
- riscul inerent specific.
81
Tabelul cu factorii de risc inerenti considerati adecvati este urmatorul:
Numarul de riscuri Nivelul general de risc inerent

inerente specifice Foarte Scazut Mediu Ridicat
identificate scazut
0 1 2 3 4
0, 1 sau 2 riscuri 23% 50% 70% 100%
3 sau 4 riscuri 50% 70% 100% 100%
5 sau 6 riscuri 70% 100% 100% 100%
Riscul inerent global

Verificarea riscului global sau conjunctural este utilizat pentru a putea clasifica clientii
auditati in companii cu risc ridicat, mediu, scazut si foarte scazut.
Pentru evaluarea riscului inerent global se intocmesc liste cu intrebari.
Intrebarile trebuiesc foarte bine formulate, astfel incat un raspuns afirmativ sa reprezinte
un factor de risc.
Evaluarea riscului inerent global, presupune evaluarea riscurilor inerente pentru
urmatoarele sectiuni:
a) activitatea societatii auditate;
b) managementul societatii;
c) contabilitate;
d) auditul societatii.
a) Activitatea societatii auditate

In aceasta sectiune se analizeaza factorii care afecteaza activitatea generala a entitatii ,
inclusiv existenta unor unor motivatii posibile de a manipula cifrele.
Lista de verificare a riscului inerent conjunctural pentru activitatea societatii auditate:
Client: Intocmit de (calitatea): Data

Perioada auditata Revizuit de (responsabilul de misiune)
Raspuns
Nr Intrebarea Da Nu
1 Societatea comerciala opereaza intr-un sector cu un nivel ridicat de X
risc?
2 Exista vreun creditor cu o importanta individuala semnificativa? X

3 Exista o detinere mai mare de 25% din capitalul social de catre unii X
actionari care nu sunt implicati in administrarea sau in conducerea
executiva?
4 Se anticipeaza in viitorul apropiat vanzarea afacerii sau a unei parti X
din ea?
82
5 A fost preluat controlul societatii de altcineva in ultimele 12 luni? X
6 Este societatea comerciala insolvabila? X
Evaluarea riscului inerent conjunctural pentru activitatea societatii
Observam ca din 6 intrebari la care se astepta raspunsul nu, exista doua intrebari la care
raspunsul este da, rezulta ca exista doi factori de risc.
Ponderea raspunsurilor pozitive in totalul intrebarilor este de 33.33% (2/6), deci ne
incadram in prima linie a tabelului cu factori de risc (2 factori), coloana 2, risc scazut.
Riscul inerent conjunctural activitatii clientului este scazut.
b. Managementul societatii
Pentru evaluarea riscului legat de managementul societatii intrebarile sunt legate de trei
aspecte, respectiv:
- increderea in competenta echipei manageriale de a conduce societatea;
- posibilitatea existentei unor motive de manipulare a rezultatelor;
- atitudinea fata de controlul intern.
Lista de verificare a riscului inerent conjunctural pentru managementul societatii auditate:

Raspuns
Nr. Intrebarea Da Nu
1 Ii ipsesc echipei manageriale cunostintele si experienta necesra
pentru a conduce societatea?
2 Au managerii tendinta de a angaja compania in actiuni cu risc
ridicat?
3 Au avut loc schimbari ale managerilor din functii cheie, pe perioada
auditata?
4 Exista cerinte de a mentine un anumit nivel de profit sau de a
indeplini anumite obiective?
5 Au rezultatele raportate o semnificatie personala pentru manageri
(ex. prime legate de profit)?
6 Controlul intern si auditul intern sunt slabe?
7 Lipsesc sistemele informationale manageriale performante?
Evaluarea riscului inerent conjunctural pentru managementul societatii
83
c) Contabilitatea
Evaluarea riscului conjunctural in cazul contabilitatii are in vedere sistemul contabil
precum si competenta si credibilitatea personalului din compartimentul financiar-
contabil. Intrebarile sunt foarte directe si nu necesita lamuriri sau explicatii suplimentare.
Lista de verificare a riscului inerent conjunctural pentru contabilitatea societatii auditate:

Raspuns
1 Este functia contabila descentralizata?
2 Exista un sistem informatic de prelucrare al datelor contabile
inadecvat?
3 Ii lipsesc personalului din contabilitate cunostintele necesare si
instruirea pentru a-si indeplini sarcinile ce le revin?
4 Exista probleme de atitudine sau de etica in departamentul
contabilitate?
5 Exista riscul comiterii unor erori ca urmare a faptului ca angajatii
lucreaza sub presiune?
Evaluarea riscului inerent conjunctural pentru contabilitatea societatii.
d) Auditul societatii
Aceasta sectiune finala a listei de verificari a riscului inerent global are in vedere
evaluarea generala a riscului auditarii, si se refera la cunoasterea de catre auditor a
clientului si a relatiilor existente intre auditor si client, intrebarile referindu-se strict la
aceste aspecte.
Verificarea riscului inerent conjunctural al auditului societatii, nu trebuie confundat cu
riscul de audit, primul fiind o parte componenta a riscului de audit.
Lista de verificare a riscului inerent conjunctural pentru contabilitatea societatii auditate:
84

Raspuns
1 Este prima data cand societatea este auditata?
2 Este prima data cand auditorul, va audita acest client?
3 A existat o opinie de audit cu rezerve in ultimii doi ani?
4 Este relatia cu clientul una conflictuala sau in curs de deteriorare?
3 Exista presiuni legate de onorarii sau de timp?
4 Exista un numar semnificativ de tranzactii greu de auditat?
Evaluarea riscului inerent conjunctural pentru auditul societatii.
Pentru fiecare sectiune din cele patru prezentate mai sus, se evalueaza riscul inerent
conjunctural, apoi se face o evaluare generala a riscului inerent global. In cadrul fiecarei
sectiuni, toate intrebarile se considera a contribui in mod egal la aparitia riscului.
In functie de evaluarea riscului inerent global sau conjunctural, entitatea patrimoniala
auditata poate fi catalogata ca fiind una cu un risc foarte scazut, scazut, mediu sau ridicat.
Relatia de calcul pentru riscul inerent global este urmatoarea:
RIG = RIGAS x RIGM x RIGC x RIGAS, unde:
RI-riscul inerent global sau conjunctural

RIGAS-riscul inerent global al activi tatii societatii
RIGAM-riscul inerent global al managementului societatii
RIGC-riscul inerent global al auditului societatii.
Riscul inerent specific este riscul care apare la nivelul soldurilor de cont, al tranzactiilor,
si reprezinta posibilitatea producerii unei erori semnificative intr-un domeniu particular,
datorita unei probleme specifice aparute in domeniul respectiv.
Exista sase intrebari standard care ajuta la evaluarea de catre auditor a riscului
inerent specific. Intrebarile se concentreaza pe stabilirea cauzei aparitiei unei erori, si nu
doar asupra posibilitatii aparitiei acestora.
Concomitent cu intrebarile sunt prezentate si situatii ce pot conduce la aparitia
unui risc specific aferent platilor efectuate prin banca si in numerar. Exemplele au un
caracter ilustrativ, nicidecum exhaustiv:
I1 -Sistem predispus la erori/sistem neadecvat/sistem manual ?

-sistem necomputerizat supus greselii factorului uman;
-nu exista o separare adecvata a sarcinilor;
85
-nu se face reconcilierea permanenta a extraselor de banca
cu soldurile din balanta de verificare;
-evidenta nu se tine in mod cronologic si sistematic;
-nu exista un manual cu inregistrarile contabile;
-reconcilieri de conturi necorespunzatoare (solduri incorecte, stornari
neinvestigate).
I2 -Exista o persoana care tine evidenta contabila sau un contabil
incompetent responsabil cu acel domeniu?
-contabilul care tine contul “cassa” face si operatiuni cu
numerar (incasari, plati);
-contabilul care inregistreaza banca in valuta nu tine si
evidenta in valuta, neavand nici un control al corectitudinii
soldului contului;
I3 -Tranzactii complexe (punandu-se accentul pe natura tranzactiei

reale si nu pe modul cum aceasta este contabilizata)?
-tranzactii pe piata monetara;
-tranzactii complexe cu valuta (contracte forward, futures)
I4 -Societatea este susceptibila in ceea ce priveste pierderile/alocarea

necorespunzatoare a fondurilor/frauda?
-sustrageri de bani in numerar prin plati fara documente;
-acordarea de sume nejustificate conducerii;
-susceptibilitate de frauda prin transferuri bancare nelegale.
I5 -Este utilizat din plin rationamentul profesional?

-valute multiple, mai ales cand ratele se obtin cu ajutorul
calcului prin EURO.
I6 -Tranzactii neobisnuite (natura tranzactiei sau natura operatiunii

de procesare in afara sistemului)?
-plati in numerar neinregistrate in registrul de casa si tinerea
unor evidente extracontabile;
-imprumuturi semnificative de bani catre firme cu care nu se
afla in relatii de afaceri si fara documente;
-incasarea de numerar si neevidentierea in registrul de casa;
-ridicarea de numerar din banca si netrecerea prin caserie,
inregistrandu-se tranzactia eronat pe costuri.
Riscul de control reprezinta probabilitatea aparitiei unor erori semnificative la nivelul

soldului unui cont luat individual, sau cumulat cu alte solduri, sau la nivelul
inregistrarilor contabile,
86
ESANTIONAREA IN AUDIT
Esantionarea in audit” (esantionare) presupune aplicarea procedurilor de audit pentru mai

putin de 100% din elementele din cadrul soldului unui cont sau unei clase de tranzactii,
astfel incat toate esantioanele sa aiba posibilitatea de a fi selectate. Acest fapt va permite
auditorului sa obtina si sa evalueze probele de audit asupra catorva caracteristici ale
elementelor selectate, cu scopul de a formula sau de a asista la formularea unei concluzii
referitoare la populatia din cadrul careia a fost extras esantionul. Esantionarea in audit
poate folosi atat o abordare statistica, cat si una non-statistica.
Definitii
Pentru scopul acestui Standard, “eroare” inseamna atat abateri de la control, atunci cand
sunt derulate teste asupra controalelor, cat si denaturari, atunci cand sunt derulate
proceduri de fond. Similar, eroarea totala este folosita pentru a se exprima fie rata
abaterii, fie gradul de denaturare.
“Eroarea atipica” reprezinta o eroare care este rezultatul unui eveniment izolat care nu se
repeta in alte situatii in afara celor special identificate si este, in consecinta,
nereprezentativa pentru erorile din populatie.
“Populatia” reprezinta un intreg set de date din randul carora este selectat un esantion si
despre care un auditor doreste sa traga concluzii. De exemplu, toate elementele din soldul
unui cont sau dintr-o clasa de tranzactii constituie o populatie. O populatie poate fi
divizata in straturi sau subpopulatii, unde fiecare strat este examinat separat. Termenul de
“populatie” este folosit pentru a include termenul de “strat”.
“Riscul de esantionare” ia nastere ca urmare a faptului ca exista posibilitatea ca auditorul
sa ajunga la o concluzie, in baza unui esantion, care este diferita de concluzia la care s-ar
fi ajuns in situatia in care intreaga populatie ar fi fost supusa unei proceduri de audit
identice. Exista doua tipuri de riscuri de esantionare:
(a) riscul ca auditorul sa traga concluzia, in cazul unui test de control, ca riscul de
control este mai mic decat este in realitate sau, in cazul unei proceduri de fond,
ca nu exista o eroare importanta, atunci cand, in realitate, exista. Acest tip de risc
afecteaza eficienta auditului si este mai mult decat probabil sa conduca la o
opinie de audit nepotrivita;
(b) riscul ca auditorul sa traga concluzia, in cazul unui test de control, ca riscul de
control este mai mare decat este in realitate sau, in cazul unei proceduri de fond,
ca o eroare importanta exista atunci cand, in realitate, ea nu exista. Acest tip de
risc afecteaza eficienta auditului si va conduce, de regula, la eforturi
suplimentare pentru a se stabili daca concluziile initiale au fost incorecte.
Complementii matematici ai acestor riscuri sunt denumiti intervale de incredere.
87
“Riscul de neesantionare” ia nastere ca urmare a aparitiei unor factori ce determina

auditorul sa ajunga la o concluzie eronata din motive care nu au legatura cu marimea
esantionului. De exemplu, majoritatea probelor de audit sunt mai degraba persuasive
decat conclusive, auditorul putand folosi proceduri neadecvate sau putand interpreta
gresit probele ori sa nu recunoasca o eroare.
“Unitatea de esantionare” reprezinta elementele individuale care constituie o populatie,
de exemplu, cecurile emise, operatiunile de creditare a extraselor de cont, facturile de
vanzare sau soldurile creantelor, ori o unitate monetara.
“Esantionarea statistica” reprezinta o abordare a esantionarii ce are urmatoarele
caracteristici:
(a) selectia esantionului se face aleator; si
(b) folosirea teoriei probabilitatilor pentru a evalua rezul tatele esantionarii, inclusiv
masurarea riscului de esantionare.
O abordare a esantionarii care nu prezinta caracteristicile (a) si (b) este considerata o
esantionare non-statistica.
“Stratificarea” este un proces de divizare a populatiei in subpopulatii, fiecare dintre
acestea fiind un grup de unitati de esantionare ce prezinta caracteristici similare (cel mai
adesea valoare monetara).
“Eroarea tolerabila“ reprezinta eroarea maxima intr-o populatie pe care o accepta
auditorul.
Esantionarea in audit pentru testele de control este in general corespunzatoare, atunci
cand aplicarea controlului genereaza probe ale aplicarii sale (de exemplu, initialele unui
administrator de credit situate pe o factura ce indica aprobarea creditului sau probele
privind autorizarea unei intrari de date intr-un sistem de procesare a datelor bazat pe un
microcomputer).
Esantionarea conturilor din bilant
Punctul de plecare in determinarea marimii esantionului este calcularea erorii tolerabile.

Aceasta reprezinta eroarea maxima de populatie pe care auditorii sunt dispusi sa o accepte,
considerand ca totusi obiectivele de audit s-au indeplinit. In termenii unui model de eroare tolerabila
se stabileste nivelul elementelor cu cea mai mare valoare. Toate elementele peste eroarea tolerabila
sunt testate. Formula de calcul a erorii tolerabile este:
88
Pragul de semnificatie
Eroare tolerabila = ———————
Nivelul riscului inerent
Este important de retinut faptul ca esantionarea se refera doar la o populatie cu o valoare a

tranzactiilor scazuta si cu solduri mai mici decat eroarea tolerabila. Elementele cu valoare ridicata
sunt testate 100%. Din aceleasi considerente sunt excluse din populatia reziduala alte solduri si
tranzactii.
Auditorul trebuie sa foloseasca rationamentul profesional, pentru a determina elementele
semnificative. Un exemplu il constituie soldurile creditoare si soldurile cu vechime din lista
debitorilor sau a clientilor. Esantionarea se va aplica doar populatiei reziduale. Aceasta se
calculeaza astfel:
Populatia reziduala = Populatia totala – Nivelul elementelor cheie cu

valoare ridicata
Marimea esantionului propusa pentru populatia reziduala va fi:
Populatia reziduala
Marime esantion = ————————— x Factorul de risc ajustat
Prag de semnificatie
Esantionarea contului de profit si pierdere

Modul de calcul al esantionului se schimba, in cazul contului de profit si pierdere. Eroarea
tolerabila si cea reziduala se calculeaza in acelasi mod. Factorul de risc inerent se reduce la
jumatate acolo unde s-au facut teste de detaliu. Pentru revizuirea analitica si testele de control pot
fi folosite reduceri suplimentare.
Calculul marimii esantionului din populatia reziduala este urmatorul:
89
Populatia reziduala
Marime esantion = ————————— x Factorul de risc inerent
Prag de semnificatie
Selectia esantionului
Esantionul trebuie sa fie reprezentativ pentru populatie cu privire la obiectivele care au fost
testate, astfel incat concluziile sa fie valabile pentru toata populatia. Auditorul trebuie sa se
asigure ca toate elementele au sansa egala de a fi selectionate. Standardele de audit mentioneaza
doua metode comune ce pot fi utilizate:
§ selectia aleatoare-care asigura existenta unei sanse egale de selectie pentru toate elementele
populatiei;
§ selectia sistematica-care implica selectionarea elementelor folosind un interval constant intre
selectii. Intervalul de esantionare se calculeaza prin impartirea populatiei reziduale la
marimea esantionului.
Indiferent de metoda de esantionare aplicata, auditorul trebuie sa evalueze rezultatele testelor
facute de el. Este foarte important sa se analizeze orice eroare la nivel de populatie si sa se ajunga la
concluzii valabile pentru intreaga populatie. Auditorul trebuie sa definesca eroarea, apoi trebuie sa
evalueze posibilitatea ca aceste erori sa conduca la erori suplimentare in ceea ce priveste populatia si
daca acestea sunt probabil a fi semnificative in situatiile financiare.
h) Asigurarea ca s-a acordat atentia cuvenita efectului unei posibile erori sau fraude
Pe parcursul evaluarii riscului, devine tot mai evident faptul ca o anumita activitate sau
inregistrari contabile ale clientului sunt mai predispuse aparitiei fraudei sau erorii. Situatiile sau
evenimentele care maresc riscul de frauda si eroare I:
- experienta sau incidente anterioare care aduc in discutie integritatea sau competenta
managementului sau a salariatilor;
- anumite presiuni financiare sau de raportare din entitate;
- sincope in proiectarea si operarea sistemelor contabile si de control intern;
- tranzactii atipice;
- dificultati in obtinerea de probe de audit adecvate.
90
i) Detalierea legislatiei relevante, regulamentelor, standardelor de contabilitate

Trebuiesc derulate proceduri care sa ajute la identificarea unor posibile sau reale situatii de non-
conformitate cu cadrul legal in care clientul isi desfasoara activitatea si care este esential pentru
abilitatea clientului de a-si derula activitatea, deci pentru situatia sa contabila.
j) Evaluarea riscului generat de posibila existenta a unor tranzactii importante cu partile afiliate
care nu au fost prezentate
Tranzactiile cu partile afiliate sunt de cele mai multe ori dificil de detectat. Definitia luata
separat este complexa si partial subiectiva. In plus, in unele cazuri sistemele contabile nu sunt
concepute in asa fel incat sa sintetizeze astfel de tranzactii.
91

Audit Financiar 1

Enviado por

Dados do documento

Título original

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Audit Financiar 1

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CONSTANTA

CONTABILITATEA –PRINCIPALA SURSA DE FURNIZARE A INFORMATIEI

Contabilitatea a devenit astazi un domeniu controversat si plin de interes pentru

In prezent, rolul contabilitatii si implicit al profesionistului contabil s-au schimbat

Sistemului contabil adaptat economiei concurentiale in contextul

Sistemul contabil adaptat economiei concurentiale este puternic conceptualizat,

Reprezentarea dualista a ciclului de exploatare presupune scindarea contabilitatii in

unor optiuni diferite pentru evaluarea diferitelor elemente. Pentru atenuarea

Elemente impuse de Standardele Internationale de Contabilitate

Standardele Internationale de Contabilitate (IAS), reprezinta principii, norme,

Cadrul general de intocmire si prezentare al situatiilor financiare

Cadrul general stabileste conceptele care stau la baza intocmirii si prezentarii

- caracteristicile calitative care determina utilitatea informatiilor prezentate

Utilizatorii situatiilor financiare

O schimbare semnificativa vizeaza categoriile de utilizatori de informatii

a) Investitorii prezenti si potentiali isi extrag din situatiile financiare informatii

Situatiile financiare intocmite conform Standardelor Internationale de Raportare

§ Principiul reprezentarii fidele conform caruia informatia prezentata in situatiile

§ Principiul cumularii/compensarii conform caruia fiecare element semnificativ

Continutul nou al componentelor situatiilor financiare

capacitatea de a reduce iesirile de numerar, cum ar fi un proces alternativ de productie

Recunoasterea activelor in situatiile financiare

Un activ este recunoscut in bilant in momentul in care este probabila realizarea

Ø Veniturile constituie cresteri ale beneficiilor eco nomice inregistrate pe parcursul

Ø Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe

• Delimitarea corecta a activitatii care consta in separarea elementelor de

• Corelarea veniturilor/cheltuielilor din activitati curente cu

In contul de profit si pierdere sunt recunoscute si costurile, care sunt alocate

Aceste clasificari ajuta utilizatorii de informatie financiar contabila in luarea de

Selectarea de catre o entitate patrimoniala a celui mai adecvat concept privind

capitalul, trebuie facuta prin prisma necesitatii utilizatorilor de informatie financiar

e) Provizioane, datorii si active contingente

Conformarea sistemului contabil romanesc cu Directivele Europene si cu

Datoriile sunt inregistrate la valoarea neactualizata in numerar sau echivalent al

A) La data intarii in patrimoniu:

o veniturile atunci cand sunt realizate, sunt cuantificate la nivelul valorilor

B) La inventariere se determina valoarea de inventar sau valoarea actuala a

C) La intocmirea situatiilor financiare:

o activele se evalueaza la valoarea lor istorica, ajustata cu eventualele deprecieri

o veniturile si cheltuielile sunt prezentate in situatiile financiare fie la valoarea lor

D) La iesirea din patrimoniu, respectiv la cedare sau decontare, activele si datoriile

La evaluarea elementelor patrimoniale trebuie sa mentionam unele notiuni noi,

Valoarea realizabila neta, care reprezinta pretul de vanzare estimat ce ar putea fi

In cazul evaluarii si reevaluarii elementelor patrimoniale, Standardele

Structura situatiilor financ iare

Situatiile financiare intocmite conform IFRS, prezinta ca principal avantaj

- suma, natura si delimitarea in timp a datoriilor conducand la

Informatiile minimale care trebuiesc prezentate in contul de profit si pierdere,

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE CONFORM IAS 1

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE DIN EXPLOATARE CONFORM IAS 1

c) Situatia modificarilor capitalului propriu

Informatii ce trebuie prezentate fie in situatia capitalurilor proprii,

Modificarea capitalurilor proprii este determinata de urmatoarele evenimente:

e) Situatia fluxurilor de numerar (cash flow)

comparativ cu a doua. O analiza realista trebuie sa tina seama de aspectul calitativ al

v metoda directa - opereaza numai cu informatii de tipul incasari si plati, deci cu

v metoda indirecta – opereaza cu informatii degajate din bilant, contul de profit si

A. NUMERAR DIN ACTIVITATEA OPERATIONALA (NO)

(+) numerar incasat de la clienti;

(+) dobanzi si dividende incasate;

C. NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE FINANTARE (NF)

(+/-) schimbari in structura capitalului (incasari de aport sau restituiri);